Defileul Muresului Intre Deva Si Zam
1
Defileul Muresului intre Deva si Zam La vest de localitatea Deva, pâna la Zam, între Muntii Poiana Ruscai la sud, si Muntii Apuseni (Muntii Metaliferi) la nord, Muresul îsi sculpteaza o vale îngusta cu aspect de defileu (în fapt o succesiune de îngustari ale vaii de 1-3 km în alternanta cu latimi de pâna la 5-6 km, adevarate mici depresiuni închise de îngustari; L. Badea, M. Buza, 1991). În acest sector culoarul resimte atât varietatea petrografica, cât particularitatile tectonice. Conform studiului realizat de L. Badea si M. Buza (1991), în acest sector este prezent un sistem de 7 terase. Acestea sunt foarte fragmentate, chiar lipsind pe unele portiuni de îngustare a defileului — pe versantul nordic, între Soimus si Branitca, pe cel sudic, amunte si avale de Lesnic, pe ambii versansi, avale de Burjuc — sau fiind foarte bine dezvoltate (în special cele inferioare), ca între Mintia si Vetel, la Branisca si Bretea Muresana, între Gurasada si Tatarasti, între Dobra si Teiu (în aceasta ultima portiune chiar în serie completa). Privite în ansamblu, autorii constata ca „nivelele se încadreaza foarte bine în scara teraselor puse în evidenta în tot Culoarul Orastiei si chiar în tot cuprinsul mijlociu al Muresului, precum si la scara generala a teraselor râurilor principale din latura de vest a tarii (T. Morariu, V. Gârbacea, 1960)“, iar altitudinea constanta a terasei superioare — care se întrepatrunde pe unele portiuni cu nivelul suprafetei de 350-380 m — dovedeste stabilitatea relativa a structurilor si influensa redusa a miscarilor neotectonice si rolul dominant al variatiilor climatice succedate din Pliocenul superior pâna în prezent. Înaltimile relative nu depasesc limitele obisnuite si sunt determinate de variatiile locale ale constitutiei petrografice si ale conditiilor în care se desfasoara eroziunea si acumularea, inclusiv aportul lateral. Contributia acestui aport lateral la formarea teraselor inferioare este atât de mare încât a capatat aspect de glacis si este greu de separat terasa propriu-zisa de aceste acumulari (sectoarele Branisca-Bretea Muresana, Mintia-Vetel). Datorita depunerilor laterale albia majora a Muresului a fost înaltata pe unele portiuni (cu deosebire în largirea de la Ilia) aproape de nivelul terasei inferioare (L. Badea si M. Buza, 1991).
description
valea muresului
Transcript of Defileul Muresului Intre Deva Si Zam
Defileul Muresului intre Deva si ZamLa vest de localitatea Deva, pna la Zam, ntre Muntii Poiana Ruscai la sud, si Muntii Apuseni (Muntii Metaliferi) la nord, Muresul si sculpteaza o vale ngusta cu aspect de defileu (n fapt o succesiune de ngustari ale vaii de 1-3 km n alternanta cu latimi de pna la 5-6 km, adevarate mici depresiuni nchise de ngustari; L. Badea, M. Buza, 1991). n acest sector culoarul resimte att varietatea petrografica, ct particularitatile tectonice.
Conform studiului realizat de L. Badea si M. Buza (1991), n acest sector este prezent un sistem de 7 terase. Acestea sunt foarte fragmentate, chiar lipsind pe unele portiuni de ngustare a defileului pe versantul nordic, ntre Soimussi Branitca, pe cel sudic, amunte si avale de Lesnic, pe ambii versansi, avale de Burjuc sau fiind foarte bine dezvoltate (n special cele inferioare), ca ntre Mintia si Vetel, la Branisca si Bretea Muresana, ntre Gurasada si Tatarasti, ntre Dobra si Teiu (n aceasta ultima portiune chiar n serie completa).
Privite n ansamblu, autorii constata ca nivelele se ncadreaza foarte bine n scara teraselor puse n evidenta n tot Culoarul Orastiei si chiar n tot cuprinsul mijlociu al Muresului, precum si la scara generala a teraselor rurilor principale din latura de vest a tarii (T. Morariu, V. Grbacea, 1960), iar altitudinea constanta a terasei superioare care se ntrepatrunde pe unele portiuni cu nivelul suprafetei de 350-380 m dovedeste stabilitatea relativa a structurilor si influensa redusa a miscarilor neotectonice si rolul dominant al variatiilor climatice succedate din Pliocenul superior pna n prezent. naltimile relative nu depasesc limitele obisnuite si sunt determinate de variatiile locale ale constitutiei petrografice si ale conditiilor n care se desfasoara eroziunea si acumularea, inclusiv aportul lateral. Contributia acestui aport lateral la formarea teraselor inferioare este att de mare nct a capatat aspect de glacis si este greu de separat terasa propriu-zisa de aceste acumulari (sectoarele Branisca-Bretea Muresana, Mintia-Vetel). Datorita depunerilor laterale albia majora a Muresului a fost naltata pe unele portiuni (cu deosebire n largirea de la Ilia) aproape de nivelul terasei inferioare (L. Badea si M. Buza, 1991).
