1

DE CE... SCLIPIRI?

,,Pentru mine viaţa nu e doar o lumânare, e un fel de splendidă torţă

care acum e în mâinile mele şi pe care vreau să o fac să ardă cu cea mai

mare strălucire posibilă înainte de a o preda generaţiilor viitoare!”

(Stephen Covey)

SCLIPIRI… O revistă cu tradiţie, o revistă cu dăruire, o revistă cu

glas şi răsunet din inimi de copii şi devotament profesoral. O semnătură

autentică într-un colţ de lume, acolo unde sărutul razelor de soare pe

marea albastră transfigurează sufletul autentic năvodărean, cel plin de

profesionalism, dragoste şi rugăciune.

De ce SCLIPIRI? Pentru că o vedem în tine, în ochii tăi, cel mai fidel

cititor al nostru – chiar tu. Şi nu numai că o vedem, ci o şi simţim atât de

puternic încât uneori doar pentru asta te privesc în ochi. Şi îmi promit că o

să-ţi văd sclipirea pentru că te va face mare, te va ajuta să mergi mai

departe. Ai nevoie de ea, de sclipire! Face parte din tine, este stâlpul pe care

îţi realizezi visurile, este drumul pe care calci şi te formezi în viaţă, este

temelia echilibrului tău când simţi că te pierzi! Lasă-ţi libertatea din tine să

zburde, sub orice formă, călătorind cu întrebarea şi cercetând răspunsuri…

Sclipeşte! Luminează-te cu zâmbetu-ţi larg şi cu ochii mari, plini de

bucurie şi asigură-ţi veşnicia amintirilor viitoare!

Prof. Cristian Nicolcea

„Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci vor străluci şi se vor

împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa

strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, receptive la

lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire.”

(Sfântul Dionisie Areopagitul)

2

ECO-SCHOOLS

10 ANI DE ECO-ȘCOALA

Parcă mai ieri era luna decembrie a anului 2006, an în care școala noastră, cu mândrie și încredere în viitorul planetei Pământ, a intrat în Programul Mondial ECO-ȘCOALA. Cu stângăcie, dar încrezători în puterea pe care ți-o dă grupul din care faci parte, ne-am angajat tenace pe drumul anevoios al schimbării mentalității proprii și a semenilor noștri. Ne-am ales și un motto prin care am dorit să exprimăm cât mai bine voința noastră:

„Nu te îndoi niciodată că un grup mic de oameni care gândesc și sunt dedicați pot schimba lumea. Adevărul este că e singurul lucru ce a salvat lumea până acum.”

Margaret Mead (Antropolog)

An de an ne-am străduit să desfășurăm activități cât mai atractive, menite să dezvolte la tinerele vlăstare dragostea pentru mediul înconjurător, dorința de a trăi mai frumos și mai curat.

Eforturile noastre au fost susținute de Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie, prin reprezentanții săi, d-na Cornelia Dincă și d-nul Petru Dincă.

Eco-Schools este un program pentru managementul mediului şi certificarea şcolilor care-l implementează, coordonat la nivel internaţional de Fundaţia de Educaţie pentru Mediul Înconjurător (FEE), iar la nivel național de

Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie, în calitate de membru cu drepturi depline al FEE. Pe plan mondial, Programul este susţinut de Uniunea Europeană, UNESCO şi UNEP (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu). Un număr de peste 14 000 000 de copii şi tineri, peste 1 180 000 de cadre didactice şi 13 221 de autorităţi locale dezvoltă acest program în lumea întreagă.

Premiul pentru implementarea programului în școală este Obţinerea Steagului Verde, care asigură titlul de Eco-Şcoală. Am obținut Steagul Verde de patru ori, în anii: 2008, 2010, 2012, 2014. Anul acesta urmează să arborăm pentru a cincea oară steagul pe frontispiciul școlii noastre, după 10 ani de activitate susținută, de aceea, cu mândrie vom reafirma CODUL ECO:

„HAI MAI VERDE SĂ TRĂIM ȘI MAI SĂNĂTOȘI SĂ FIM!”

3

Participarea la program presupune implementarea celor șapte elemente esențiale ale acestuia:

1. COMITETUL ECO-ȘCOALA 2. ANALIZA PROBLEMELOR DE

MEDIU 3. PLANUL DE ACȚIUNE 4. MONITORIZAREA ȘI

EVALUAREA 5. CURRICULUM 6. INFORMAREA ŞI

IMPLICAREA COMUNITĂŢII LOCALE 7. ECO–CODUL

Coordonatorul programului în școală, prof. înv. primar Mitu Vasilica, mobilizează eficient cadrele didactice şi elevii, iar rezultatele vorbesc de la sine.

Iată câteva dintre activităţile derulate în cadrul acestui program!

,,AZI RECICLĂM CU FOLOS, MÂINE TRĂIM SĂNĂTOS!”

În ziua de 5 octombrie 2015, cadrele didactice, elevii claselor P-VIII, voluntarii-eco, de la Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari, părinții elevilor, reprezentanți ai comunității locale au participat la o amplă campanie de colectare a maculaturii și pet-urilor.

Activitatea s-a desfăşurat cu scopul de a forma la elevi, dar și la părinții acestora un comportament responsabil față de mediu. Deosebit a fost faptul că am organizat patru echipe de elevi-voluntari din clasele V-VIII, care au colectat și cântărit maculatura și pet-urile aduse de elevii din cele 39 de clase din școală. Activitatea a fost atractivă, elevii fiind receptivi la ideea

de salvare a planetei Pământ. În timpul activității, au dat dovadă de mult entuziasm și hărnicie, au adus cantități mari de maculatură și

4

sticle de plastic pe care ei și familiile lor le-au colectat toată vara cu scopul de a le aduce la școală. Copiii au învățat că din hârtie, ziare, cartoane vechi, pet-uri se pot fabrica lucruri noi, contribuind astfel la salvarea planetei și a rezervelor sale naturale. În viitor, sperăm ca ei să-și dezvolte un comportament responsabil față de mediu, colectând deșeurile și în familie.

Tot sub genericul „AZI RECICLĂM CU FOLOS, MÂINE TRĂIM SĂNĂTOS!”, în ziua de 24 noiembrie 2015, s-a organizat o amplă campanie de colectare a bateriilor și becurilor. Două echipe de elevi voluntari, din clasele V-VIII, au colectat și au cântărit becurile şi bateriile pe care le-au adus elevii din toate clasele din școală. În total, s-a colectat cantitatea de 65,68 kg de baterii și becuri, care s-a predat către firma de coletare GREMLIN. Dovedind un mare interes pentru activitate, copiii au adus baterii și becuri pe care ei și familiile lor le-au colectat toată vara cu scopul de a le aduce la școală. Ei au învățat că becurile și bateriile conțin mercur care odată ajuns în natură poluează apele și pământul, iar din reciclarea lor se pot fabrica lucruri noi, contribuind la salvarea planetei și a rezervelor sale naturale.

5

,,DIN DEȘEURI ȘI GUNOI, ISCAT-AM FRUMUSEȚI ȘI LUCRURI NOI!”

Conform tradiției, și anul acesta

Școala Gimnazială ,,Grigore Moisil“

Năvodari a organizat și desfășurat pe

perioada a trei zile, 26, 29 februarie și

1 martie 2016, Târgul de mărțișoare și

felicitări confecționate, în principal, din

materiale reciclabile.

Activitatea se înscrie în agenda activităților

cu caracter eco, desfășurate în cadrul Programului

Mondial ECO-ȘCOALA. Elevii au fost ajutați,

bineînțeles, de mămicile lor harnice, care au dat

dovada măiestriei, fanteziei și îndemânării lor în

confecționarea mărțișoarelor și felicitărilor, dar și în

vânzarea acestora.

,,TRĂIM VERDE, GÂNDIM VERDE!“

De asemenea, în data de 7 martie 2016, s-a desfăşurat o amplă campanie de dăruit felicitări confecționate din materiale reciclabile femeilor din orașul nostru. Reducerea cantității de gunoaie, prin refolosirea unor lucruri, poate aduce multe beneficii mediului înconjurător. De aceea, copiii însoțiți de profesori au făcut o bucurie doamnelor cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, vizitând diverse instituții, magazine sau pur și simplu pe stradă. Mesajul din interiorul felicitărilor pe care am dorit să-l transmitem comunității a fost:

TREBUIE! VREM! PUTEM! ÎMPREUNĂ SALVĂM NATURA!

Peste 500 de femei au primit mesajul copiilor. Cu speranța că vom schimba măcar puțin din mentalitatea comunității ne bucurăm că am fost mesagerii primăverii și ai naturii întregi care se trezește la viață, puțin mai veselă că ne-a remarcat prezența.

6

ACȚIUNI DE ECOLOGIZARE A PĂDURII DE SALCÂMI DE LA MARGINEA ORAȘULUI

ȘI A UNEI PORȚIUNI DE PLAJĂ

Pentru că ne dorim un mediu înconjurător cât mai curat și prietenos, am întreprins acțiuni de ecologizare a unei porțiuni de plajă și a pădurii de salcâmi de la marginea orașului, în zilele de 15 octombrie 2015 și respectiv, 28 octombrie 2015.

Prima activitate a vizat igienizarea plajei din zona Tabăra Năvodari. Elevii claselor a VI-a și a VII-a, coordonați de profesori, dotați cu mănuși și saci

menajeri, s-au implicat în strângerea de deșeuri menajere găsite pe plajă. Elevii au fost foarte activi, entuziaști, dornici să lucreze în echipă, să curețe plaja unde se vor întoarce cu drag în vacanța de vară. S-au simțit utili, ceea ce le-a dat o satisfacție deosebită. A fost o activitate atractivă atât ca atmosferă de lucru în echipă cât și ca spațiu, pe ţărmul mării.

Cea de-a doua activitate de ecologizare s-a desfăşurat în pădurea de salcâmi de la marginea oraşului Năvodari. Elevii implicați au fost de la clasele a VII-a şi a VIII-a, coordonaţi de patru profesori. Toţi participanţii la acţiunea de ecologizare, elevi şi profesori, au fost dotaţi cu mănuşi şi saci menajeri

pentru a colecta deşeurile. Foarte mulţi elevi ai şcolii merg la sfârşit de săptămână împreună cu familia în acest loc, la iarbă verde, pentru a se relaxa. Prin urmare, s-au simţit motivaţi să ecologizeze păduricea. Prin participarea directă la acțiunile de ecologizare, copiii au fost responsabilizați și au conștientizat efectele poluării mediului.

Prof. înv. primar Mitu Vasilica

7

SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ ECONOMISIM ENERGIA ELECTRICĂ!

În cadrul proiectelor Eco-Şcoala, EnergySmart şi Kaufland, în data de 29 octombrie 2015, elevii claselor a VI-a C şi a VI-a D, coordonaţi de doamna profesoară de geografie

Ogoreanu Oana, au optat pentru implicarea în activităţi de protejare a resurselor Terrei. Prin intermediul acestor activităţi, s-a dorit schimbarea comportamentului în urma infor-mării, atât a elevilor şcolii noastre dar şi a locuitorilor din Năvodari, că resursele planetei noastre exploatate excesiv se pot epuiza.

Prin gesturile mărunte pe care le facem în viaţa de zi cu zi, putem fi responsabili de un consum mai mare sau mai mic de energie; aceste gesturi au impact asupra mediului ambiant dar şi asupra sănătăţii oamenilor.

Energia electrică este obţinută în urma arderii combustibililor fosili: cărbuni, petrol şi gaze naturale. Aceste resurse exploatate excesiv se vor diminua îngrijorător.

Prin arderea acestor resurse se eliberează în atmosferă gaze toxice precum dioxidul de carbon, gaz responsabil cu încălzirea globală a Pământului şi cu creşterea gradului de poluare a mediului ambiant.

Elevii clasei a VI-a C au lucrat în echipe, motto-ul ales de ei în

cadrul acestei activităţi fiind: ,,Economiseşte cu folos, alegând un aparat electrocasnic avantajos”. Elevele Cioacă Florentina, Lepădatu Denisa, Grădinaru Alexandra şi Chițu Diana au lucrat în echipe şi au vizitat magazine specializate din oraşul Năvodari ce vând aparatură electrocasnică, identificând pe aparatele electrocasnice etichetele energetice. Au obţinut informaţii utile de la reprezentanţii magazinelor de specialitate din Năvodari despre modalitatea de alegere a unui aparat electrocasnic avantajos din punct de vedere al eficienţei energetice dar şi al preţului. Au manifestat interes pentru aspectul legat de necesitatea eliminării din gospodărie a unor aparate electrocasnice vechi, uzate şi înlocuirea lor cu altele economice, lucru benefic atât pentru protejarea mediului, cât şi pentru reducerea cheltuielilor la factura de energie electrică. Elevii clasei a VI-a C au distribuit flyere colegilor şi locuitorilor din Năvodari, din dorinţa de a-i responsabiliza şi de a-i determina să contribuie la un consum mic de energie. În aceste flyere, au oferit sfaturi utile pentru economisirea energiei electrice dintre care amintim: utilizarea frigiderelor şi a congelatoarelor cu clasa energe-tică de la A la A+++, pentru

8

economisirea energiei cu până la 50%, închiderea rapidă a uşii frigiderului pentru evitarea risipii de energie, deconectarea aparate-lor mici din prize (telefoane, încărcătoare) după ce s-au încărcat, stingerea imediată a luminii după părăsirea unei încăperi, amplasarea frigiderului într-un loc răcoros pentru a evita risipa de energie, folosirea aerului condiţionat numai după închide-rea ferestrelor. Au realizat por-tofolii, postere, sesiuni de lucru organizate, în care fiecare grup de elevi şi-a prezentat concluziile referitoare la avantajele folosirii aparatelor electrocasnice econo-mice şi dezavantajele utilizării modelelor vechi.

Elevii clasei a VI-a D au identificat importanţa alegerii becurilor economice, atât acasă cât şi în cadrul şcolii, pentru a proteja Pământul de poluarea cu gaze responsabile de efectul de seră. Elevii Simion Sabrina, Ciobanu Leonardo, Nichifor Denisa şi Moldoveanu Iuliana au lucrat în echipe, fiecare echipă mergând la magazine specializate din Năvodari pentru a se informa despre tipurile de becuri existente

pe piaţă, puterea lor electrică, categoria de eficienţă energetică, durata medie de viaţă şi preţ. Elevii au dobândit informaţii despre avantajele şi dezavantajele utilizării becurilor economice. Au realizat portofolii, postere, au oferit sfaturi colegilor în cadrul unei sesiuni de informare legate de importanţa alegerii unui bec economic dintre care amintim: înlocuirea becurilor incandescente dintr-o gospodărie sau de la şcoală cu cele economice de tip LED, utilizarea unor becuri cu consum redus de energie în locurile unde sunt utilizate intens sau sunt dificil de înlocuit, aprinderea luminii numai când este nevoie.

Au fost formulate concluzii: deşi becurile economice au un preţ de achiziţie mai mare, cheltuielile sunt amortizate în timp, în acest fel reducându-se consumul de energie.

La finalul acestor activităţi, elevii şcolii noastre au înţeles cât de important este fiecare gest făcut de ei sau de membrii familiilor lor pentru a contribui fiecare la conservarea resurselor planetei noastre şi asigurarea unui mediu de viaţă nepoluant.

Prof. Oana Ogoreanu

9

EDUCAȚIE... ANIVERSĂRI

ZIUA MONDIALĂ A EDUCAȚIEI

,,Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte!“ Confucius

În anul 1994, UNESCO a proclamat data de 5 octombrie drept Ziua Internaţională a Educaţiei pentru a comemora semnarea, în

anul 1966, a documentului Recomandare privind statutul cadrelor didactice. Documentul a fost semnat de către UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii în cadrul Conferinţei interguvernamentale cu privire la statutul profesorilor, organizată în Paris, Franţa. Actul stabilește drepturile și respon-sabilitățile profesorilor, precum și standardele internaționale pentru pregătirea lor inițială și alte condiții de învățământ, recrutare, angajare, de predare și învățare. Conţine, de asemenea, numeroase recomandări pentru participarea profesorilor la adoptarea deci-ziilor privind învăţământul, prin consultare și negociere cu autori-tățile educaționale.

În fiecare an, în data de 5 octombrie, profesorii şi elevii din

şcoala noastră celebrează Ziua Mondială a Educației. Evenimentul ţine să ne reamintească faptul că o educaţie de calitate reprezintă cheia unei reuşite profesionale. În această zi deosebită, le mulţumim tuturor dascălilor care, înainte de orice, pun suflet în procesul de predare.

Elevii clasei a VII-a A împreună cu doamna dirigintă, prof. Grăniceru Mirela, au realizat diferite postere pentru a marca evenimentul, au prezentat citate celebre legate de educație, au vizionat filmulețe legate de aceasta, au dezbătut și au cântat. Participanţii la activitate s-au simțit foarte bine în această zi şi au înțeles că educația poate fi formală, informală și nonformală.

Prof. Mirela Grăniceru

10

ZIUA MONDIALĂ A LIMBILOR EUROPENE

La inițiativa Consiliului Europei, Ziua Europeană a Limbilor este celebrată, în fiecare an, în data de 26 septembrie, începând cu 2001.

Obiectivele generale ale Zilei Europene a Limbilor sunt următoarele: 1. Sensibilizarea publicului cu privire la importanța învățării limbilor

și la diversificarea numeroaselor limbi învățate, cu scopul de a favoriza plurilingvismul și înțelegerea interculturală;

2. Promovarea bogăției diversității culturale și lingvistice a Europei, menținerea și cultivarea ei;

3. Încurajarea învățării pe tot parcursul vieții, nu numai în contextul școlar ci și în afara acestuia, pe durata studiilor, pentru nevoi profesionale, dar și din motive de mobilitate sau pentru petrecerea timpului liber și pentru diverse schimburi.

Cu ocazia Zilei Europene a Limbilor, o serie de eveni-mente sunt organizate în toată Europa, dar și în afara ei: manifestări cu şi pentru copii, emisiuni radio și de televiziune, cursuri de limbi, conferințe etc.

Elevii clasei a VII-a A împreună cu doamna dirigintă Grăniceru Mirela şi doamna profesoară de limba franceză, Roadideal Elena, s-au pregătit cu poezii și cântece în limba franceză, cu un istoric al acestui eveniment, participând totodată la un concurs de ghicitori în limbile europene. Elevii au audiat diferite melodii din repertoriul internațional și au fost foarte încântați de aceste moment artistice.

Prof. Elena Roadideal

11

SĂ CUNOAȘTEM INSTITUȚIILE DIN ORAȘ!

ÎN VIZITĂ LA PRIMĂRIA ORAȘULUI NĂVODARI

Activitatea s-a desfășurat în data de

21 octombrie 2015, cu elevi din clasele a III-a A și

a III-a D. Aceştia au vizitat Primăria oraşului

Năvodari, însoțiți de doamnele învățătoare

Mariana Mita și Elena Șandru. Copiii au făcut un

tur al mai multor departamente din sediul

primăriei, începând cu registratura, locul unde se

înregistrează toate documentele primite și trimise

de către primărie, apoi au făcut o scurtă vizită în

Sala de Consiliu. Au aflat că acesta este locul unde

se țin ședințele de Consiliu Local și unde se iau deciziile importante pentru viitorul

comunității, după care au fost primiţi în biroul

viceprimarului de către domnul viceprimar Florin

Chelaru. Cu această ocazie, elevilor li s-a explicat

succint funcţionarea unei administraţii locale,

atribuţiile pe care aceasta le are şi modurile de

îndeplinire a lor, mulţi dintre vizitatori declarând, la

finalul vizitei, că atunci când vor creşte, vor vrea să

devină primari. Elevii au făcut un schimb de rol,

imaginându-se pentru câteva minute în rolul edilului

orașului Năvodari.

Încântaţi şi extrem de emoţionaţi, copiii au fost

curioși să vadă unde își desfășoară activitatea

primarul orașului, i-au adresat întrebări

viceprimarului, iar la finalul vizitei au primit dulciuri

din partea primăriei.

Prof. înv. primar Elena Şandru

12

CERCURI ȘCOLARE

LUMEA TEATRULUI

În ansamblul formelor moderne de instrucție şi educație, cercurile literar-artistice reprezintă activități complementare ale procesului de predare-învățare a limbii şi literaturii române. Respectând cerințele de curriculum şcolar şi particularitățile de vârstă ale elevilor, ele favorizează manifestarea preferințelor, preocupărilor şi spiritului de inițiativă ale elevilor.

Am ales cercul „Lumea teatrului şi a filmului” ca formă de activitate extracurriculară, luând ca argumente scopul şi obiectivele care se realizează printr-o astfel de activitate: Dezvoltarea orizontului de cultură generală; Stimularea interesului pentru cultură şi artă; Descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor; Orientarea pentru pregătirea carierei; Cultivarea pasiunii pentru literatură, pentru teatru; Dezvoltarea imaginației şi a sensibilității artistice; Organizarea şi folosirea rațională, utilă şi plăcută, a timpului liber; Stimularea inițiativei şi a independenței în acțiune; Optimizarea comunicării profesor-elev şi elev-elev; Formarea capacităților individuale şi a disponibilităților afective prin asimilarea de

cunoştințe umaniste şi estetice. Avantajele educației prin teatru

vizează trei aspecte ale personalității elevilor: social, individual şi lingvistic. Ea urmăreşte a transforma elevul nu neapărat într-un mic actor, ci într-un bun spectator, insuflându-i dragoste pentru scenă, pentru ceea ce se întâmplă în spatele scenei, respectul pentru actori, dragostea pentru teatru. Cercul literar „Lumea teatrului şi a filmului” cuprinde mai mulți elevi cu aptitudini pentru literatură şi interpretative, selectați din clasele a V-a A, a VII-a D, a VII-a C şi a VIII-a C.

Activitatea cercului în şcoală are ca formă de bază şedința de lucru, desfăşurată de două ori pe lună, pe baza unei tematici stabilite la începutul anului şcolar.

În cadrul acestor şedințe, se prezintă viața şi activitatea unor

scriitori/dramaturgi români, sunt vizionate filme scurte, sunt realizate lecturi şi interpretări din diverse opere, se fac comentarii pe text pentru a evidenția succesiunea replicilor şi indicațiilor de regie etc.

În primul semestru al anului şcolar 2015-2016, elevii au realizat şi două minispectacole, desfăşurate în amfiteatrul şcolii: „Şcoala de altădată” (octombrie 2015) şi „Legenda Crăciunului“ (decembrie 2015). În prezent, pregătim, cu mare entuzism, o dramatizare după basmul „Croitoraşul cel viteaz”.

În concluzie, acest cerc literar este o formă de activitate prin care elevii îşi dezvoltă cultura generală şi interesul pentru cultură şi artă, îşi manifestă creativitatea, îşi desăvârşesc educația şi îşi ocupă timpul liber.

Prof. Adina Egor

13

PROIECTE EDUCAŢIONALE

SIMFONIA CULORILOR

În anul școlar 2014-2015, s-a desfăşurat Proiectul Educaţional „SIMFONIA CULORILOR”, coordonat de profesorii de educaţie plastică, Roşu Ioan de la Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari şi Mantu Cristina de la Clubul Copiilor Sector IV, Bucureşti. Dezvoltarea libertății de expresie ca şi stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor sunt numai câteva dintre cele mai importante obiective ale acestui demers artistic.

Partenerii care au sprijinit proiectul material şi logistic au fost: Biblioteca Orăşenească ,,Pontus Euxinus” Năvodari, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Constanța şi S.C. „ARIMEX COMEXIM SRL”, prin managerul Preda Petru.

Un sprijin deosebit a fost acordat de profesorii colaboratori: Ion Angelica, profesor de religie, Bodeanu Elena, profesor de educaţie tehnologică şi Teleanu Elisabeta, profesor de informatică.

Planificarea activităţilor a ţinut

cont de o distribuţie calendaristică a unor evenimente importante, dar şi de o familiarizare treptată a elevilor cu unele materiale şi tehnici de lucru variate.

Lansarea oficială a proiectului s-a făcut în noiembrie 2014, de ziua Sf. Andrei, când elevii de la cele două instituţii de învăţământ au organizat o expoziţie de icoane la Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil“ Năvodari.

A doua acţiune a avut loc la Clubul Copiilor Sector IV, din Bucureşti, în decembrie 2014, când elevii de aici şi

de la Şcoala „Grigore Moisil” au vernisat expoziţia „Poveste de iarnă” cu desene, brăduţi şi oameni de zăpadă, utilizând diverse tehnici şi procedee.

„Unirea e puterea” s-a numit expoziţia de desene desfăşurată la Biblioteca „Pontus Euxinus” Năvodari, la 24 ianuarie 2015. Au participat elevi şi cadre didactice din Bucureşti şi Năvodari.

1 Martie a venit cu multă bucurie şi căldură în sufletele copiilor implicaţi în proiect. Ei au confecţionat mărtişoare, felicitări, obiecte împletite pe care le-au oferit bolnavelor de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase din Constanţa. În parcul Casei de Cultură din Năvodari, elevii au participat la un târg de mărţişoare, iar

14

banii obţinuţi i-au investit în materiale pentru pictură.

Una dintre cele mai interesante şi atractive acţiuni a fost expoziţia plastică „Paştele la români” de la Clubul Copiilor Sector IV, Bucureşti, unde copiii au expus flori, ouă şi icoane pe sticlă, confecţionate prin tehnici tradiţionale.

„Universul magic” s-a intitulat ultima activitate a proiectului. Într-un cadru festiv, la Biblioteca „Pontus Euxinus” din Năvodari, elevii şi cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari şi de la Clubul

Copiilor Sector IV, Bucureşti, au organizat o expoziţie cu cele mai bune creaţii ale lor şi au primit diplome de participare şi premii, constând în dulciuri şi materiale pentru pictură. Au fost evidenţiaţi copiii cu rezultate deosebite: Videnie Alexandra, Mantescu Giulia, Mantescu Isabela, Gavrilă Ivona, Baltă Nicoleta, de la Clubul Copiilor Sector IV - Bucureşti, şi Grădinaru Alexandra, Timofei Andreea, Trandafir Andreea, Lepădatu Elena, Ionescu Ancuţa, de la Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari.

Evaluarea proiectului a dovedit

că acesta şi-a atins scopul prin cultivarea şi valorificarea potenţialului creator al copiilor, prin însuşirea unor tehnici specifice de pictură, desen, colaj, modelaj, dar şi prin respectarea tradiţiilor şi a obiceiurilor locale şi naţionale.

În cadrul programului de volun-tariat, s-a organizat o expoziţie de desene realizate de elevii de la Școala „Grigore Moisil” Năvodari şi Clubul Copiilor Sector IV, Bucureşti. Desenele

au fost expuse la Biblioteca Orăşenească ,,Pontus Euxinus“ Năvodari.

Prof. Cristina Mantu Clubul Copiilor Sector IV - București

Prof. Ioan Roșu Şcoala Gimnazială „Grigore Moisil"

Năvodari

15

RECICLĂM CREATIV!

Împreună vom reuşi să construim o lume mai curată pe un

Pământ sănătos! Proiectul judeţean “RECICLĂM

CREATIV!”, iniţiat de Şcoala Gimnazială “Grigore Moisil” Năvodari şi coordonat

de profesorii: Mangri Elena Ligia, Muscoi Georgeta şi Mitu Vasilica, aflat la ediţia a II-a, este un bun prilej de a

desfășura activități extracurriculare cu caracter ecologic, împărtășind experiențe cu alte școli din județ.

Scopul proiectului este stimularea interesului elevilor pentru participarea la activități de conștientizare a importanței celor Trei R (Reducerea, Refolosirea și Reciclarea deșeurilor), contribuind astfel la formarea unei conduite eco-civice.

Optând pentru o alternativă ecologică de petrecere a timpului liber, ne dorim să contribuim la dezvoltarea abilităților de a folosi unele deșeuri în confecționarea de obiecte folositoare, conștientizând totodată impactul acțiunilor noastre asupra viitorului planetei. Reciclând creativ… ne jucăm, ne costumăm, ne distrăm și învățăm să ne comportăm ecologic în viața de zi cu zi, dând exemplu și celor din jur.

Este esenţial ca educaţia în spiritul respectului faţă de natură, de mediul înconjurător să înceapă de la o

vârstă fragedă, când datorită particularităţilor psihopedagogice e posibilă familiarizarea copiilor cu impactul activităţilor umane asupra naturii şi li se pot educa emoţii, sentimente şi atitudini pozitive faţă de aceasta. Pe termen lung, întreaga comunitate va beneficia de un mediu înconjurător mai curat și mai prietenos, condiții de viață la standarde ridicate, însușirea unor deprinderi de colectare și valorificare a deșeurilor.

Proiectul ,,RECICLĂM CREATIV!” se adresează elevilor din clasele P-IV şi lansează invitaţia de a participa la trei concursuri atractive şi de actualitate: ECO-ARTĂ - Concurs de colaje, desene, jucării, clasele P-IV, ECO-PARADĂ - Concurs de costume ecologice, clasele P-II, ECO-ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ - Concurs pe teme ecologice, clasele III-IV.

Ca urmare a implementării proiectului, copiii își consolidează cunoștințele eco-civice și le pun în practică în viața cotidiană; îşi dezvoltă creativitatea, competivitatea, simțul estetic, spiritul eco-civic, spiritul de echipă și de fair play; devin responsabili față de propriile acţiuni, fiind puşi în situaţii inedite, practice; îşi dezvoltă capacitatea de socializare și comunicare, schimbând experienţe cu alţi elevi din județ; manifestă respect față de ceilalți participanți. Cadrele didactice valorizează competențele individuale ale copiilor; oferă modele pozitive elevilor și în comunitate; împărtăşesc experienţe cu alte cadre didactice din județ. Părinţii, precum şi alţi factori educaţionali își formează un comportament ecologic ce se va reflecta în comunitate prin schimbarea mentalității în ceea ce privește problema acută cu care se confruntă mediul înconjurător și de care depinde viața noastră și a generațiilor viitoare.

Prof. Georgeta Muscoi

16

Mama, Întrupări ale Iubirii

„Fiecare cuvânt al mamei este ca o liră de aur!”

(Necunoscut)

Proiectul judeţean

„Mama – Întrupări ale Iubirii” îşi propune realizarea unei punţi de legătură între sărbătorile arhicunoscute de poporul dreptcredincios român ce

au ca fond sărbătorirea mamei şi anume Ziua Internaţională a Femeii (8 Martie), Bunavestire (25 Martie) şi Ziua Mamei Creştine (Duminica Mironosiţelor – a treia Duminică după Sfintele Paşti). Beneficiarii direcţi – elevii – au bucuria de a cinsti chipul mamei în mai multe etape, sub forma unor activităţi, după cum urmează: „Veşnicia, într-o clipă” - Pictură/Desen/Colaj (A4) - realizarea unor picturi pe sticlă ce vor reda scena religioasă a Buneivestiri; „Chipul mamei creştine” - Fotografie - realizarea unui colaj de fotografii în care va fi oglindit chipul mamei creştine (la biserică, când îngrijeşte de familie, când dă sfat etc.); „Micul creator”–Eseu/Compunere/Poezie - realizarea unor compoziţii proprii ce vor descrie portretul mamei creştine; „Mama, tainica iubire” – Film, prezentare PPT. Activitatea principală a proiectului îşi propune să dezvolte şi să consolideze învățăturile creştine cu privire la importanţa mamei în viaţa noastră şi sărbătorirea acesteia în spiritul creştin, dobândit din moşi-strămoşi, prin implicarea în activităţile sus amintite şi prin vizionarea unui film tematic despre mama. Astfel, concursul cinsteşte femeia

ca punte de legătură între noi şi Maica

Domnului, Întruparea şi Născătoarea

Iubirii desăvârşite, cea care oferă şi se

dă fără măsură, mijlocind pentru noi

înaintea Fiului său cel iubit, Mântuitorul

nostru. Pe Aceasta dorim să o

preaslăvim, pe cea „mai cinstită decât

heruvimii şi mai mărită fără de

asemănare decât serafimii”.

Scopul proiectului este afirmarea,

cunoaşterea şi stimularea potenţialului

artistic al copiilor din învăţământul

primar şi gimnazial precum şi

promovarea şi încurajarea interesului

elevilor pentru lectură, cultivarea

gustului estetic şi formarea deprinderilor

de lucru în echipă, conducându-i spre

adoptarea unui stil de viaţă

moral-religios. Partenerii implicaţi în

proiect sunt: Inspectoratul Şcolar

Judeţean Constanţa, Primăria Oraşului

Năvodari, Casa de Cultură „Pontus

Euxinus” din Năvodari, Mănăstirea

„Tăierea Capului Sfântului Ioan

Botezătorul” din Lipniţa, Arhiepiscopia

Tomisului prin Parohia Ortodoxă

„Sfântul Ierarh Nicolae” din Năvodari şi

Asociaţia de Părinţi a Şcolii Gimnaziale

„Grigore Moisil” din Năvodari.

Tuturor femeilor le-am adus şi le

aducem omagiu de recunoştinţă şi le

dorim ani mulţi şi binecuvântaţi, cu

sănătate şi ajutor mult de la Dumnezeu!

Rugăm pe Hristos Domnul, pentru

rugăciunile Fecioarei Maria şi ale

tuturor sfinţilor, să binecuvânteze toată

lucrarea bună şi folositoare a femeilor în

familie, Biserică şi societate, spre slava

Preasfintei Treimi şi spre binele

poporului român!

Prof. Cristian Nicolcea

Prof. Ioan Roşu

17

DIN CREAŢIILE ELEVILOR...

MICUL PRINŢ

Dintre plopi, în noapte târzie, Apropiindu-se de mare, Ea se opreşte ceva să scrie Dar o lumină apare... - Oh, sclipitoare stele, de noi aţi uitat? Şi continuând să le admire, sufletu-i s-a întristat. - Tot aici, la miez de noapte, pierdutu-mi-am al meu băiat Şi, crezând că se va întoarce, l-am tot aşteptat! Pe lac, un copil se aventura pe un nufăr lent. Femeia uimită îl privea precum un lup atent. - De privit m-ai tot privit, glasul îi spunea, Acum spune pe cine cauţi, suflet părăsit? Ea rătăcea... - Apropie-te, străine, cine eşti cu adevărat? Cum îţi permiţi să te-adresezi unei soţii de împărat? - Eu vrut-am doar să te ajut, stimată doamnă, Însă tu încă nu ştii de a mea măreaţă faimă! Femeia roşi, crezând că o jigneşte şi-i spuse răspicat: - Hai, vorbeşte! - Eu, stăpân printre stele în astă galaxie, Vindecat-am muritorii de boli, peste o mie! Eu, stăpân peste planete, peste plaiuri nemuritoare, Tu, trăind printre regrete, peste plaiuri muritoare. - Nu se poate, este o glumă! Spune-mi doară, unde e a ta mumă? - Mama mea a dispărut de sub bolta cerească Şi eu tare mult am vrut afecţiunea părintească! - Părăsit pe a mea steluţă, cu un trandafir Desenat de mine, preţios ca un safir, Conturat delicat, l-am ajutat să crească. În a mea inimă, o nouă iubire are să se nască. Desenat-am şi albinuţe pale Ocrotit-am floricica de întunericuri goale. Am stropit-o încetişor cu lacrimi amare Şoptind tărişor: ,,Unde e mama oare?" - Inimioară frântă, copilaş blând! Apucă a spune, apoi leşină căzând. - Doamnă dragă, deşteaptă-te din vis, Vino cu mine, ai s-ajungi în paradis! - Cine sunt eu să-mi faci o astfel de onoare? Vai, e atât de greu, cum te numeşti oare? - Eu sunt Micul Prinţ, fiul dumitale... Eu, drumului tău, i-am adăugat culoare! - Tu să fii fiul meu dorit? răspunse în amurg. Oare chiar să te fi găsit? Lacrimile curg...

Un zgomot pe prinţesă o trezeşte Se ridică şi în jur priveşte.

Un altar cu perne moi, presărat cu sare, Flori desenate-n culori de nestemate rare...

Asta e legenda... cea a Micului Prinţ viu

Care-a şters cu radiera pe cel din sicriu. Legenda, de altfel frumoasă,

Este scrisă în cuvinte de o vrajă misterioasă...

Baciu Andrei Cosmin,Clasa a VI-a B Prof. Mihaela Bretea

CE VA FI MÂINE?

Un gând, atât avem de spus În viața-atât de scurtă,

Un gând, atât e mai presus Din vorba noastră lungă.

O-ntrebare, numai una,

Ne punem când privim pe geam, Când privim stelele și luna,

Când privim peste chipuri fără neam.

O propoziție ce ne definește, Care ne pune la zid conștiința,

Care ne încearcă nebunește, Care ne formează ființa.

Nu știm ce va fi mâine,

Nu știm dacă vom avea pâine, Nu știm dacă va fi soare,

Nu știm dacă va fi ninsoare, Nu știm dacă vom fi îmbrăcați,

Nu știm dacă de-oboseală vom fi secați.

La întrebări nu știm să răspundem, În astă privință suntem neputincioși,

Și de multe ori le-ascundem În oamenii din noi curioși.

Ce va fi mâine?

Ailiesei Ana Maria, Clasa a VI-a B Prof. Mihaela Bretea

18

DIN CREAŢIILE ELEVILOR... COPIII ŞI MAREA...

MISTER MARIN

Mare albastră cu valuri spumoase, Suflate de vânt În soare arzând, Cu inima vie, Cu mii de ochișori Din peștișori Cu pletele ude, Din algele crude... Mare frumoasă

Cu față lucioasă, Cu ten negricios Și cântec duios... Mare vicleană, Farmec de geană, Misterioasă, Gălăgioasă, Cu glas de sirenă, Cu mâini de balenă... Nu te pot cunoaște

Numai după șoapte, Mereu schimbătoare Fără sărbătoare, Iar nu pot pătrunde În a tale unde... Ești o ghicitoare, Ești o vrăjitoare, Ești etern mister Oglindit în cer.

Durcă Dalia Ioana, Clasa a V-a C Prof. Cornelia David

MAREA ÎN NUANȚE DE TIMP

Întindere albastră, Strălucire măiastră Cu nisip întins de soare încins. Scalzi mii de suflete În valurile spumegânde, Cămin pentru milioane de pești Alge, scoici, povești.

Vara ești de soare încălzită, Iarna de ger încremenită, Ești mângâiată de vânturi pustii, Alintată de păsări cenușii. Nu ești niciodată monotonă, Deși pari aceeași madonă. Chiar dacă timpul trece peste tine Tu te întorci la fel la mine.

Pecheanu Georgiana Iuliana, Clasa a VII-a B Prof. Cornelia David

JOACĂ-TE CU MINE, MARE! Când la mare mergi, Îți vine s-alergi, Doar să-i atingi valurile, Să-ți mângâie picioarele Și al ei nisip fin Îți dă un sentiment divin. Joacă-te cu mine, mare! Să fim tu și eu – copii! Stau la mal, De ce nu vii? Dacă plec, tu mă urmezi,

De mă-ntorc, te-ndepărtezi. Joacă-te cu mine, mare! Să cântăm și să zburdăm Între valuri, lângă țărm. Dacă strig, să strigi cu mine, De mi-i rău, să-mi fie bine. Joacă-te cu mine, mare! Lasă-mă să mă scufund, Să pătrund al tău adânc! Nu mai fi misterioasă, Lasă-mă să-ți intru-n casă!

Marinescu Irina Georgiana, Clasa a VII-a B Prof. Cornelia David

19

UN VIS... MAREA

A venit vacanța de vară. De mai mult timp visez să văd din nou Marea, stând și

așteptând să fie îmbrățișată de mărețul Soare. Abia aștept să simt nisipul fierbinte cum sfârâie sub tălpile mele, să simt cum mă mângâie Marea cu valurile ei calde ce se oglindesc în soare. Parcă totul este un vis: marea, soarele, scoicile și nisipul par să se iubească precum o familie. Seara, când soarele merge la culcare, marea își liniștește valurile, cântându-le cântece de leagăn. Când vine dimineața, scoicile se întind leneșe la soare, cască prelung și se întorc pe partea cealaltă, plaja stă pe gânduri pustiită. Doar valurile

năzdrăvane țopăie ca niște copii neastâmpărați, șuieră, fac cross sau sărituri în înălțime. Când nisipul auriu începe să sfârâie, plaja devine animată de glasuri omenești care emană bucurie, voie bună și râsete. Pescărușii zboară, rând pe rând, deasupra valurilor de spumă. Cu penele albe, fluturate în vânt, cu ciocul portocaliu și încovoiat, pescărușii sunt cei mai fideli turiști care umplu telefoanele oamenilor cu grația și vioiciunea lor. Și fiecare zi trecea aproape la fel ca toate celelalte, parcă doar cântecul mării era diferit de la o zi la alta, devenind din ce în ce mai puternic, mai strident, mai supărat. La sfârșitul vacanței, am plecat spre casă fericită că m-am delectat încă un an cu frumuseţile Mării Negre pe care am ales să vi le împărtășesc și vouă.

Bejenariu Ioana, Clasa a V-a C Prof. Cornelia David

DE VORBĂ CU MAREA

Într-o seară, marea era mai abătută ca niciodată. Se uita prelung în zare. M-am apropiat de ea și, îngrijorată, am întrebat:

- Draga mea, ce se întâmplă cu tine, de ce ești așa?

- Of, de ce nu pot călători și eu ca tine? Să văd oamenii, să le vorbesc, să le cunosc durerile și bucuriile...

-Dar faci deja asta! i-am răspuns eu mirată.

- Cum așa? m-a întrebat nedumerită. - Ai țărmuri mari, te întinzi spre

atâtea orizonturi... iar oamenii vin mereu la tine să-ți împărtășească bucuriile și necazurile, i-am replicat eu. În plus, noi două suntem prietene de când mă știu, deci nu cred că nu ai cu cine să vorbești. Eu te vizitez vara și iarna.

Chiar acum am venit să-mi beau ceaiul alături de tine, să-mi mai povestești despre frumusețile tale nebănuite. Am auzit că ascunzi un oraș subacvatic și vreau să-mi vorbești despre el.

- Da, păi, nu ți-am spus? Stai să vezi câte curiozități am pentru tine, draga mea, zise marea fericită că are un nou subiect de discuție pentru mine. Și s-a așternut pe povestit... Ne-am făcut amândouă comode. Eu mi-am turnat o ceașcă de ceai, iar ea – o ceașcă de soare și am povestit până când luna argintie a picurat somn pe genele noastre. Atunci fiecare a plecat: eu – acasă, ea – în larg. Ne-am regăsit în zori, mânate de dorința de a ne revedea, nerăbdătoare să continuăm povestea începută deunăzi.

Nițu Cristina, Clasa a VI-a A

Prof. Cornelia David

20

MINUNĂȚIILE MĂRII

Marea – câte nu s-au spus despre ea... și totuși nu mă satur s-o admir, să mă îmbăt de frumusețile ei. Câte frumuseți!

O văd adesea cum își înmoaie degetul în soare și-apoi îl scutură pe scoicile care pocnesc sub pașii oamenilor. Valurile ei nu sunt altceva decât poalele bogate ale unei rochii de bal, din vremurile de mult timp apuse. Le scutură mereu, aranjându-și dantela de spumă. Iar pe sub poalele încărcate se întrezărește o țesătură fină de un turcoaz cu reflexe când mai închise, când mai deschise.

E frumoasă marea. Te farmecă dintr-o privire. Dacă ai căzut sub vraja ei, nu mai ai scăpare. Când flutură din genele ei lungi și negre, rămâi hipnotizat. Și câți, vai, câți nu au plecat să-i afle farmecul și nu s-au mai întors niciodată! Ochii ei sunt schimbători. Acum sunt verzi ca două safire, acum sunt albaștri ca cerul, apoi se fac negri și răi ca întunericul.

Poate s-a întrebat cineva cu ce se hrănește. Desigur că nu te aștepți să afli că se hrănește cu visători, cu iluzii, cu idealuri și, preferatul ei, misterul, pe care îl preferă cald, consistent, de cea mai bună calitate.

Uneori, dacă ești atent, o poți auzi cum soarbe lacomă din câte o scoică de cleștar misterul mult râvnit. Apoi aruncă la mal scoica și o ia de la capăt. De aceea, malurile ei sunt veșnic pline de scoici, mai mari și mai mici, mai subțiri și mai groase, în funcție de doza de mister ingerată.

La fel de mofturoasă e și în privința veșmintelor pe care le poartă.

Cel mai des își schimbă eșarfele care sunt lucrate din alge de calitate superioară, de toate formele și culorile.

Și, dacă una nu-i mai place, o azvârle către țărm. Căluții de mare îi fac foarte des cadou eșarfe, dar, bieții de ei,

mici cum sunt, nu pot căra decât eșarfele din alge verzi, căci sunt mai ușoare. Marea însă nu înțelege și, furioasă, aruncă la mal algele primite în dar, considerând că nu sunt demne de frumusețea ei.

Și dacă am vorbit de felul în care se îmbracă marea și ce mănâncă ea, să mai lămurim un aspect: pe cine iubește? S-au scris multe despre asta. Indiferent de ce au scris alții, eu cred că iubitul ei este Soarele. Și mai cred că și el este îndrăgostit de ea. Văd cum o alintă în zori învelindu-i umerii cu razele purpurii și cum o învăluie fermecat spre apus cu brațele lui puternice și fierbinți. Bineînțeles că iubirea lor ar fi trebuit să rămână un secret. Cel puțin pentru ocean, care este soțul legitim al mării, dar pe care ea nu-l iubește, ci vine la el din obligație, pentru că altfel, ar pierde toate bogățiile, la care, desigur, nu e dispusă încă să renunțe. Și, sincer, după cum o cunosc, nu cred că va renunța niciodată, fie vorba între noi.

Se va mai scrie mult despre mare. E un subiect care nu se va termina niciodată, tocmai pentru că misterul pe care îl consumă nu se termină în veci.

Baciu Luiza, Clasa a VIII-a B Prof. Cornelia David

21

FRUMUSEŢILE MĂRII

Marea cea nesfârşită împreună cu valurile sale înspumate te uimesc de fiecare dată când o priveşti. Marea, perdea albastră, te cheamă să te joci cu ea. Oglinda mării ne oferă un spectacol de neuitat. Scoicile frumos colorate se odihnesc pe malul mării cristaline.

Răsăritul şi apusul de soare strălucesc în minunatele valuri înspumate ale frumoasei mări. După ce în zilele calde de vară curg stropii mari de ploaie, deasupra mării albastre apare arcul plin de culori.

Nisipul auriu păstrează într-o cutiuţă, ca amintire, urmele tuturor oamenilor care, după ce au văzut marea, au rămas uimiţi. Cheia cutiuţei este în adâncul mării.

În adâncul nopţii fermecătoare, marea geme şi freamătă. Animalele din adâncul mării sunt fericite că locuiesc în frumoasa şi spumegata mare.

Întinderea albastră oferă o priveliște pe care nimeni nu poate să o descrie în cuvinte.

Mie mi se pare frumoasă deoarece este plină de mistere. Eu sunt norocoasă că locuiesc la mare pentru că nicăieri apusul său răsăritul soarelui nu este mai frumos şi mirific decât la mare. Atunci când priveşti orizontul ţi se pare că cerul sărută marea.

Vara, copiii sunt bucuroşi că se pot scălda în apa transparentă.

Malul este înconjurat de castelele de nisip ca în basme. Mulţi turişti se plimbă pe nisipul fin şi fierbinte al plajei.

Pentru mine, marea semnifică frumuseţe şi magie.

Meilă Isabela, Clasa a V-a D Prof. Mirela Grăniceru

MAREA

La început marea părea fascinantă, Valurile ei atingeau țărmul,

Dar acum ea e destul de tristă Fiind urmărită de eternul mister.

Mi-e dor să privesc marea Şi stelele ce cad în ea.

Fiind hipnotizaţi de lună, Noi rămânem mereu împreună.

O adevărată splendoare.

Mare albastră, Valurile tale puternice,

Lovesc și dor ca o lacrimă, Izbesc amintiri demult apuse

Și gânduri profunde aruncate în ape.

Soarele roşu iese din mare Și o privește cu simpatie, Păsările ating orizontul Sărutând-o cu bucurie.

Tudosie Liliana, Clasa a VIII-a A Prof. Mirela Grăniceru

MAREA

Marea e nespus de caldă, Cerul larg în ea se scaldă. Ce copil nu ar vrea oare

Marea albastră să o vadă!

Ce frumoasă este marea Când apune soarele,

Când o priveşti seara, Printre scoici, printre corali!

Mare albastră şi frumoasă, Tu te arăţi ca o mireasă,

Cu valuri mari şi cristaline. O, Mare Neagră, eşti frumoasă!

Zosin Denisa Andreea, Clasa a V-a D Prof. Mirela Grăniceru

22

CĂLĂTORIE PE MALUL MĂRII

Aveam mintea goală, lipsită de

gânduri, de griji şi de orice altceva ce

mi-ar fi putut strica singura zi de

relaxare. Am plecat singură spre mare,

dar pe pod, m-am întâlnit cu prietenii

mei şi-am mers împreună. M-am

bucurat să-i revăd, ei sunt singurii care

ştiu cum să mă înveselească şi să mă

facă să uit de toate.

Pe plajă, m-am aşezat pe nisipul

cald şi fin, care sclipea în razele roşiatice

ale soarelui. Parcă se zăreau milioane de

licurici pe malul apei, iar valurile

spumoase ale mării aduceau la

suprafaţă diferite specii de scoici. Locul

era aşa de liniştit şi pustiu, doar o adiere

caldă de vânt mai dădea glas scoicilor de

pe mal. Cerul era roşu aprins cu nuanţe

diferite de portocaliu, ce colorau pufoşii

nori trecători. Îmi plăcea la nebunie să

văd apusul pe plajă, totul era aşa de

magic, ca într-o poveste. Apa era caldă şi

plăcută. Am intrat cu toţii în ea şi am

înotat spre larg. Era aşa de frumos, chiar

şi apa era roşiatică, iar când te scufundai

vedeai cum razele soarelui se reflectă în

apă colorând nisipul şi peştişorii de pe

fundul mării.

Deodată, unul dintre prietenii care

ne însoţea dispăruse, am strigat după el,

l-am căutat prin apă, dar nici urmă de el.

Am hotărât să ne băgăm cu toţii la fund

şi să-l căutăm, nu prea vedeam datorită

razelor de soare colorate prin care

înotam. Când am trecut de ele, totul s-a

întunecat brusc şi ne-am ridicat la

suprafaţă, ne-am uitat în jur, eram toţi

în afară de Paul, dar ceva anormal s-a

întâmplat acolo, ne simţeam foarte

ciudat. Am privit spre mal şi nu ne

venea să credem, aceeaşi mare, acelaşi

dig, acelaşi apus de soare, dar ceva era

evident schimbat. Malul era ca cel al

unei insule tropicale. Erau copaci înalţi,

cu flori de diverse culori, ierburi înalte

şi se auzeau zgomote de animale.

Ajunşi la mal, am intrat în acea

pădure tropicală. Totul era umed şi era

o ceaţă greu de pătruns. Am trecut chiar

prin inima pădurii şi am ieşit într-un fel

de luminiş superb, în care se afla un loc

albastru ca cerul, de fapt mai albastru de

atât, era un turcoaz profund. Malul lui

era format din cristale multicolore, am

văzut lângă el un iepuraş pufos, alb ca o

rază de soare în miezul zilei, cu ochii ca

de safir, cristalini şi umezi, cu mustăţi

lungi, cu nasul roz că o bomboană şi cu o

pată maro pe spate, cu o formă ciudată,

cred că era o formă de sabie, iar lângă ea

o semilună. Am vrut să-l mângâi, dar a

fugit, aşa că l-am urmărit. Şi ce surpriză!

Iepuraşul ne-a dus chiar la un castel

uriaş şi foarte frumos, cu o grădină

mare, colorată şi cu o fântână cu apă

rece, cristalină, în mijlocul ei. Iepuraşul

intrase în castel, am vrut să ne

strecurăm şi noi sărind gardul cel mare,

dar am fost prinşi de cavaleri şi aruncaţi

direct în temniţă. Bucuria cea mare a

fost când l-am găsit pe Paul acolo. Era

speriat şi panicat. Noi l-am calmat şi

l-am întrebat unde ne aflăm, iar el a zis

că nu ştie. Trecuseră deja cinci zile şi noi

încă eram acolo. Deodată, se auziră paşi

şi nechezături de cai. Uşa temniţei s-a

deschis şi cavalerii ne-au luat pe sus. Ne-

au dus chiar în faţa regelui. Acesta

bănuia că nu suntem de prin tărâmurile

lor şi ni s-a prezentat. Ne-a zis că acesta

este regatul lui, insula Valmourşi că noi

suntem intruşi. Din câte am înţeles, el

23

este regele Lucenzo Garmoni, soţia lui

este Lucya Garmoni, iar ei au avut o fiică

pe nume Talya, care s-a înecat acum

nouă luni. Ne-au întrebat de unde venim

şi le-am zis că suntem din Constanţa, o

localitate de pe malul mării, şi că am

mers să înotăm, dar ne-am trezit aici.

Faţa încruntată a regelui se lumină

brusc şi îi aruncă un singur cuvânt soţiei

sale, şi anume, Tomis. Ne-a întrebat

dacă venim din Tomis şi i-am zis că

Tomis se numea Constanţa înainte.

Imediat el a poruncit cavalerilor să ne

dea drumul şi m-a întrebat în ce an m-

am născut şi dacă aveam de când eram

mică un lănţişor cu o amuletă, pe care

erau sculptate o sabie şi o semilună.

Începusem să înţeleg lucrurile după ce i-

am răspuns ferm: ,,DA!”. Speriaţi, au

venit amândoi şi m-au strâns tare în

braţe, bucuroşi. În acel moment, am

simţit o căldură sufletească. Mi-au

povestit totul, că sunt fiica lor pierdută

în mare şi că legenda este adevărată,

acel iepuraş care s-a născut odată cu

mine, Appollo, era cel mai bun prieten al

meu. Mă speriau, dar părea real.

Regele şi regina, adică părinţii mei,

ne-au poruncit să ne simţim ca acasă. Ei

mi-au arătat cartea magică, ,,Secretele

Vrăjitorilor”, în care legenda spunea aşa:

,,O dată la 100 de ani, apusul soarelui

deschide portalul magic în mare şi tot

atunci fiica împăratului renaşte”. Am

înţeles ce s-a întâmplat, trecând prin

razele colorate pe sub apă, am trecut

prin portalul magic spre Valmour. I-am

zis tatălui meu că trebuie să ne

întoarcem, iar el mi-a spus că acum trec

prin portal, dar când vreau să mă întorc

să am amuleta la mine, la gâtul meu. Am

plecat în grabă, am intrat în apă şi am

trecut prin portal iar.

Ne-am trezit la noi, pe plaja de

lângă casă, fericiţi. Am fugit spre mal şi

uitându-ne la ceas, am realizat că noi am

stat în acel tărâm doar zece minute. Am

hotărât să ţinem totul secret şi am decis

că vom reveni.

Prietenii m-au felicitat, iar mie, pur

şi simplu nu-mi venea să cred că sunt

Talya Garmoni, fiica regelui din

Valmour.

Tudosie Liliana, Clasa a VIII-a A Prof. Mirela Grăniceru

24

FRUMUSEȚILE MĂRII

Dis-de-dimineaţă, din mijlocul

mării albastre se înălţa ca o minge de foc

soarele. Era o zi liniştită, vântul adia

uşor, iar pe cerul albastru şi-au făcut

apariţia câţiva nori cenuşii, de diferite

forme.

Deodată, a ieşit la iveală o plapumă

mare şi deasă de nori, întunecaţi, care

au acoperit cerul. Vântul furios a început

să bată tare, formând valuri mari şi

înspumate. În pânza de nori, se vedea o

străfulgerare albă urmată de un sunet

puternic.

A început să picure. Stropii de

ploaie deveneau din ce în ce mai mari,

tulburând apa mării care era tot mai

întunecată. Fulgerele şi tunetele erau

din ce în ce mai dese şi mai puternice,

iar vântul nemilos bătea cu mai multă

forţă.

Balaurii mari şi negri au acoperit

orice petic din cer prin care se mai zărea

rareori câte o rază solară.

Corăbiile de pe mare erau

răsturnate de valurile imense şi de

presiunea vântului şi aduceau aminte

parcă de naufragiul lui Robinson Crusoe.

Totul era prins în acea furtună violentă.

După o vreme, o lumină

strălucitoare a risipit norii plumburii,

iar razele aurii ale soarelui au ieşit din

nou la iveală, strălucind peste marea

tulburată.

Totul s-a liniştit şi a revenit la

starea de odihnă şi pace de dinaintea

furtunii. Printre valurile mării tulburate

apar ca nişte săgeţi peşti multicolori în

căutare de hrană. Imediat după aceasta,

suprafaţa apei a fost străpunsă de un

grup de delfini care se jucau. Făceau

salturi înalte, fiind admiraţi de oamenii

de pe plajă. Pe fundul mării, printre

corăbiile scufundate, alergau căluţi de

mare, ajutaţi de curenţii marini. Pereţii

corăbiilor erau acoperite de alge şi

scoici, iar steluţele de mare împodobeau

peisajul marin, dându-i culoare.

Hirizescu Mădălina, Clasa a VII-a A Prof. Mirela Grăniceru

MAREA, PLAJA, SOARELE – MAGIE ADEVĂRATĂ

Este vară. Începe o nouă

aventură... la mare. Copiii din întreaga

ţară merg în vacanţă cu părinţii lor. Unii

la munte, alţii la bunici, dar cei mai mulţi

merg la mare. Ei aşteaptă cu nerăbdare

să înoate, să facă scufundări în mare, să

se bronzeze sub soarele fierbinte şi

prietenos. În această perioadă, fiind cel

mai bun prieten al copiilor, soarele îi

mângâie cu razele sale toride, dar

plăcute, colorându-le pielea într-un

creol sănătos. Copiii abia aşteaptă să fie

,,îmbrăţişaţi” de razele soarelui.

Primul lucru pe care îl fac atunci

când ajung pe plajă este aventurarea în

valurile frumos ondulate ale mării

răcoroase. Copiii care se joacă în apă se

comportă ca nişte căluţi de mare care se

zbenguie neobosiţi în imensitatea

25

marină. Abia cuprinşi de magia

momentului, mulţi dintre ei visează deja

că sunt căpitanii unor corăbii ce străbat

largul mării nesfârşite în căutarea

imaginarelor comori secrete, bine

ascunse de piraţi înspăimântători şi

păzite straşnic de rechini flămânzi şi

caracatiţe uriaşe. În acelaşi timp, micii

aventurieri sunt convinşi că toate

comorile de pe fundul mării vor putea fi

găsite doar dacă Poseidon – capriciosul

zeu ce stăpâneşte mările şi oceanele

lumii ˗ va îndepărta straşnicele

santinele, permiţând astfel blânzilor

delfini şi preafrumoaselor sirene să

călăuzească micii temerari spre locurile

secrete. Apoi, cei care le-au văzut se jură

că mulţimea comorilor este atât de vastă

încât din diamantele, perlele şi

monedele de aur s-ar putea face un

colier care să împodobească toate

ţărmurile apelor... şi mai ştiu, de

asemenea, că nicio nestemată nu a putut

fi luată vreodată din adâncuri fără ca

tridentul zeului să nu străpungă pieptul

celor tentaţi de astfel de bogăţii. Se

spune că atunci când lui Poseidon i se

face poftă de o joacă serioasă cu

pământenii, acesta loveşte apele cu

tridentul, creând astfel valuri enorme ce

trag în adâncurile sumbre şi veşnice fie

pe bieţii marinari ale căror corăbii au

fost sfărmate de stânci, fie pe

neastâmpăraţii ce roiesc pe plajele

însorite. Dar nu e de speriat, pentru că

poftele nemilosului zeu sunt zădărnicite

de nişte salvatori ce veghează asupra

mării... salvamarii. Aceştia, când nu se

luptă cu valurile pentru a scoate

oamenii din furca zeului, dau lecții de

prim ajutor turiştilor, învăţându-i cum

să se lupte cu aceste forţe mistice,

evitând înecul. Văzându-i atât de

pricepuţi şi curajoşi, mulţi dintre copii

visează la ziua când vor fi asemeni

bravilor salvatori. Alţii visează să înoate

împreună cu delfinii, pe valurile mării.

Câţiva dintre copii se prefac a fi regi ori

regine, construind frenetic fabuloase

fortăreţe de nisip înconjurate de şanţuri

adânci umplute, din când în când, de

valuri mai sprintene.

Şi toate acestea doar atunci când

soarele arde pielea şi o înnegreşte. Mai

târziu, când razele devin roşii, iar discul

celui mai mare astru se răcoreşte la

orizont, vacarmul este înlocuit cu

liniştea plimbărilor, număratul stelelor

ori căldura focurilor de tabără.

Este uimitor ce pot face copiii

dând frâu liber imaginaţiei. Transformă

plajă într-un mic univers de poveste în

care, însăşi povestea, devine realitate.

Trandafir Alexandra, Clasa a VIII-a C

Prof. Adina Egor

26

ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

SERBAREA - MULTIPLE VALENŢE EDUCAŢIONALE „Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui pe drumul spre lumină,

primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de Om. El este acela care modelează

materialul cel mai de preţ – Copilul – tinzând ca din fiecare bloc de marmură brută să realizeze o

fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze trăsăturile morale

cele mai înalte. El este acela care ajută fiecare copil să descopere tainele naturii. Toate acestea au

făcut ca activitatea sa să fie socotită profesiune de aur”. Dumitru Salade

Activităţile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extracurriculare bine pregătite sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează prin faptul că, în asemenea activităţi, se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabili-tăţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Serbările şi festivităţile marchează evenimente importante din viaţa

şcolarului. Importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică varietatea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele fiecărui elev în parte. Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului şi pentru a fi conştient că şi de participarea lui depinde reuşita serbării şcolare. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens.

Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi,

27

un colţ din natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Deosebit de educative sunt activităţile organizate cu ocazia sărbătorilor naţionale şi internaţionale.

Talentaţii elevi ai clasei a II-a A au pregătit un program artistic în care şcoala este văzută din perspectiva renumitului scriitor I.L.Caragiale. Astfel, au desfăşurat scenete, urmate de cântece şi dansuri populare: hora, braşoveanca şi muşamaua. Scenetele au pus în lumină viaţa şcolarului din timpuri trecute, făcând haz de acele întâmplări şi apreciind evoluţia pozitivă a actului educativ de-a lungul timpului.

Evenimentul a debutat cu sceneta Vizită, în care energicul Ionel face lucruri nepotrivite unui copil cu o educaţie aleasă, aşa cum susţine doamna Popescu, mama sa. Serbarea a continuat cu două scenete scurte, în care elevii au prezentat emoţiile prin care treceau copiii şi părinţii atunci când venea o inspecţie sau susţineau examen.

Dansurile populare au avut menirea să aducă bucurie şi veselie atât pe chipul mamelor cât şi al elevilor. Sincronizarea din timpul dansului, ţinuta dansatorilor, atitudinea şi atmosfera creată au arătat publicului plăcerea şi dăruirea cu care elevii participă la astfel de activităţi.

Conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară valorifică preocupările, interesele şi gustul şcolarilor, evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului de elevi şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte.

Manifestările organizate în şcoală şi în afara ei, sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălului, aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor, în modelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii, restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de

şcoală şi de slujitorii ei. Activitatea extracurriculară este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.

Cadrul didactic poate întreprinde nenumărate demersuri didactice creative pentru dezvoltarea culturală a elevilor, în cadrul activităţilor extracurriculare. Este necesar să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feedback pozitiv.

Un cadru didactic creativ trebuie să fie: pasionat pentru disciplina predată, încrezător în reuşita profesională, flexibil în utilizarea strategiilor, experimentator în desfăşurarea activităţilor didactice, înţelegător privind libertatea elevilor, preocupat pentru depistarea elevilor performanţi sau talentaţi, evaluator înţelegător.

Înv. Veronica Marin

28

TRADIȚII ȘI OBICEIURI ROMÂNEȘTI

DOBROGEAÎN SĂRBĂTOARE

14 noiembrie 1878 este o zi cu

puternice semnificaţii în istoria Dobrogei. În

urmă cu 137 de ani, provincia dintre Dunăre şi

Mare s-a unit cu patria mamă. Elevii Şcolii

Gimnaziale ,,Grigore Moisil“ Năvodari nu uită

să sărbătorească momentul care a marcat

destinul acestei regiuni.

Aproximativ 55 de elevi de la clasele

pregătitoare C și a II-a C, îndrumaţi de prof.

Mitu Vasilica şi prof. Muscoi Georgeta, au

desfășurat, în amfiteatrul şcolii, activitatea

,,Dobrogea în sărbătoare”. Proiectul a

urmărit marcarea zilei Dobrogei, declarată

sărbătoare națională de la 9 septembrie 2015.

Pentru a transforma activitatea în

sărbătoare, copiii s-au îmbrăcat în costume

populare, au adus obiecte tradiționale,

ștergare, coșuri, vase de pământ, linguri de

lemn, iar părinții au pregătit delicatese

culinare cu specific dobrogean. Copiii au

colorat, în conturul hărții României, regiunea

Dobrogea pentru a o localiza pe hartă, apoi

elevii clasei a II-a C au prezentat cântece

populare dobrogene. După ce am degustat cu

toții din bunătățile culinare, am încheiat cu o

horă dobrogeană.

Copiii au fost deosebit de încântați în

timpul activității. Au colorat cu plăcere pe

hărți, apoi și-au prezentat mândri creațiile.

Muzica populară ne place și ne-am distrat de

minune cântând și dansând. Bunătățile

pregătite cu dragoste de mămici au răsplătit

eforturile copiilor cu miresmele și gusturile

deosebite.

Elevii au învățat lucruri noi despre istoria României și despre tradițiile poporului român. Vor purta cu mai multă dragoste costumul popular și vor aprecia mai mult bucatele tradiționale, fiind conștienți că sunt dobrogeni.

Prof. înv. primar VasilicaMitu

29

TRADIȚII ȘI OBICEIURI INTERNAȚIONALE

DOVLECEII NĂZDRĂVANI

În data de 31 octombrie a fiecărui an, are loc Halloween-ul, o sărbătoare specifică spațiului anglo-saxon, care s-a răspândit treptat în lumea întreagă. Este o sărbătoare de origine celtică, al cărei nume provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental,catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită în data de 1 noiembrie.

Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori,

mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?”

(Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri,

persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween-ul este

serbat prin parade și carnavaluri.

Unul dintre simbolurile cele mai îndrăgite de Halloween este

dovleacul sculptat. În fiecare an, tradiția de Halloween presupune ca oamenii

să sculpteze fețe înfricoșătoare în dovleci. Tradiția vine din Irlanda din Evul

Mediu, când Hallow’s Eve era mai încărcat de credințele spirituale ale

oamenilor, care sculptau astfel de fețe în napi pentru a îndepărta spiritele

rele. Napii au fost înlocuiți cu dovleci după ce imigranții irlandezi au ancorat

în America și au descoperit această legumă, care era mai potrivită pentru

sculptarea fețelor. Numele pe care aceste legume sculptate l-au căpătat, Jack

O’Lantern, vine dintr-o legendă din folclorul irlandez.

În acest an școlar, cu ocazia Halloween-ului, elevii școlii noastre, care

promovează interculturalitatea, au participat la un atelier de sculptat și pictat

dovleci, îmbinând astfel creativitatea artistică cu tradiții românești și tradiții

din spațiul Anglo-Saxon. În prima fază a activității, copiii au solicitat ajutorul

adulților pentru a sculpta dovlecii în condiții de siguranță. În cea de-a doua

etapă, lucrând individual, în perechi și în echipe, ei au decorat dovleceii în

mod creativ, original, folosindu-și imaginația zburdalnică. După decorarea

dovleceilor și aprinderea lumânărelelor, copiii au participat la o șezătoare, în

cadrul căreia au depănat povești cu stafii. Apoi și-au surprins colegii de școală

defilând pe hol cu dovlecii sculptați. Au fost creativi, spontani și amuzanți,

intrând pe rând atât în rolul povestitorului, cât și al ascultătorului.

Prof. Diana Stanciu

30

DIN LUMEA SPORTULUI

OINA, SPORT NAȚIONAL,

LA NĂVODARI

„Oina poate aduce o viaţă nouă în şcoala

română, fiind un admirabil mijloc de educaţie fizică,

adevăratul tip de joc sportiv românesc.”

Spiru Haret

Fiecare sport practicat în momentul de faţă în cadrul diferitelor competiţii sportive are propria sa istorie legată de apariţia şi dezvoltarea sa. Cum şi când a apărut acest sport pe meleagurile noastre este foarte dificil de precizat însă, dacă avem în vedere materialele folosite la practicarea sa (mingea şi bastonul), putem afirma că acesta îşi are originile în modul de petrecere a timpului liber a celor care se ocupau cu păstoritul. Acest joc, ce păstrează amintirea unor manifestări și evenimente legate de istoria şi trăirile poporului nostru, a fost practicat din fragedă copilărie de către generaţii întregi care au reprezentat toate păturile sociale, toţi apreciindu-i deopotrivă valenţele care îl caracterizează.

Dintre numeroasele personalități care au practicat oina sau au fost implicate în diferite moduri în sprijinirea sportului nostru național, menționăm pe: Nicolae Iorga, Tache Ionescu, I. L. Caragiale, Petre Ispirescu, Dumitru Almaș, Dimitrie Ionescu, C. D. Gheorghiu, Petre Tănăsescu, Ion

Creangă, Dimitrie Cantemir, Alexandru Davila, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Constantin Giurăscu, Mihail Sadoveanu, Fănuş Neagu, Vasile Conta, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Marin Preda.

Mândria de a fi român ne obligă pe toţi să respectăm tradiţiile și valorile acestui neam, să încercăm să urmăm îndemnurile înaintaşilor noștri care au practicat şi au iubit acest minunat joc, oina, care-i numai al nostru.

Prima atestare documentară a jocului de oină apare în 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d’Anania, în lucrarea ,,Sistemul Universal al Lumii”, la capitolul descrierii Valahiei Superioare, menționează pentru prima dată oina.

Răspândită pe întreg cuprinsul ţării, oina a avut un număr mare de denumiri şi variante: în Banat i se spunea ,,Lopta mică” sau ,,Pila”, în Transilvania ,,De-a lunga” sau “Lopta lungă”, în zona Sibiului ,,Fuga”, în zona Blaj ,,Matca mare”, ,,Hilca”, ,,Baciul”, la Dej ,,Hopaciul”, la Suceava i se zice ,,Apuca” și ,,Ogoiul”, în Muntenia, în Moldova ,,Hoina” și apoi ,,Oina” în Maramureș (zona Lăpușului), ,,Ojerul” sau ,,Oirul”, ,,Matca-mare”, ,,Pila” sau ,,Ticul”, în zona Baia Mare ,,Ciocota”, în Sălaj ,,Ciurca”, în Dobrogea ,,De-a lunga”, etc. Toate aceste variante aveau în comun elemente tehnice ale jocului de oină – bătaia mingii cu un băţ, alergarea în teren şi acţiunile curajoase de apărare (a se feri de lovituri), iar pe de altă parte prinderea şi pasarea mingii între coechipieri şi finalizarea ţesă-turilor de pase prin lovirea adversarilor intraţi în teren, elemente care s-au păstrat la început prin tradiţie şi apoi prin scris, evoluând şi îmbunătăţindu-se continuu tehnica, tactica şi regulamentul de joc, căutându-se tot timpul dinamizarea lui şi creşterea spectacolului sportiv până în zilele noastre.

31

Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv este Spiru Haret. Prin ceea ce a făcut în cei zece ani de activitate ministerială, el poate fi numit pe bună dreptate părintele oinei.

Prin Reforma învăţământului din 1898, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în învăţământul de toate gradele. La 20 decembrie 1898, el da o decizie prin care aproba “Regulamentul pentru ţinerea concursurilor de oină între şcoli”. Ca urmare, la 9 mai 1899, la Bucureşti, s-a ţinut primul concurs general care poate fi considerat ,,primul campionat naţional de oină”.

În ultima perioadă de timp, federaţia a demarat o amplă acţiune de revigorare a acestui sport, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Astfel, au fost reactivate o mare parte dintre centrele de tradiţie şi s-a reuşit atragerea unor noi localităţi, ceea ce a dus la practicarea oinei, în momentul de faţă, în peste 30 de judeţe.

Acest joc a cunoscut perioade de glorie, de stagnare sau declin, dar nu a dispărut niciodată din peisajul sportiv românesc.

Cele două calităţi fundamentale, tradiţia şi valoarea, i-au asigurat perenitatea. Dar ce este mai important este că oina are şi un viitor. Au fost implementate proiecte de dezvoltare a oinei la nivelul mai multor judeţe, existând multe solicitări de practicare la nivel şcolar. Oina este unul din jocurile

întemeietoare ale vieţii sportive româ-neşti, de la Maramureş la Dunăre şi Marea Neagră, astăzi nimeni nu mai pune la îndoială acest adevăr.

Din tezaurul de jocuri ale copiilor şi tinerilor din generaţiile de odinioară, puţine au rezistat la proba timpului. Amestecat printre jocurile sportive moderne, bătrânul joc al românilor de pretutindeni nu se sfieşte să rămână el însuşi şi sigur de sine, al poporului român.

,,Dacă exemplul dat începând cu anul 2007 de către Consiliul Judeţean Constanţa şi Direcţia pentru Sport a Judeţului Constanţa în ceea ce priveşte sprijinirea oinei ar fi fost urmat şi de alte judeţe, cu siguranţă am fi vorbit astăzi de un sport cu o arie mult mai mare de răspândire”. (citat de pe site-ul oficial al Federaţiei Române de Oină)

Judeţul Constanţa a rămas în fruntea acestui sport, ea fiind reprezentată cu cinste la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar la Oină - ediţiile 2011, 2012 și 2013 de către echipa de oină aŞcolii ,,Grigore Moisil” Năvodari, antrenată de doamna director Elena-Ligia Mangri, profesor de educaţie fizică. Aceşti minunaţi copii, cât şi antrenorii lor, demonstrează dăruire şi pasiune pentru sportul nostru naţional uitat chiar şi de către unii profesori de educaţie fizică.

Prof. Mangri Elena Ligia

32

SĂNĂTATE... CĂ-I MAI

BUNĂ DECÂT TOATE!

Cumpărături inteligente pentru o alimentație

sănătoasă

Îți propui să te hrănești cât mai sănătos cu putinţă? Dar, de multe ori, din lipsă de timp sau de energie, meniul zilnic este în realitate foarte diferit de meniul sănătos la care visezi. E cazul să faci o schimbare! Primul pas este să faci cumpărături inteligente, deoarece alimentele pe care le alegi săptămână după săptămână pot influenţa sănătatea ta pe termen lung.

Iată nişte sugestii de care ai putea ţine cont când mergi la cumpărături:

Fă o listă cu variantele sănătoase și nu te abate de la ea!

Urmează un traseu sănătos în magazine - evită raioanele de dulciuri și sucuri carbogazoase!

Nu pleca la cumpărături cu burta goală! Foamea te va face să cumperi mai multe alimente decât îți trebuie și să alegi variantele mai puțin sănătoase.

Verifică termenul de garanție al produselor pentru a evita o toxiinfecție alimentară!

Îţi sugerez să ţii cont și de următoarele:

Mănâncă legume şi fructe în fiecare zi! Limitează consumul de sucuri

carbogazoase! Mănâncă cereale integrale şi nu produse

din cereale rafinate! Restricţionează consumul de alimente

bogate în zaharuri! Alege variantele făcute în casă sau cele îndulcite cu miere!

Consumă cât mai multe lactate fermentate!

Mănâncă cât mai mult peşte, mai ales peşte gras fript sau copt!

Îți propun câteva variante de gustări sănătoase, hrănitoare, pe care poți să le faci singur fără prea multă bătaie de cap și care îți vor da energia necesară pentru întreaga zi, dar și câteva informații utile care te vor ajuta la cumpărături.

Carobul sau pudra de roșcove este un foarte bun înlocuitor pentru cacao. Diferă un pic la gust. E mai dulce și mai aromată. Plus că nu are cofeină. Până te obișnuiești cu carobul, poți adăuga cât mai multe arome (scorțișoară, vanilie, un pic de sos de soia), să-i ascunzi gustul ușor diferit. Nu tot carobul este la fel. Deci, dacă nu-ți place din prima, schimbă marca, până găsești unul să-ți placă, plus că gustul trebuie educat puțin câte puțin.

Avocado trebuie să fie copt. Mai ales când îl folosim la dulciuri. Dacă nu e copt, va da un gust amărui, acru, un gust verde ca să-i zic așa... Foarte rar găsești avocado copt la piață, dar nu-i nicio tragedie. Îl alegi și îl pui acasă într-o pungă de hârtie cu o banană și/sau un măr și în 3-4 zile se va coace. Când e copt, avocado e moale mai ales la vârf. Aveți grijă să nu-l lăsați prea mult să se înnegrească.

Pentru început, folosește ingredientele pe care le găsești, la prețuri cât mai accesibile. Oricum dulciurile făcute de noi în casă, cu ingredientele la vedere, fără a fi neapărat bio, sunt mult mai sigure decât orice dulce din supermarket. Pe măsură ce descoperi tipul acesta de dulciuri, vei vrea din ce în ce mai mult ca și ingredientele să fie mai bune, așa că vei începe să alegi variantele bio, certificate ecologic, variantele crude (raw), un pic mai scumpe, dar mai concentrate. Se găsesc și pe internet.

Recomand consumarea dulciurilor raw-vegane (trufe de ciocolată cu carob) la gustarea de după-amiază sau la micul dejun cu o cană de lapte (de cocos) și nicidecum după o masă consistentă.

33

Trufe de ciocolată cu carob

1/2 de avocado 3 linguri carob (pudră de roșcove) 3/4 cană de fulgi de ovăz (transformați în făină) 2 linguri ulei de cocos 1 lingură de îndulcitor (sirop de agave/zahăr de cocos/sirop de arțar/miere) 1 păstaie de vanilie (semințele)/esență de rom un praf de sare neiodată (roz de himalaya) 1-4 lingurițe de apă

Întâi scoatem pulpa de avocado, o punem în food processor (lama în S), apoi adăugăm îndulcitorul, carobul, uleiul de cocos topit, vanilia, sarea și procesăm până se transformă totul într-o cremă. Adăugăm făina de ovăz puțin câte puțin. Făina de ovăz o obținem râșnind fulgii de ovăz (se folosește o râșniță pentru cafea, zahăr). Dacă e nevoie adăugăm și apă, câte o linguriță, până devine totul o pastă, dar nu prea moale. Apoi o transferăm într-un recipient și îl punem la frigider câteva ore. Dacă e foarte moale mai reglăm cu făină de ovăz. Pasta trebuie să se lege dacă o strângem în palme. Dacă ne grăbim se poate băga și în congelator. După ce s-a mai legat compoziția, începem să formăm bile, bomboane, mingiuțe, pe care le tăvălim prin carob. Se păstrează la rece.

www.rawzbonbons.blogspot.ro

Popcorn din…conopidă

Conopidă Fulgi de drojdie inactivă (plafar) Ulei de porumb/ulei de floarea soarelui Sare Boia dulce (sau picantă pentru adulţi) - opțional

Se spală bine conopida, se taie în bucăți și se desface în buchețele mici, după care acestea se pun într-un bol. Pe deasupra se presară fulgi de drojdie inactivă (aduc la gust cu brânza), boia dulce și un strop de ulei de porumb, după care se amestecă bine.

Milkshake de ciocolată cu căpșuni

Primul strat:1 banană feliată înghețată 1 banană proaspătă 1 lingură de miere 2 linguri de cacao (carob) 1 lingură de unt de migdale/caju/arahide 1/2 cană lapte de migdale/apă cuburi de gheață (opțional) Al doilea strat: 1 mână de căpșuni 1 lingură de miere

Pentru primul strat, punem toate

ingredientele în blender și, vrum-vrum,

avem milkshake-ul. Îl turnăm într-un pahar

mare peste care punem stratul de căpșuni

(blenduite și ele înainte până se transformă

într-un sos grosuț). Putem adăuga gheață în

pahar sau dacă îl vrem și mai gros, în

paharul blenderului (să fie capabil

să zdrobească și gheață).

Prof. Tatiana Georgeta Uțoi

34

IDEI DE PACHEȚEL SĂNĂTOS

Pacheţelul pentru şcoală trebuie să fie întotdeauna pe placul copiilor şi să

îndeplinească 5 reguli: să fie sănătos, proaspăt, hrănitor, rezistent la temperaturi

crescute, să nu fie niciodată la fel.

SENDVIŞ CU CARNE, OUĂ, BRÂNZETURI ŞI LEGUME

• O sursă importantă de glucide cu eliberare lentă, deci aducătoare de

energie, este pâinea, care trebuie să conţină neapărat fibre sau seminţe.

• Este exclusă pâinea din făină albă! La aceasta se adaugă o sursă bună

de proteine, cum este carnea la cuptor, peştele, pateul de ficat făcut în

casă, brânza de vaci sau telemeaua uşor desărată, dar şi ouăle, sub forma

omletei sau a ochiurilor.

• Important: Nu adăugaţi caşcaval sau brânză topită, nici meze-

luri procesate!

• Ideal la această asociere ar fi un adaos de legume, surse preţioase de

fibre, minerale şi vitamine. Importantă este şi dimensiunea sendvişului.

Se foloseşte doar o felie de pâine, nu două, iar totalul caloriilor unui

astfel de sendviş nu trebuie să depăşească 200 calorii.

IAURT CU FRUCTE PROASPETE

• Este o combinaţie specială între o proteină animală pe placul copiilor -

iaurtul (sana, chefir, lapte bătut) - şi glucidele dulci din fructe.

• Nu le daţi celor mici iaurturi cu fructe din comerţ, pentru că au un adaos

mare de zahăr, aditivi şi conservanţi care anulează beneficiile fructelor.

• Taie felii din fructul preferat şi adaugă-l în iaurtul simplu.

MIX DE FRUCTE USCATE CU FRUCTE PROASPETE

• Fructele oleaginoase de tipul nucilor, alunelor, cajuului, fisticului conţin

uleiuri de foarte bună calitate, care asigură o creştere şi o dezvoltare

neurologică corectă a copilului.

• În plus, au fibre necesare în orice dietă echilibrată şi pentru combaterea

constipaţiei, frecventă în rândul copiilor din cauza sedentarismului şi a

hidratării incorecte.

• Combinate cu fructele proaspete care conferă energie, acest mix este

ideal ca gustare la şcoală, în locul croissantelor, covrigeilor sau a altor

alimente cu nutrienţi neprietenoşi, care, alături de un stil de viaţă

sedentar al copiilor, favorizează apariţia şi întreţinerea supraponderalităţii

sau obezităţii infantile şi ulterior a problemelor cardiovasculare şi

metabolice ale adulţilor.

35

STICKS-URI DE LEGUME ȘI FRUCTE

• În fructe se regăsesc o serie de vitamine și minerale

(vitamina C, vitamina A, vitamina E, magneziu, potasiu) cu

important rol antioxidant, de creștere a imunității,

reglatoare enzimatice și hormonale, cu rol vital pentru o

creștere și dezvoltare armonioasă. Nu în ultimul rând,

fructele reprezintă o alternativă sănătoasă la cerințele

copiilor pentru dulciuri, oferind totodată o protecție

pancreatică pe termen lung împotriva bombardamentului

glucidic rafinat pe care îl dă zahărul și a riscului de

obezitate și diabet zaharat de tip 2.

• Puteți face o mulțime de combinaţii surprinzătoare cu fructe și legume în funcție de

sezon. Pentru preșcolari, fructele și legumele sunt pe un palier de mijloc al piramidei

nutriționale. Recomandările cantitative pentru acest grup de vârstă (1-6 ani) sunt de

aproximativ 5 porții de fructe şi legume – combinate – pe zi, în variante diferite și

consumate în stare crudă.

• Nu se recomandă consumul de sucuri/fresh-uri, pentru a încuraja și dezvolta actul

masticației.

CEVA DULCE

• Marea capcană a dulciurilor,

zahărul, poate fi folosit cu moderație,

iar rețetele clasice precum un chec cu

nucă, un pandișpan cu fructe de sezon

sau o plăcintă cu fructe sau brânză pot

deveni și ele gustări sănătoase pentru

copii.

Sursa: http://www.csid.ro/diet-sport

În concluzie, opţiuni sănătoase la îndemână avem, trebuie doar să fim perseverenţi

şi tot timpul informaţi în ceea ce priveşte educaţia alimentară!

Prof. Georgeta Muscoi

36

CURIOZITĂŢI...

DESPRE CĂRŢI

ŞI SCRIITORI

Alexandre Dumas a deschis, în Paris, primul local în care se găteau frigărui. I-a venit această idee după ce a călătorit prin Caucaz.

Alexandru Odobescu s-a sinucis după ce s-a îndrăgostit de o femeie cu treizeci de ani mai tânără decât el.

Alfabetul cambodgian are 74 de litere.

Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru că nu-i ajungeau banii.

Autorul trilogiei „Stăpânul inelelor”, J. R.R. Tolkien, era un şofer foarte nepriceput, sforăia într-atât de tare încât era nevoit să înnopteze în baie pentru a nu o deranja pe soţie şi, de asemenea, era un francofob înverşunat - ura francezii începând de la Wilhelm Cuceritorul.

Biblia (în varianta King James) conţine 810 697 de cuvinte.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost atât de îndurerat de moartea fiicei lui, încât s-a îndreptat spre spiritism.

Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost un exemplar din „Canterbury Tales” de Chauser din 1477. Aceasta a fost scoasă la licitaţie în 1998 şi vândută cu peste 4,6 milioane de lire sterline.

Cel mai bătrân laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost Doris Lessing, la 88 de ani.

Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literatură este Rudyard Kipling, la 42 de ani.

Doar doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură au refuzat să-l ridice: Boris Pasternak şi J.P. Sartre.

Cu excepţia lui William, toţi membrii familiei Shakespeare au fost analfabeţi.

Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebuit să copieze de mână tot romanul „Război şi Pace”. De 7 ori!

Ernest Hemingway s-a sinucis la 61 de ani. Nu a fost însă singurul din familia sa care a recurs la acest gest. Atât tatăl cât şi fratele său şi sora sa s-au sinucis.

Honoré de Balzac adora cafeaua – în decursul unei zile el consumă circa 50 de ceşti de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma nişte boabe şi le mesteca.

În 1939, scriitorul american Ernest Vincent a scris un roman de peste 51 000 de cuvinte, niciunul conţinând litera e.

În Mizerabilii, Victor Hugo foloseşte o frază lungă de 823 de cuvinte.

În timpurile în care G.G. Marquez abia îşi începea cariera de scriitor, de multe ori nu avea bani pentru chirie şi nu de puţine ori a fost nevoit să înnopteze în bordeluri.

În ultimii 12 ani din viaţă, Casanova a lucrat ca bibliotecar.

James Joyce a suferit de cinofobie, keraunofobie şi hidrofobie, adică îi era frică de câini, fulgere şi apă.

John Keats avea doar 1,5 metri înălţime, la fel ca şi William Blake.

Lev Tolstoi a suferit de cazuri grave şi frecvente de depresie şi, în cele din urmă, a devenit un ascet rătăcitor în cursul vieţii sale octogenare. Tragic, el a murit după ce s-a îmbolnăvit de pneumonie, plecând în miezul nopţii şi în mijlocul iernii spre gară.

Culese de prof. Cornelia David

37

CELE CINCI PARADOXURI ALE ÎNVĂŢĂRII

1. Persistenţa

De mult prea multe ori ni s-a

spus că, pentru a avea succes, este

necesar să dăm dovadă de persistenţă.

Acest lucru este valabil pe termen lung,

dar nu şi pe termen scurt. Iată ce ne

spune neuroştiinţa! Atunci când învă-

ţăm ceva nou, cea mai bună abordare

este aceea de a ne concentra şi de a face

tot posibilul să ajungem la o înţelegere a

lucrului pe care încercăm să-l învăţăm.

Cu toate acestea, în cazul în care te

blochezi, este necesar să te detaşezi de

această încercare. Prin devierea mo-

mentană a atenţiei de la lucrul pe care

încerci să-l înveţi, le permiţi altor tipare

neuronale de gândire să atace problema

dintr-un unghi diferit. Mai târziu, când

vei încerca din nou, o nouă înţelegere îşi

poate face apariţia.

O bună învăţare necesită din

partea ta un anumit echilibru. Renunţă

atunci când eşti cuprins de frustrare şi

întoarce-te mai târziu asupra activităţii,

atunci când o nouă perspectivă şi-a

putut face apariţia!

2. Succesul

Fiecare dintre noi ne dorim să

avem succes în procesul de învăţare. Dar

asta înseamnă că avem tendinţa de a

fugi de greşeli. Din câte se pare, cu toate

acestea, acesta este unul dintre cele mai

eficiente modalităţi prin care putem

învăţa, din greşeli. Pe măsură ce înveţi,

este necesar să te educi în aşa fel încât,

pentru tine, fiecare greşeală să devină

un motiv de bucurie. Scopul principal

este acela de a face greşeli mici, pentru a

le evita pe cele mari. În plus, este

necesar să-ţi aminteşti întotdeauna că

persoanele care nu fac greşeli sunt

acelea care nu încearcă niciodată.

3. Învăţarea concretă

De cele mai multe ori ne dorim să

învăţăm ceva în termeni concreţi. În

cazul în care aprofundezi matematică

pentru un program profesional, de

exemplu, de cele mai multe ori îţi vei

dori să ai capacitatea de a aplica

lucrurile învăţate direct la tipul de

problemă pe care o vei întâmpina în

cadrul programului profesional. Cu

toate acestea, de cele mai multe ori, este

necesar să învăţăm într-un mod mult

38

mai abstract, să înţelegem regulile

fundamentale din spatele rezolvării

problemelor concrete. Capacitatea de a

rezolva nu numai problemele concrete,

dar şi de a înţelege ideile abstracte din

spatele capacităţilor noastre, ne va ajuta

să transferăm acest tip de gândire în

noile situaţii cu care ne vom întâlni în

viitor. Uneori, lumea reală ne loveşte cu

probleme pe care nu le-am mai

experimentat niciodată şi de aceea este

important să fim flexibili în gândire.

Fă-ţi timp şi încearcă să înţelegi

conceptele abstracte care îţi sunt

prezentate! În mod ironic, acest lucru te

va ajuta să rezolvi problemele în

situaţiile concrete.

4. Studiul – în grup sau singur?

Unora le place să studieze în

grup. Studiul în grup este o activitate

distractivă pentru fiecare dintre cei

implicaţi în această activitate. Unul

dintre beneficiile acestui tip de studiu

este reprezentat de feedbackul imediat

pe care-l primeşti. Altor oameni le place

să studieze singuri - liniştea din jurul lor

este cea care le permite acestor per-

soane să se concentreze mai mult

asupra procesului de învăţare. Care este

cea mai bună metodă? Ambele. Prin

adaptarea la ambele metode de învăţare

vei obţine beneficiile ambelor abordări.

Renunţă la ideea de a folosi doar una

singură!

5. Memorarea

De mult prea multe ori s-a spus

faptul că memorarea nu oferă beneficii

pe termen lung – înţelegerea fiind cheia

esenţială a procesului de învăţare. Deşi

este adevărat că înţelegerea este

importantă, se pare că memorarea poate

fi, de asemenea, foarte utilă atunci când

învăţaţi ceva nou. În cazul în care vei

încerca să memorezi unele dintre ideile

principale ale lucrurilor despre care

înveţi, vei descoperi, poate surprinzător,

că vei avea o înţelegere mult mai

profundă. Poate ţi se pare contraintuitiv,

dar este adevărat.

Prof. Camelia Zanfir

39

CURIOZITĂŢI

SIMETRIA

TIMPULUI

Mulți dintre noi am observat, de-a lungul timpului,

pe cadranul ceasurilor, o anumită coincidență a cifrelor, de genul 11:11, 12:12, 22:22 etc. Pe mulți dintre noi, această suprapunere a numerelor îi face să caute un răspuns. Ce înseamnă aceste cifre? Oare se ascunde în acestea un mesaj?! Unii specialiști în numerologie oferă răspunsuri... 00.00 - Poți să-ți pui o dorință și ea se va realiza cu certitudine, dacă ea coincide cu potențialul tău! 01.11 - Nu refuza o propunere care corespunde interesului tău! 02.22 - În curând vei afla un secret. Nu-ți va plăcea ceea ce vei afla... 03.33 - Ești pe cale să întâlnești... norocul! Fii atent la oameni, la situații, la context... 04.44 - Vei primi o mustrare sau o critică din partea prietenilor, a rudelor sau părinților!!! 05.55 - Ești aproape să întâlnești un om înțelept, fii deci pregătit să asimilezi cât mai multe cunoștințe de la el! 07.07 - Ferește-te de oameni în uniformă militară sau polițienească! Nu intra în conflict cu ei! 08.08 - Te așteaptă un salt în carieră. 09.09 - Ai grijă la portmoneul și geanta ta! Cineva te poate fura, poți avea pierderi, pagube! (după Anatol Basarab, specialist numerolog)

-VA URMA-

Prof. Carmen Secară

DESPRE FRANŢA ŞI

LIMBA FRANCEZĂ

Franceza a fost limbă oficială în

Anglia mai mult de 300 de ani.

Franceza este limbă oficială

a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Franceza este a doua limbă străină

cel mai frecvent predată, după limba

engleză.

Există o cafenea în Franța unde dacă nu spui ,,Bună ziua!” și ,,Vă rog!”, plătești mai mult pentru cafeaua ta.

Sunt peste 300 de feluri de brânză inventate în Franţa.

Cele maicunoscute invenţii franceze sunt balonul cu aer cald şi paraşuta.

Franţa este cea mai vizitată ţară din lume, găzduieşte mai mult de 80 de milioane de turişti în fiecare an.

Între 1814 și 1830,steagul Franței a fost alb.

Franţa a câştigat cele mai multe premii Nobel pentru literatură.

Franța e cea mai mare țară din interiorul Uniunii Europene.

În Franța e ilegal să pui numele de Napoleon unui porc.

Prof. Elena Roadideal http://inbors.com/curiozitati-despre-franta/ http://bibliotecanicolaetitulescu-titulescu.blogspot.ro/2015/03/curiozitati-despre-limba-franceza.html http://bunadimineata.ro/de-dimineata/curiozitati-despre-franta/ Sursa imagine: www.nairlandnews.com.

40

CURIOZITATE ŞI... MISTER

BENEFICIILE ÎMBRĂŢIŞĂRII

COPACILOR

Robert Louis Stevenson spunea: „Pădurea nu cucerește inimile oamenilor doar prin frumusețea sa. Există ceva subtil; aerul emanat de copacii bătrâni reînnoiește spiritul obosit al omului.”

Omul are o relație de simbioză cu pădurea, cu fiecare copac în parte. Este o teorie recent validată științific, susținându-se ideea că îmbrățișarea copacilor este, de fapt, foarte bună pentru om. Calitățile vibraționale ale copacilor aduc beneficii pentru sănătate. Tot ceea ce vibrează într-un mod subtil, influențează compor-tamentul biologic al omului.

Un experiment publicat în revista Natural News a arătat că dacă bei un pahar de apă, care a fost supus unei vibrații de 10Hz, ratele de coagulare a sângelui se vor schimba imediat. Este la fel cu pomii: atunci când atingi un copac primești diferite vibrații care afectează diverse comportamente biologice în corp. Același studiu a sugerat că spațiile deschise și copacii ar putea ajuta la atenuarea anumitor

tipuri de boli mintale și a depresiei (Attention Deficit Disorder hiper-activitate ADHD), a nivelului de concentrație, a timpului de reacție și capacitatea de a atenua durerile de cap. Dovezi care susțin această teorie sunt publicate recent și în cartea semnată de dr. Matthew Silverstone.

Institutul Aerospace de la Universitatea din Stuttgart, Germania, sprijină aceste teorii precum și cea potrivit căreia apa are memorie. Un alt laborator care studiază energiile vibraționale ale pădurilor, copacilor și plantelor este Damanhur din Italia.

Astfel de teorii sunt susținute de sute de studii validate științific în volumul „Blinded by Science” (Orbit de știință) în care sunt oferite dovezi copleșitoare care arată că îmbrățișarea unui copac nu este doar o fantezie hippies, ci un beneficiu real, pentru toată lumea.

Luați un copac în brațe, lipiți fruntea de tulpina lui, închideți ochii și lăsați spiritul să urce spre vârful lui și în 10 minute vă veți simți alt om!Cele mai miraculoase transformări le veți avea cu tulpină de conifere, fag, stejar, carpen, iar mesteacănul eliberează sufletul de stresul zilnic. Încercați și spuneți ce ați simțit!

Prof. Camelia Zanfir

41

CURIOZITATE ŞI... MISTER

CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ

FACI SEMNUL CRUCII

DEASUPRA MÂNCĂRII?

Oamenii de ştiinţă ruşi susțin că au dovedit experimental pro-prietăţile miraculoase ale semnului crucii şi ale rugăciunii. Ei spun că gestul făcut de credincioși poate purifica mâncarea și apa, având proprietăți bactericide.

„Am stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui, este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya.

Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea spune că a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii „Tatăl nostru” şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apă din diferite surse - fântâni, râuri, lacuri - au fost folosite în cercetare. Toate mostrele

conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute, chiar mii de ori.

Rugăciunea a fost spusă atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit că presiunea sângelui tuturor celor supuşi la teste s-a îmbunătăţit.

S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit şi fără să atingă punctele corespunzătoare – centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii – rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente.

Prof. Camelia Zanfir

Despre... CURIOZITATE

Curiozitatea este unul dintre

motoarele omenirii! Vrem să ştim ce nu

ştim! Vrem să ştim ce este dincolo de

cortină! O cunoscută zicală spune:

,,Curiozitatea a omorât pisica.” şi nu

degeaba s-au făcut experimente fai-

moase privind curiozitatea: oamenii au

fost dispuşi să îşi introducă mâna într-o

cutie în care li s-a spus că se pot afla

şerpi veninoşi doar pentru a descoperi

ce este înăuntru!

Sursa: http://www.mentalio.ro

42

DIVERTISMENT

GLUME... CU ȘI DESPRE NOI

- Trebuie să știi, Popescule, că Washington la vârsta ta a fost cel mai bun elev din clasă. - Da, dar când Washington a fost de vârsta dvs., d-le profesor, a fost președintele Statelor Unite!

- Cum îi merge noului tău frăţior, Popescu? întreabă învățătoarea. - Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama are de gând să-l vândă. - Cum așa? - Păi în fiecare zi îl cântărește.

Învățătorul vrea să stimuleze fantezia elevilor și de aceea le dă de făcut în clasă o compunere cu tema: „Dacă aș fi multimilionar...”. Toți elevii, în afară de Popescu, încep să scrie febril. Învățătorul îl întreabă: - Popescu, de ce nu scrii nimic? - Aștept să vina secretara, d-le învățător.

- Eu sunt singurul care muncește în clasa asta, zice profesorul de mate-matică. - Dvs. sunteți singurul care primește salariu!

- Tată, mi-ai făcut problemele la mate-matică? - Da, fiule. - Bine. Atunci dă-mi caietul să le contro-lez!

- Mă întreb ce o să te faci când vei fi mare, când acum, în clasa a doua, tu nu știi să numeri decât până la 10? - Arbitru de box, mamă.

Profesoara îi spune unui elev: - Îți pun o întrebare. - Bine d-nă, dar numai una singură. - Unde e Australia? - Acolo, răspunde elevul. - Unde acolo? - Asta e deja o altă întrebare!

- Alo, Vladimir? - Da. - Îți amintești ce ne-a dat ieri la matematică? - Câte un 3.

- Tăticule, parcă mi-ai povestit tu odată cum ai rămas corigent la matematică. - Da. Dar ce-ţi veni acum? - Se spune că istoria se repetă...

- Ce îi spune o carte de matematică unei alte cărţi de matematică? - O mulţime de probleme...

- Vrei să spui că nu te-a ajutat tatăl tău la rezolvarea problemei? - Nu m-a ajutat. - Dă-ţi cuvântul! - Mi-l dau. Nu m-a ajutat, a rezolvat-o singur.

- Cred că notele pe care mi le-ai adus cer o bătaie zdravănă. - Nu te sfătuiesc s-o faci, tăticule, profesorul nostru de matematică e campion la karate!

- Fi-fi-fiți bun, u-u-unde se află ș-ș-școala de-de-de bâl-bâl-bâlbâiți? - La ce vă mai trebuie? Observ că vă bâlbâiți foarte bine!

Prof. Cornelia David

43

CITATE AMUZANTE ALE UNOR

PERSONALITĂŢI CELEBRE Vă propun o colecţie

savuroasă, inteligentă şi plină de culoare, de citate ale unor personalităţi remarcabile! Unele citate sunt nebuneşti şi pline de

sarcasm, altele nebunesc de adevărate.

,,L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o bicicletă, însă ştiu că Dumnezeu nu funcţionează astfel. Aşa că am furat o bicicletă şi l-am rugat să mă ierte.“

(Emo Philips)

,,Să furi idei de la o singură persoană se numeşte plagiat. Să furi de la mai multe se numeşte cercetare.” (Wilson Mizner) ,,La fiecare petrecere sunt două categorii de oameni: cei care doresc să plece acasă şi cei care nu doresc să plece acasă. Problema este că de obicei sunt căsătoriţi unii cu ceilalţi.” (Ann Landers)

,,Treburile casei nu or să te omoare, dar de ce să-ţi asumi riscul?”

(Phyllis Diller)

,,Îmi plac plimbările lungi, mai ales când sunt făcute de oameni care mă sâcâie.”

(Fred Allen)

,,Trebuie să te menţii în formă! Bunica mea a început să meargă cinci mile pe zi când avea 60 de ani. Acum are 97 de ani, însa habar nu am pe unde este.”

(Ellen DeGeners)

,,O zi fără lumina soarelui este ca şi cum… ştii… este noapte.”

(Steve Martin)

,,Un om de succes este unul care face mai mulţi bani decât poate cheltui soţia sa. O femeie de succes este o femeie care poate găsi un astfel de bărbat.”

(Lana Turner)

,,Creierul uman este un lucru minunat. Începe să lucreze în momentul în care te-ai născut şi nu se opreşte niciodată decât atunci când eşti nevoit să vorbeşti în public.”

(George Jessel)

,,Banca este un loc de unde vei primi bani cu împrumut dacă dovedeşti că nu ai nevoie de ei.”

(Bob Hope)

,,Mai bine să păstrezi tăcerea şi să treci drept prost decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.”

Abraham Lincoln (parafrazând un proverb din Biblie)

,,Când va fi să mor, aş vrea să mor precum bunicul meu care a murit liniştit în somn. Nu aş vrea să mor precum pasagerii care se aflau în maşina sa.”

(Will Rogers)

,,Împrumută întotdeauna bani de la un pesimist. Nu se va aştepta să îi dai înapoi.”

(Oscar Wilde)

,,Pe măsură ce îmbătrâneşti, trei lucruri ţi se întâmplă. Primul lucru: te lasă memoria. Pe celelalte două nu mi le pot aminti.”

(Norman Wisdom)

,,Până când un bărbat realizează că tatăl său a avut dreptate, are un fiu care crede că el nu are dreptate.”

(Charles Wadsworth)

Prof. Mădan Florentina

44

MATEMATICA... ȊN VIAŢA

DE ZI CU ZI

1. Un arab lasă moştenire fiilor săi 17

cămile. Ȋn testamentul său era specificat:

,,Primul fiu moşteneşte jumătate din

numărul cămilelor, fiul mijlociu va

moşteni o treime din numărul acestora,

iar mezinul va moşteni o noime din

numărul lor’’.

Cum au procedat cei trei fii, astfel ȋncât

să respecte dorinţa tatălui?

2. Care este data de naştere a mamei

dacă ȋnmulţind ziua de naştere cu luna

şi anul naşterii obţinem 168385? Ştim

că ziua mamei este ȋn ultima decadă a

lunii şi este născută primăvara.

3. Un băiat are tot atâtea surori cât şi

fraţi. Fiecare soră are fraţi de două ori

mai mulţi decât surori. Câţi copii sunt în

total în familie? Câţi din ei sunt băieţi şi

câte fete?

4. Pisica mea are 5 pisoi. Fiecare pisoi

mănâncă 5 şoareci. Fiecare şoarece

mănâncă 5 spice de grâu. Fiecare spic de

grâu are 5 boabe. Câte boabe de grâu au

fost mâncate?

5. Trei fraţi doresc să construiască o

fântână. Ei ȋşi propun ca aceasta să fie

egal depărtată de locuinţele lor. Puteţi

să-i ajutaţi? Oare cum ar trebui să

procedeze?

6. Ȋn clasa mea sunt 27 de elevi, dintre

care 14 fete. Arătaţi că cel puţin 3 elevi

au ziua de naştere ȋn aceeaşi lună, dintre

care cel puţin două fete ȋşi serbează

aniversarea ȋn aceeaşi lună.

Prof. Ionica Stoica

45

ŞCOALĂ PENTRUPĂRINŢI

CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ ÎNVĂŢAREA BUNELOR MANIERE

Educația unui copil nu se limitează doar la a-l învăţa să scrie, să citească, să

calculeze şi să rezolve probleme. El trebuie să învețe și cum să se comporte în colectivitate. Copilul trebuie obișnuit de mic cu bunele maniere pentru a se descurca mai bine în relaţiile sociale şi pentru a se simţi confortabil în prezenţa celorlalţi. Manierele sau eticheta reprezintă cartea de vizită a fiecărui individ în societate.

Învăţarea bunelor maniere îl ajută pe copil să-şi dezvolte simţul respectului de sine şi încrederea în propria persoană. Felul în care foloseşte cuvintele are efect asupra

oricărui gen de relaţie pe care o are. Pregătit încă de mic în acest sens, el va deveni o persoană adultă manierată, iar gesturile de politeţe şi respect vor constitui un reflex, vor veni ca ceva firesc în comportamentul cotidian. Cea mai bună modalitate de a-l obișnui cu bunele maniere este să aibă în preajmă exemple pozitive şi... cine poate fi cel mai bun model pentru el dacă nu părinţii? La început se învață lucrurile simple: să salute, să mulţumească. Dar buna creștere nu trebuie să se oprească aici.

Chiar dacă cel mic este mofturos, obraznic sau supărăcios, nu trebuie să fie confundat comportamentul lui cu lipsa de maniere – este o etapă firească a dezvoltării sale. Până la vârsta de 3 ani, nu trebuie neapărat să cunoască și să respecte mai mult de una – două reguli de politețe. Desigur, nu este prea devreme să fie învățat să utilizeze din ,,cuvintele magice“: te rog, mulțumesc, poftim, îmi pare rău, scuză-mă. Trebuie încurajat

să le folosească nu doar cu străinii, ci și în familie. Nu trebuie uitat că, după ce i se oferă obiectul pe care l-a cerut, să îi fie amintit să mulţumească. Trebuie să fim un bun exemplu pentru el – să ne comportăm calm și manierat, fără țipete și expresii deplasate, să ne adresăm politicos atât lui, cât și celorlalți din casă. Astfel, devenim noi înșine un exemplu. Pe de altă parte, trebuie să îl felicităm și să îl lăudăm ori de câte ori se dovedește bine crescut.

Cu puțină creativitate, micuțul de 3 sau 4 ani poate fi ajutat să înțeleagă de ce unele lucruri trebuie făcute într-un anumit fel. Joaca este cel mai simplu mod. Trebuie inventate jocuri în care el să fie actorul principal: să i se propună să fie gazdă, iar cei mari musafiri. Va învăța cum să își trateze invitații: să îi servească cu dulciuri sau să poarte o conversație politicoasă. Înspirându-ne din situaţiile cotidiene, vom găsi pentru el numeroase roluri: vânzător sau cumpărător într-un magazin, patron sau angajat, șofer sau prietenul unei persoane importante pe care el o admiră. El se va distra, iar părinții își vor atinge scopul.

Atunci când începe să meargă la grădiniță, cel mic devine tot mai independent. Pentru că părinții nu vor fi tot timpul alături de el, va trebui să îi fie dezvoltată mai mult capacitatea de a comunica cu cei din colectivitate, copii și adulți. Acum ar trebui să cunoască și să respecte manierele de bază la masă, să poarte o conversație cu adulții, să știe cum să facă și cum să primească un compliment. De acum înainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversări etc. Se poate

începe cu supravegherea intervențiilor în discuții și explicarea unor reguli ce trebuie respectate. Cei 7 ani de acasă reprezintă o oglindă a educației pe care părinții o oferă copiilor în prima parte a copilăriei. Specialiștii susțin că regulile de comportament și educație oferite în primii 7 ani de viață ai copilului sunt definitorii pentru formarea lui ca adult.

Prof. înv. primar Georgeta Muscoi

46

PARTENERIATUL ŞCOALĂ-FAMILIE, MAI MULT DECÂT O SEMNĂTURĂ PE HÂRTIE

„Părinţii trebuie să se implice ca profesori, elevi,

susţinători şi avocaţi ai copiilor lor.” (Bonnie McReynolds)

În această lume în permanentă schimbare, aflată sub presiunea competiţiilor de orice fel, părinţii, cadrele didactice, comunitatea locală se străduiesc împreună să încurajeze sistemele de îmbunătăţire a educaţiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. Colaborarea dintre familie şi şcoală este un factor esenţial în procesul de educare a şcolarilor. Numai împreună putem reuşi să dăm societăţii un cetăţean pregătit, gata să înfrunte problemele inerente ce apar, capabil să relaţioneze, să se integreze în colectivitate, să facă faţă cerinţelor acesteia.

Familiile, în societatea modernă, se confruntă cu solicitări ridicate, cu o competiţie crescută pentru obţinerea atenţiei copiilor şi, uneori, din dorinţa de a le oferi siguranţă economică, petrec mai puţin timp cu cei mici. Dacă mai există şi lipsă de comunicare între şcoală şi familie, situaţia devine mai complicată. De aceea, şcolile încearcă să vină în întâmpinarea părinţilor prin organizarea unor activităţi comune, un rol important avându-l lectoratele deoarece, prin intermediul acestora, cadrele didactice îi pot îndruma pe părinţi, îi pot face să înţeleagă rolul pe care îl are parteneriatul şcoală-familie în procesul de instruire a copiilor.

Parteneriatele eficiente sunt planificate şi implementate cu grijă, personalul şcolii trebuie să se instruiască şi să ceară la nevoie ajutorul unor specialişti în consiliere şcolară pentru a pune în practică cooptarea părinţilor. Un prim pas este evaluarea, la începutul anului şcolar, a nevoilor, perspectivelor şi modelelor părinţilor, în ceea ce priveşte implicarea şcolară. Această evaluare îl ajută pe cadrul didactic în planificare şi în transmiterea mesajului către

părinţi că le este apreciată opinia şi că va fi luată în considerare de către şcoală. Prin activităţile noastre comune cu părinţii, încercăm să colaborăm cu familia pentru a observa la elevii noştri schimbări în bine atât din punct de vedere al performanţelor şcolare cât şi din cel al implicării active în activităţile ce se desfăşoară cu ei. Cu puţin efort, activităţile planificate vor reuşi să le atragă atenţia şi se pot obţine rezultate pozitive, ceea ce îi va avantaja pe copii.

Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu

este cel semnat pe o coală de hârtie de către părinte şi profesor,

este relaţia activă de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este zbaterea şi rezultatele,

beneficiarul fiind COPILUL.

Când dăruieşti puţin din tine unui copil, dăruieşti puţin din tine viitorului acestuia.

Prof. înv. primar Luiza Popescu

47

DE CE DAU PROFESORII TEME PENTRU ACASĂ?

Temele îi pot ajuta pe elevi: să înţeleagă mai bine şi să practice

informaţiile primite în clasă; să se pregătească pentru a înţelege

mai bine informaţiile pe care le vor primi în ziua următoare;

să înveţe cum să folosească diferite resurse pentru a aprofunda un anumit subiect (cărţi, articole, informaţii de pe internet etc.);

să exploreze subiecte care nu pot fi acoperite în timpul dedicat lor la şcoală;

să integreze informaţii primite din mai multe surse pentru a-şi extinde cunoaşterea într-un anumit subiect. În plus, temele îi pot ajuta pe elevi

să-şi dezvolte obiceiuri corecte de studiu şi o atitudine pozitivă, mai exact: să-şi exerseze tehnicile şi abilităţile

de învăţare independentă care le vor folosi mai târziu, ca adulţi;

să-şi dezvolte auto-disciplina şi responsabilitatea, abilităţi extrem de utile pentru managementul timpului şi respectarea termenelor – limită. (Oare nu sunt acestea importante mai târziu, la locul de muncă, în îndeplinirea diverselor proiecte?) Practic, temele îi ajută pe copii să îşi

planifice timpul, să îşi stabilească obiective, să îşi organizeze informaţiile şi să îşi ducă la bun sfârşit respon-sabilităţile, toate acestea fiind un exerciţiu de dezvoltare a abilităţilor de viaţă necesare mai târziu. Cum ne putem imagina că un copil care nu este în stare să se organizeze pentru a-şi face temele va putea deveni, mai târziu, un manager de succes sau un profesionist de renume? Sau, cel puţin, să-şi rezolve într-un mod eficient problemele de zi cu zi.

Este important să le explicăm copiilor motivele pentru care temele de ,,azi” sunt importante pentru succesul lor de ,,mâine”.

Iată cum poţi face acest lucru: Poartă o discuţie liberă cu copilul tău

pe acest subiect! Întreabă-l de ce crede el că sunt importante temele şi la ce îi folosesc! Încearcă să-l ghidezi către ideile enumerate mai sus!

Pentru o înţelegere mai uşoară, povesteşte-i copilului tău cu ce te ocupi tu şi cum îţi planifici activităţile, făcând permanent o paralelă cu activitatea lui şcolară!

Fă-l să înţeleagă că şcoala este ,,locul lui de muncă” şi planificaţi împreună activităţile pentru fiecare zi!

Întreabă-l în fiecare seară cum a fost ,,ziua lui de muncă”, ce a mers bine şi ce nu, laudă-l pentru realizările lui şi oferă-i sprijinul tău pentru aspectele care i s-au părut dificile! Discutaţi împreună care ar fi soluţiile posibile la problemele lui!

Povesteşte-i pe scurt cum a fost ziua ta de muncă, astfel încât să înţeleagă că este normal să existe zile mai bune şi zile mai proaste, dar important este ca obiectivele să fie atinse!

Asigură-l că eşti alături de el în fiecare zi pentru a-l ajuta să reuşească!

Sursa: http://www.kidspots.ro

48

CUM SĂ VĂ MOTIVAŢI COPILUL SĂ ÎŞI FACĂ TEMELE?

Autodisciplina este una din abilităţile cheie ale

reuşitei şcolare. Mai mult, are o importanţă vitală pentru acei copii care au probleme de atenţie, hiperactivitate sau dificultăţi de învăţare (scris, citit sau calcul şi raţionament matematic). Aceşti copii trebuie învăţaţi cum să-şi gesti-oneze singuri timpul, cum să-şi stabilească obiective şi să le îndeplinească, nu numai în ce priveşte temele pentru acasă, ci în toate aspectele vieţii lor. Este foarte clar: dacă un copil nu devine capabil să-şi gestioneze singur făcutul temelor pentru acasă, va avea probleme şi în a-şi organiza viaţa de adult.

Părinţii se întreabă adesea: ,,Cum e mai bine: să îl ajut sau să îl las să-şi facă singur temele?” Nu există un răspuns universal valabil. Unii copii - din ce în ce mai puţini, din păcate - au de la început capacitatea de se organiza şi motiva singuri pentru a-şi face temele. Foarte mulţi însă au nevoie - cel puţin la început - de sprijinul şi medierea unui adult pentru a-şi dezvolta aceste capacităţi. Cantitatea de sprijin de care are nevoie fiecare variază în funcţie de o mulţime de factori, printre care:

temperamentul copilului; profilul lui cognitiv, resursele de care dispune: inteligenţa, capacitatea de

concentrare a atenţiei, memoria, nivelul de dezvoltare al limbajului etc.; istoricul de viaţă, stilul parental şi, mai ales, regulile şi principiile după

care a fost crescut în primii 7 ani de viaţă (celebrii ,,7 ani de acasă”);

atmosfera şi relaţiile din familie, inclusiv prezenţa unor fraţi mai mici sau mai mari;

probleme afectiv-emoţionale de natură a-i influenţa performanţa şcolară (anxietate, depresie etc.);

starea lui generală de sănătate, programul de alimentaţie, somn şi recreere;

probleme medicale diverse (boli, suferinţe), tulburări comportamentale de tip ADHD sau probleme specifice de învăţare (dislexie, discalculie, disgrafie) etc.

Cercetările arată că acele comportamente care sunt motivate intrinsec (ex: învăţ

pentru a fi mândru de mine) sunt mult mai puternice şi durează mai mult decât cele motivate extrinsec (ex: învăţ pentru a primi o recompensă). Dar cum ajungi aici?

1. Comunică clar aşteptările pe care le ai de la copilul tău în privinţa

temelor! Dacă un copil nu înţelege ce aştepţi de la el, ai şanse maxime să nu obţii nimic.

2. Implică-l în stabilirea unor reguli privind programul lui zilnic! Scrie-le şi afişează-le la loc vizibil pentru a le citi zilnic şi dicuta cu copilul tău! Nu începe

49

cu obiective măreţe, ca de exemplu, să-şi facă toate temele în fiecare zi şi să ia numai calificative maxime! Începe cu paşi mici! Abordează întâi cele mai problematice domenii (ex: matematica)! Pe măsură ce obţii rezultate, poţi ,,ridica ştacheta”. Poţi utiliza la început un sistem de ,,acumulare de puncte”, pe care le poate câştiga atunci când îşi atinge obiectivele sau le poate pierde când eşuează. Agrează cu el ce poate face cu punctele câştigate! Este de preferat să-i oferi la schimb activităţi plăcute petrecute împreună şi nu cadouri sau timp pentru jocuri pe tabletă.

3. Supraveghează-l şi fii gata să-l ajuţi atunci când are nevoie! Surprinde momentele când face ce i-ai cerut şi laudă-l imediat! Fii cât se poate de specific în formularea laudelor! Arată-te implicat şi interesat de ceea ce face! De exemplu, îi poţi spune: ,,Mă bucur că ai reuşit să rezolvi singur acest exerciţiu, sunt foarte mândru de tine! Arată-mi şi mie cum ai făcut!.” Sau poţi aprecia efortul pe care l-a depus, chiar dacă nu a a reuşit să facă singur tema, şi să-ţi oferi suportul fără a-l critica. Cere-i să-ţi explice unde s-a blocat şi căutaţi împreună soluţia! Fă-l să simtă că eşti alături de el când are nevoie şi că apreciezi eforturile lui, chiar dacă nu reuşeşte!

4. În loc să-i arăţi imediat cu degetul unde a greşit, cere-i să-şi descopere singur greşelile şi să şi le corecteze! Pune-i întrebări care să îl ghideze în a găsi unde a greşit şi învaţă-l să gândească logic! Laudă-l pentru fiecare greşeală descoperită şi arată-te încântat de faptul că s-a corectat singur! În felul acesta va învăţa să verifice permanent dacă ceea ce a făcut este bine şi va fi motivat să se autocorecteze.

5. Când nu reuşeşte să-şi termine lecţiile la timp sau când ia o notă proastă, nu exagera cu criticile! Nu-i ţine predici interminabile! Nu face comparaţie cu alţi fraţi sau chiar cu tine însuţi, când erai ca el! Discută cu el pentru a înţelege ce anume l-a făcut să greşească şi cum ar fi putut face altfel! Revizuieşte-ţi aşteptările, dacă sunt prea înalte! Paşii mici sunt mai siguri.

6. Concentrează-te pe sentimente(mulţumirea ta, mândria lui etc.)! Ajută-l să-şi construiască acel sistem intern de motivaţie de care am vorbit mai sus şi să nu ,,depindă” de recompense gen ,,o jumătate de oră în plus la tabletă”! Evită să utilizezi ca şi recompensă comportamentele pe care nu ţi le doreşti (de exemplu: timpul excesiv petrecut la calculator)! Recompensele de acest tip pot fi folosite doar la început (dacă nimic altceva nu funcţionează!), dar este vital sa fie înlocuite treptat cu cele de natură emoţională.

Cheia succesului este să fii calm, pozitiv şi să nu te abaţi de la regulile stabilite!

Sursa: http://www.kidspots.ro

Prof. înv. primar Georgeta Muscoi

50

ŞCOALĂPENTRU PROFESORI

UTILIZAREA METODELOR

ACTIV-PARTICIPATIVE, ÎN ORELE DE CURS

În învăţǎmântul românesc, a devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a stimula participarea deplinǎ, fizicǎ şi psihicǎ, individualǎ şi colectivǎ a elevilor în procesul învǎţǎrii. Elevii trebuie să fie învǎţaţi sǎ gândeascǎ critic, creativ, constructiv, eficient.

A gândi critic înseamnǎ a emite judecǎţi proprii, a accepta pǎrerile altora, a fi în stare sǎ priveşti cu simţul rǎspunderii greşelile tale şi sǎ le poţi corecta, a primi ajutorul altora, a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând elevilor sǎ se manifeste spontan, fǎrǎ îngrǎdire, ori de câte ori se creeazǎ o situaţie de învǎţare. Ei nu trebuie sǎ se simtǎ stingheri, sǎ le fie teamǎ de reacţia celor din jur faţǎ de pǎrerile lor, sǎ aibǎ încredere în puterea lor de analizǎ, de reflecţie. Metodele şi tehnicile utilizate, în activitatea didacticǎ, pentru dezvoltarea gândirii critice, promoveazǎ învǎţarea prin cooperare şi colaborare. Învǎţând sǎ colaboreze unii cu alţii în rezolvarea problemelor, elevii constatǎ cǎ scopurile personale ale fiecǎruia pot fi realizate într-o muncǎ în echipǎ, cǎ succesul grupului depinde de contribuţia fiecǎrui membru al său. Astfel, elevii, din „siguratici care învaţǎ”, pot deveni „colegi care învaţǎ împreunǎ”, care ating niveluri academice în cadrul grupului şi ca membri ai echipelor. Aplicarea acestor metode asigurǎ egalitatea de şanse în învǎţare, în condiţiile în care se adreseazǎ unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmǎrii elevilor cu disponibilitǎţi native diferite. Metoda Starbursting (Explozia stelară) - este o metodă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare. Pe steaua mare se scrie ideea centrală, iar pe cinci steluţe se scrie o întrebare de tipul: ce?, cine?, unde?, de ce?, când?. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi, astfel, cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.Organizată în grup, această metodă facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei. Etapele acestei metode sunt următoarele: 1. Propunerea unei probleme; 2. Organizarea colectivului în grupuri preferenţiale; 3. Elaborarea unei liste cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse; 4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup; 5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă. APLICAŢIE Clasa a IV-a Disciplina: Limba şi literatura română Text suport: ,,Pălăria Omului-de-Zăpadă”, după Iuliu Raţiu – Manual de limba și literatura română, Editura Aramis, 2006

51

Elevii au fost anunţaţi că vor organiza o explozie stelară, ei trebuind să formuleze întrebări pe baza textului lecturat - Pălăria Omului-de-Zăpadă.

Se prezintă elevilor cele cinci steluţe, de culori diferite, şi se citeşte întrebarea scrisă pe fiecare. Se aleg cinci elevi care vor fi reprezentanţii grupei respective şi li se distribuie steluţele prin tragere la sorţi. Se precizează faptul că fiecare grupă va formula numai întrebări care să conţină întrebarea scrisă pe steluţa lor.

După ce elevii au formulat întrebările pe marginea textului, se iniţiază „Jocul întrebărilor” prin care copiii adresează celorlalţi întrebările formulate în grupul lor. Se răspunde la întrebări.

Metoda Starbursting este uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare şi nici nu necesită explicaţii amănunţite. Participanţii se prind repede în joc, aceasta fiind, pe de o parte, o modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.

Prof. înv. primar Tudoriţa Popa

Bibliografie:

Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;

Pâinişoară, Ioan-Ovidiu, Comunicarea eficientă, ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.

52

COMUNICAREA DIDACTICĂ, ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ

,,Toată viața și toată societatea, laolaltă cu toată cultura, sunt o chestiune de comunicare; dar sunt totodată și una de cuminecare. [...] Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și

înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri.“

(Constantin Noica, Comunicare și cuminecare, în Cuvânt împreună despre rostirea românească) De multă vreme, actul comunicării a constituit un teritoriu al confruntărilor și detali-

erilor. Participanții la dialog trebuie să respecte niște principii și reguli pentru ca intercomunicarea să fie logică și clară. Toate aceste componente ale comunicării sunt cuprinse pe larg în manualele școlare, explicitate teoretic și ilustrate mereu cu numeroase exemple accesibile pentru elevii de gimnaziu și liceu. Modelul propus de Roman Jakobson se află în paginile tuturor manualelor. Elevii află, printre altele, că dialogul diferă în funcție de context, de relațiile dintre parteneri, de canal, de tema abordată. O definiție succintă a modelului comunicativ reține specificul acestei abordări, și anume centrarea procesului educativ pe comunicare. Din punct de vedere didactic, acest fapt presupune constituirea unei viziuni coerente asupra comunicării, structurată deopotrivă teoretic și practic. Specificul comunicării didactice este imprimat de caracteristicile relaţiei profesor-elevi, la clasă. În activitatea la clasă, profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii, astfel încât el influenţează cu tact pedagogic persona-litatea copiilor şi, în acelaşi timp, tot cu tact pedagogic, se lasă el însuşi influenţat de personalitatea acestora, stimulându-se, deci, reciproc. Astfel, elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor, iar acesta, la rândul lui, prin întrebările şi intervenţiile elevilor va obţine un feedback adevărat în legătură cu eficienţa şi defec-ţiunile actului de predare-învăţare. Astăzi, actul comunicării este abordat ca o unitate a informaţiei cu dimensiunea relaţională, aceasta fiind purtătoare de semnificaţii, în funcţie de situaţie şi de

relaţia dintre actorii comunicării (ex. o informaţie verbală imperativă: „citeşte!; vorbeşte!; spune!” poate fi poruncă, provocare, îndemn, sugestie, ordin sau sfat). Perspectiva telegrafică a comunicării este înlocuită în prezent de modelul interactiv, care analizează actul comunicării ca o relaţie de schimb între parteneri, care au fiecare, simultan, un statut dublu: de emiţător şi de receptor, în acelaşi timp. Astfel, atribuirea rolului de emiţător educatorului şi a celui de receptor elevului, practicat în şcoala tradiţională, devine în prezent discutabilă, în sensul că informaţia vine nu numai de la profesor spre elev, ci şi de la elev spre profesor. Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc), comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte. Profesorii trebuie să sondeze periodic dacă elevii stăpânesc noțiunile de limbă, stil, exprimare orală și scrisă. Profesorul nu trebuie doar să informeze, el trebuie să comunice cu elevii săi. Informaţiile sale variază ca amplitudine şi profunzime, în funcţie de informaţiile primite de la elevi. Acestea fac dovada a ceea ce ei aşteaptă de la profesorul lor, a ceea ce sunt dornici să afle.

Astfel, profesorul este un rezonator, ca şi elevul. Dacă profesorul nu decriptează la timp reacţiile elevilor săi şi nu-şi reglează la timp conduita comunicaţională,

întreaga activitate educaţională poate fi compromisă.

Prof. Mirela Grăniceru

53

FACTORI CARE BLOCHEAZĂ CREATIVITATEA ELEVILOR ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Blocajele creativităţii Identificarea creativităţii este o premisă pentru anticiparea acţiunii de

educare a ei. Factorii inhibanţi pentru creativitate pot fi diferenţiaţi pentru toate cele patru faţete de fond ale creativităţii: personalitate, proces, produs, climat, creativitate. Unele blocaje, prin reversul lor, se pot transforma în stimulenţi.

1. Blocaje culturale: - conformismul: cei care se comportă diferit sunt sancţionaţi de ceilalţi, priviţi

cu suspiciune şi, în consecinţă, persoanele creative sunt descurajate; atitudinile pe care le putem include aici sunt: dorinţa de a se conforma modelelor sociale, de apartenenţă, conformism la ideile vechi, slabă capacitate de a transforma sau modela ideile, încredere exagerată în statistici şi experienţa trecută, sentimentul că îndoiala este un inconvenient social;

- neîncrederea în imaginaţie, în fantezie, prin acordarea unei atenţii exagerate raţionamentelor, unde putem include: primordialitatea factorilor practici în luarea deciziilor, slaba capacitate de a modifica ideile, încredere exagerată în raţiune;

- influenţa nefastă a prejudecăţilor existente la un moment dat în societate; - atitudinea descurajatoare practicată de corpul didactic la adresa spiritului

interogativ natural al oamenilor; - tendinţa de a se complace strict în limitele stipulate de sexul căruia îi aparţine,

cu refuzul caracteristicilor şi rolurilor specifice celuilalt sex; - practicarea falsei disjuncţii dintre muncă şi joc; - obsesia activităţilor contra cronometru; - prejudecata rarităţii indivizilor superior dotaţi; - supraestimarea aparenţelor. 2. Blocaje emoţionale: - teama de a nu greşi, de a nu fi pe măsura aşteptărilor, de a nu se face de râs; - teama de a fi minoritar; - graba de a accepta prima idee; - descurajarea rapidă; - tendinţa exagerată de a-i întrece pe alţii; - capacitatea redusă de a se destinde, de a lăsa incubaţia să

lucreze; - neîncrederea în fantezie şi acordarea unei importanţe

exagerate raţiunii logice; - autodescurajarea; - tendinţa exagerată de a-i întrece pe alţii duce la evitarea

ideilor prea deosebite şi dăunează procesului de creaţie; - lipsa de încredere în forţele proprii. 3. Blocaje metodologicesunt cele ce reflectă procedeele de

gândire:

54

- rigiditatea algoritmilor folosiţi anterior sau insistenţa în aplicarea aceloraşi algoritmi pe care i-am mai folosit în situaţii în care nu sunt potriviţi;

- fixitatea funcţională este folosirea obiectelor potrivit funcţiei lor obişnuite, fără a încerca să le utilizăm şi în alt mod;

- critica prematură, evidenţiată de Al. Osborn, este frânarea sugestiilor ce pot apărea pentru rezolvarea diferitelor probleme.

4. Blocaje perceptive: - incapacitatea de a se interoga asupra evidentului; - incapacitatea de a face distincţia dintre cauză şi efect; - dificultăţi în definirea problemei; - dificultăţi în defalcarea problemei în elementele sale componente, care ar

putea fi abordate mai uşor; - dificultatea de a distinge între fapte şi problemă; - discordanţa între proiectul realizat şi cel personal. 5. Blocaje legate de relaţia individ-grup: - lipsa de comunicare care poate avea formele: comunicare imposibilă din

cauza discordanţei limbajului, vocabularului; comunicare incompletă; comunicare deformată, denaturată voluntar;

- marginalizarea individului creativ, întrucât comportamentul sau nu respectă normele sociale;

- lipsa de autenticitate datorită presiunilor exercitate de constrângerile sociale sau culturale;

- izolarea, fie datorită respingerii de către ceilalţi, fie din iniţiativa personală determinată de teama de a nu greşi;

- dependenţa încurajată de grup, obţinută prin intermediul recompenselor şi pedepselor, a informaţiilor, a căilor financiare.

6. Blocajele intelectuale, atitudinale, motivaţionale: - rigiditatea algoritmilor anteriori: se referă la situaţia în care suntem obişnuiţi

să aplicăm într-un anumit caz un algoritm, şi, deşi nu pare a se potrivi, ne străduim în a-l aplica şi nu încercam altceva. Algoritmul este o succesiune determinantă de operaţii permiţând rezolvarea unei anumite categorii de probleme;

- fixitatea funcţională: se referă la folosirea obiectelor şi uneltelor potrivit funcţiei obişnuite, fără a le utiliza în alt mod;

- critica prematură evidenţiată de Osborn se referă la discutarea prematură, critică a unei sugestii ce apare pentru rezolvarea unei probleme complexe. Această discutare prematură blochează venirea unor idei în conştiinţă;

- imaginaţia deficitară; - cunoaşterea superficială a metodelor de gândire divergentă; - carenţe la nivel atitudinal; - lipsa motivaţiei pentru profesiune; - registru restrâns de interese.

Prof. Cornelia David

55

UTILIZAREA MANUALULUI ȘCOLAR

Manualul este un instrument în activitatea școlară, cu dublă deschidere: spre profesor și spre elevi. În practica didactică ne întâlnim, din punctul de vedere al

atitudinii față de manual, cu următoarele situații: a) folosirea lui, în egală măsură, de către profesor și elevi; b) ignorarea lui de către profesor și substituirea prin lucrări

didactice auxiliare, ceea ce determină, implicit, neutilizarea de către elevi.

Manualul a fost elaborat pentru a fi folosit. Stă în seama profesorului să transforme potențialitatea reprezentată de manual în realitate. Recomandarea (prea des repetată) ca manualul să fie folosit în mod creator de către profesor, că nu este o dogmă, acoperă două realități contradictorii:

a) întâi o cerință justă: că profesorul nu trebuie să se limiteze la manual în actul de predare-învățare; el va căuta să-l îmbogățească, să-l prelucreze, să-i reorganizeze materialul, să accesibilizeze discursul interpretativ, să trieze elementele informaţionale, adică să-l adapteze la obiectivele propuse;

b) apoi o scuză inadmisibilă: ori de câte ori cadrele didactice își exprimă protestul sau neîncrederea în vreun manual (luăm în considerare motive reale, nu subiective) se afirmă ritos că profesorul este factorul principal al procesului de învățământ și că manualul este un auxiliar, față de care el trebuie să construiască. Importanța factorului uman nu scuză lipsa de valoare a manualului; iar dacă el există, trebuie să corespundă unor exigențe intelectuale, morale, formative, estetice etc.

Pentru ca profesorul să poată beneficia de toate calitățile și disponibilitățile unui manual, e necesar să procedeze la studiul foarte atent al lui. Această obligație exclude lectura de suprafață, la întâmplare, mai mult informativă decât apreciativă. Studiul manualului, pentru a-l integra în lecție, înseamnă:

- parcurgerea lui, cu stiloul în mână și cu foile alături pentru însemnări; - selecționarea exercițiilor și rezolvarea lor, pentru a-și da seama de dificultățile pe care

acestea le reprezintă pentru elevi; - stabilirea materialelor de informare de care va fi nevoie pentru aprofundarea ori

diversificarea informațiilor; - însușirea conținutului informațional; - stabilirea unui set de activități pentru formarea capacităților de comunicare orală și

scrisă, de analiză a textelor de diferite tipuri; - analiza de conținut, în vederea eliminării acelora care nu sunt corespunzătoare din

punct de vedere științific, moral sau prezintă ambiguități. Structura manualelor de acum corespunde timpului - caracteristicilor și

direcțiilor lui de evoluție - fiind evidentă tendința de relativizare și de ștergere a granițelor dintre domenii și epoci. Așa se explică prezența în paginile manualelor alternative a unot texte din literatura română și universală, texte literare și nonliterare, elaborate în epoci diferite, reprezentând registre diferite de comunicare; așa se justifică prezența alături a textului și imaginii plastice ori arhitectonice, a fișelor de dicționar și a extraselor din critica literară, a benzii desenate și textului publicitar. Este o rețea de texte și imagini, neomogenă, nu o dată surprinzătoare și nu de puține ori șocantă pentru cei care iau pentru prima dată contact cu ea sau se desprind greu (ori nu acceptă să se desprindă) din chingile viziunii tradiționale.

Dacă este să ne referim la valoarea de reprezentare a manualului, atunci nu-l putem considera un simplu auxiliar al procesului de învățământ; el este chiar un simbol

56

al lui. Proiecțiile unui învățământ fără clase, ale unuia în care manualele se elaborează pe parcurs de către elevi, reprezintă potențialități; noi ne referim la ceea ce există acum și va mai exista timp îndelungat.

Una dintre cele mai mari deficiențe în activitatea didactică a cuiva este, indiferent de specialitate, să facă abstracție de manual sau să-l discrediteze în toate felurile (nu negăm faptul că unele manuale nu ating nivelul valoric cerut, dar aceasta nu legitimează respingerea ideii de manual alternativ), privând elevii de un colaborator, sfătuitor, prieten, adică tot atâtea ipostaze pentru care a fost elaborat.

Manualele trebuie să reprezinte o permanență în procesul de învățământ; valorile lui funcționale pot fi chiar sporite de către profesor. Utilizarea creatoare de către el amplifică valențele informative și formative avute în vedere de către autori.

În desfășurarea activității didactice dintr-un an școlar, se trece foarte ușor peste o lecție importantă, aceea în care profesorul prezintă manualul. Acestă prezentare presupune, în mod obligatoriu, ca profesorul să fi luat contact cu cartea din timp, pentru ca recomandarea lui în fața elevilor să fie pertinentă. Improvizația, superficialitatea produc o impresie dezagreabilă asupra elevilor și afectează calitatea relației dintre ei și manual.

Manualul de limba și literatura română este conceput astfel încât să angajeze elevii într-un proces continuu de învățare, cu asistența profesorului sau independent de acesta. El este utilizabil atât pentru activitatea desfășurată în clasă, cât și pentru cea de acasă.

O sarcină responsabilă a profesorului constă în a opta pentru unul dintre manualele alternative și de a-l propune clasei cu care lucrează. Pentru ca alegerea să fie făcută cu obiectivitate, este necesar ca profesorul să dispună de timp suficient pentru a compara diferitele manuale și pentru a opta pentru unul, pe baza unei lecturi serioase. Utile pentru profesor sunt și materialele de tip dezbatere, masă rotundă, cronicile din revistele de specialitate sau de pe internet, pentru că, prin ele, descoperă componente ale manualului (pozitive sau negative) pe care nu le-a sesizat.

Existența unui set de manuale alternative reprezintă un câștig și o șansă pentru învățământ. Unele voci distonante, care protestează împotriva acestora (chiar dacă în anumite cazuri concrete sunt justificate) apar din diverse motive: rutină, greutate în a opta pentru un manual și sunt factori de obstaculare a progresului didactic.

Cel mai potrivit este, dacă se constată deficiențe în concepția și conținutul manualului, ca profesorii care lucrează cu ele să-și exprime punctele de vedere, observațiile critice, sugestiile în scris, și să le transmită unei publicații destinate problematicii învățământului și să fie convinse că spusele lor vor găsi ecoul necesar și așteptat: într-o piață funcțională de carte didactică, autorii și editurile sunt, deopotrivă și în mod maxim, intersate să răspundă deplin cerințelor cadrelor didactice și elevilor. Reușește pe piață acela care știe să se plieze valoric cât mai repede și mai bine.

Prof. Cornelia David

BIBLIOGRAFIE:

1. Bocoș, Mușata, Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, ediția a II-a revăzută, Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;

2. Crăciun, Corneliu, Metodica studierii limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu, ediția a IV-a revizuită, Editura

Emia, Deva, 2011;

3. Ionescu, Miron, Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.

57

MOTIVUL BALCANIC AL HANULUI ÎN LITERATURA LUI MIHAIL SADOVEANU

Perioada dintre cele două războaie mondiale reprezintă un moment de referinţă în

evoluţia prozei româneşti atât prin lărgirea tematicii cât şi prin diversificarea formelor de expresie epică.

În acest context, Mihail Sadoveanu a rămas un scriitor de o mare originalitate, fără a putea fi încadrat cu precizie într-o direcţie, fiind caracterizat de George Călinescu drept un realist cu o viziune romantică şi un romantic ce oferă detalii ca un realist. Întinsă pe mai mult de jumătate de secol, opera sadoveniană este dominată de trei coordonate majore: condiţia istorică a individului (Fraţii Jderi, Zodia Cancerului, Nicoară Potcoavă); statutul

social (Povestiri, Floare ofilită, Haia Sanis, Baltagul, Hanu-Ancuţei), contemplarea naturii (Ţara de dincolo de negură, Împărăţia apelor, Valea frumoasei).

Apărută în anul 1928, Hanu-Ancuţei închide prima etapă a creaţiei povestitorului şi deschide o alta, fiind capodopera de la răscruce, după cum afirmă Nicolae Manolescu. Regăsim în aceasta aproape toate elementele povestirilor anterioare: lumea ţărănească, natura, idilicul, legenda, oralitatea. Niciodată arta povestirii n-a fost mai rafinată în simplitatea ei. Originalitatea lui Mihail Sadoveanu începe să fie o sinteză de spirit popular şi de cultură, mergând până la livresc, formele oralităţii fiind înlocuite de acelea ale scrisului.1 Influenţat de motivele balcanismului literar, acesta îşi desăvârşeşte creaţia prin instaurarea unui topos ficţional, ce sugerează întoarcerea la mit, la legenda primordială. Hanul este motivul literar de sorginte balcanică ce se impune în toate cele nouă povestiri desfăşurate în interiorul sau în preajma acestui spaţiu mitic: „Într-o toamnă aurie, am auzit multe poveşti la Hanul Ancuţei”2. Cu toate că timpul nu este precizat, aflându-ne aici parcă într-un illo tempore, un timp al originilor, acesta învăluie povestirile într-o atmosferă misterioasă, cedând locul unui timp mitic. Atmosfera de vrajă, tonul duios, melancolic şi meditativ când relatează fapte trecute învăluite în aura de legendă proprie basmului se întemeiază pe darul de excepţie al evocării epice cu care este înzestrat scriitorul. Titlul volumului cuprinde un motiv specific literaturii lui Mihail Sadoveanu: hanul, simbol al tradiţiei şi permanenţei, străjuit de lumina hangiţei fermecătoare. Hanul este un topos mitico-simbolic, confundându-se aproape cu Moldova, locul tuturor întâmplărilor, având proprietatea conservării trecutului, astfel că timpul este transfigurat în spaţiu mitic, fiind dominat de repetare şi câştigând o dublă natură- reală şi mitică, porţile se deschid ziua spre drumurile şi existenţa umană, iar noaptea se închid pentru a proteja competiţia numeroşilor naratori, după cum remarcă Nicolae Manolescu.

Cele nouă povestiri Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuţă, Judeţ al sărmanilor, Negustor lipscan, Orb sărac, Istorisirea Zahariei Fântânarul sunt înglobate într-o structură narativă unitară comparată de George Călinescu adesea cu Decameronul lui Boccaccio, în care drumeţi obişnuiţi ai hanului spun istorii de demult. Desigur, tehnica povestirii în povestire sau a povestirii în ramă este mai veche, chiar de la Povestea vorbii a lui Anton Pann.

În încheiere, putem spune că Mihail Sadoveanu este un mare scriitor, numit de Victor Buciu un marginal al universalităţii, creatorul unei enclave suficiente sieşi, indecis, într-o răspântie creatoare, în care comunică realismul, naturalismul, fantasticul.

Prof. Mirela Grăniceru

1Manolescu, Nicolae, Mihail Sadoveanu sau utopia cărţii, ediţia a III-a, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2002, p. 108; 2Sadoveanu, Mihail, Hanu - Ancuţei, Editura Prometeu, Bucureşti, 1992, pag. 5.

58

IMPORTANŢA MUNCII DE SECRETARIAT ÎN BUNA DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII

INSTITUŢIEI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Secretariatul este compartimentul cu care vin cel mai des în contact persoanele din afara şcolii. De obicei pentru transferul unui elev, pentru obţinerea unei adeverinţe sau pentru eliberarea diplomei. Dar cei mai mulţi nu ştiu că secretariatul este implicat în gestionarea întregii vieţi şcolare. Putem spune că este o muncă fără sfârşit, căci aici sunt derulate ciclic o mulţime de procese. Dacă am lua-o cronologic, începutul unui an şcolar pentru un secretar de şcoală debutează.... nu cu începutul, ci cu

finalul anului şcolar precedent, pentru că prin implicarea lui se afişează încheierea situaţiilor şcolare după corigenţele de la sfârşitul verii. Începutul anului şcolar aduce secretarului şcolii o avalanşă de activităţi: gestionarea fişelor claselor preluate de la diriginţi şi învăţători, emiterea deciziilor de constituire a diverselor comisii, redactarea şi distribuirea fişelor posturilor, completarea dosarelor personale pentru cadrele didactice nou-venite, înregistrarea cataloagelor etc.

Toată această muncă este dublată de asigurarea bunului mers al lucrurilor în instituţie: asigurarea circuitului documentelor, înregistratrea elevilor în SIIIR, transferul elevilor, înregistrarea documentelor şcolare, completarea registrului matricol, a certificatelor de echivalare a examenului de capacitate, a foilor matricole, cataloagelor formaţiunilor de studiu, adeverinţelor de studii, completarea datelor în EDUSAL, în REVISAL, înscrierea elevilor în clasa pregătitoare, întocmirea statelor de salarii, gestionarea programelor EURO 200, a burselor sociale, eliberarea adeverinţelor, completarea condicii de prezenţă şi efectuarea pontajelor, gestionarea dosarelor personale ale întregului personal al şcolii, planificarea şi monitorizarea evidenţei concediilor de odihnă.

Privită din afară, munca unui secretar de şcoală pare comodă şi uşoară, dar de fapt necesită un mare volum de muncă, la care se adaugă stăpânirea tehnicii IT, căci în secolul XXI nu s-ar putea lucra fără utilizarea unor programe, fără internet sau transmitereaon -line a unor raportări către diverse instituţii.

Pot afirma că un secretariat bine organizat este cartea de vizită a unei şcoli, căci adesea este primul compartiment cu care o persoană străină ia contact la intrarea în instituţie.

Secretar - Laura Panait

59

PAGINI SPIRITUALE

Este Dumnezeu bărbat sau… femeie?

Înainte de a răspunde

la această întrebare,

trebuie să înţelegem

întâi noţiunea de

Dumnezeu.

Conform dicţionarului3,

Dumnezeu este Fiinţa

supremă personală, principiul

fundamental al existenţei şi ordinii

universale, Creator şi Judecător al lumii,

Binele absolut şi Principiu al mântuirii

care acţionează în lume, care este Unic,

dar în acelaşi timp întreit: tatăl, Fiul şi

Sfântul Duh. Teologia ortodoxă învaţă că

Dumnezeu este „Veşnic – adică n-are nici

început, nici sfârşit, nici nu S-a născut

cândva, nici nu va pieri în veac, ci

întotdeauna a fost, este şi va fi,

Neschimbător – adică rămâne veşnic

acelaşi în Sine şi în judecăţile Sale,

Pretutindeni, Atotţiitor, Prea înţelept,

Atotputernic, Prea Sfânt, Prea Bun, Prea

Drept, Prea îndurat şi Îndelung

răbdător”4. Astfel, îl percepem pe

Dumnezeu în existenţa Sa printr-o

cunoaştere raţională (catafatică5) sau

negrăită (apofatică6), pe calea Revelaţiei

Divine (naturale şi supranaturale).

Dumnezeu, deşi nu se arată ochilor

trupeşti, se face cunoscut prin proroci,

oameni aleşi şi Apostoli: „Pe Dumnezeu 3 Dicţionarul explicativ al limbii române (ediţia a II-a

revăzută şi adăugită), Academia Română, Institutul de

Lingvistică “Iorgu Iordan”, Ed. Univers Enciclopedic

Gold, Bucureşti, 2009; 4 Preot Ioan Mihălcescu, Catehismul creştinului ortodox,

Ed. Doxologia, Iaşi, 2010, p. 13-14; 5 Cunoaşterea afirmativă a lui Dumnezeu, care îl face

cunoscut prin prezenţa şi lucrările Sale în Creaţie; 6 Cunoașterea negativă a lui Dumnezeu, care îl face

cunoscut prin experienţa personală în El, depăşind realul,

cu ajutorul ascezei şi rugăciunii;

nimeni nu L-a văzut niciodată. Fiul Cel

unul născut, Care este în sânul Tatălui,

Acela ne-a spus (despre El)” (Ioan I, 18),

prin observarea cu luare-aminte a

mediului înconjurător (lumea văzută):

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi

facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria”

(Psalmul XVIII, 1) şi prin mărturia

conştiinţei noastre, care ne spune că

este un judecător nevăzut care

răsplăteşte binele şi pedepseşte răul

după dreptate.

Dar, este Dumnezeu bărbat sau

femeie? Cercetând Sfânta Scriptură,

observăm că Dumnezeu este o Persoană,

şi deţine, în mod firesc, caracteristici

personale: gândire, voinţă, intelect,

sentiment, comunicare, relaţionare. Dar,

Dumnezeu ni se descoperă ca Duh: „Duh

este Dumnezeu, şi cei ce I se închină

trebuie să I se închine în duh şi adevăr”

(Ioan IV, 24) şi „Duhul lui Dumnezeu este

Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui

Atotputernic este dătătoarea vieţii mele”

(Iov XXXIII, 4). Astfel, între fiinţa lui

Dumnezeu şi fiinţa omului se află o

prăpastie nemăsurată, deoarece

Dumnezeu nu este nici bărbat, nici

femeie7, fiind mai mare decât creaţiile

sale: bărbatul şi femeia.

Să ne reamintim, pentru un

moment, clipa Sfatului Treimic prin

hotărârea creării omului: „Şi a zis

Dumnezeu: Să facem om după chipul şi

după asemănarea noastră (…) Şi a făcut

Dumnezeu pe om după chipul Său; după

7 Clark Carlton, Credinţa: catehism ortodox, Ed.

Ecclesiast, Sibiu, 2010, p. 18;

60

chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut

bărbat şi femeie” (Facerea I, 26-27).

Sfânta Scriptură spune că „a făcut

Dumnezeu pe om după chipul Său; după

chipul lui Dumnezeu l-a făcut”, precizând

că „a făcut bărbat şi femeie”. Odată creaţi

ca model originar, purtând Chipul

Arhetipului, Sfântul Apostol Ioan ne

relatează că în Hristos „nu este parte

bărbătească şi femeiască”8 (Ioan III,

28).Prin urmare, deşi Dumnezeu este

Duh, El creează după „chipul Său” atât

pe bărbat, cât şi pe femeie. Omul, posedă

astfel, părtăşia cu Dumnezeu, fiind

totodată şi singurul din toată creaţia

capabil de comuniunea cu El: „ … ca să

stăpânească peştii mării, păsările cerului,

animalele domestice, toate vietăţile ce se

târăsc pe pământ şi tot pământul”

(Facerea I, 26). Sub acest aspect, sub

modelarea după chipul lui Dumnezeu,

bărbatul şi femeia nu devin

„reproduceri” divine, căci lumea nu este

Dumnezeu, nu a fost vreodată

Dumnezeu şi nu va fi Dumnezeu. Aşadar,

nu este nevoie ca Dumnezeu să aibă

caracteristici masculine şi/sau feminine.

„Chipul” lui Dumnezeu nu face referire la

caracteristicile fizice ale Creatorului,

chiar dacă uneşte creaţia Sa cu Sine prin

Întrupare. Distincţia dintre necreat şi

creat nu se dizolvă, deoarece omul

participă în Hristos la harul necreat al

lui Dumnezeu şi astfel devine prin har

ceea ce Dumnezeu este prin fire – fără a

înceta să fim creaturi. Firea umană se

îndumnezeieşte, dar nu se transformă în

fire dumnezeiască (omul se poate sfinţi,

atingând „asemănarea” cu Dumnezeu

prin sfinţenie, dar nu devine

Dumnezeu).

8 Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii. Crearea lumii

şi omul începuturilor, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 89.

Este adevărat că, de multe ori,

referirea la Dumnezeu se face prin

substantivul masculin „Tată” (Evrei XII,

9; Ioan XIV, 16), dar şi alţi termeni

bărbăteşti pentru întreaga chemare a

Sfintei Treimi. Toate apelativele lui

Dumnezeu: Iahve, Elohim, Savaot, Mesia,

Hristos – sunt de gen masculin. Hristos

este prezentat în rolul unui Păstor (Ioan

X, 11), Proroc (Deuteronom XVIII, 15),

Învăţător (Ioan XVIII, 37), Mire (Matei

XXII, 2) şi Fiu (Ioan III, 16).

Portretul lui Dumnezeu s-a făcut

însă şi prin apelative cu imagistică

feminină: „Tăcut-am multă vreme, stat-

am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea;

acum, ca o femeie care naşte, voi suspina,

voi striga şi voi răsufla!” (Isaia XLII, 14);

„Oare femeia uită pe pruncul ei şi de

rodul pântecelui ei n-are ea milă?” (Isaia

XLIX, 15). În una din pildele Sale, Hristos

îl prezintă pe Dumnezeu ca o femeie:

„Sau care femeie, având zece drahme,

dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina

şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă

până ce o găseşte?” (Luca XV, 8), iar în

plângerea Sa pentru cetatea lui David,

Îşi atribuie o figură feminină:

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe

prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la

tine; de câte ori am voit să adun pe fiii

tăi, după cum adună pasărea puii săi sub

aripi, dar nu aţi voit” (Matei XXIII, 37).

De asemenea, referirea la Dumnezeu

prin feminin se face şi prin atributele

sale: „Căci înţelepciunea este mai bună

decât pietrele preţioase şi nici lucrurile

cele mai preţioase nu au valoarea ei”

(Pilde VIII, 11), deşi Înţelepciunea lui

Dumnezeu ni se arată şi prin Hristos:

„Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini:

pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi

61

înţelepciunea lui Dumnezeu” (I Corinteni

I, 24).

Chiar dacă Dumnezeu este Duh, El

a ales să se descopere lumii ca personaj

masculin: „Şi S-a coborât Duhul Sfânt

peste El, în chip trupesc, ca un porumbel,

şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu

cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca

III, 22); „Îi ziceau deci: Unde este Tatăl

Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe

Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe

Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu” (Ioan VIII,

19); „Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi

Tatăl întru Mine” (Ioan XIV, 11).

Toate aceste noţiuni nu vor putea

vreodată descrie sau defini în ansamblu

pe Dumnezeu, deoarece El este mai

presus de orice închipuire: „… căci Eu

sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om”

(Osea XI, 9). „Dumnezeu nu este ca

omul, ca să-L minţi, nici ca fiul omului,

ca să-I pară rău” (Numerii XXIII, 19).

Separarea în două sexe a lui Dumnezeu

este de nedespărţit în natura umană,

este nefirească. Însă, putem face o

legătură iconică între Dumnezeu

Creatorul şi creaţie, între Hristos –

Mirele cel ceresc şi lume sau Biserică

(lumea restaurată în Hristos) ca

Mireasă. Dumnezeu le conţine pe

ambele, căci a creat „bărbat” şi „femeie”

după chipul Său. Aşa cum Dumnezeu

este Unul singur, dar în Trei Feţe ce nu

se confundă între ele: tatăl, Fiul şi

Sfântul Duh – fiecare Dumnezeu

desăvârşit, dar nu separat, asemenea şi

omul – unul singur, diferit în feţe: bărbat

şi femeie.

Dumnezeu este Dumnezeu, iar la

întrebarea lui Moise „Cum Îl cheamă, ce

să le spun?”, Acesta răspunde: „Eu sunt

Cel ce sunt” (Ieşirea III, 13-14).

Prof. Cristian Nicolcea Bibliografie:

1. *** Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,

Bucureşti, 2005;

2. Carlton, Clark, Credinţa: catehism ortodox, Ed. Ecclesiast, Sibiu, 2010;

3. Mihălcescu, Preot Ioan, Catehismul creştinului ortodox, Ed. Doxologia, Iaşi, 2010;

4. Nellas, Panayotis, Omul, animal îndumnezeit, Ed. Deisis, Sibiu, 1994;

5. Rose, Ieromonah Serafim, Cartea Facerii. Crearea lumii şi omul începuturilor, Ed.

Sophia, Bucureşti, 2011;

6. Spidlik, Tomas, Spiritualitatea Răsăritului creştin. I. Manual sistemic, Ed. Deisis, Sibiu,

2005;

7. Stăniloae, Preot Profesor Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă (I), Ed. Institutului

Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010.

62

TEIUL – MIRACOL ŞI HAR „Primăvara este ceasul care ne trezeşte visurile!”

(Lavinia Elena Niculicea)

Natura a fost creată de Dumnezeu

pentru om, aşezându-l stăpân peste aceasta.

Întâia carte a lui Moise – Facerea – ne

descrie frumuseţea grădinii Edenului,

frumuseţe pe care mintea noastră nu o

poate cuprinde în înălţime. Observăm o

bună conlucrare a protopărintelui nostru,

Adam, cu natura, ne aducem aminte de Noe,

iar Psalmistul David laudă în cântări creaţia

divină: „Tu, Doamne, cercetezi pământul şi îi

dai belşug.” (Psalmul 65, 9)

Pe măsura trecerii timpului şi a

îndepărtării omului de Creator, cel dintâi a

căutat în natură un sprijin de nădejde.

Astfel, nectarul florilor a tămăduit dureri,

frunzele şi rădăcinile au oblojit răni şi omul

a perceput natura ca prim medic al trupului

ostenit. Cu timpul, oamenii s-au dedicat

studierii calităților miraculoase şi harice ale

plantelor tămăduitoare, născându-se astfel

botanica (din limba greacă, botani – iarbă),

o ramură importantă a studiului vieții

(biologia). Părintele botanicii este

considerat învăţatul grec Teofrast (372 –

287 î. Hr.) care a elaborat un sistem de

clasificare a plantelor utilizat mai bine de

două milenii (până în secolul XVIII). Astăzi

se cunosc, în lume, peste 500 000 de specii

de plante. Noi vom vorbi astăzi de unul

dintre cei mai răspândiţi arbori ornamentali

şi medicinali din ţara noastră, şi anume:

Teiul.

Acest semeţ arbore nobil ne învăluie

cu parfumul lui seducător în tumultul vieţii

agitate de oraş şi ne cuprinde în crengile

voluptoase, pline de răcoare şi culoare.

Teiul este răspândit prin pădurile din

regiunile deluroase până aproape de zona

muntoasă, cu o longevitate milenară. Creşte

bine în zone de deal (între 20-40 m), la

altitudini de 500-600 metri, în teişuri sau în

amestec cu alte specii de foioase.

Teiul este considerat ca fiind arborele

sfânt al creştinilor, pătrunzând adânc în

imaginaţia poporului român, însoţindu-l

atât în viaţa reală, cât şi pe tărâmul

basmelor. Nu este întâmplător că, în

coroana teiului, Dumnezeu nu aruncă

niciodată săgeţile trăsnetelor. Este ştiut că

țăranii prinşi pe câmp de ploile repezi de

vară, aleargă să se adăpostească sub un tei.

S-a constatat, de asemenea, că persoanele ce

stau sub umbra teiului nu răcesc, aşa cum se

întâmplă şi cu cei ce dorm la umbra nucului.

Frunzele acestor arbori sunt aduse în

biserici, în ziua Rusaliilor, pentru

binecuvântare, simbolizând limbile de foc

ale puterii Sfântului Duh care s-a pogorât

peste Sfinţii Apostoli la Întemeierea

Bisericii Creştine (anul 50 d. Hr.).

De asemenea, teiul apare ca motiv

literal şi simbol cultural în operele

eminesciene. Cu nu mai puţin de 34 de

menţionări, teiul se află în centrul naturii

poetului naţional, recunoscându-i

principala calitate din acţiunea magică a

florilor şi a efectului de vrajă pe care îl

exercită asupra omului: „Deasupră-mi teiul

sfânt, Să-şi scuture creanga” („Mai am un

singur dor”), „Sub şirul lung de mândri tei,

Şedeau doi tineri singurei” („Luceafărul”). Se

remarcă astfel că teiul este pomul preferat,

unde cei doi iubiţi se culcă, în timp ce florile

îi îmbracă în petale de parfum, învăluind

fericirea solitară a celor doi îndrăgostiţi.

Mai mult decât atât, la moartea sa, poetul a

fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un

tei.

Teiul este utilizat şi în industria

lemnului, având o duritate mare şi o culoare

galben pal, ce se închide treptat, în timp.

Lemnul poate rezista multe secole, chiar şi o

mie de ani. Teiul are proprietăţi excelente

pentru sculptură şi este favorizat, în special,

pentru elementele ce necesită migală şi

delicateţe. Este un lemn stabil, suficient de

moale pentru sculptat şi suficient de tare

pentru a-şi menţine forma. Teiul

îmbătrâneşte frumos, are proprietăţi bune

63

de îndoire şi este adesea folosit pentru

sculptura troiţelor, a catapetesmelor

bisericilor etc.

Cea mai mare utilizare o are însă în

medicină. Florile de tei au în compoziţia lor

un anumit tip de zahăr – care deosebeşte

acest ceai de restul prin dulceaţa sa

naturală, acid galic şi catecol, precum şi ulei

esenţial numit farnesol, care conferă

plantelor capacităţi neurosedative şi

antispastice, reducând inflamaţiile de la

nivelul aparatului respirator şi fiind astfel

de mare ajutor celor care suferă de viroze

sau răceli. Datorită substanţelor active din

plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ

uşor şi este recomandat să fie băut cu 30 de

minute înainte de culcare, în special în cazul

persoanelor care se confundă cu tulburări

de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.

De asemenea, ceaiul de tei ajută la

ameliorarea migrenelor şi promovează o

digestie sănătoasă, atunci când este asociat

cu muşeţelul sau menta, tratând constipaţia

şi diareea. Ceaiul de tei amestecat cu

bicarbonat de sodiu este folosit şi la

gargară, pentru tratamentul inflamaţiilor

amigdalelor şi în caz de tuse convulsivă.

În cosmetică, florile de tei sunt folosite

în combinaţie cu florile de albăstrele pentru

comprese împotriva cearcănelor şi ca

remediu pentru ochii obosiţi şi umflaţi. În

plus, florile de tei măcinate amestecate cu

lapte şi ovăz constituie o excelentă mască

de faţă cu proprietăţi de revigorare şi

hidratare a tenului tern, palid, lipsit de

strălucire. Ceaiul de tei este indicat şi în

curele de slăbire deoarece are efect diuretic

şi ajută la eliminarea retenţiei de apă din

organism, creşte uşor temperatura corpului

şi ne ajută să transpirăm mai mult,

scăpându-ne în acest mod de toxinele din

corp.

Din nectarul florilor arborelui de tei se

poate obţine mierea, considerată una dintre

cele mai bune deoarece este foarte bogată

în vitamina B, aminoacizi şi antioxidanţi.

Printre proprietăţile curative ale mierii de

tei se numără cele antiseptice şi

antiinflamatorii, care fac din acest aliment

un tratament naturist eficient în caz de

răceală, gripă, tuse şi crampe abdominale.

Printre persoanele care nu trebuie să

consume ceai se numără gravidele (în

special în ultimul trimestru de sarcină,

pentru că substanţele din tei subţiază

sângele şi creşte riscul de hemoragie),

pacienţii cu anemie (împiedică absorbţia de

fier), cardiacii (poate accelera ritmul

cardiac) şi şoferii (teiul poate produce

ameţeală şi stare de somnolenţă).

Prin urmare, natura este darul lui

Dumnezeu pentru oameni, iar acesta din

urmă trebuie să aibă compasiune pentru

creaţia naturală, onorându-o cu demnitatea

dumnezeiască cu care a fost înzestrat ca

slujitor al creaţiei, cu iubire pentru toate

elementele ei spre bunăstarea sa şi a

urmaşilor săi.

Prof. Cristian Nicolcea

Prof. Elena Bodeanu

Bibliografie selectivă:

1. Prof. univ. dr. Constantin I. Milică, Teiul,

arborele atotvindecător, în Ziarul „Lumina”, 16

iunie 2008;

2. Pr. Vasile Rus, Dumnezeu, Omul şi Natura, în

Ziarul „Răsunetul”, 23 ianuarie 2015;

3. Paula Rotaru, Florile de tei şi puterile lor

vindecătoare, studiu realizat pe

http://www.csid.ro/health/medicina-

alternativa/florile-de-tei-si-puterile-lor-

vindecatoare-10984708/;

4. Rusu V., Eminescu – motive faunistice şi

vegetale, Ed. Junimea, Iaşi, 2000;

5. Maria Treben, Sănătate din farmacia

Domnului, ediţia a 46-a, Ed. Hunga-Print,

Budapesta, 1980;

6. Jean Valnet, Tratamentul bolilor prin legume,

fructe şi cereale, Ed. Ceres, Bucureşti, 1986.

64

SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI

Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omenești, replămădirea neamului omenesc și trăirea realității eshatologice.

Nu putem vorbi despre Înviere în afara Răstignirii, deoarece Răstignirea și Învierea sunt cei doi poli ai vieții mântuitoare, așa cum se cântă în Biserică: „A venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui” sau: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfânta Învierea Ta o slăvim”.Asa cum spune Sfântul Grigorie Teologul, cuvântul Pasha (Paşte) provine din evreiescul Fasca. În limba ebraică, cuvântul Paște înseamnă trecere, fiind cunoscută sărbătoarea Paștilor, în timpul căreia evreii își aminteau de

trecerea minunată prin Marea Roșie. Așa cum poporul israelit sărbătorea trecerea Mării Roșii și dobândirea libertății, la fel şi Ierusalimul cel după har sărbătorește noua trecere de la moarte la viață. Aceasta este interpretarea pe care Sfântul Grigorie Teologul o dă într-o predică rostită în ziua de Paște. Preluând aproape fără modificare anumite texte ale Sfântului Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Damaschin scrie: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paștile Domnului, Paștile! Ca din moarte la viață și de la pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”.

Paștele înseamnă trecerea de la întuneric la lumină, ieșirea din iad pe pământ, ridicarea de la pământ la ceruri, mutarea de la moarte la viață, învierea muritorilor căzuți, rechemarea exilaților alungați din Rai, scoaterea din stricăciune a celor robiți, viața adevărată a celor credincioși, bucuria întregii lumi și cinstea Sfintei Treimi. Semnificațiile Paștelui sunt fără număr, pentru că la fel de multe sunt și fețele harului care însoțeste această sărbătoare. Paștele este alinarea sufletelor, desfătarea gândurilor, odihna trupurilor, luminarea ochilor, dulceața rostirii, veselie, căldură, pace şi bucurie.

Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie.

65

Ea înseamnă învierea și îndumnezeirea firii omenești și nădejdea de îndumnezeire și de înviere a propriului nostru ipostas.

Prin Învierea lui Hristos, viața şi moartea capătă un alt înțeles. Deja nu mai considerăm că viața este reprezentată de totalitatea evenimentelor istorice, ci de comuniunea cu Dumnezeu. De asemenea, nu mai considerăm că sfârşitul acestei vieți înseamnă moarte, pentru că moartea este îndepărtarea omului de Hristos, în vreme ce despărțirea sufletului de trup nu este decât un somn temporar. Tocmai pentru că se simte în comuniune cu Hristos înviat din morți, Sfântul Apostol Pavel poate să mărturisească: „Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Rom. 8, 38-39).“

Într-un cuvânt de învățătură – un adevărat imn de biruință – al Sfântului Ioan Gură de Aur, se

spune că, prin Învierea lui Hristos, au fost depășite toate problemele omenești. Nimeni nu trebuie să plângă pentru sărăcie și, în general, pentru lipsa celor necesare, pentru că „s-a arătat Împărăția cea de obște”. Nimeni nu trebuie să jelească pentru păcatul pe care l-a făcut, pentru că „din mormânt iertare a rasărit“. Nimeni nu trebuie să se teamă de moarte, pentru că „ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”. Acest „nimeni” este absolut, pentru că izvorăște din Învierea lui Hristos. Cu cât ne închidem mai mult în relativ și ne îndepărtăm de absolutul lui „nimeni”, cu atât mai mult vom plânge, vom jeli și ne vom teme.

„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Prof. Ion Angelica

66

SPIRITUALITATEA

APEI

„Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da

Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care

i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă

săltătoare spre viaţă veşnică.”

(Ioan IV, 14)

Toţi cunoaştem

răspunsul şirului de

întrebări despre apă: Ce

este apa? În ce forme

întâlnim apa pe glob?

De ce omul are nevoie de apă? etc. Astăzi,

răspunsurile stau la îndemâna oricui

doreşte să acumuleze cât mai multe

cunoş-tinţe ce tratează acest subiect:

apa. De-a lungul timpului, fizicienii şi

chimiştii au dovedit, în general, cam tot

ce ţine de diferite legi şi fenomene ale

apei. Însă, ceea ce încerc să aduc astăzi

înaintea domniilor voastre, este că apa

are şi o parte spirituală (iată un aspect

ce nu poate fi demonstrat, dar care a

fost, este şi va fi simţit şi trăit de fiece

om în parte). Această apă spirituală, în

denumirea ei corectă aghiasmă

(gr. ἀγίασμα) sau apa sfinţită,

reprezintă apa plină de puterea

sfinţitoare şi tămăduitoare şi plină de

darurile minunate oferite de puterea lui

Dumnezeu, prin Pogorârea Duhului

Sfânt. Aceasta se păstrează nestricată

vreme îndelungată, cu aceeaşi

prospeţime, curăţie şi plăcere la gust ca

atunci când a fost scoasă din izvor.

Aghiasma se foloseşte de preot la

o mulţime de ierurgii (slujbe), dar şi de

creştini acasă şi în gospodării, pentru

sfinţirea vieţii. De pildă, aghiasma se

întrebuinţează: la botezul copiilor, la

diferite rugăciuni în care creştinul este

stropit, la stropirea vitelor, la rânduiala

de curăţire a fântânii spurcate, la

binecuvântarea începerii semănăturilor,

la vasul cel spurcat, la ogoarele, viile şi

grădinile bântuite de insecte, la sfinţirea

Crucii şi a troiţei, a clopotului, a vaselor

şi veşmintelor bisericeşti etc.

Pentru a înţelege mai clar

încărcătura spirituală a apei, remarcăm

importante aspecte pe care Sfânta

Scriptură ni le indică despre aceasta.

Aşadar, încă din prima carte a

Prorocului Moise – Facerea, observăm

că apa este geneza tuturor lucrurilor dar

şi elementul purificator al omenirii,

cerul şi pământul luând naştere prin

separarea apelor: „A făcut Dumnezeu

tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele

de sub tărie de apele cele de deasupra

tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi

a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost

seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi

a zis Dumnezeu: «-Să se adune apele

cele de sub cer la un loc şi să se arate

uscatul! » Şi a fost aşa. şi s-au adunat

apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a

arătat uscatul. Uscatul l-a numit

Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor

a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că

este bine” (Facere 1, 7-10), „Căci ei în

chip voit uită aceasta, că cerurile erau

67

demult şi că pământul s-a închegat, la

cuvântul Domnului, din apă şi prin apă”

(II Petru 3, 5). După Crearea lumii de

către Dumnezeu, apa era nealterată,

însă, căderea în păcat a protopărinţilor

noștri Adam şi Eva, a atras după sine

degradarea treptată a lumii, implicit şi a

acestei substanţe. Apa este considerată

purificatoare şi, mai ales, de viaţă

făcătoare, întrucât aceasta a ajutat la

zămislirea omenirii, oferind

posibilitatea de a scăpă de păcat prin

actul tainic al botezului, şi totodată, apa

este elementul natural prin care

Dumnezeu a curăţat pământul de ură şi

violenţă în zilele Prorocului Noe. Apa

are parte de o atenţie deosebită în

majoritatea cultelor şi religiilor lumii.

Astfel, hinduşii consideră fluviul Gange

ca fiind un fluviu sacru, fiind numit şi

„purificatorul sufletelor”, deoarece

repre-zintă cea mai mare sală de baie în

care aproximativ şaizeci de mii de

oameni iau parte zilnic la baia sfântă.

Mahomedanii nu pot efectua cele cinci

rugăciuni zilnice dacă nu îşi spală corpul

înainte cu apă curată; la evrei, conceptul

de purificare şi sfințenie a apei este

menţionat în Tora (Vechiul Testament),

în cartea „Levitic”. În şintoism, apa este

utilizată aproape în toate ritualurile

pentru curăţarea unei persoane sau a

unui loc; în filosofia clasică chineză, apa,

unul din cele cinci elemente

constituente ale naturii, reprezintă

matricea tuturor posibilităţilor de

existenţă. În creştinism, Botezul

Domnului nostru Iisus Hristos

reprezintă un fapt important, deosebit

din punct de vedere religios, întrucât

prin botez El s-a dezvăluit întregii lumi,

ca fiind Creator şi Mântuitor al ei. Prin

desăvârşirea acestui botez în apele

Iordanului, râul capătă imaginea tainică

a „izvorului mântuirii”, iar apa devine

element principal al existenţei umane,

nu numai pentru a trăi, ci şi pentru a

trece „curat” în viaţa de apoi. Toate

aceste aspecte, întâlnite ori în religie, ori

în religiile lumii, au făcut ca apa să se

apropie tot mai mult de om şi să nu fie

percepută de acesta ca o simplă resursă

a vieții, ci ca parte componentă a

sufletului său.

La români, apa reprezintă şi

elementul fundamental purificator,

oglindit în cultura tradiţională,

simbolizând rodnicia. Aceasta, adusă de

la izvor în anumite zile, după cântatul

cocoşilor, înainte de ivitul zorilor, este

numită „apă vie” sau „apă neîncepută” şi

se foloseşte pentru vindecarea bolilor,

pentru descântece etc.Apa deține rol

purificator, la fiecare prag din viața

noastră. Este utilizată la botez, nuntă,

înmormântare, în ritualuri (Paparuda,

Udatul Ionilor, Sântoader etc.). La

Bobotează, tot ce este stropit cu busuioc

şi apă sfințită va fi apărat de forțele

răului. În Transilvania, la Sântion, flăcăii

care poartă numele de Ion sunt purtați

într-un car alegoric până la marginea

satului la un râu, unde sunt botezați şi

purificați de toate relele anului trecut,

68

astfel întreaga comunitate urmând să

aibă parte de un an îmbelșugat.

Sărbătoarea poarta numele Udatul

Ionilor.

Se spune că „niciodată apa cu

care te speli pe cap nu se aruncă în jos, ci

în sus şi e bine să o arunci la tulpina

pomilor, ca părul să crească mare şi des

precum crengile acestora, sau peste flori

ca să fie frumos ca ele”. La Sf. Gheorghe

sunt stropiţi cu apa sfințită oamenii şi

animalele, pentru sănătate şi protecție

divină. Conform unui ritual de Paşti,

într-un vas cu apă neîncepută, se pune

un ou roșu şi o monedă de argint, apoi,

toți membrii familiei se spală,

atingându-şi fata cu oul zicând: „să fiu

sănătos şi obrazul să-mi fie roșu ca oul”,

apoi are loc același gest cu moneda de

argint, spunând: „să fiu mândru şi curat

ca argintul”.

De asemenea, apa are o

însemnătate puternică în memoria

românilor, oferindu-i-se un caracter

liturgic important, în anumite

evenimente din viaţa Bisericii, cum ar fi:

sărbătoarea Maicii Domnului – Izvorul

Tămăduirii (Vinerea luminată),

sărbătoarea Sf. Ap. Andrei (30

noiembrie) în care creştinii vin încărcaţi

de sticle pentru a se împărtăşi de

bucuria izvorului cu apă binecuvântată

de acesta, izvoare atribuite unor sfinţi ce

au propovăduit puterea Domnului prin

minuni în diferite locuri din ţară şi

străinătate (izvorul de la Mănăstirile

Dervent, Prislop, Bucuim, Râmeţ, Izbuc,

Brâncoveanu, Frăsinei, Sf. Maria –

Techirghiol, Robaia, Cetăţuia, Ghighiu,

Cernica, izvorul Sf. Mc. Paraschevi –

Grecia, izvorul Sf. Atanasie – Sf. Munte

Athos, izvorul Sf. Serafim de Sarov –

Rusia etc.).

Astfel, apa, având într-însa darul şi

puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt,

face adesea multe minuni, însănătoşind

bolnavi, tămăduind răni, apărând de

rele, de necazuri şi de primejdii. Să

purcedem, dar, în căutarea acestei ape

binefăcătoare şi să rugăm pe Hristos

Domnul, cel botezat în apele Iordanului,

să ne dăruiască bucuria de a fi

binecuvântaţi cu apa sfinţită, noi şi

casele noastre, cei dragi ai noştri şi toate

activităţile noastre, pentru ca viaţa

noastră să fie lumină din lumina lui

Hristos şi bucurie din bucuria sfinţilor,

spre slava Preasfintei Treimi şi spre a

noastră mântuire. Amin.

Prof. Cristian Nicolcea