De Ce Mintim - Revista Adevarul.ro

4
De ce mintim? Psiholog: Cu cat minti mai putin, cu atat te transformi intr-o persoana mai puternica adevarul, Cu totii mintim. Este o caracteristica universal umana: fie ca este vorba despre o persoana buna, care spune o minciuna pentru a nu rani sentimentele cuiva, fie ca vorbim despre minciuni distructive. Nu orice parinte ii poate spune copilului aflat inca la o varsta frageda, cum a fost adus pe lume sau cine este Mos Craciun. Iar poate cea mai uzuala minciuna este raspunsul la intrebarea "Ce faci?" Ne-am obisnuit sa spunem "Bine". A devenit chiar un automatism. Cand suntem intrebati ce mai facem, nu ne apucam sa-i povestim interlocutorului ca de dimineata ne-am certat cu partenerul de viata sau ca la birou am primit o mustrare din partea sefului sau ca banca ne-a marit rata creditului. Intr-un cuvant, mintim. Si facem asta la ce mai simpla intrebare posibila. Pe de alta parte, insa, sustinem sus si tare ca onestitatea este importanta intr-o relatie. Minciuna, spune Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, este o deprindere de baza pe care o invatam de la varsta de trei ani. Mai mult, o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual, politic. Doctorul psiholog Aurelia Moraru este de parere ca un copil mic, care cu greu face distinctie intre real si imaginar, altereaza adevarul, dar ca nu minte. Cand el fabuleaza sau infrumuseteaza realitatea, nu face decat sa cedeza unei tendinte normale. Adevarata minciuna apare dupa varsta de sase sau sapte ani, constitund apropape intotdeauna o conduita de eschivare, in general destinata sa evite o mustrare. Din punct de vedere religios, minciuna este considerata a fi un pacat. Insa cea de-a noua porunca este "Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau", nu "Sa nu minti". Potrivit doamnei doctor psiholog Aurelia Moraru, principalele motive pentru care ascundem adevarul tin de evitarea disputelor, de comoditate, de evitarea complexelor de inferioritate sau pentru a nu deranja alte persoane. Denigrarea, evitarea responsabilitatii sau afilierea la anturaj sunt alte motive ce stau la baza unei minciuni. Minciuna poate fi considerata si omisiunea, adica atunci cand o persoana "uita" sa aminteasca un aspect important al unei intamplari reale. Exista si cazuri in care o persoana care minte va recunoaste adevarul daca i se ofera sansa. Practic, isi da seama ca daca exista suspiciuni privind veridicitatea evenimentelor relatate provoaca mai mult rau continuand cu minciuna decat daca recunoaste adevarul. Cand ajungem sa credem propriile minciuniIn urma unui studiu publicat in Jurnalul de Psihologie Aplicata, cercetatorii au descoperit ca 60 la suta din subiectii chestionati au mintit cel putin o data in timpul unei conversatii de 10 minute, inregistrata video. Mai mult, subiectii credeau ca au fost sinceri. Abia cand au vizionat inregistrarea au descoperit ca au spus lucruri neadevarate. Atunci cand ajungem sa mintim si nici macar nu constientizam acest lucru, ii pacalim nu numai pe cei din jur, ci si pe noi insine. Acest lucru are ca explicatie faptul ca motivatia minciunii este, de obicei, legata de stima de sine si de auto-conservare. In sprijinul acestei afirmatii, aduc drept exemplu doua persoane extreme de cunoscute ca urmare a actiunii lor din ultima perioada: actorul Charlie Sheen si liderul libian Muammar Gaddafi.

description

ffer

Transcript of De Ce Mintim - Revista Adevarul.ro

  • De ce mintim? Psiholog: Cu cat minti mai putin, cu atat te transformi intr-o persoana mai puternica

    adevarul,

    Cu totii mintim. Este o caracteristica universal umana: fie ca este vorba despre o persoana buna, care spune o minciuna pentru a nu rani sentimentele cuiva, fie ca vorbim despre minciuni distructive.

    Nu orice parinte ii poate spune copilului aflat inca la o varsta frageda, cum a fost adus pe lume sau cine este Mos Craciun. Iar poate cea mai uzuala minciuna este raspunsul la intrebarea "Ce faci?" Ne-am obisnuit sa spunem "Bine". A devenit chiar un automatism. Cand suntem intrebati ce mai facem, nu ne apucam sa-i povestim interlocutorului ca de dimineata ne-am certat cu partenerul de viata sau ca la birou am primit o mustrare din partea sefului sau ca banca ne-a marit rata creditului. Intr-un cuvant, mintim. Si facem asta la ce mai simpla intrebare posibila. Pe de alta parte, insa, sustinem sus si tare ca onestitatea este importanta intr-o relatie.

    Minciuna, spune Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts, este o deprindere de baza pe care o invatam de la varsta de trei ani. Mai mult, o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual, politic. Doctorul psiholog Aurelia Moraru este de parere ca un copil mic, care cu greu face distinctie intre real si imaginar, altereaza adevarul, dar ca nu minte. Cand el fabuleaza sau infrumuseteaza realitatea, nu face decat sa cedeza unei tendinte normale. Adevarata minciuna apare dupa varsta de sase sau sapte ani, constitund apropape intotdeauna o conduita de eschivare, in general destinata sa evite o mustrare.

    Din punct de vedere religios, minciuna este considerata a fi un pacat. Insa cea de-a noua porunca este "Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau", nu "Sa nu minti".Potrivit doamnei doctor psiholog Aurelia Moraru, principalele motive pentru care ascundem adevarul tin de evitarea disputelor, de comoditate, de evitarea complexelor de inferioritate sau pentru a nu deranja alte persoane. Denigrarea, evitarea responsabilitatii sau afilierea la anturaj sunt alte motive ce stau la baza unei minciuni. Minciuna poate fi considerata si omisiunea, adica atunci cand o persoana "uita" sa aminteasca un aspect important al unei intamplari reale. Exista si cazuri in care o persoana care minte va recunoaste adevarul daca i se ofera

    sansa. Practic, isi da seama ca daca exista suspiciuni privind veridicitatea evenimentelor relatate provoaca mai mult rau continuand cu minciuna decat daca recunoaste adevarul.

    Cand ajungem sa credem propriile minciuniIn urma unui studiu publicat in Jurnalul de Psihologie Aplicata, cercetatorii au descoperit ca 60 la suta din subiectii chestionati au mintit cel putin o data in timpul unei conversatii de 10 minute, inregistrata video. Mai mult, subiectii credeau ca au fost sinceri. Abia cand au vizionat inregistrarea au descoperit ca au spus lucruri neadevarate. Atunci cand ajungem sa mintim si nici macar nu constientizam acest lucru, ii pacalim nu numai pe cei din jur, ci si pe noi insine. Acest lucru are ca explicatie faptul ca motivatia minciunii este, de obicei, legata de stima de sine si de auto-conservare. In sprijinul acestei afirmatii, aduc drept exemplu doua persoane extreme de cunoscute ca urmare a actiunii lor din ultima perioada: actorul Charlie Sheen si liderul libian Muammar Gaddafi.

  • "Iau un drog care se numeste drogul Charlie Sheen. Nu este disponibil pentru ca daca il vei incerca, vei muri. Fata ti se va topi si copiii tai vor plange deasupra trupului descompus" - Charlie Sheen

    "Ne bagam degetele in ochii celor care se indoiesc ca Libia este condusa de altcineva si nu de

    propriul ei popor" - Gaddafi"Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine nici pentru ceilalti", spune un citat al lui Anton Pavlovici Cehov. Fie ca este vorba despre un actor dependent de droguri sau de un dictator, unii oameni sunt de-a dreptul convinsi ca au dreptate, intrand intr-o stare de negare.

    "Cele care se mint sunt persoanele care traiesc intr-o lume ireala. Aceste persoane au o structura psihica inflexibila, nu admit decat perfectiunea, prin urmare tot ceea ce este cat de cat aproape de natura umana pacatoasa le repugna. Si atunci, decat sa inteleaga, decat sa admita "pacatul originar", prefera acest eden iluzoriu", ne-a explicat doctorul psiholog Steluta Zimbreanu.

    Care sunt semnele ce tradeaza o persoana care minte

  • Oricine si-ar dori sa isi dea seama cand este mintit, dar uneori ne gasim in situatia in care acceptam o minciuna doar pentru simplul fapt ca adevarul ar fi de nesuportat. Exista si situatii in care oamenii sunt atat de disperati sa creada ca durerosul adevar este o minciuna, incat cauta semne ale falsitatii, acolo unde ele nu exista. Pentru a identifica o minciuna trebuie luat in calcul si motivul pentru care o persoana ne-ar ascunde adevarul. Cel mai bun exemplu este cel al copilului care isi minte parintii pentru a nu fi pedepsit.Prin urmare, daca sunteti convinsi ca o persoana are motive sa va minta si v-a lasat impresia ca ascunde adevarul fiti atenti la cateva aspecte. Primul pas in a descifra limbajul corpului unei persoane care minte este sa ii cunoasteti obiceiurile dintr-o conversatie obisnuita, cand nu exista niciun fel de presiune. Astfel veti reusi sa observati cand apar schimbari.Observati in ce fel stresul afecteaza comportamentul. Cele mai multe semne pe care le implica o minciuna au drept cauza stresul resimtit de minte si de corp in momentul in care ascundem adevarul - s-ar parea ca oamenii nu sunt facuti pentru a denatura adevarul, iar intr-o astfel de situatie apar semne usor de identificat. Iata si o lista a celor mai intalnite modificari in comportamentul unei persoane care ascunde adevarul. Este bine de retinut, insa, ca aceleasi "simptome" apar in cazul persoanelor stingherite de o anumita conversatie.1. Remarcati schimbari in tonalitatea vocii. Atunci cand spun ceva fals, este normal pentru oameni sa isi modifice tonul vocii, fara sa-si dea seama. Acest lucru este cauzat de tensiunea produsa de actiunea de a minti. Tonalitatea vocii poate fi mai ridicata sau mai scazuta comparativ cu cea utilizata in conversatiile normale. 2. Miscari exagerate ale corpului sau lipsa lor. Oamenii tind sa se miste cat mai putin atunci cand mint sau gesticuleaza exagerat de mult, tocmai pentru a nu da de banuit. Fecare dintre aceste "simptome" sunt cauzate de stresul prin care trece persoana care minte, in incercarea de a construi o poveste care sa sustina minciuna.3. Fiti atenti la ochi. Uneori este suficienta o simpla privire pentru a transmite ceva, iar majoritatea persoanelor intampina dificultati in a minti pe cineva privindu-l in ochi. Din nou, pentru a nu da impresia ca minte, unele persoane mentin contactul vizual cu interlocutorul mai mult decat in mod obisnuit. 4. Gesturi care tradeaza stresul persoanei care minte: clipeste si inghite des, se scarpina insistent, zambeste excesiv. Daca este descoperita, o minciuna poate atrage dezamagiri mai mari decat simpla recunoastere a adevarului. Tocmai constientizarea acestui fapt ii face pe cei care mint sa simta un disconfort si sa actioneze diferit.

    "Cel mai important semn ca o persoana a inceput sa minta, sa ascunda o parte din programul sau, este iesirea din rutina. Daca este un sot/ o sotie care comite adulter, va dezvolta comportamente oarecum neobisnuite: fie devine mai tandru, fie mai irascibil, este mai atent la tinuta, incepe sa acorde sau sa propuna o mai mare libertate partenerului de viata; telefoanele personale nu mai sunt lasate intamplator", ne-a explicat Steluta Zimbreanu.

    5. Privirea este indreptata spre partea dreapta. Atunci cand

    privim spre dreapta sus este stimulata acea parte a creierului responsabila de imaginatie (adica inventam lucruri), in timp ce privirea orientata spre stanga sus stimuleaza partea creierului asociata cu amintirile (iar atunci spunem adevarul).6. Atingerea nasului sau acoperirea fetei. Aceste obiceiuri sunt specifice copilariei si reprezinta o incercare a subconstientului de a "acoperi" minciuna. 7. Ochi mari, privire nevinovata. Este un alt gest caracteristic copilariei, prin care transmitem mesajul "cine, eu?!"8. Pauza in vorbire. Nu sunt multi cei care au capacitatea de a veni cu o explicatie plauzibila pe moment, motiv pentru care au nevoie de timp pentru a inventa ceva, astfel se explica pauzele in timpul conversatiei. De obicei, pauza este facuta chiar inainte de minciuna in sine. Cateva intrebari bine puse vor scoate la iveala detalii care se contrazic, pentru ca o minciuna

  • este mai greu de tinut minte decat evenimentele reale.

    Pe cine mintim? Cel mai des ascundem adevarul celor apropiati noua (mama, tata, sotul, sotia, copiii, prietenii), pentru ca acestia sunt cei cu care ne impartim timpul si spatiul locativ si atunci viata noastra devine pentru ei ca o agenda usor de verificat", a explicat dr. Zimbreanu.

    Cum reactionam in fata minciunii

    Parerea doamnei doctor psiholog Steluta Zimbreanu este ca atunci cand o minciuna salveaza imaginea de sine a persoanei care minte, persoana mintita poate accepta minciuna, adica poate face o alianta psihologica, cu conditia ca minciuna sa fie suportabila emotional. daca minciuna devine un modus vivendi nu ii ramane decat sa il confrunte pe cel care minte cu propriile afirmatii sau comportamente.

    "Toata lumea se plange, intr-un fel sau altul, de minciuna. De aceea, unul dintre comportamentele pe care o persoana si le insuseste in terapie este acela de a alege intai sa nu se mai minta,

    sa nu mai ocoleasca subiecte dureroase pentru sine. Odata inceput acest demers, persoana se confrunta cu fricile, cu rusinile care stau la baza unui comportament mincinos. Paradoxal, cu cat minti mai putin, cu atat te transformi intr-o persoana mai puternica si mai relaxata", a declarat pentru adevarul.ro, Steluta Zimbreanu.

    Exista insa si persoane care evita din jena o confruntare, in timp ce altele rup relatiile cu persoana care le-a tradat increderea, se indeparteaza. "Au existat persoane (n.red. printre cele care au trecut prin cabinet) care au fost mintite, dar s-au "trezit" si au facut curat in relatiile lor; au existat si persoane care mintind nu mai stiau nici ele ce sa creada despre minciuna si adevar, dar au reusit, in final, sa curete spatiul si sa ajunga la adevar fiind profund motivate", ne-a spus Aurelia Moraru.

    Prin urmare, mintim intr-un efort de a crea o "versiune" mai buna a noastra: mintim despre realizarile si aptitudinile noastre, pentru ca altii sa ne priveasca cu mai mult respect. Mintim pentru a acoperi anumite greseli si pentru a nu fi trasi la raspundere . In alte circumstante, mintim pentru a nu rani sentimentele cuiva drag si, ca un bonus, ne asiguram ca acel cineva isi mentine o parere buna despre noi.

    Cu alte cuvinte, mintim pentru ca functioneaza si pentru ca obtinem beneficii. Cand minciuna este descoperita si are mai multe dezavantaje decat avantaje, abia atunci ne gandim, unii dintre noi, sa recunoastem adevarul.