De cte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,Oceanul cel de ghea mi-apare nainte:Pe bolta alburie o stea nu se arat,Departe doar luna cea galben - o pat;Iar peste mii de sloiuri de valuri repeziteO pasre plutete cu aripi ostenite,Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dusC-un plc ntreg de psri, pierzndu-se-n apus.Arunc pe-a ei urm priviri suferitoare,Nici ru nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,Visndu-se-ntr-o clip cu anii napoi.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .Suntem tot mai departe deolalt amndoi,Din ce n ce mai singur m-ntunec i nghe,Cnd tu te pierzi n zarea eternei diminei.