CE ESTE VALOAREA?

MASTERAND: TAGA ALEXANDRU- IONUT

Definirea conceptului de valoare reprezint un element esenial, valoarea reprezentnd temelia pe care se cldete att edificiul tiinei, ct i existena ntregii societi. Activitatea umana se cacracterizeaza prin doua categorii de produse: insotite de valoare si neinsotite de valoare. Prin relatiile sale, prin comportamentul propriu, prin diversele lui activitati, omul confera realitatii obiective si subiective sensuri in functie de necesitatile sale. Raportarea omului la mediu este preferentiala, elementele realitatii obiective si subiective impartindu-se in 2 categorii:importante si neimportante. In felul acesta lumea exterioara omului devine o lume umana. Dispare influenta fata de mediul exterior prin apreciera lui in functie de nevoile individului uman.Valoarea nu este un atribut intrisec al obiectelor materiale sau ideale,nici un atribut intrinsec al subiectului, ci ea este un mod specific de raportare preferentiala a subiectului fata de obiect pe baza unor criterii sociale. Omul acorda valoare obiectelor sau obiectele capata valoare etica,estetica,utilitara etc. Pt ca omul gaseste in ele ecoul unor nevoi si dorinte pt ca el nu ramane indiferent in fata lor. Valoarea este conceptul filosofic care defineste acea relatieintre subiect si obiect in care prin polaritate si ierarhie se exprima pretuirea, aprecierea acordata de o comunitate umana.Valoarea este asdar o esenta rationala,exprima a relatie soociala.Valorile nu sunt proprietati constitutive ale lucrurilor ci calitati pe care le capata pentru om. In Dictionarul explicativ al limbii romane valoarea poate avea mai multe sensuri dintre care si suna calitatilor care dau pret unui obiect , unei fiinte, unui fenomen etc Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori materiale . Valorile economice sunt materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa . Filosoful grec a distins doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare . Valorile juridice[footnoteRef:1] pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a dreptului. Dreptul ca stiinta se ocupa cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor. Filosofia dreptului se ocupa cu nasterea , evolutia si justificarea valorilor juridice; iar sociologia cu aplicarea lor la viata sociala. Dreptul e o totalitate de reguli, de norme, care sunt create de vointa organizata a unei personalitati sociale, a statului . [1: http://www.juridice.ro, accesat 01.12.2013, ora 12.09.]

In antichitate , normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. Normele nu erau decat porunci divine, impuse oamenilor. Pentru timpurile moderne normele juridice nu sunt nici porunci divine , nici rezultate ale unui suflet misterios al poporului, ci sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului. Aristotel a inteles prin drept natural ceea e implantat de natura in sufletul omenesc. Valorile politice se refera la stat, la cetate ca unitate sociala. Deci la formele de organizare a vietii in comun, a vietii sociale. Trecand de la formele de comunitate: dare si trib, de la congregatiile genetice bazate pe descendenta si pe legatura sangelui, de la gruparile intemeiate pe obicei, nu lege , la societatea propriu-zisa constituita pe baza legii, statul apare ca o valoare superioara politica. Aristotel considera casa (familia) ca prima valoare politica; iar statul ca scopul si punctul final al evolutiei politice. In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era valoarea suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a largit din ce in ce mai mult, devenind ceea ce este acum. Exista doua teorii cu privire la valoare: teoria valorii bazate pe munca[footnoteRef:2] ce il are drept deschiztor de drumuri pe Aristotel. n perioada modern teoria valorii bazate pe munc i-a avut ca susintori pe A. Smith, D. Ricardo, K. Marx. Aceasta arata faptul ca un lucru poate fii folosit in mai multe moduri si, in toate cazurile, lucrul serveste ca atare, insa nu in acelasi mod. [2: Paul Bran, Managementul prin valoare, Editura Universala, 2009, pag.18.]

A doua teorie: cea a valorii bazate pe utilitate[footnoteRef:3] a avut drept printe pe filosoful grec Xenofon; ea a fost reluat i dezvoltat de economiti ca Mill, St. Jevons, L. Walras, C. Menger, J.M. Keynes. Aceasta spune ca aceleasi obiecte constituie valori diferite pentru persoane diferite, in functie de mdul de folosire. [3: Ibidem, pag.17.]

Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului. Ea definete sistemul de opiuni al fiecruia sau al grupului i derermin orientarea subiectului sau a colectivitii n complicata reea a condiionrilor unei societi evoluate, difereniate operant i decizional.Prin intermediul valorii, omul i planific implicrile valorice personale sau caut anumite atitudini i caliti ale semenilor. Valoarea condiioneaz i formularea scopurilor momentane sau cele de perspectiv. Tot valoarea definete caracterul i direcia relaiilor personale, preferina alegerii sau respingerii unor parteneri ntr-o participare colectiva. In cartea Economica valorii, autorul Paul Bran abordeaza fenomenul economic al valorii.In viata de zi cu zi cuvantul valoare are sens de insusire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea si reprezinta suma calitatilor care dau pret unui obicet, unei fiinte sau unui fenomen.In zona domeniului economic definirea valorii nu difera prea mult fata de cea folosita in viata de zi cu zi. Preocuparea de a defeni fenomenul valorii a aparut inca din Antichitate si a avut ca initiatori pe unii dintre cei mai mari filosofi: Aristotel, Xenofon, Platon. Inca din aceasta perioada s-au desprins doua directii principale de orientare a modului de definire a valorii: valoare = utilitate si valoare = munca.Aceste enunturi axiomatice au fost rezultatul cercetarii activitatii umane desfasurate in cadrul unor procese economice ca productia, repartitia, schimbul sau consumul. Existenta a doua axiome s-a datorat modalitatii diferite de tratare si de ierarhizare a proceselor economice analizate. In primul caz ( valoare = munca ) a predominat procesul de productie si rolul producatorului. In al doilea caz ( valoarea = utilitate ) a avut prioritate procesul de consum si rolul consumatorului. Indiferent de directia pe care merge definirea valorii, un lucru este clar: valoarea este rezultatul transformarilor care au loc in cadrul unor procese economice in care este antrenata activitatea umana. Aceste procese sunt: productia, repartitia, schimbul si consumul. Procesul este o stare dinamica in care intra un sistem sub impulsul unor forte interne sau externe sistemului respectiv. Iesirea in zona vizibilului a acestor procese se realizeaza sub forma de evenimente pe care le receptionam cu ajutorul simturilor noastre. Suma acestor evenimente formeaza categoria de fenomen. Actiunea umana ce intra in zona economiei este asociata cu activitatea oamenilor incadrata in sisteme ca familia, intreprinderea, economia nationala, economia mondiala, economia din cosmos. Toate aceste sisteme includ sistemul viu al omului. Ele se afla, sub impulsul unor forte interne sau externe, in procese de productie, repartitie-schimb, consum. Aceste procese se exteriorizeaza in zona perceptibila de simturile noastre sub forma de evenimente de natura economica, dar si sociala, biologica, fizica, chimica. Toate aceste evenimente se inglobeaza in fenomenul economic. Aceleasi tipuri de evenimente vor fi prezente in mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii economice sub forma fenomenului economic al valorii. [footnoteRef:4]Stiinta economica s-a concentrat pe explicarea evenimentelor de natura economica si pe sintetizarea modelelor si instrumentelor de interventie pentru a modifica fenomenul economic in conformitate cu judecatile noastre de valoare. [4: Paul Bran, Economica valorii, Editura ASE, 2002,pag 30]

Facand o paralela cu fizica, se poate spune ca economia a explicat evenimente si a sintetizat metode de interventie, tot asa cum fizicienii au explicat fenomenele de magnetism, optica, dar au conturat si tehnologiile de utilizare a cunostintelor in activitatea practica. Fizica a facut mai mult: a cercetat suportul tuturor fenomenelor fizice, materia. Numai lamurind categoria de materie, explicatiile despre fenomenele fizice au devenit credibile, iar tehonologiile corespunzatoare si eficace.Cu toata diversitatea definitiilor acumulate de stiinta economica pe parcursul a peste 2000 de ani paradigmele de baza ale teoriei economice au ramas pana azi la nivelul celor doua axiome. Atata timp cat paradigma unei stiinte se verifica in contactul cu realitatea la care se refera, ea este utila pentru a explica fenomenul si necesara celor care continua cerce-tarea fundamentala. In schimb, atunci cand paradigma da semne de oboseala si anomaliile se amplifica, educatia facuta in sensul respectului neconditionat fata de stiinta zilei devine o frana.Paradigma de baza a stiintei economice, referitoare la continutul categoriei de valoare, respecta legea interactiunii dintre teorie si realitate, in care rolul dinamic si dominant revine realitatii economice. Cunoasterea stiintifica si tehnica a adus in mecanismul de obtinere a valorii, resurse si instrumente peste perioadele anterioare, cu efecte atat favorabile, dar si cu disfunctionalitati majore. Toate aceste schimbari impun un nou mod de derulare a proceselor economice, precum si o noua paradigma a valorii. Forma revolutionara de inlocuire este necesara din mai multe cauze:1. Paradigma depasita de realitate este aparata de prestigiul stiintific al parintelui paradigmei respective;2. Paradigma veche este inradacinata in modul de gandire al majoritatii teoreticienilor si al specialistilor care aplica teoria respectiva in practica;3. Paradigma ce trebuie inlocuita si-a format instrumente de aplicare, automatisme de interpretare, este prezenta in manualele din scoli si universitati, iar schimbarea presupune un efort intelectual si material foarte mare. Cercetarea fenomenului economic al valorii presupune existenta unor procedee, principii, metode si instrumente adecvate, specifice stiintei in general, dar si domeniului economic. [footnoteRef:5]Metoda stiintifica asigurat, prin procedeele si instrumentele utilizate, desprinderea din realitatea economica si introducerea in teoria stiintifica a regularitatilor, principiilor si legilor care determina si guverneaza fenomenul economic al valorii. [5: Paul Bran, Economica valorii, Editura ASE, 2002]

Activitatea economica a avut un inceput, reprezentat de momentul in care conditiile de mediu i-au impus omului sa treaca de la culegerea hranei la producerea ei. Aceasta abordare istorica a permis descoperirea momentelor de dezvoltare a sistemului activitatii economice si intelegerea sistemului la nivel micro, macro sau mondo.Caracterul deosebit de complex pe care fenomenul activitatii economice l-a capatat pe parcursul dezvoltarii sale istorice impune apelarea la o metoda moderna de studiu, metoda abordarii sistematice. Tratarea sistematica permite realizarea unui transfer de metode, principii, instrumente de la disciplinele integrative, dar si de la disciplinele care studiaza mediul si societatea, sisteme cu care vine in contact sistemul activitatii economice.Intrucat fenomenul economic este rezultatul proceselor dinamice in care intra sistemul activitatii economice sub influenta unor forte redate prin conexiuni inverse de tip negativ - cu scopul de a tempera fenomenele economice si prin conexiuni inverse pozitive cu scopul de a amplifica activitatile economice, se va introduce in metoda de studiu modelele de tip cibernetic. In acest model, rezultatele sunt in functie de intrari, dar si de calitatea structurii de transformare, calitate data de coeficientul de transformare, precum si de factorul de timp. Valoarea este rezultatul unor procese complexe de transformari, conservari si transferuri reunite in stari dinamice de productie, consum si lichidare. La randul lor, procesele de productie, consum si lichidare sunt prezente in toate sistemele angajate de mecanismul obtinerii valorii atat economice cat si ale mediului natural inconjurator si ale societatii. Posibilitatea de a atribui valori aparine probabil tuturor vieuitoarelor i se manifest prin preferina oricrei fiine cu un anume grad de dezvoltare senzorial i comportamental, pentru anumite tipuri de hran, de micare sau contact cu alte fiine, funcie de consecinele relaiilor anterioare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Paul Bran, Managementul prin valoare, Editura Universala, 2009.2. Paul Bran, Economica valorii, Editura ASE, 2002.3. www.agir.ro4. http://www.bestresource.ro/blog/5. www.juriduce.ro6. www.oeconomica.org.ro

6