Deficit de Atentie REVIZ

7/29/2019 Deficit de Atentie REVIZ

1/22

Deficit de atentie. Tulburare hiperkinetica

Copilul hiperactiv

ADHD nseamn Deficit de Atenie / Tulburare Hiperkinetic i esteuna dintre cele mai frecvente afeciuni comportamentale

ntlnite la copii i adolesceni. Studiile arat c un procent de5% din copiii de vrst colar prezint simptome ADHD (1-2din copiii dintr-o clas de 30).

ADHD debuteaz n copilrie i poate persista i la vrsta adult. Dei la unii copiisimptomele ADHD dispar odat cu naintarea n vrst, n jur de 60% pot prezentasimptome i la vrsta adult.

ADHD afecteaz sexul masculin mai mult dect pe cel feminin.

Raportul biei:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, cci predomin formacu inatenie.

ADHD poate fi tratat numai medicamentos.

Conform studiilor, fr tratament, 30% dintre cei care sufer de ADHD merg ctredelincven juvenil. Dac nu au inteligen superioar, o familie care s-i susin, dacprinii sunt omeri, dac nu au suportul educaional i material, ajung s comitinfraciuni.

Un alt studiu de psihopatologic realizat n cadrul Direciei Generale a Penitenciarelordin Romnia a relevat faptul c 85% dintre deinui sufer de ADHD.

Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat i tratat la timp se va confrunta cu multeprobleme acas i n societate. Din cauza comportamentului la coal va fi izolat degrup, va fi respins de colegi. Profesorul l va certa pentru c nu e atent. Acas, simindu-se ei nii vinovai, prinii i vor revrsa i ei angoasele pe copil. Cu timpul, attsituaia de la coal, ct i cea de acas vor nruti simptomele, iar n lipsatratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltnd comportamente antisociale

Cauze aparitiei deficitului de atentie

Una dintre primele intrebari pe care le va avea un printe este "De ce? Ce a mersgreit?" "Am facut ceva pentru a cauza asta?"

Cele mai multe cauze argumentate par s se ncadreze n Regatul Neurobiologie igeneticii. Factorii de mediu pot influenta severitatea tulburarii, si in special gradul deafectare si suferinta copilului, insa ei nu par sa dea nastere de la sine a tulburarii.


2/22

Savantii care studiaza cauzele sunt n efortul de a identifica modaliti de a trata maibine i probabil candva, pentru a preveni ADHD.

Ei gsesc mai multe i mai multe dovezi c ADHD nu provine din mediul de origine,ci din cauze biologice. tiind acest lucru se poate elimina o mare povara de vina aparintilor care ar putea crede ca este din vina lor comportamentul copilului.

n ultimele cteva decenii, oamenii de stiinta au venit cu teorii despre posibile cauzece ADHD.

Agenti ai mediului inconjurator ca o cauza a ADHD

Studiile au artat o posibil corelare ntre utilizarea de igri i alcool n timpulsarcinii i cresterea riscurilor pentru ADHD n timpul sarcinii. Ca msur de precauie,este cel mai bine n timpul sarcinii s se abin de la ambele igri i alcool de utilizare.

Un alt agent de mediu care poate fi asociat cu un risc crescut pentru ADHD este un

nivel ridicat de plumb gasit n cadrul organelor copiilor prescolari. Concentratii deplumb nu mai sunt permise in vopseluri, si de obicei este gasit in cladiri vechi cat si inmediul urban supra aglomerat. Copii care triesc n cldiri vechi in care a fost folositavopsea cu o concentratie de plumb sunt expusi la risc.

Accidente cerebrale

Studiile au aratat ca unii copii care au suferit accidente traumatice in zona capuluimanifesta comportamente caracteristice ADHD

ADHD & aditivi alimentari si zahar

A fost sugerat faptul c tulburarile de atentie sunt cauzate de zahr rafinat sau aditivialimentari, sau ca simptome de ADHD sunt exacerbate de zahr sau de aditivialimentari. In 1982, the National Institutes of Health held a scientific consensusconference to discuss this issue.

n 1982, institutele naionale de sntate au intrunit o conferin tiinific pentru adiscuta aceast problem. S-a constatat c restrictionarea dietei a ajutat un pro cent deaproximativ 5 la sut din copiii cu ADHD, mai ales a copiilor mici care au alergiialimentare.

ADHD & aditivi alimentari si zahar

A fost sugerat faptul c tulburarile de atentie sunt cauzate de zahr rafinat sau aditivialimentari, sau ca simptome de ADHD sunt exacerbate de zahr sau de aditivialimentari. In 1982, the National Institutes of Health held a scientific consensusconference to discuss this issue.

n 1982, institutele naionale de sntate au intrunit o conferin tiinific pentru adiscuta aceast problem. S-a constatat c restrictionarea dietei a ajutat un pro cent de


3/22

aproximativ 5 la sut din copiii cu ADHD, mai ales a copiilor mici care au alergiialimentare.

Cauze genetice si tulburarea de atentie

Studiile indic faptul c 25 la sut din rudele apropiate copiilor cu ADHD au deasemenea, ADHD. Un copil cu un printe care prezint simptome ADHD are anse inproporie de aproximativ 25% de a avea ADHD. Multe studii de gemeni, arat oputernic influen genetic pentru aparitia tulburarii.

Cercettorii continu s studieze genetica factorilor care contribuie la aparitia ADHDi pentru a identifica gena implicata si care determina ca o persoan s fie sensibila la

ADHD.

Simptomele deficitului de atentie

Cum se manifesta ADHD la copii?

Principalele caracteristici ale ADHD sunt inatentia, hiperactivitatea i impulsivitatea.Deoarece multi copii pot avea aceste simptome, dar la un nivel sczut, sau simptomeasemanatoare cauzate de o alta tulburare, este important ca copilul s primeasc oexaminare amnunit i corespunztoare de ctre un medic psiholog sau o persoanaavizata in domeniu.

Hiperactivitate- impulsivitate

Hiperactiviate. Intotdeauna copii par a fi permanent n micare, ating tot ce gasesc incalea lor, se joaca cu obiectele gasite, sau vorbesc deosebit de mult fara a fi necesar.Poate fi o sarcina dificila efectuarea temelor, iar in timpul orelor de clasa nu se pot

abtine si manifesta miscari ale corpului in banca. Ei au nevoie in permanenta de a a fiocupati si se pot implica in mai multe activitati simultan.

Impulsivitate. Copilul pare imposibil de a reduce reaciile lui imediate, manifestaizbucniri necontrolate, de cele mai multe ori raspunde inainte ca intrebarea sa fieterminata. Adeseori ntrerupe sau deranjeaz alte persoane. Are dificultati in asi asteptarandul.

Inatentia

n DSM-IV-TR ofer aceste semne de inatentie:

Deseori devin cu uurin distrasi de ctre aparitii si sunete irelevante Lipsa de atentie la detalii i rezultatul de a face greeli Pierde sau uita complet lucruri ca jucrii sau creioane, cri i instrumente

necesare pentru o sarcin De multe ori sar de la o activitate la alta fara a duce la bun sfarsit.


4/22


5/22


6/22


7/22


8/22

f. deseori evita, nu i place sau e refractar la angajarea n sarcini care necesitaefort mental sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa);

g. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini si activitati (de exemplu jucarii,notitele de la scoala, creioane, carti sau unelte);

h. deseori este usor de distras de stimuli externi; i. deseori este uituc n activitatile zilnice. Hiperactivitate: a. deseori agita minile sau picioarele sau se rasuce ste pe scaun; b. deseori paraseste locul n clasa sau n alte situatii n care ar trebui sa stea

asezat; c. deseori umbla dintr-un loc n altul (ncoace si-ncolo) sau se catara excesiv n

situatii n care nu este adecvat (la adolescent sau adult poate fi limitata lasenzatia subiectiva de neliniste);

d. deseori are dificultati la joaca sau n angajarea n activitati libere n liniste; e. deseori este pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar fi mpins de un

motor; f. deseori vorbeste excesiv.

Impulsivitate: a. deseori raspunde grabit, nainte de a se ncheia ntrebarea; b. deseori are dificultati n a-si astepta rndul;

c. deseori ntrerupe sau deranjeaza pe ceilalti (de exemplu se baga n conversatie saujocuri).

n Treatment Guidelines for Attention Deficit Hyperactivity DisorderalAcademieiAmericane de Pediatrie specifica n mod clar c un plan de ngrijire pentru copiii cuaceast condiie ar trebui s includ intervenii psihologice, mpreun cu oricemedicamente prescrise.

Pentru unii copii cu simptome uoare pn la moderate, metodele psihologice deintervenie dovedesc suficiente rezultate pentru a mbunti sau a atenua simptomele.De asemenea, unele studii indic faptul c utilizarea interventiilor psihoterapeutice denatura comportamentala poate reduce doza de medicamente necesare pentrutratamentul eficient.

In " the Mutlimodial Treatment Study of ADHD " condus de NIMH ( National Instituteof Mental Health is the largest scientific organization in the world dedicated to researchfocused on the understanding, treatment, and prevention of mental disorders and the

promotion of mental health ) arat c

33% din copiii cu ADHD au fost "normalizati", beneficiind doar de tratament

psihologic, fr nici o medicaie. 68% s-au normalizat ca urmare a unor medicamente, combinate cu tratament

psihologic


9/22


10/22

inferioare. Acestea sunt mai intense n zilele de scoala si dispar n vacant e. Deseori sentlneste un istoric familial cu tulburari similare.

Epilepsia tip absenta ar putea fi o cauza de deficit atentional la prescolari. Parintii siprofesorii interpreteaza gresit perioadele de privire fixa care deseori sunt perioade de

visare ale copilului cu ADHD. Ele dureaza mai mult si cedeaza rapid la stimuli externi.Ticurile sunt confundate deseori cu ADHD. Un istoric familial de ticuri nu excludeADHD, dar creste riscul pentru asocierea lor.

Copiii cu ADHD dorm mai putin nca de la vrste mai mici. Ei nu se mai culca dupa-amiaza, se duc trziu la culcare si se scoala mai devreme dect copiii normali. n timpulsomnului sunt nelinistiti, se misca mult sau chiar cad din pat. Unii dintre ei sforaie sau auo respiratie pe cale orala. Totusi, Kaplan si colab nu au remarcat diferente n timpul totalde somn sau n perioada de latenta a somnului la prescolarii agitati, desi exista ofrecventa mai mare a trezirilor n cursul noptii la cei hiperactivi. Aceste treziri pestenoapte tulbura somnul parintilor care pot raporta ca dorm mai putin. n mod surprinzator,

copiii nu arata a fi obositi sau lipsiti de energie a doua zi. Istoricul familial

Uneori, obtinerea istoricului familial de ADHD si tulburari de nvatare sau alteafectari minime asociate este foarte dificila. Deseori parintii se feresc sa dezvaluie acesteinformatii. Acest lucru poate fi rezolvat daca s-a stabilit deja o legatura cu ocazia altorvizite la cabinetul medical. Un istoric pozitiv poate fi identificat la interviurile anterioaredaca se noteaza o discrepanta semnificativa ntre nivelul de educatie al parintilor,istoricul serviciilor lor si cooperarea mamei la tratamentul copilului bolnav. Adultii cuprobleme nediagnosticate legate de atentie si nvatare par mai inteligenti si mai capabili

dect o sugereaza gradul lor de scolarizare si ocupatia sau invers, pot atinge un nivel naltde educatie, dar sunt incapabili sa aplice cu succes aceste lucruri la serviciu sau n viatade zi cu zi. Este nevoie de tact pentru a evita reactia defensiva a parintilor legata deadmiterea unor experiente personale similare n perioada lor de copilarie. Uneori,ntrebarea directa despre ADHD, hiperactivitate, tulburari de nvatare nu este cea maibuna metoda; pot fi de folos ntrebarile subtile despre servicii speciale de educare,medicatie, abilitatea de a citi si slaba coordonare motorie. Parintii trebuie ncurajati sastea de vorba cu rudele lor despre aceste probleme n cazul n care nu cunosc raspunsul lantrebarile legate de parintii lor sau alti membri din familie.

Medicii de familie au avantajul de a cunoaste bine mediul n care traiesc copiii. Sunttot mai frecvente divorturile, familiile neomogene, parinti vitregi sau variate structurialternative ale familiei care crescstress-ul familial, violenta, si afecteaza situatiafinanciara.

Teoretic nu este posibil ca simptomatologia ADHD sa reflecte prin ea nsasi asemeneaschimbari n structura familiei. Stress-ul emotional nu determina niciodata doar deficitatentional, ci si tulburari de conduita, depresive, anxioase, de opozitie. n cazul n care


11/22


12/22


13/22

Un numar mare de trasaturi dismorfice nseamna debut prenatal si risc pentru asociere

cu tulburari de nvatare. Doua dintre sindroamele cel mai frecvent asociate cu ADHDsunt sindromul X-fragil si sindromul alcoolic fetal. Amndoua prezinta RM si un spectrularg de deficite de dezvoltare.

Se recomanda o lista simplificata cu 6 itemi pentru obiectivitatea indicatiei de testarepentru sindromul X-fragil, notati cu 0 (absent), 1 (la limita) si 2 (prezent). Acesti itemisunt reprezentati de RM la copil, istoric familial de RM, urechi mari sau proeminente,fata alungita, ADHD si comportament autist-like. ADHD este un criteriu, dar insuficient


14/22

pentru a indica testarea genetica. Dupa Pasquale, este nevoie de un scor de peste 5 punctepentru testare.

Sindromul alcoolic fetal necesita pe lnga anumite trasaturi distincte (retardul cresteriisi microcefalie, fante palpebrale nguste, filtru nazal sters sau absent, nas mic,

micrognatie) si un istoric pozitiv de consum matern de alcool n timpul sarcinii. Deobicei, asemenea familii sunt dezorganizate si au un nivel socio-economic scazut, iarsimptomatologia ADHD la acesti copii se agraveaza o data cu cresterea. Cocaina esteconsiderata agent teratogen cu impact pe termen lung asupra fatului, fara sa fie necesaradependenta cronica pentru a determina afectarea neurologica semnificativa. Uneori,singurul martor fizic pentru expunerea la cocaina in uteropoate fi o usoara microcefalie.

Identificarea sindroamelor genetice care pot fi acompaniate de ADHD are rareoriimpact asupra tratamentului. Importanta sa vine din imposibilitatea de a acorda sfatgenetic si a recunoaste anomaliile fizice si de dezvoltare asociate, cu risc pentru copil. Sestie ca anumite afectiuni genetice care se nsotesc cu ADHD au probabilitate mai mare de

a asocia alte afectiuni neurocomportamentale. nca nu este clar daca copilul cu afectiunegenetica specifica pentru ADHD difera ca raspuns la tratamentul cu stimulante sau de altgen.

Evaluarea paraclinica

Cel mai des, parintii se plng de faptul ca evaluarea copilului lor este superficiala siprea sumara pentru a sta la baza unui diagnostic de ADHD si pentru a ncepe tratamentulmedicamentos.

Nu exista o evaluare biomedicala de rutina a copilului cu ADHD. Acest sindrom n

sine nu este un argument pentru a solicita investigatii serologice, radiologice,electrofiziologice sau alte proceduri de laborator. Daca sunt necesare, indicatiile suntacelea si ca la copilul fara ADHD. Sindromul este un marker n plus pentru afectareaneurologica.

Testele de laborator care s-au dovedit a nu fi utile n evaluarea copilului cu ADHDinclud hematocritul, dozarea nivelului plumbului n snge, nivelul hormonilor tiroidieni,studiile imagistice cerebrale, EEG si testele de performanta continua (CPTs). Pediatriistiu ca pacientii cu nivelele crescute ale plumbului n snge n perioada de prescolar auprobabilitate mare de simptome comportamentale consecutive si probleme de nvatare.Nivelul plumbului se va normaliza la vrsta de scolar.

CPTs ofera date despre neatentie si vigilenta, fiind generate pe calculator. Ele au fostcele mai studiate teste de laborator n ADHD. Alaturi de testele neuropsihologice, careevalueaza functia lobului frontal, CPTs, care evalueaza raspunsul motor, masoara aten-tia, prelucrarea informatiilor si modul de raspuns.

Experimental, ele evalueaza diferentele de performant a ntre copiii ADHD si cei dingrupul de control.


15/22


16/22

Evaluarea comportamentului

Problemele de comportament reprezinta principalul motiv de prezentare la medic.Cuantificarea si caracterizarea tipului de comportament se fac folosind istoricul,observatia si scalele de evaluare. Istoricul noteaza de obicei momentul de debut,

caracteristicile de baza (comportamentul ADHD este legat mai mult de neatentie si slabulcontrol al impulsurilor dect de noncomplianta sau rea intentie) si situatiile n care semanifesta. De obicei, se noteaza un comportament alert care deseori debuteaza precoce, odata cu achizitia mersului. Copiii care se ncadreaza n subtipul predominant cu tulburaride atentie (de obicei fete) pot sa se prezinte mai trziu la cabinet pentru ca ei nu sunt nmod tipic mpras- tiati si rareori atrag atentia asupra lor.

Chestionarele de obtinere a datelor legate de comportament se bazeaza pe criteriileDSM-IV si ghideaza clinicianul n problemele care necesita clarificari suplimentare.

Cea mai buna si utila metoda de evaluare a copilului este observarea. Copilul si poate

controla comportamentul ntr-o situatie unu la unu, n cabinet sau ntr-un mediustructurat, organizat, nefamiliar.

Absenta unei hiperactivitati sau distractibilitati notabile n cabinetul medical nuexclude ADHD. De aceea, observarea copilului n camera de asteptare poate fi mairelevanta. Un copil care se catara frenetic pe mobila, nchide si deschide continuu luminasi robinetele, apasa pe toate butoanele n mod repetat dupa ce i s-a spus de nenumarate orisa nu faca acest lucru, atrage atentia si ridica suspiciuni. Copiii cu cel mai accentuatcomportament disruptiv n cabinet sunt de obicei n mod voluntar necomplianti, cu saufara ADHD comorbid, fiind diagnosticati drept tulburare de opozitie sau tulburare deconduita dupa criteriile DSM-IV. De aceea, chestionarele de rutina trebuie sa faca

screening-ul afectiunilor comorbide, neexcluznd posibilitatea de a fi nevoie de uninstrument mai detaliat, care sa cuprindascreening-ul pentru anxietate si depresie, cndsunt necesare. ntruct majoritatea pediatrilor nu sunt n largul lor cnd pun un diagnosticpsihiatric, poate fi necesara ndrumarea catre specialist atunci cnd se identifica afectiunicomorbide.

Interviul cu copilul poate fi cel mai frustrant si mai dificil, pentru ca numerosi copiineaga sau minimalizeaza problemele lor si par neinteresati de dificultat ile pe care lecreeaza altora. Modul n care e structurata sedinta depinde de vrsta copilului; la un copilfoarte mic, parintele trebuie sa stea n camera probabil pe toata perioada, n timp ce, lacopiii de vrsta scolara, poate fi util sa iasa parintele o perioada de timp, ocazie cu care setesteaza si anxietatea de separare. Acest lucru poate permite copilului sa descrie agitatiade acasa sau carentele n cresterea lui de catre parinti, lucruri pe care parintele ar puteaevita sa le recunoasca. Conversatia cu copilul, pentru a obtine o proba de limbaj este dereal ajutor pentru a aprecia capacitatea de comunicare. Tulburarile de limbaj, reprezintaun important diagnostic diferential n prezenta simptomelor legate de atentie. n putinultimp disponibil la cabinetul medical, poate fi destul de dificila stabilirea unor raporturi cuacesta. Totusi, pentru medic poate fi extrem de important sa aloce o perioada scurta detimp pentru a confirma prezenta problemelor de atentie. Totodata, acest lucru vine n


17/22

sprijinul stabilirii ulterioare a medicatiei. O tehnica de intervievare mai lenta, nceata, nmod deliberat, poate de asemenea scoate la iveala nelinistea si distractibilitatea copilului,ca si provocarea copilului printr-o sarcina. Aceasta este mai putin importanta dect moduln care copilul o abordeaza. Frecvent, copiii cu ADHD se grabesc sa o ndeplineascapentru a termina mai repede, facnd o treaba proasta sau cu greseli din neglijenta. n mod

uzual, copilul este pus sa deseneze ceva: casa, pomi, persoana, n general familia safacnd ceva (kinetic family drawing), apoi este rugat sa spuna o poveste despre desen.Avantajele unei astfel de sarcini sunt att reducereastress-ului vizitei la medic (copiluldeseneaza n timp ce medicul continua discutia cu parintii), ct si evaluarea abilitatilormotorii fine si a celor vizual-perceptive.

De asemenea, aduce date despre sentimentele copilului sau grijile sale. Totusi,desenele nu trebuie suprainterpretate, ele fiind folosite cel mai bine drept sursa alternativapentru comunicare.

La copiii mai mari se pot folosi de asemenea chestionare standard de autoevaluare, pentru

obtinerea n mod eficient a unor informatii. ntrebarile vizeaza date despre familie siproblemele acesteia, despre scoala, despre ce l face sa se simta vesel, fericit, ngrijoratsau suparat, despre prieteni si relatiile lui cu ei. Deseori, acestea pot fi mai sugestivedect ncecarea de a stabili o conversatie.

Scalele de evaluare

Responsabilitatea diagnosticului de ADHD i revine tot clinicianului, dar scalele deevaluare pot ajuta la realizarea unei abordari bazate pe date concrete care sa ntruneascatoate cele 5 criterii aditionale ale DSMIV.

Enormele diferente care exista n diagnosticarea practica a sindromului si controverselecu privire la exactitatea si acuratetea diagnosticului de ADHD se datoreaza cu sigurantaindicatiilor prea generale ale DSM-IV. De fapt, ADHD poate fi corect diagnosticat dacase aplica cu rigurozitate criteriile de diagnostic si daca se folosesc date cantitative pentrusuplimentarea interviului de diagnostic al clinicianului si sintetizarea generala ainformatiilor. Scalele de evaluare pot servi ca ajutor important n aceasta sarcina, ntructmetodologia lor precisa respecta standardele riguroase ale testelor paraclinice.

Scalele de evaluare au nceput cu trasaturi, simptome, comportamente, care au alcatuito simpla lista de bifat cu acuzele pacientilor, aparute cu ocazia unor consulturi psihiatriceambulatorii. S-a dovedit ca metodele stiintifice de concretizare a acestor acuze, precise si

valide, ecologice, dar si costisitoare si consumatoare de timp, care nu surprind dectevenimente fara sa tina cont si de contextul n care au loc, se coreleaza slab cu clinica,ntruct ele masoara de fapt lucruri diferite. Asa cum afirma Bayley, multe dintremasuratorile sau testele folosite sunt de mica utilitate fata de ce se obtine de la interviulcu parintii sau profesorii si cteva scale de evaluare a comportamentului la copil.

n alcatuirea unei scale de evaluare, trebuie gasiti itemi care masoara structurirelevante din punct de vedere social, care apar suficient de des pentru a fi semnificativi,


18/22

formeaza modele comportamentale coerente, sunt consecventi si concordanti si masuraticu ncredere de-a lungul timpului.

Scalele de evaluare sunt descrise de mai multi factori, care seamana mult cusindroamele medicale, adica un set de semne sau simptome care tind sa se adune

mpreuna si semnifica ceva important pentru clinician. Asa se explica de ce unii itemi secoreleaza ntre ei n timp ce altii sunt incompatibili. Scorurile pentru o scala de evaluarese obtin prin adunarea valorilor itemilor fiecarui factor, similar cu procedura medicala dea aduna simptome sau factori de risc pentru a obtine un scor sau un total cu implicatii ntratament. Aceste totaluri ale factorilor sunt standardizate (se foloseste un singur sistemde masura) pentru diferite grupe de vrsta, sex si rasa. ntruct diferiti factori au numardiferit de itemi, rezultatele obtinute se exprima n unitati de variabilitate (de exemplu,unitati de deviatii standard) care se transfera apoi pe o scala sub forma scorului T. Acestescoruri pot varia ntre 0 si 100, cu o medie stabilita la 50 si DS (deviatia standard) la 10.n felul acesta se pot stabili pragurile factorilor care contin un numar diferit de itemi. Sefoloseste o decizie arbitrara cum ca scorurile cu 1,5- 2 DS deasupra mediei sunt de interes

clinic (pentru o curba normala, un scor T de 70 corespunde percentilei p98). Desi acestepraguri sunt arbitrare (ca si la naltime si greutate), scorurile care se nscriu n afaraacestor praguri identifica indivizii care nu se ncadreaza n valorile expectate si prezisepentru vrsta si sex. Ele nu reprezinta obligatoriu anormalul, ci factori de risc pentru ovarietate de afectari. Acest risc creste cu att mai mult cu ct scorul variaza mai mult fatade medie, la fel cum la TA valorile extreme cresc riscul de IMA (infarct miocardic acut)sau AVC (accident vascular cerebral). De exemplu, ntre factorii de risc asociati cuscoruri mari pentru hiperactivitate- impulsivitate se numara numarul mic de prietenii cupersoane de aceeasi vrsta, abuzul suferit n copilarie, esecul academic si vocational.

Scala de evaluare e utila doar ca baza de date normative sustinuta de itemi. Datorita

schimbarii demografice rapide din societatea moderna, normele trebuie aduse la zi culoturi mai recente.

Clinicienii se ntreaba de ce trebuie utilizate ntotdeauna scalele de evaluare daca tottrebuie realizat interviul plictisitor, necesar obtinerii informatiilor relevante pentru undiagnostic corect. Ca n toate specialitatile, masuratorile din ADHD nu substituie intuitiasi experienta clinica sau istoricul bolii. Totu- si, scalele de evaluare sunt ajutoaresecundare n stabilirea diagnosticului si conducerea tratamentului.

Utilitatea clinica a acestor scale a fost examinata cu atentie pe baza unor indici utilizatin mod obisnuit n evaluarea medicala a testelor cum ar fi sensibilitatea, specificitatea,capacitatea predictiva pozitiva si negativa, rezultatele fals pozitive si negative si putereapredictiva globala. Rezultatele arata ca scalele de evaluare pot furniza o baza solidapentru procesul de diagnostic.

Exista pe piata variate tipuri de scale de evaluare, cu mici diferente ntre ele din punctde vedere al con- tinutului sau metodologiei (Scale de evaluare Connors pentru parinti,profesori sau de autoevaluare a copilului; Scala de evaluare comprehensiva Teachers Ullmann si colab; Lista de verificare a comportamentului copilului Achenbach si


19/22

Edlebrock; Scala de evaluare a deficitului de atentie McCarney; Scala de evaluareADHD Du Paul; Scala de evaluare pentru problemele de atentie Edelbroch si altele).

Scalele de evaluare aduc informatii cu cost relativ mic si au valoare deosebita mai alesn pediatrie unde numarul pacientilor e mare, iar timpul acordat stabilirii diagnosticului e

limitat. Folosite adecvat, ele mpiedica excesele de diagnostic ale sindromului ADHD casi controversele.

n concluzie, evaluarea calitativa si cantitativa a comportamentului nseamna evidentiereaunui comportament legat mai mult de neatentie si impulsivitate dect de noncomplianta,un comportament activ, energic, care persista n timp si care apare n mai multe locuri sausituatii. n anumite situatii copilul poate sa se comporte diferit, daca nu i se cere sauinterzice nimic, ocazii care ar precipita simptomatologia de baza (de exemplu, parintiversusbunici, activitati organizate cum ar fi scoala versusjocul liber la cresa saugradinit a, permisivitate versus disciplina rigida). Contextul specific al simptomelorconstituie o linie de plecare utila n evaluarile viitoare legate de aprecierea efectelor

tratamentului. Este mult mai corect sa se noteze la interviul din start situatia specifica ncare apare sindromul.

Profesorii scoala

Deoarece n criteriile de diagnostic e inclusa condi- tia ca simptomele sa se manifesten 2 sau mai multe locuri diferite, datele directe de la scoala sunt esentiale. Desi parintiipot sa asigure o parte importanta din istoricul scolar, este necesara validarea de catreprofesori sau obtinerea de date din registrele scolii. Observa- tiile profesorilor nu trebuieobtinute n ntregime filtrate prin perceptia parintilor.

Deseori, copilul vine la medic nsotit de parintii care spun: profesorul copilului meucrede ca ar putea fi hipekinetic. Cel mai important moment de prezentare a copilului lamedic este n perioada primilor ani de scoala (4-11 ani). Frecvent, profesorul este cel carepune prima oara parintilor problema, din cauza ca elevul are dificultati la axarea pe otema sau pur si simplu deranjeaza clasa. Performantele academice ale acestor copii suntde obicei mai scazute dect cele asteptate. Desi copilul nu pare a fi ngrijorat de situatiaaceasta, parintii nsa sunt.

Majoritatea copiilor sunt foarte dificili n clasa, de aceea profesorii sunt bucurosi sacoopereze cu parintii pentru a ajuta copilul. Acest lucru este usor n cazul n care copiluleste n scoala primara, cnd are 1 sau 2 profesori principali. O strategie obisnuita, dar mai

complicata, pentru copiii din clasele mai mari este aceea de a cere informatii de la 2-3profesori unul dintre ei fiind de la specialitatea la care copilul se descurca destul de bine.

Aceasta abordare aduce o imagine de perspectiva asupra comportamentului copilului,deoarece deseori ei raspund destul de diferit la profesori si stiluri de predare diferite.Chiar daca un profesor este considerat rau de catre parinti, poate fi de folos sa aflamcum se descurca copilul la aceste ore. Parerea copiilor cu ADHD despre profesorii rigizisi severi este n general nefavorabila. La fel si despre cei inconsecventi si slab organizati.


20/22

Informatiile obtinute de la profesori sunt utile nu numai pentru ca ntregesc observatiacomportamentului copilului, ci si pentru evaluarea nivelului cognitiv al acestuia. Desiafectarea procesului de nvatare este cel mai bun indicator al disfunctiei cognitive, pot fiprezente si alte semne. La nceput, aceasta poate fi evidenta ca o ntrziere n dezvoltarealimbajului, care se rezolva de obicei cu timpul, dar pot persista probleme de articulare,

fonologie si care afecteaza semnificativ comunicarea, putnd prin ea nsasi sa determinecomportament tipic de ADHD sau prin frustrarea legata de comunicare sau afectareaprocesului auditiv.

nregistrarile de la scoala si relatarile profesorilor pot furniza dovezi directe asupraacestui fapt. Notele de la scoala pot reflecta variati factori, inclusiv obiceiuricomportamentale si de studiu, dar deseori sunt un bun punct de plecare n evaluareaperformantelor academice. Daca informatiile nu sunt suficiente, medicul poate sa cearateste oficiale de la scoala, lucru pe care l poate face att nainte ct si dupa evaluareadiagnosticata initiala. Medicul poate evalua abilitatile academice ale copilului si lacabinet.

Daca se constata o discrepanta evidenta si semnificativa ntre nivelul scolar (clasa) alcopilului si performant ele academice, acest lucru sugereaza un grad de disfunctiecognitiva. Diagnosticul oficial al tulburarii de nvatare trebuie totusi lasat n seamapsihologului care utilizeaza teste specifice. Acestea sunt prea complicate si necesita preamult timp pentru a fi efectuate la cabinet de catre pediatru. Uneori, copiii nu prezinta oafectare curenta a proceselor de nvatare, dar profilul lor psihometric aduce dovezi asupraunei prelucrari cognitive neomogene. Autorii anglosaxoni (Morgan) recomanda folosireascalelor Wechsler ca teste psihometrice pe care le considera standardul de aur (goldstandard). Pe baza acestor scale se obtine un QI verbal (de limbaj), un QI de performanta(care evalueaza perceptia vizuala) si un QI complet (de compozit ie). Primele doua scale

(verbala si de performant a) contin 10 subteste separate, fiecare cu scoruri de la 1 la 19.Ele reflecta diferite aspecte ale limbajului si abilitatii perceptuale. Morgan considera caaceste teste trebuie cerute neaparat, ntruct ele pot lipsi din raportarile obisnuite aleprofesorilor. O diferenta de 15 puncte ntre scale si alterarea semnificativa a subtestelorcomparativ cu scorul mediu confirma o tulburare a procesarii cognitive, dar nu e odovada a afectarii procesului de nvatare. Aceste sugestii sunt numai directii orientative sinu trebuie utilizate sub nici o forma drept criterii de diagnostic pentru afec- tiunispecifice, dar permit medicului sa interpreteze neoficial testele psihometrice. Analizaoficiala este pe larg efectuata de un examinator cu experienta.

Pentru evaluarea copilului cu comportament sugestiv pentru ADHD,este necesara o abordare medicala comprehensiva. n mod obisnuit,aceasta cuprinde un istoric detaliat, un examen fizic complet, oevaluare a dezvoltarii neurologice si efectuarea unor teste selectionatedintr-o larga varietate de proceduri biomedicale. Aceasta evaluareajuta la confirmarea diagnosticului de ADHD sau identifica alteafectiuni care mimeaza afectiunea. Studiile efectuate la copiii cu ADHDau dovedit o rata nalta a comorbiditatii cu afectiuni de naturapsihiatrica, inclusiv tulburari de conduita, depresie si alte tulburari


21/22

afective, tulburari anxioase si ticuri. n acest articol, care vede ADHDca una dintre numeroasele expresii clinice ale unei tulburari aprelucrarii neurologice mult mai generalizate, se nfatiseaza o abordarea diagnosticului.

5 Modalitati de interventie

Educarea parintilor- terapeutii ofera instrumente si tehnicile de gestionare acomportamentului copilului. Se utilizeaza doua abordari:

se utilizeaza un sistem de premiere imediat dupa un comportament adecvat alcopilului.

o alta utilizare este " time-out" sau izolarea pe un scaun sau in dormitor atuncicand copilul devine greu de controlat.

Acest sistem de recompense i sanciuni poate fi o modalitate eficient de a modificacomportamentul unui copil. Prinii (sau profesorul) trebuie s identifice ctevacomportamente de dorit la copil pe care sa le incurajeze. Copilul va face ceea ce este deateptat, n scopul de a ctiga recompensa.

Psihoterapie ajuta persoanele cu ADHD de a se accepta ele nsele n ciuda lortulburrilor.

Terapia comportamentalai ajut pe oameni s dezvolte moduri mai eficiente de alucra pe probleme imediate. n loc de a ajuta copilul s neleag sentimente i aciunisale, ea ajut direct n schimbarea lor de gndire i, astfel, poate conduce la modificri

n comportament.

Dezvoltarea abilitatilor socialen abilitile sociale de formare, terapeutul discutmodelele adecvate de comportamente importante n dezvoltarea i meninerea relaiilorsociale, ca de asteptare pentru un schimb, schimbul de jucrii, pentru a cere ajutor,pentru a rspunde etc., dand astfel copiilor o sansa de a pune in practica.

Metode de relaxare Predarea copiilor cu tulburri de atenie a unor metode derealaxare, pot fi eficiente n reducerea hiperactivitatii dezorganizante i decomportament, concopmitent cu creterea ateniei catre sarcin i finalizare.

Exercitii cognitiveAceste exerciii sunt adesea utilizate pentru a ajuta persoanele cudeficit de atentie si de a mbunti capacitatea lor de a se concentra si acorda atentiesustinuta.

6% tratai doar cu medicamente fara interventie psihologica

Stabilirea tratamentului se realizeaza doar de catre persoanele avizate in domeniu, pebaza analizelor detaliate, a istoricului personal si familial, a tratamentelor anterioaredaca este cazul.


22/22

Deficit de Atentie REVIZ

Documents

Transcript of Deficit de Atentie REVIZ