Definirea conceptului de finalitate educaţionalăFinalitatile circumscriu modelul de personalitate pe care educatia urmeaza sa-l formeze. Ele se diferentiaza si integreaza intr-un tot unitar in functie de cerintele sociale si descifrarea mecanismului psihologic al invatarii umane. Formularea lor poate fi preponderent sociala sau psihologica, in functie de accentul ce se pune pe unii sau altii dintre factorii implicati in aceasta operatie.

• Finalităţile educaţiei sunt previziuni cu privire la modul de realizare a educaţiei , într-un anumit interval de timp .

• Ele se constituie intr-un sistem cu o functionalitate interna bine conturata, avand rol director si reglator pentru actiunea educationala.

• Oferă posibilitatea abordării curriculare a sistemului şi procesului de invatamant.Finalităţile educaţiei sunt orientări valorice asumate la nivel de politică a educaţiei, în vederea realizării activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii;După S. Cristea sunt:

• Finalităţi macrostructurale :idealul şi scopurile;• Finalităţi microstructurale: obiective generale, specifice şi operaţionale);

Modelul global al finalitatilor educatiei (S.Cristea)I.Nivelul finalitatilor de sistem - macrostructurale:1.Idealul educatiei = tipul de personalitate proiectat de societate pe termen lung;2.Scopurile educatiei = linii strategice de dezvoltare a educatiei pe termen mediu si lung;II.Nivelul finalitatilor de proces – microstructurale:1.Obiectivele generale : la nivel normativ-global (invatarea inovatoare) si la nivel normativ-aplicativ(criteriile de elaborare a planului de invatamant);2.Obiectivele specifice/intermediare: obiective psihologice (afective, cognitive si psihomotorii) ,obiective cadru si de referinta(pe nivele, cicluri, ani scolari, arii curiculare si discipline de invatamant); 3.Obiective concrete/operationale: la nivelul unui grup de lectii sau al unei singure lectii.Idealul educationalReprezintă tipul de personalitate proiectat de societate pe termen lung; Continutul idealului este prin excelenta social, incluzand cerintele fundamentale ale societatii fata de actiunea educationala. Idealul reflecta, deci, in esenta sa, finalitatea acestei actiuni orientata in directia realizarii unui cvasiechilibru intre ceea ce pretinde societatea si ceea ce poate realiza actiunea educationalaPrin idealul educativ se proiecteaza si se anticipeaza nevoile sociale obiective ale societatii, precum si aspiratiile ei in ceea ce priveste desfasurarea si finalitatea actiunii educationale.Caracteristicile idealului educaţional1. caracter istoric, raportat la evoluţia istorică a societăţii;2. caracter abstract deoarece nu este tangibil,3. caracter prospectiv deoarece presupune o serie de previziuni educaţionale pentru 1-3 decenii, 4. caracter strategic incluzănd o abordare globală şi inovatoare a problemelor educaţionale,5. caracter politic, reflectând interese sociale de maximă generalitate)Dimensiunile idealului educaţional

• Dimensiunea sociala - vizeaza tendinta generala de dezvoltare a acelei societati cu trasaturile definitorii pe care le incumba. Idealul trebuie sa fie in concordanta cu aceasta tendinta si sa o anticipeze prin orientarea pe care urmeaza s-o imprime actiunii educationale.

• Dimensiunea psihologica - se refera la tipul de personalitate pe care societatea il reclama pentru a raspunde nevoilor ei. Acest tip presupune « stabilirea » unei configuratii de trasaturi necesare pentru toti sau pentru majoritatea membrilor acelei societati.

• Dimensiunea pedagogica - se refera la posibilitatile de care dispune sau cu care va trebui sa fie investita actiunea educationala pentru a putea transpune in practica acest ideal.

Perspectiva istorica asupra idealului educationalÎn Atena, idealul educativ era exprimat in ideea dezvoltarii armonioase (kalokagathia).

In Sparta, idealul educativ era dominat de spiritul militar. Evului Mediu ii este propriu idealul cavaleresc si idealul religios.Renasterea impune un ideal umanist, accentul punandu-se pe dezvoltarea si inflorirea personalitatii umane. Se insista cu precadere pe cunoasterea individualitatii umane, a libertatii si demnitatii sale.Epoca luminilor intregeste idealul educational impunand increderea nestramutata in puterea ratiunii umane, ca instrument de stapanire a naturii. Valorile stiintelor naturii circumscriu in masara din ce in ce mai mare continutul idealului educational.

• Introducerea si extinderea masinismului, concomitent cu adancirea diviziunii sociale a muncii, au impus, în epoca modernă, o alta viziune asupra educatiei, concretizata intr-un alt mod de a concepe idealul educational.

• Reprezentativa din acest punct de vedere este conceptia sociologului francez Emile Durkheim, potrivit caruia educatia trebuie sa raspunda unor nevoi imediate ale mediului social.

• Idealul urmeaza sa condenseze intr-un tot unitar toate acele calitati intelectuale, fizice si morale de care trebuie sa dispuna oamenii asa cum ,,societatea ii vrea. ‘’ .

Scopurile educatieiReprezintă linii strategice de dezvoltare a educatiei pe termen mediu: democratizarea invatamantului, proiectarea curriculara, conducerea manageriala, descentralizarea administrativă ,informatizarea educaţiei etc.Scopul acoperă o zona mai largă de fenomene, are un caracter mai concret decat idealul şi angajeaza un lanţ de acţiuni educaţionale. Din punct de vedere structural, el se prezintă ca unitate dialectică a doua laturi, una ideală, de imaginare a operaţiilor şi rezultatelor, iar cealaltă, intenţională, de declanşare a acţiunii, în vederea realizării sale.

• Scopul este determinat de idealul educativ, iar prin acesta de conditiile istorico-sociale pe fondul carora se desfasoara actiunea educationala.

• Intre idealul educativ si scopurile educative exista o stransa interdependenta. Pe de o parte, idealul determina scopurile educative, iar pe de alta parte acestea concretizeaza pe diverse planuri si la diferite niveluri prescriptiile generale ale idealului.

Caracteristici ale scopurilor educaţiei• Caracter practic deoarece prefigurează posibilităţile concrete de acţiune, • Caracter strategic prin trasarea liniilor generale de inovare şi dezvoltare, • Caracter tactic şi operaţional prin stabilirea criteriile de elaborare a obiectivelor generale.

Obiectivele educaţionale• Scopul si obiectivul educational sunt doua aspecte complementare. Astfel, in timp ce scopul

contureaza finalitatea in termeni generali si sintetici, obiectivul detaliaza aceasta finalitate, prescriind rezultatul actiunii din perspectiva psihologica a invatarii umane.

• În calitate de finalităţi pedagogice microstructurale, obiectivele educaţiei sunt angajate în proiectarea activităţilor de instruire organizate formal şi nonformal, în context şcolar, dar şi extraşcolar.

• Funcţia de bază a obiectivelor constă proiectarea curriculară a planului de învăţământ, a programelor şi manualelor şcolare, a altor materiale auxiliare, a activităţilor didactice concrete realizate de profesori.

Obiectivele generaleObiectivele generale ale educaţiei / instruirii sunt valabile la toate nivelurile, treptele şi disciplinele de învăţământ. Aceste finalităţi microstructurale vizează două situaţii pedagogice distincte, dar complementare:

1) stabilirea unui reper valoric unitar pentru realizarea procesului de învăţământ, analogic cu cel angajat de idealul educaţiei, reper valoric care are semnificaţia de obiectiv general al procesului de învăţământ;

2) definitivarea criteriilor de elaborare a planului de învăţământ (în calitate de document curricular fundamental).Obiective specificeSunt acele finalităţi microstructurale care definesc orientările valorice intermediare între obiectivele generale şi obiectivele concrete. Elaborarea lor este realizată prin acţiunea de specificare a obiectivelor generale. Obiectivele specifice au o sferă largă de aplicare la nivelul instruirii, organizată în contextul procesului de învăţământ. Ele proiectează realizarea şi dezvoltarea unor competenţe de învăţare, angajate pedagogic (prin diferite programe) în funcţie de: a) domeniile psihologice reprezentative pentru comportamentul personalităţii – obiective specifice: cognitive, afective, psihomotorii;b) conţinuturile generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei: intelectuale-morale-tehnologice-estetice-psihofizice;c) formele generale ale educaţiei – obiective specifice educaţiei / instruirii: formale-nonformale-informale;d) nivelurile şi treptele de învăţământ – obiective specifice învăţământului primar / preşcolar, şcolar; secundar inferior, superior; universitar;e) conţinuturile particulare ale educaţiei / instruirii – obiective specifice stabilite pe discipline de învăţământ; module de studiu, capitole, subcapitole, unităţi de instruire, activităţi concrete / lecţii Tipuri de obiective specifice:1. Obiectivele-cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate. Ele se refera la formarea unor capacitaţi şi atitudini generate de specificul disciplinei şi sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu. Au o structură comuna pentru toate disciplinele aparţinand unei arii curriculare şi au rolul de a asigura coerenţa in cadrul acesteia.2. Obiectivele de referinţa sunt obiective care specifică rezultatele asteptate ale invaţării la finalul unui an de studiu şi urmaresc progresia in formarea de capacitaţi şi achiziţia de cunoştinte ale elevului de la un an de studiu la altul.Obiectivele operaţionale

• Sunt enunţuri cu caracter finalist ce dau sens intenţiei de a produce o schimbare în structura personalităţii elevului, ca urmare a implicării lui într-o activitate instructiv-educativă.

Operaţionalizarea obiectivelor – trecerea de la nivelul finalităţilor macrostructurale la cel al finalităţilor microstructurale prin derivare sau specificarea criteriilor pe baza cărora un obiectiv devine operaţional.În literatura de specialitate sunt menţionate 2 criterii de operaţionalizare:

a. Performanţa – nivelul de realizare al unei sarcini de învăţare se bazează pe respectarea a trei criterii ( R.F.Mager):

1. specificarea comportamentului final, 2. descrierea condiţiilor de realizare, 3. specificarea nivelului minim de reuşită.Ex.: elevul trebuie să identifice într-un interval de 5 minute cel puţin 3 substantive din textul datb. Competenţa – capacitate întelectuală ce dispune de posibilităţi multiple de transfer şi aplicabilitate în operarea cu conţinuturi diverse; realizabilă pe intervale mai mari de timp, accentuează caracterul formativ al procesului de învăţământ.

• Ex.: dezvoltarea capacităţilor de analiză şi sinteză a gândirii elevilor.Cerinţe pentru formularea corectă a obiectivelor operaţionale :

– nu descriu activitatea cadrului didactic ci ceea ce trebuie să facă în mod concret elevul,

– formularea obiectivului trebuie realizată pe înţelesul elevilor,– un obiectiv cuprinde o singură sarcină didactică,– obiectivele se structurează logic pe parcursul lecţiei,– sarcinile de învăţare formulate prin obiective trebuie să fie accesibile elevilor,

– obiectivele trebuie formulate în mod concis, evitându-se redundanţa, – obiectivele trebuie să includă şi condiţiile de realizare a sarcinii precum şi criteriile de

reuşită.Taxonomia obiectivelor reprezintă o clasificare a acestora dupa unul sau mai multe criterii/principii.Ex: clasificarea ierarhică a obiectivelor ( B.S. Bloom)

• Taxonomia se raportează la 2 dimensiuni:• una de conţinut ( domeniul afectiv, cognitiv, psihomotor);• una de diferenţiere şi ordonare a proceselor psihice împlicate în funcţie de gradul lor de

complexitate;Funcţiile obiectivelor operaţionale

• Funcţie de orientare valorică a procesului de învăţământ – aspiraţii sociale;• Funcţie de evaluare a rezultatelor şcolare şi a activităţii elevilor;• Funcţie de reglare a procesului de învăţământ;• Funcţie de anticipare a rezultatelor şcolare.

CompetenţeleConform LEN nr 1/2011 competenţele sunt înţelese ca un ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;

e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.In Legea educaţiei naţionale, la articolul 68, se precizeaza: (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare al elevului:a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale;b) competenţe de comunicare în limbi străine;c) competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;d) competenţe digitale, de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere;e) competenţe sociale şi civice;f) competenţe antreprenoriale;g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;h) competenţa de a învăţa să înveţi. Competenţele cheie

• Competenţele cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, aptitudini şi atitudini, necesar tuturor indivizilor, în vederea dezvoltării personale şi a incluziunii lor sociale şi profesionale.

• Ele ar trebui să fie dobândite până la sfârşitul învăţământului obligatoriu, pentru a funcţiona ca bază a activităţilor ulterioare de învăţare/formare.

• Competenţele cheie sunt esenţiale pentru: dezvoltarea personală de-a lungul întregii vieţi (capital cultural), incluziunea socială şi cetăţenia activă (capital social), ocupare şi dezvoltare profesională (capital uman).

Competenţele cheie:au un caracter transversal;sunt transferabile (în contexte noi);

sunt multifuncţionale (pot fi utilizate pentru a atinge mai multe obiective sau pentru a realiza mai multe sarcini simultan);reprezintă o precondiţie a unei dezvoltări personale adecvate şi a unui parcurs educaţional şi de formare eficient.