23.II.2015

Utilizarea terapeutica a glucocorticoizilor se face diferentiat in functie de particularitatile de ordin farmaco-dinamic, farmaco-cinetic si farmaceutic al diferitelor preparate. Dpdv. al potentei (efectul anti inflamator), glucocorticoizii folositi terapeutic se impart in 3 categorii:

a) Au potenta mica si unitate de doza 20 – 25 mg. (cortizonul si hidrocortizonul)

b) Cu potenta intermediara si unitate de doza 4 – 5 mg. (prednison, prednisolonul, metilprednisolon si triancisolon)

c) Cu potenta mare si unitate de doza 0.75 mg. (dexametazona, betamitazona)

Durata de actiune difera de la produs la produs astfel:

a) Durata de actiune scurta: corizonul si hidrocortizonul – 8-12 ore.b) Durata de actiune intermediara: prednison, prednisolon, metilprednisolon

si triancisolon – 12-16 ore.c) Durata de actiune lunga: dexametazona, betamitazona – pana la 54 de ore.

Hidrocortizon, prednisol, metilprednisolon, triancisolon, dexametazona, betamitazona sunt activi, ca atare, ei sunt folositi atat pentru actiune sistemica cat si actiune topica sau locala: oral, injectabil, intraarticular, unguente dermatologice, in oftalmologie, colire si unguente oftalmice, in sfera ORL. Cortisonul si prednisonul devin eficace abia dupa metabolizare la nivelul ficatului de aceea sunt folosite numai pe cale sistemica.

Pentru efecte generale sau sistemice majoritatea glucocorticoizilor se adm. oral si sub forma injectabila. Preparatele injectabile constau in suspensii apoape ce pot fi injectate muscular sau pentru indtroducere locala cum ar fi intraarticular, infiltratii si solutii apoase care pot fi injectate intramuscular sau intravenos. Suspensiile apoase injectate intramuscular formeaza un depozit din care compusul activ trece cu incetul in circulatii. Preparatele de acest tip se injecteaza la intervale de 1-4 sapt. si pot fi utilizate in cure scurte pentru tratamentul

episoadelor acute ale unor boli inflamatorii cronice sau a perioadelor de agravare a astmului bronsic. Ele trebuie evitate in tratamentul indelungat.

Solutiile – derivati hidrosolubili care permit prepararea de solutii apoase ce pot fi introduse in injectii sau solutii intravenos. Din aceasta categorie fac parte compusii sub forma de esteri si de saruri ale acestor esteri cum sunt:

a) Hidrocortizonul sodiu succinatb) Hidrocortizonul sodiu fosfatc) Prednisolun sodiu fosfatd) Prednisolun sodiu succinate) Dexametazona sodiu fosfatf) Betametazona disodiu fosfat.

Alti glucocorticoizi sunt destinati exclusiv uzului dermatologic cum ar fi: fluocinolon, acetamid.

Exista preparate pentru aerosoli: beclometazona, fluticazona, mometazona. Preparatele pentru uz local se absorb intr-o oarecare masura si pot avea efecte sistemice nedorite.

Cortizonul – compus fiziologic, in organism este metabolizat in hidrocortizon. Forma activa biologic.

Este avantajos ca medicatie de substitutie in boala Adisson. (insuficienta suprarenala), dar se foloseste limitat pentru celalalte indicatii, deoarece produce retentie hidrosalina.

Hidrocortizonul – principalul corticoid natural. Se fol. ca medicatie de substitutie in insuficienta suprarenala. Forma solubila este hemisuccinat de hemicortizon sau hidrocortizon sodiu succinat. Injectat intravenos in doza pana la o data pe zi pe timp scurt. Este indicat in toate situatiile de urgenta ce impun un tratament glucocorticoid de urgenta ( soc anafilactic, soc septic, rau asmatic, colgenoze

acute). Pt actiune locala se fol. hidrocortizonul acetat si suspensie apoasa, unguente cu hidrocortizonul acetat si diferite preparate magistrale cu hidrocortizonul acetat. Pentru actiune locala: hidrocortizonul butirat cu denumire de Locoid (unguent solutie emulsie).

In dermatologie, oftalmologie: canamicina cu hidrocortizon cu denumire de Depo-Medrol – suspensie preparat depozit pentru injectare intramuscular si metilprednisolon sodiu succinat = Solumedrol, solutie apoasa pentru intravenos, in perfuzie, in urgenta.

Triamcinolona – preparate pentru actiune sistemica dar utilizarea este limitata pentru ca provoaca relativ frecvent anorexie, pierdere in greutate, epuizare musculara. Se utilizeaza mai ales pentru actiune locala (triamcinolol unguent).

Dexametazona – este un glucocorticoid cu potenta foarte mare, nu se utilizeaza ca medicatie de substitutie si nici pentru tratament de lunga durata. Se intrebuinteaza sub forma de solutie Dexametazona sodiu fosfat, solutie injectabila de 8 mg ce se injecteaza intravenos si intramuscular. Se utilizeaza si local: infiltratii, aerosoli. Se intrebuinteaza in preparate dermatologice, in oftalmologie: Dobradex, in ORL.

Betametazona – un izomer al dexametazonei tot cu potenta mare. Se gaseste sub forma de solutie, derivat solubil.

Betametazona sodiu fosfat

Sub forma de suspensie in diprophos.

27.II.2015

Hormonul paratiroidian – secratat de paratiroide, situate la extremitatile lobilor tiroidieni. Are actiune opusa calcitoninei, adica contribuie la cresterea concentratiei calciului in sange. Actiuneaza in 3 directii:

a) La nivelul intestinului subtire, determina sinteza vitaminei D care ajuta la absorbtia Calciului.

b) La nivelul rinichilor determina reabsorbtia calciuluic) La nivelul oaselor determina eliberarea calciului din oasei iar osteoclastele

determina remodelarea osului.

TImusul – situat in cavitatea toracica in spatele sternului. Contribuie la maturarea limfocitelor T, globule albe responsabile cu imunitatea organismului copiilor. Activitatea endocrina a timusului se valorifica prin intermediul hormonilor:

Timusina, Timulina, Timopectina -> actiuneaza asupra hipotalamusului si hipofizei contribuind la cresterea si dezvoltarea organismului.

Epifiza – glanda pineala situata deasupra hipofizei intre cele 2 emisfere cerebrale. Se mai numeste “casa spiritului”. Aici isi au sediul psihicul si spiritul lobului (intuitia). Actioneaza asupra organismului prin intermediul hormonului melatonina. Secretia melatoninei este stimulata de intuneric si determina un somn odihnitor, refacerea organismului si are rol anti depresiv si antioxidant.

Glandele suprarenale – glande pereche situate deasupra rinichilor. Au structura si functii diferite.

a) Medulosuprarenala – produce adrenalina, noradrenalina. Se mai numesc si neurotransmitatori sau caticolamine.

b) Corticosuprarenala – prod. corticoid (aldosteron – mineral corticoid, cortizolul – glucocorticoid, mici cantitati de hormoni sexuali).

Hormonii medulo-suprarenali – actioneaza asupra sistemului cardiovascular si intervin in metabolismul glucidic. Nu sunt esentiali pentru supravieturire, dar ajuta organismul sa se adapteze in situatii deosebite: frig, stres, hipoglicemie, hipotensiune. Actiunile acestora au la baza transferul glicogenului in glucoza.

Aldosteronul – contribuie la echilibrul electrolitilor in organism. Asigura retinerea sodiului si apei in organism si elimina potasiul. Contribuie la reglarea tensiunii arteriale.

Cortizonul – e secretat in conditii de stres sau hipoglicemie ce determina cresterea glicemiei prin declansarea procesului de gluconeogeneza.

Hormon sexuali feminini – se sintetizeaza din colesterol.

Estrogenii secreati de ovare, placenta si mici cantitati de corticosuprarenala. Determinarea caracterelor primare si secundare ale femeilor: forma corpului, dezvoltarea aparatului genital, timbrul subtire al vocii, trasaturi fizice si psihice specifice femeii.

Gestrogenii (progesteron – asigura dezvoltarea normala a sarcinii).

Hormoni sexuali masculini –androgenii (testosteron, secretat de testicule si corticosuprarenale). Determina dezv. caracterelor primare si secundare ale barbatului. Dezvoltarea aparatului genital, aparitia pilozitatii, timbrul ingrosat al vocii, dar si actiune somatotropa. Adica o dezvoltare a scheletului si a muschilro scheletului.

2.III.2015

Mineralo corticoizii

Sunt hormoni corticosuprarenali sau substituienti de sinteza cu actiuni importante asupra metabolismului hidromineral. In principal ei stimuleaza schimbul ionic de sodiu, potasiu, hidrogen, la nivelul tubilor renali si favorizeaza retinerea sodiului in organism, pierderea de potasiu si hidrogen. Se administreaza la bolnavii cu insuficienta suprarenala, corectand dezechilibre hidroelectrolitice. Supradozarea se manifesta prin hipernatriemie cu edeme si HTA si cu hipokaliemie, cu modificari pe EKG si slabiciune musculara si alcaloza metabolica. Principalul hormon mineralo corticoid este aldosteronul. Ca medicament este folosit limitat in boala Adisson = insuficienta suprarenala ca adaos la cortizon sau hidrocortizon. Acestia nu sunt suficienti pentru a limita pierderea de sodiu.

Dezoxicorticosteronul – nu se mai utilizeaza ca mineralo corticoid de sinteza Fludrocortizon cu denumire Astonin – H: comprimat, este un mineralo corticoid intens cu aspecte reduse de glucocorticoid si se foloseste in insuficienta suprarenala cronica in asociatie cu Cortizon sau Hidrocortizon. Se mai utilizeaza asupra hormonilor sexuali masculini. Hormonul adrenocorticotrop ACTH = secretat de hipofiza si influenteaza secretia glandei suprarenale. Are actiune stimulatoare asupra functiei glandei corticosuprarenalei. Secretia de ACTH si cea de corticosteroizi este adminsitrarea corticosteroizilor cu unele deosebiri:

a) ACTH este activ numai in conditiile in care corticosuprarenala si-a pastrat capacitatea secretorie.

b) Este inactiv ACTH in insuficienta corticosuprarenalei = boala Adisson.c) Fiind hormon cu structura polipeptidica ca toti hormonii hipofizali nu se

administreaza oral fiind digerat de enzimele proteolitice din stomac.

Efectele secundare sunt mai putin marcate decat ale corticoterapiei (SYNACTNEN sau CORTROSYN).

Antidiabetice

Insulina si atidiabetice orale

In metabolismul glucidelor valorile glicemiei reprezinta un parametru important. Aceste valori sunt normale intre 60-115 ml la 100 ml sange. Exista sindroame hipei si hipoglicemice. Tulburarile de metabolism glucidic duc la o serie de tulburari grave in organism.

Insulina = hormon pancreatic glucoregulator secretat de celulele betainsulare. Are o structura polipeptidica. Actiunea principala a insulinei consta in scaderea insulinei in acelasi timp corecteaza tulburarile metabolice ale diabetului zaharat, actionand ca medicatie de substitutie. Insulina e inactiva pe cale orala deoarece sufera digesta proteica. Se foloseste in mod curent insulina umana fie biosintetica obtinuta prin biotehnologie fie semisintetica obtinuta prin inlocuirea unui acid aminat in insulina de porc. Se foloseste mai putin insulina de extractie obtinuta din pancreasul de bou sau de porc. Preparatele hidrosolubile contin insulina amorfa sau cristalizata in solutii apoase la PH acid. Acestea au efect rapid si de scurta durata. Preparatele retard contin suspensii apoase de derivati greu solubili iar clasificarea lor se face in functie de latenta si durata de actiune. Insulina se administreaza in diabetul-insulin-dependent ca si la bolnavii cu diabet usor insulino-dependent care pot beneficia de alt tratament in interventia chirurgicala, traumatism, infectii grave de compensare metabolica. Preparatul de insulina, doza, calea de administrare – se fixeaza individual.

Exista: a) Insulina si analogi in actiune rapida = insuline solubile se pot administra subcutanat, efectul apare dupa 15-16 min. si dureaza 6-8 ore. Se injecteaza cu 15-30 minute inainte de masa. Insulinele solubile se administreaza si intravenos in urgente, efectul apare dupa 15 minute.

b) Preparatele care contin suspensie de insulina retard. Se administraeza exclusiv subcutanat. Efectul apare dupa 1-2 ore si dureaza pana la 16 ore.

c) Insulina si analogi cu actiune intermediara si diabet rapid.

d) Insulina si analogi cu actiune prelungita tot injectare subcutanata dispare dupa 2-3 ore si dureaza 24 ore.

Antidiabetice orale (ADO)

- Fac parte din 2 grupe:

1. Biguamide – inhiba absorbtia glucozei din intestin si stimuleaza glicolize. Actiunea incepe dupa 2-3 zile de la administrare si este maxima dupa 15-30 zile. Sunt indicate in diabet non-insulina dependent mai ales la persoanele supraponderale. (cand nu se mai poatre controla boala numai prin dieta si exercitii fizice)

Se pot asocia cu derivatii de sulfoniluree.

Reactii adverse: Fenomene dispeptice, astenie, cefalee, acidozi lactica.

Precautii: Administrarea de debeguamide se intrerupe inaintea operatiei cu anestezie generala si inaintea examenelor radiologice cu sulfat de bariu.

Exemple: METPORMIN = SIOFOR, METFOGAMNEA

MEGUAN

GLUCOPHAGE

BUFORMIN = SILUBIURET.

Derivatii de sulfoniluree

Elibereaza insulina stocata in celulele beta, cresc insulina circulanta.

Indicatii: Influenteaza glicogenoliza, diabet noninsulinodependent, usoare pana la moderate care nu pot fi controlate numai prin dieta si exercitii fizice; mai ales la diabeticii peste 40 ani de ani care nu pot fi compensati cu regim alimentar.

Reactii adverse: Greata, dureri epigastrice, vome, pruurit, eruptii cutanate, cefalee, ameteli, hipoglicemie accentuata.

Contraindicatii: In diabet insulino dependent sau noninsulino dependent dezechilibrat, in sarcini, boli infectioase, interventii chirurgicale, precoma sau coma diabetica, insuficienta hepatica sau renala severa.

Medicamente: GLIBENALAMID MANINIL

TOLBUTAMID 500mg.

GLIPIZID – GLUCOTROL

GLIQUIDONU – GLURENORM comprimate.

GLICAZIDUM – DIAPREL

GLIMEPIRIDUM – AMARIL 1,2,3 mg

ACARBOSUTI – GLUCOBAY

Combinatii medformiu + glitenalomid => Glicomed.