ltl

12CULTURA

dc BERNARD VALADI]

Un concept ambiguu

Referin{a obligatorie pentru oricine studiazd conceptul de culturd indomeniile constitutive ale qtiin{elor umane, lucrarea lui Alfred L. Kroeberqi Clyde Kluckhohn (1952) oferi un ansamblu de 163 defini1ii, ce deter-minb in primul rAnd apari{ia unei multitudini de sensuri. Chiar in cadrulcelor gase categorii in care sunt distribuite aceste egantioane semantice- descriptive, istorice, normative, psihologice, genetice, structurale -,con{inuturile prezintd asemenea varialii, incdt s-a putut vorbi de o ,jr.rnglaconceptuald". Inflalia de nuan{e s-a addugat multitudinii de accep{ii; lainceputul anilor Eaizeci, Edward Shils a realizat o amuzantd trecerc in revistda acestora, distingdnd: high culture (culturd inaitd), reJined culture (culturarafinatd), elqborate culture (cultura elaboratd), ntiddle culture (culrura demijloc), serious culture (culturi serioasb), vulgar culture (cultLrd popular[),low culture (culturd joasi) etc.

De la aceastd constatare a diversitdlii qi pdnd la marile studii fonda-toare ale antropologiei culturale la care face trimitere inventarul din 1952,se contureazb domenii de investigare cu frontiere mai mult sau mai pu(inbine delimitate. Pe ,,teritoriul istoricului", cultura populqrd face obiectulunui releveu cadastral, posibil prin cercetdrile intreprinse de Robert Man-drou, Genevidve Bolldme, Carlo Ginsburg, Jean-Claude Schmidt. In cir.rdaeterogenitd{ii elementelor pe care le cuprinde -,,biblioteca pcntru to{i",rcligie populard, artizanat... -, aceastd formd culturald este singuratratatd in ansamblu in recentul Dictionnaire des sciences historiques (Dic-

lionar al ;tiinlelor istorice), coordonat de Andr6 Burguiere.Calificata drept juvenild, muncitoreascd sau de mosd,prin referire la

o clasd de vArst[, la un grup social sau la telnicile modeme de comunicare,cultura este analizatd gi din punctul de vedcre al formdrii Ei difuzdrii ei,al uzan{elor Ei efectelor pe care le provoacb. Delimitati destul de cIar, caqi in cazul c:ulturii civice Si al culturii politice, recent constituitd in obiectde analiz6,,sau sesizatd aproximativ prin extrema cliversitate a manifestinlor

C U LI 'URA 547

sale scculare de cdtre istoricul culturii medievale, cultura, inleleasd dintr-unpunct de vederc sociologic, invitd la o reflec{ie preliminard asupra conlinu-tului pe care il poate primi, rcflec{ie a cdrci banalitate nu este decdt aparentd.

in Dictionnctire critique de la sociologie (Diclionarul critic al socio-logiei) al lui Raymond Boudorr qi Frangois Bourricaud, con{inutul ii estcconferit de culturalismul la care cste asociatb aceastd no{iunc; la rubricaCulturd;i culturctlisrn figurcaza o cxpunere sumard, apoi o punere in dlscu-

1ic rigr.rroasd - ca sd nu spuuem o respiugere totald - a principalelorteze ale antropoiogiei culrurale. Vom re{ine mai curdnd funclia polcrnicdastfel atribuitb conceptului decAt fondul dezbaterii. Ea este inerenth cAm-pului de for{c pe care il formeazd chiar domeniul culturii.

Tensiunilc ce o traverseazi realmente sunt prezente in defini[ia datdin ultima edilie a Diclionarului Academiei.fi"anceze, dar sensibil reduse .

,,Pe plan social, ni se spune, cultura desemneazi astizi ansamblul aspecte-lor intelectuale, morale, materiale, al sisternelor de valori, al stilurilor deviafd ce caracterizeazd o civlliza{ie." Reprezentarea acesteia din urmAca o actualizare a culturii se disociazd in mod intenfionat de aceea a antoui-mului, pe care o serie intreagd de gdnditori gerrnani, incepdnd cu Herder,a dorit sd o confere termenului Kultur. Raporhrrile dintre elementele con-trare sau conflictuale - intelectuale gi materiale, culturale 9i sociale -

sunt pacificate in aceea;i manierd in cadrul acestei confederalii de tenneni,unde practicile culfurale cele mai sumare sunt susceptibile de a fi primitein egalS mdsurd cu elaborarile conceptualc cele mai inalte.

Se impune compara{ia cu definilia datd de Academie acestei vocabulein secolul al XVIII-1ea . Prin cultuni se in{elegea atunci ,,modalitalile dc

cultivare a pdmAntului pentru a fi mai fertil & arborilor & plantelor pentru

a le face sd rodeascd mai bine" notd transcrisd cu litere minuscule:

,,se folosegte qi la figurat pentru grija acordatd artelor & spiritului"; dupd

cum se qtie, civilizalie nu apare incd in aceasti edilie (1778) a Dictiorn-rului. Extinderea, prin metaford, a scnsului din limba rusticb, apoi considc-rarea culturii spiritului ca un apanaj al unei clase privilegiate, tensiuneadintre naturd gi cuhurd, precunr Ei raporturile pe care le intrefin formeleculturalc qi cadrele socialc sunt deci de situat intr-o perspectivd istorica,ce nu permite analizarea constantA a cuhurii in termeni de producfie, de

distributie si de consum.Fdr6 a trata in mod prccis fiecarc din elementele pe care le inglobeazd

- artd, mit, l iteraturd...-,lucru imposibil de realizat in limitele acesruicapitol, vom incerca sd urmdrim, la nivelul formdrii qi al vicisitudiniloracestui concept, constituirea unui domeniu ale cdrui delimitari variabilefac dovada mdsurii in care principiul de rclativitate culturald este diferitin{eles in antropologie qi in sociologie.

548 BERNARD VALADE

Geneza principiului de relativitate culturali

Sursele unui conflict

Preistoria ideii de culturd a fost studiatd de H.-I. Marrou ir-rtr-o luns6notd la teza sa consacratd Sfdntului Augustirt si sfarsitului culturii anile(1938). Dup[ el, anticii au intrevdzut-o indirect. Mai alcs latinii, cu,,n]u1-cile sufletului" ale lui Cicero (Tusculanes,2,5,13), au cul.toscut foartebine ,,asocialia de idei ce serveqte drept bazd cuvAntului cultura folositde noi", dar, adaugi el, ,,nu se observd o evolu{ie care s6 ducd, ca in fran-cezd,la legitura esen{iald dintre ideea de dezvoltare intelectualS gi cuvAntulcultur6".

Din paideia - educalia care il diferen{iazd pe grec de barbar, pe aris-tocrat de omul de rdnd, pe omul bine educat de ignorant qi care desemncazaun proces qi totodat[ rezultatele sale - apar, intr-adevdr, multe succedance- educatio, doctrina, disciplina, eruditio, studia, litterae, humanitas -ce dovedesc dificultatea limbii latine de a traduce aceastd idee, pastrAndintreaga valoare expresivd a cuvAntului grec. Acesta are un sens comprc-hensiv mult mai vast dec6t acela ce ii este atribuit in manierd ..clasicb".Paideia, acea insuqire a unor elemente intelectuale qi spirituale in cadrulformdrii omului, asociazd strdns cele doud semnifica{ii pe care Marrou lcdiscerne in accep{iile moderne: cultura pregdtitoare,,,activitate ce cautasi faca inteligen{a capabild a da roade, activitate asemdndtoare cclei a

{iranului care iqi cultiv6 pimdntul" qi cultura in sens generalizot, ttp devia{i intelectuald Ei ideal spiritual.

Tocmai aceastd unitate - realizatd in cadrul cetbtii greceEti in carecultura, aga cum scrie Pierre Kaufmann (1974), nu se deosebeqte de naturadecAt pentru a o prelua - s-a destrdmat; gi aceastd disociere trimite la acceaoperata intre culturd qi civilizalie. intr-adevdr, gi dupd cum indica Kauf-mann, ,,domeniul propriu conceptului de culturd nu a fost istoric determirratdecit din momentul in care s-a pus in discutie universalitatea criteriilorde sens gi de valoare ce {in de ordinea civilizaliei".

Principalele momellte ale acestei puneri in discufie sunt celc ale unet

relativiziri, cdreia antropologia culturald nord-americani i-a confcrit o

extensie maximd. S-a ajuns astfel la opozilia cunoscutd dintre ctrlrurd ;icivilizalie; in acest sens, ele privesc direct istoria ideilor. Dar daca idcca

de civiliza{ie a frcut obiectul unor cercetdri savante (cele aparlinAnd lut

Marcel Mauss, Emile Benveniste gi mai ales cele ale lui Lucien Febwe sunt

astbzi clasice), se mai poate spune, a$a cum spunea Febvre in 1930 - dacir

se exceptcaza precizarca importanta a lui Philippc B6neton 5i fainrosul

CULTURA 549

studiu al lui Pierre Kaufmann - ,,c5, referitor la ideea de culturS, maiales in Franfa, nu s-a lbcut nimic".

Or, daci se doregte sd se in{eleagd maniera in care cultura a fost uneorrasociatd comunitblii na{ionale, alteori asimilatd totalita{ii sociale gi sd seexplice deschiderile diferite ale cAmpului semantic, uneori restrdns la lite-raturi si afte frumoasc, alteori largit la organizarea teritoriului qi la bncolaj,este important ca acest ,,factor istoric" sd fie situat in raport cu organizdrilesociale stabile. $i in aceastd distinc{ie, nimeni nu ne poate ajuta mai bineca Jacob Burckhardt.

Cultura ca factor istoric

in admirabilele sale Weltgeschichtliche B etrachtungen (Consicteraliiasupra istoriei universale, 1905), Burckhardt distinge trei factori: maiintdi statul qi religia, care sunt expresia unei necesitdli politicc qi metafi-zice, ambele prctinzAnd a avea o valoare universald; apoi, ,,ceva foartediferit", culturo,,ce rispunde necesitil i lor noastre terestre qi spirifualeinterpretate intr-un sens mai restrdns".

,,Numim culturd, precizeazd, cl, suma activitAtilor spiritului, ce au locin mod spontan gi nu pretind cd au o valoare universalS 9i nici un caractcrobligatoriu. Cultura modificd continuu qi dezagregd cele doud organisrncstatice ale vie{ii, cu excep{ia cazului in care acestea au supus-o total qiau obligat-o se nu serveascd decdt intenlii lor lor. In mod normal, ea estecritica celorlalli doi factori." in final, trage Burckhardt concluzia, ,,cuhuraeste procesul cu mii de falete, prin care activitatea elementard gi naivd arasei se transforrnd in cunoagtere reflexivd 5i, in stadiul sdu cel mai inalt,ajunge la gtiin{a gi la filozofie, si in final la gAndirea purd. Forma exterioarape care o imbracd culfura in raport cu statul qi religia este societatea".

La nivelul sdu superior, aceast[ culturd constd in sociabilitate, ca cstelegatd de ideea de schimb qi de comunicare, ,,in sI?rgit, ceea cc numiminalta sociabilitate constituie o formd indispensabilb pentru arte, in spe-cial". in Cultura Rena$terii in Italia,Jacob Burckhardt a dat un con{inutprecis acestei forme superioare de sociabilitate (Die hohere Form derGeselligkeit) Ei a schilat trdsdturile omului de societate desdvdrEit (DerVollkommene GesellschaJtsntensch). Societatea pe care o descrie exprimi,in toate aspectele sale, dezvoltarea individului gi intreaga inflorire a perso-nalitdtii. Evocarea culturii specifice Italiei acestci epoci inseamlS pentruel definirea raporturilor de sociabilitate.

De accea reflec{ia asupra culturii coincide cu punerea problemei socre-tilii considerati dintr-un punct de vedere ce permite observarea stadiuluimoravurilor, misurarea gradului de civilitate gi aprecierea nranierei in

550 BERNARD VALADE

carc se realtzeazd legdturile sociale. Acestea din urn'rd au fost tradilionaliegatc de universalitate prin instan(e ce pretindeau a ti inspirate de unmodel teologic sau politic. Astfel, Burckhardt rcaminteqte in HistorisclteFragmente (Fragmente istorice,l929), prea pu{ur folosite, ci in Erul Mediu,,cultura depindea de Bisericd gi era omogeni in toatd Europa". Cultura,in componentele sale cele mai active - gAndirea qi cercetarea -, a fostdeci frecvent infrdnata de puterile existente, religioase gi politicc. in lataBisericii gi a instituliilor statale, cultura exprimat[ in societate s-a constinritdeci ca o criticd a unui sistem normativ ce combina constrAngen gi obliga(ii,pc fondul de crizd al univcrsalismului roman 9i al universalismului creqtil.

Odati cu Luther, cu traducerea Bibliei ?n gcrmana gi cu intcrprctarcaliberd a ccea ce altddatd cra un adevilr impus, apare o conceptie notta asupraculturii. in Fragntentele sale,in{eleptul de la Basel a tras toate cortcluziilclegate de Reforma protestanti. Independcnt de aspectele religioasc aleacestei evolu{ii, ,,rezultatul a fost ci un num6r de indivizi, infinit mai marcca inainte, s-a trezit la via{a spirinrlui gi ci rcligia, adoptAnd un caractermai interiorizat, a dezvoltat spiritualitatea unor ccrcuri mult nlai largi".Dar el a subliniat clar qi rolul statului. Acesta a conferit protestantismuluiliberalismul, ce i se rccunoaEte in gcneral. Guventcle, atAt princiarc cAt Eimunicipale, sunt acclea care au fixat lbmrele confcsionale frcAnd si prcva-leze credin{e prccise - lapt cc iasd sd se intrevada rolul dctenlinant al pu-

terii in instituirea unui tip de sociabilitate inercnt unci configura{ii culturalc.in aceastd privin{d, este remarcabil faptul ca Cultura Rena;terii .. . sc

deschide cu o descriere a tiranici dtn secolele al XlV-lea-al XV-lea 9t a

marilor case domnitoare. ,,Natura acestor state, republicalle sau dcspoficc,este cauza principald, dacd nu unicd, a dczvoltdrii precoce a italianultrt;gralie mai ales accsteia, el a devenit un om modcu." Montcsquicu a pro-

cedat la felin Spiritul legilor, unde asociazf, strAns tipuri de guvcmarc $rmoduri de sociabilrtate. Dar daca legile, a;a cum 1e conccpe el, ,,trcbrttcsd fie potrivite cu condiliile fizice ale farii; cu clima - rece, caida sau tcttt-

peratl -, cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa; ctt fclul dc

via{d al popoarelor, plugari, vdndtori sau pdstori (...); cu gradul de libe(atcpe care ordnduirea statului o poate ingddui; cu religia locuitorilor, cu incli-

nb.il", cu bogiliile, cu numdrul, cu negotul, cu moraletrilc, cu deprindcrilc

lor", el precizeazdmai intdi Q6,,legea,in general, este ra{iunea otnencasca'

in mdsura in care ea guvemeazaloatepopoarele cle pe pimdnt; iar lcgile

politicc qi civile ale fiecdrui popor nu trebuie sa fie decAt cazuri parlicu-

lare la care se aolicd aceasti ratiune omencasc6"*.

* Montesquieu , Spit'itut legilor, trad. ronr. A Roqu' Editura $tiinlifica. 1964 - il t'

CULTURA 551

Ceea ce a observat Burckhardt, ,,pe l6nga studiul obiectiv al statuluigi al tuturor lucmrilor lumii", este, in cazul Renagterii, dezvoltarea aspec-tului subiectiv: omul devine individ. $i individul societd{ii moderne vaconsidera in mod progresiv statul drept simplu garant al desfiqurbrii liberea puterii sociale. Se asist6 astfel la combinarea dintre geneza individua-lismului, instaurarea ,,civilizafiei moravurilor" gi afirmarea unei culturieliberate de doctrina modelului.

Comunitstea umand ;i relativitates culturald

Divorful dintre culturd gi civilizalie la care asistim in epoca contem-porani pe teritoriul gerrnan, destinul distinct al culturii in {Irile gennanice,pc de o parte, in Anglia gi Franqa, pe de altb parte, se explicd, dupd Refomralui Luther, prin protestul lui Herder impotriva universalismului EpociiLuminilor Ei, retroactiv, impotriva universalismului roman. Ltcrarea ldeenzur Philosophie der Geschichte der Menschheit (Idei asupraJik_tzofiei isto-riei omenirii) reprezintd, in aceastd privin(d, repetarea unei rupturi, rein-noirea unei renegdri: aceea a paradigmei latine.

,,in nici o artd utild, citim in cartea a XIV-a, in nici o ramurd debazda societd{ii umane, nimic nu a fost inventat vreodatb de un roman (...).Deci nimic nu ar fi rimas, dacd Providenla nu ar fi creat statul roman ;il imba latini ca punte pe care urmau sb ajunga la noi unele din comoriletrecutului. Aceastd punte ar fi cea mai proastd alegerc posibila; cdci tocmaiconstruirea ei ne-a fbcut sd pierdem majoritatea acestor comori." Luptdndimpotriva romanilor, care nu constituie in nici un fel ,,o veriga mai perfect[a lanfului civiliza{iei", popoarcle germanice gi-au consolidat fo4ele qi uraimpotriva dugrnanului ereditar (cartea a XVI-a).

Herder face deci apel la poporul pe care il sacralizeazd, pentru cd inel se incarneaz[ spiritul nalional (Volkgeist) individualizat prin limbd,viald culturald, un ansamblu de fenomene colective, deopohivd populareqi na{ionale. Aceasti concepfie asupra poporului unna sd se impunl inGermania, unde natiunea nu coincidea deloc cu statul. Ea era solidard cuo ,,alti filozofie asupra istoriei", ce acorda o valoarc strict religioasd idea-lului patriotic de autarhie culturald, integrAndu-l totodatl intr-o schemdproviden{iald, care ulterior nu a mai fost men{ionati.

Aceastd filozofie a istoriei reabilita Er.ul Mcdiu cregtin gi cuhura saorald - ,,Binecuvdntat fie acel subtil spirit de disputd din Ewl Mediu".Ea denun{a codificarea juridicd, excesele gtiinlei dreptului edificatd pedreptul roman, neajunsurile provocate de inmullirea legilor scrise devenitenorrne pozitivc. ,,Astfel a apdrut accl spirit de sicani care, cu timpul, riscasd ducd, cu pu{ine excep{ii, la gtergerea specificului legisla{iilor nalionalc

552 BEI {NA I tD VALADI

ale Europei. O barbari erudilie livrcscf, a luat locul unei cunoas*r;Iucrurilor, procedura juridica a devcnit un labirint de formaiitdli ;i r1e ver_balisme;in locul spiritului nobilal unui judecator, subtilitatea oamcnilora fost ascufitd pentm a inventa artificii (...) Ei, in final, cu puterca victorr-oasd a suveranilor, un drept fals pentru guvernan(i a devenit cel mai favo_rtzat" (carlea a XX-a).

iatd deci opusd cultura - definiti drcpt cunoagterea vie gi intrmd atufuror lucrurilor - unui ansamblu sclcrozat de erudilie livresci, ce laccca societatea sd cadd pc versantul artificialului, iar civilizatia pc accla alexteriorita{ii. Cultura nu cste desavdrgitd, ci pe cale de formare; ea esteintcrioritate, apropriere subiectivd a unei serii dc con{inuturi, intcrprctarcliberd a cunogtin{elor dobandite; ca proiecteazd in sdnul unei comunititiautcntice reconcilierea spiritului subiectiv cu materializirilc sale sociale.

Este interesant de confruntat aceastd opticd cu aceea exprimatd in se-colul al XVI[-lea de teoreticienii drepftrlui natural. Adevdratul principiual indatoririlor pe care legca le prescrie oamenilor, scrie Burlamaqui, cstcsociabilitateq. Prin aceasta trebuie si se injcleaga: ,,Dispozi(ia ce nc poaftdsprc bundvoin{i fald de semcnii noqtri, spre dorinfa de a le facc tot binclece dcpinde de noi, de a implca fcncirea noastrd cu a celorlalti si dc a subor-dona intotdeauna avantajul nostru individual avantajului comun gi gcneral"(Principes du droit naturel et politique,l747,parteaa II-a, cap. IV). Socic-tatea umand cuprinzdnd to{i indivizii cu care se pot stabili raporluri, ,,spiri-tul de sociabilitate trebuie sa f-re universal, continud el (. ..), iar sociabilitatcao obliga(ie reciprocb intre oameni" (ibid.). Cadml in intcrioml cdruia oame-nii evolucazd, folosind schimburile uccesare existen{ci 1or, estc deci o so-cietate civilizatd, conceputd in termcni dc obligalii, norrne, conformitatc.Ea are drept fundamentun ansantblu de conditrii, cu care se inrude;tc c'ivr-lizalia analizatd in extrasul citat anterior din Consideratiilelui Burckhardt.

Cultura ca discontiuuitate, accenfuare a pafiicularitdqilor, {inc dc o alticoncepfie asupra istoriei Ei, s-ar putea spune, de o antropologic complctdiferiti, ca insdqi niscut[ dintr-o aplicare originala a principiulLri r.' latt-vitdtii culturale. intr-adevdr, ceea ce il intercsc azdpe Herdcr estc dcstinulfiecdrui popor, diversitatea spiritelor na{ionale, ginu limbajul univcrsalal Epocii Luminilor. Aga cum nota in 1769 in Jurnqlul cle crilcilorit, el

vrea sd-i nalionalizeze pe Lockc, Rousseau, Montcsquieu, al cdror cntulse proclamd.

Cntica adusd,spr)'ra iui legilor cste perfect semlillcativd pentru conccp-

[ia sa asupra culturii. ,,Este un edificiu gotic dupa gustul filozof'tc al scco-

lului shu, al spiritului! adcsca nirnic mai mult! al faptclor smulsc ditr locttt

lor qi din {ara de origine Ei al rarnagi{elor lor aruncate pe trci sau patnj

CULTURA 553

pie{e, cu o etichetd purtdnd trei concepte generale mizerabile - nistccuvinte - si care pe deasupra reprczintd butade goale, inutile, inexactc,ce amcstecd totull Aceast[ opera a fost deci dintotdeauna travcrsatd dc unv0rtej vijelios, de toate naqiunilc qi toate limbile, ascnranitor celui cc acuprins turnul confuziei limbilor. astf-el incAt fiecare qi-a putut agd(a intrci cuic strdmbe zdrcn{ele, boga{ia gi traista - povestea tuturor popoa-rclor s i a tufuror epoci lor. a cdrei succcsiunc const i tuie 5i ea marca opcrirvie a lui Dumnezeu, rcdusd la o grlmadd de ruine - dar, cstc adevdrat, dinmateriale nobilc" (Auch eine Philosophie des Geschiclrte - Tbt o.t'ilozofiea istoriei).

Aceastf, critici a fost inso[itb de o condamnarc a spiritului francez,care se leagd prea mult de aspectele exterioarc, de formele futilc gi cdruiaii l ipscgte addncimea lduntrici. Astfcl, ,,spiritul de bund-cuviin{d ii facepe francczi sd piardd cea mai marc partc a sentimentului intcrior! AEa cumregularitatea limbii 1or cstc tot timpul deformata dc brura-cuviin{i, ajungAndsb nu se mai exprime nrciodatd simplu qi fArA ocoli;uri, tot astfel, buna-cuviin{i in gcneral constituic o baricrd pentm spirit" (,Iurnal de calcitorie).

In timp ce in Fran{a cancclarul d'Aguesscau opunc acelor lucruri pe caresecolul sdu le onoreazd cu numcle de spirit - ,,sa gdnde;ti pufin, sa vor-begti dcsprc toate, sd nu te indoicqti de nimic, sl locuieqti numai iu cxte-riorul suflcftrlui tdr"r gi sd nu cultivi decAt suprafafa spiritului tdu; si teexprimi in mod fcricit; s[ ai o iniagina{ic agreabild, o conversa(ie u;oaraqi dclicata ( ..); sA zbori dc la un lucru la altul, fhra a aprofunda vreunul;sd culcgi rcpcde toate florile gi sd nu 1a5i niciodata fructclor tirnpul sd ajungala maturitate" - 6 1{[ ingenioasd, o doch ind judicioasa, pe scurt ,,o culturdsavantb, profundd lbrb ncclarita{i, bogatd fhra confuzie, vastb tarh inccrli-tudinc" (Al ;aptelea mercurial), Herder lc opune o culturd plind dc sevdpopulari, care este expresic liberd, comunicat.e spontani, via{d.

S-a comcntat pAn[ la sa{ietatc, dupd ce a fost sistematizatd, seria de anttr-gonismc dintre spiritul franccz reprezentat dc Voltairc gi geniul gcrmanincamat de Goethe; ra{ionalizarea qi mecanizarca caracteristicc civiliza[ieimoderne, instalati in continuitate, Ei bogd{ia uuei culfuri ce a gtiut sa senrpi de acumularea inutili de operc pictrificate; aparilia formelor noi,genez,aunei noi simbolistici gi fixarea, pe orizonflrl rnor{ii conturat de civi-lizalie, a unor confinuturi din carc s-a retras intrcaga energie spirituali.Acestor cligee gi locuri comune intotdeauna recurentc in literafirra socto-logici, curn ar fi opozilia Gemein.schafi/Gesell.scho./t (comunitate/socictate),Edmond Vermcil le substituie o analizi socioistoricd intr-o capodoperiide inte ligenfa critica - Z 'Allenngne. Essai cl 'erplicatictn (Ger"nwnia. Tbn-tativd de explicare) -, unde este efcctiv pr-rsa in lumina mi;carca cc urrnasa duca la contopirea culturii Si corr-runitatii.

BEI I ,NA I (D VALADE

De Ia ,,educalia spiritului" la ,,cultura de grup"

Daca depa;im lechrrile partizane gi exploatarile nalionaliste alc opereiherderiene, rdmdne o conceptic asupra culturii care, prin aspectul sau glo-balizant, nu este lipsita de afinitdli cu aceea a celor mai moderni antropo-logi, pentru care cultura cuprinde ansamblul elementelor unei vic{i socialeorganizate. De aceea, este necesar sd i se precizeze trdsdturile.

In ldeen (Idei - paftca a doua, cartca X, cap. 3: ,,Der Gang dcr Culfurund Geschichte('- Mersul culturii Ei al Istoriei) este definitd drept domes-ticirea animalelor sdlbatice, punerea in valoare a solului (Cultur der Erde\.dezvoltarea comertului, a qtiintelor gi a artelor, in sfArEit, instituirca unorforme de bund guvernare. Esen{iaid precum progresul cunoagtcrii purc,dominarea elementelor materiale estc necesard dczvoltdrii unci culturi carc,de altfcl, nu se mdrginegte pur gi simplu la formarea spiritului oamenilor,dar care are ca efect si reunirea acestora in comunitdli reglementate princuvdnt.

Aten{ia acordatd dc Herder limbii nu face parte doar dintr-un curcntde interese, deosebit de activ in secolul al XVIII-1ca, cdnd se pun bazclcviitoarelor;tiin{c umane. Ea cste cerutf, de ceea ce este pe cale a se schitain acea perioadi, adicd o gtiinlb a culturii ordonati dupd principiul relati-vitatii. Aici, omul este considerat mai intdi o creaturd care vorbegte si mcm-bru al unci hoarde. Perfec(ionarea (Fortbildulg) limbii i i este ncccslrir.TofuEi, ,,specia umand nu putca sd rdmind intr-o singurd hoarda, tot alacum o limbi unicd nu putca sd durczc. Astfcl sc formeazd diversc linrbinationale".

Comentdnd aceastd ,,lege a naturii" in cca dc-a doua carte din Abhand-lung iiber der Ursprung der Sprache (Tratatului asupra origirtii lintbilor,1779), Hcrdcr noteazd cd,,divizarea familiilor in naliuni separate nu scproduce in mod sigur urmdnd indeaproape contrariantele raporfuri dcindcpirtare, de nomadism sau ccle create de aparilia a noi locuri, pc carefilozoful distant qi distrat \e traseazd, cu compaslrl desenAnd cercuri pco hartd, dupb dimensiunile acesteia scriindu-se cdrli voluminoase in caretotul este corect, cu excepfia regulii dupd care au fost ele scrise". Estcvorba de fapt de ,,uri reciproce intre familii gi na{iuni" ce constituic prtn-cipiul diferen{ierii. Dar el obseryd: cu cdt o limbd este mai vie, cu atat estemai apropiatd de originca ei. ,,Doar in ca(i, cdnd nu este utilizatd in vialacurentb, ea de{ine un numdr definit de obiecte qi aplica{ii, un vocabular

;i o grarnaticd rcglemcntate, un vocabular fixat."in Jurnalul de calatorie, Herdcr a marcat qi locul primordial al cuvin-

tului; iar ?n proicctul dc reformd pedagogicd pc care ilprezintd arcl. er

cere ca intreaga griji sa fie acordatd limbii materne. ,,Mi-e scdrbi de

CULTURA 555

latini" strigd el; mizerabilii de maegtri dc retoricir ;i progtii de epistolari,de care este plini Germania, strica modul dc gdndirc, maniera dc a vorbi

;i de a scrie, inliturAnd ,,multc lucruri - adevbr, vivacitatc, vigoare, pescurt, fircscul". Acest firesc estc anuiat de civiliza{ie; mai prccis, naturagermand a fost pervertit[ de civiliza(ia romirnd. ,,Noi, germanii, am trdigi astdzi linigtili in pddurile noastre, prccum arnericanii, sau, chiar mai bine,am lupta in rdzboaie gi am fi croi, daca girul de civilizatii strdine nu nc-arfi hdrluit intr-atAt qi nu nc-ar fi obligat, prin violen(a cc a traversat toatesecolelc, si luim parte la ele."

Este o configuralie simbolicd pe care o culturd este in final insdrcinatds6 o exprime; qi reflec{ia la aceasta din unnd conduce la intrebdri privindgeneza simbolisticii cc ii conferb originalitatca, dezviluindu-i relativitatca.Pentru Hcrdcr, care mediteazlqila Rusia lur Petru cel Marc, marea operaa spiritului consti in examinarca modului in carc ,,for{ele unei na{iunitinere, pe jumdtate shlbaticd, pot fi maturizatc Ei transfotmate intr-un popororiginal". Se in{elege de cc Edward Sapir a acordat o atAt de marc impor-tanfd conccp{ici herderienle asupra limbii: ea substihrie problemei inccpu-tului ciutarea originii ca cscn{d a limbii, trccild de la verbul divin la naturaumand (cf. Herderis Ursprung der Sprache,in Modet'n Philologvlum V, 1907, pp. 103*142).

Hcrder a dezvdiuit corcspoudeu{a acestei lin'rbi consubstanliale omului,care exprimd prin ea insdgi o migcare sprc inainte, o tensiune spre viitor,o ordine de succesiure, cu desfbqrrarea istoriei gi geneza culturii. Dar acestaspcct particular al culturii, ce ocupi un loc important in lucrdrile de antro-pologie culturalS cste, ca gi ideea gcnerala data dc superintendentul gcncralal Bisericii reformate din Weimar, marcatd de amprcnta ambiguitilii. Pcde o paftc, imaginea vArstclor vie{ii este aplicatd in bloc umanit6lii; pe dcalta, este recunoscuti coexisten{a unor civiliza{ii senile cu civiliza(ii maimult sau mai pu{in tinere. Uncori este unnatd calea Domnului, ncfindndseama de na{iuni, {brd a se mai pune problcma destinului fiecdrui popor,alteori se insistd asupra a ceea cc un popor a putLrt reahza chiar in loculin carc providcr-r{a divini l-a aqczat. Intr-o scltemd grosolan evolu{ionistd,sc afld grefatd o concepfie a cuhurii ca ansatnblu unitar circumscris unuispaliu dat.

Faptul cd fiecarc cpocd estc prezentati aviindu-;i geniul ei propriu(Zeitgeist) atest6, incd o dat5, cd la Herder factontl ,,timp" primcazd asupratactomlui ,,loc"; va trebui sh sc ajungd in secoh"rl unnator pentru a se realizaculegerca etnograficd de obiceiuri obscrvate in numeroase societ6ti, $iaccasta nu se va efectua decAt in pcrspcctiva specificd cvolufionismuluisocial gi cultural. Numai in secolul XX, odata cu E. Sapir mai ales, se va

556 BERNARD VALA I )E

infEptui mutafia hotbrAtoare a ansamblului intr-un sistcm rupt de oricesemnifi ca{ic teleologic6.

Totugi, afirmarea unei idei a culrurii radical diferitd de ,,educalia spiri-tului" al cdrei program fusese anterior trasat de Hobbes, dateazd din adoua jumatate a secolului al XVII-lea. Ea este, de fapt, destul de inruditicu aceea ce sc degajb din Allgenreine Kulturgeschichte der Menschheir(Istoria generald a culturii umane) publicatd de istoricul-etnolog GustavFriedrich Klemm intre 1843 qi 1852. Or, acesta din urmd este, imprcunacu Theodor Waitz qiAdolf Bastian mai ales, una din sursele lucrdrii P1i-mitive Culture, 1871 (Cultura prirnitivc\ a lui Edmund B. Tylor cdruia iieste atribuitd in mod traditional constifuirea concepfului de cuitura dreptconcept qtiin{ific.

Analiza antropologici a culturii

DeJinilia ailturii in sens etnologic

,,Cuvdntul culturti sau civilizayie, in scnsul sau etnografic cel mai ras-pAndit, desemneazd acel tot complex ce cuprinde Etiinfele, credin{elc, anclc,morala, legile, obicciurilc gi celelalte aptitudini ;i deprinderi dobAnditc dcom, ca membru al societalii." Accasta cste dcfinilia datb de Tylor la irlce-putul lucrdrii sale, tradusdinfrancezdcu titlul Civilizalia primitivti (1871).

Intentational Encyclopedia of the Social Sciences (Enciclopedia inter'nalionalci a ;tiin{elor socrale), sub pana lui Milton Singer, o considerd punc-

tul de plecare al antropologici culturale. Ea poate fi regasitl la fel dc bincqi la Klemm, unde cultura include deja,,obicciurile, informafia, mcstc;ugu-rile, faptele viefii private gi publice pe timp de pace qi de rdzboi, religie,

stiinla gi afta". insd concep(ia sa asupra culturii ca mogtenire a gcncra(iilor

trecute transmisi genera!iilor actuale - ceea ce face din individ dcpozi-

tarul unei moqteniri sociale - a fost mai pulin re(inut[, comparativ cu

concep{ia sa privind impdr{irea umanitdlii in rase active 9i rase pasrvc'

distinc{ia a trei stadii de evolu(ie - sdlbaticia, supunerca, libenatea -

5i impdr! i rca popoarelor in vdnator i , crescator i dc anitnalc ' agr ictr l lort

PropunAlrdu-$i in rnod cxplicit sd ,,comparc cttltura popoarclor inlcrt-

oare cu aceea ana{iunilor cele mai avansate" Ei sa studieze raporturile pe

care le intretin ,,civilizaqia primitivd qi civilizaqia modcmd"' Tylor a prc-

gdtit cadrul in interiorul caruia opera sa a fbst, de afunci incoace, dclt-

mitatd ;i interpretatd: evolu{ionismul. Teoria sa asupra culturii, ce trebute

raporlatb la teoria sa asllpra animismului, cste totuqi departe de a se i":t-']l

in intregimc in evolu(ionism. Analiza sa refcritoare la opiniile umanitdttt

CULTURA ) f /

asupra sufletelor, spiritelor si fantomclor permite s[ se infeleagd rnodulin care este introdus un sistem de raporluri codificate, adicd o ordine srm-bolicd, ce imbind limbajul, religia, morala Ei lcgislalia, ;i aga mai deparle.

CulrLrra cste ordonati aici dupd cei deceda{i (cap. XII-XIV). Transmi-terea substanlelor matcriaie si a substanfelor spirituale (cap. XVIII) seface din lumea celor dispdru[i, carc guvemeazd schimburile, spre lumeacelor vii, care tind constant sb i;i stabiliz eze, regleze, reglementeze proble-mele lor prin reguli stricte. Vom menliona doar cvolu{iile bogatc pe carele-au primit- mai aies la Marcei Mauss (1968-1969) in Eseu despre dar,ca qi in cercetdrile ulterioare referitoare ia combinatoriile inrudirii - acestedescrieri ale proceselor de comunicare qi ale procedurilor sociale celormai diverse, toate inte$ate intr-un sistem simbolic coerent. Vom nota tohrsica, in aceastl luminl, specifica{ia culturald va rezulta in mod necesar insocietS!ile elementare dintr-o impi(ire precisd intre impdrd{ia mor{ilorqi lumea celor vii.

Unul din aspectele interesante. ale demersului lui Tylor este de a fipus accentul pe originea gi pe caracterul, in pafic incongtiente, ale culturii,interpretind faptele religioase pebazaunor revelalii onirice. Aceasta con-statare se regdsegte pu{in atenuatd in majoritatca studiilor antropologiceasupra culturii, unde se aratd efectiv cd obiceiurile sunt in general practicatefhra a fi analizate gi ci limba matemd este vorbitd lZrd ca asupra congtiinfeisd intervini regularitSlile repetitive care o alcltuiesc. Pe de alt[ parte,Tylor trateazi gi fenomenele de supravietuire. Examinarea detaliatd a dic-toanelor, proverbelor, cdntecclor de leagdn, practicilor Ei contrapracticilorspecifice gtiin{elor oculte aratd ,,cAt de directd gi intima este legatLrra dintrecivilizalia modemd qi starea de sdlbiticie cea mai primitivd".

Expresie a unei stdri a societdlii qi a vietii sociale, culfura astfcl anali-zatdnu constituie un ideal; ea nu prezintd nici un aspect normativ. Ea con-stituie o totalitate. Toate definitiile care au fost datc de afunci incoace auprivilegiat o dimensiune a acestcia din urmd. Astfel, pentru Ralph Linton(1936), ea este ,,suma cunogtin{elor, atitudinilor si modelelor obisnuitede comportamente pe care le au in comun sipe care le transmit mcrnbriiunei societd{i anume". No[ir"rnea de mogtenire sociald este tofu$i utilizatdintr-un sens dublu: ,,in sensul sdu general, cultura desemneazd moqtenircasociald a intrcgii specii umane. in sensul sau specific, cultura descmneazdun tip particular de mogtenire sociaii. Astfel, cultura in ansamblul siu sccompune dintr-un mare numdr de culturi, fiecare fiind caracteristica unuianumit grup de indiviz i" (1936 [1968], p. 99).

Nici una din aceste definilii nu evit6 cu adevdrat dificultatile ridicatede raportul dintre culturd gi societate gi de rela{ia dintre individ gi grup.

558 BERNARD VALADE

Aparent rezolvate in cadrul funclionalismului sau al culturalismului, eleau reapdrut mereu. Dar tentativele de a le reduce oferl o schemi comoddde expunere: mai ales aceea din arlicolul consacrat conceptului de culturain Enciclopedia internalionald a ;tiinlelor sociale.

Aborddri ale totalitdlii socioculturale

Aici se confiuntb doui orientbri. Una considcrd, cultura ca inglobAndqi excedAnd domeniul social propriu-zis; cealalta o considera din puncnrl

de vedere al organizdrii sociale carc o integrcazA. Conjunc{ia modclelor

de ac{iune gi a tipurilor de rclalii cste deci diferit rcalizatd de antropologia

culturald, pe de o par1e, qi de antropologia sociali, pc de alta pafic; $i trc-buie sd remarcbm cd antropologia culfurala americand reprezinti o pre-lungire a lucririlor lui Tylor qi a studiilor gennarle asupra cuiturii, in trrnpce filia{ia antropologiei socialc cu Durkheim 9i ;coala sociologic[ frattcczA

este evidentd.Analiza trrisdturilor culturale l-a condus pe Bronislav Malinowski sA-i

recunoascd complexitatea gi ultcrior sd valorifice no{iunea de institulie

ca element concret qi unitate de bazd a cuiturii. Institulia se rcfcrd la ,,utlgrup dc indivizi, uniqi prin una sau mai multe sarcini cornune, lcga{i dc

o parte detenninata a ttnui anume mediu, rnanipulAnd impreuna un aparat

tehnic qi supunAndu-se unui corpus de reguli". in cadml ficcirrci cultrrri,

pr ecizeazl el in A rgo n ct u t s o/- t h e llbs t e r n P a c i fic (A rgo n a u I i i P a c i I i c u I u i

de Vest,1991),,,gbsim instinrqiidiferite cu ajutorul cdrora omul i;i apira

intcresele vitale, con!inuturi diferitc pritt care itri rcalizeazA aspirll i i lc'

coduri de legi gi moral[ diferite care ii recompenseazd virtulile 5i ii pcdcp-

sesc gregelile". Acestc instituqii se definesc niai intAi prin fi'urc(ia lor' adicir

prin locul pe care il ocupd in ansamblul culturd/societate.Definind func{ia unei uzanfe sociale date drept ,,contribu(ia pc carc o

aduce la viala sociald totald, adica la func{ionarea sistemului social total".

A.R. Radcliffe-Brown a integrat cultura, acea asatnblare de eiemcntc dis-

parate, intr-un ansamblu - un organism - analizatin temreni de proccse'

structuri, func1ii. Cultura este deci studiata pebaza structurii sociale con-

cepute ca inldntuire de indivizi ce intrelin rela(ri dcfinite sau coditlcate

din punct de vedere institufional ri pre_Reamintirea obiecliilor formulate impotriva acestor cotlccptrl lr

zint6 oimportan{d prea mare . in schimb, trebuie subliniatd str.lduinqa culttt-

raliEtilor americani de a eviden{ia coeziunea elementelor constirutivc din

totalitatea socioculturald, insistdnd mai ales asupra specificitalii culrr"rrilor

qi a manierei originale in care membrii unui grup iEi trdiesc culfura (care

CULTURA 559

inceteazd astfel a mai fi o realitate in sine). in interiorul unor cadre culfuralepe care le-au interiorizat.

Ii revine lui Edward Sapir (1949) meritul de a fi pus, printre primii, ineviden{6 caracterul simbolic al comportamenteior culturale. El a licut-ode-a lungul unor articole (reunite in volumul,4 nthropologlt) ce analizeazitcultura in raportul sbu cu limba gi personalitatea. ,,Cu cdt incerc[m sd inte-legem mai mult o cultur6, scrie el, cu atdt descoperim in ea trdsdturile parti-culare ale organizlrii personalitetii." in spatele unor forme schematiceale culturii se ascundc, intr-adevhr, o retea secretd de rela(ii ce contureazdfonne cornplet noi.

Nu trebuie deci sd ne mbrginim la ,,formelc declarate ale culturii" -ele oferb doar,,obiectivitatea de referinfi" -, ci sb urmdm baletul ncintre-rupt al gesturilor simbolice pe care le executd individul gi societatea. Vomdepiqi ,,fic{iunea statistica" pe care o reprezintb in mod obiqnuit cultura,considerdnd-o teoretic ca pe un ,,sistem dc comportamente", o relea decomunicare, Ei incercdnd practic si legdm modclele culturale de unclemodele de personalitate. in aceasta perspectiv.i, vom sftldia influen{a mo-delelor inconstiente asupra compoftamentului social (tema unui articoldin1927) gi vom lua, de aselnenea, in considerare simbolismele personalece apar in migcarea modelelor cuhurale, ,,simbolismele,noleazb cl, avdndcu atdt mai mare valoare, cu cit scapd congtiinlei Ei determind compor-tamen[u1".

Din contribu{ia lui Sapir la studierea cuiturii vom reline locul funda-mental acordat pattening-ului, modelului cultural (cultural pattern), cagi modelului de comportamentQtattern o.f behaviour). Vom re{ine gi con-cep[ia sa asupra personalitdqii, ,,profil de experien[d ce tinde sd alcatuiascao unitate psihologicd semnificativd care, supraincdrc6ndu-se de simboluri,creeazd in definitiv acel microcosmos cultural pentru care cultura ohcialinu este decdt o copie mdritd, metaforicd si mecanicd".

Societate, culturd ;i individuslitate

Analiza culturii intreprinsd pe baza no{iunii de pattern, de ,,con-figura{ie", de ,,profil" a fost sistematizatd de Ruth Benedict, MargaretMead gi Ralph Linton, cci hciintemeietori ai Ecolii culturaliste americane,ale cdror lucrdri au demonstrat discontinuitatea dintre culturi gi relativitateaformelor culturale.

Pluralitatea modelelor este expusd in Pattems of Culture,1935 (Modeleale culturii) unde Ruth Benedict, comparAnd culturile popula{iilor Pueblo,Dobuan qi Kwakuilt, le considerd ca tot atdtca unitAi semnificative, confi-gurafii speciale gi ,,totalitS{i orientate in direc{ii diferite". Compara{ia sa

560 tsE I {NARD VALADE

se refere Ei la individ Ei culturd (The individual and the pattern o/ cttlture- Individul ;i modelul culturii) in termcni de intcrdcpenden{d, de adaptare.de ajustdri mai mult sau mai pu(in reuqite, de frustrdri.

intregul interes al abordarii culturalistc apare la fcl de clar in studiulasupra adolescen{ei in insulele Samoa (Conting oJ'age in Samoa,l928 -.-_-Intrarea in mqturitate fn Samoa) qi rezultatele anchetelor intreprir-rse intrc1932 qi 1935 de Margarct Mead la populalii le Arapesh, Mundugumor siChambuli, trei societdfi tradiqionale din Occania (Sex and tenlperatnentin three priruitive societies, 1935 -,Sex ;i temperantent in trei societtiliprinitive). Aici este dcmonstratd pregnan{a modelclor culturale, precumgi existen{a unor raporturi coerente intrc acestepattern-tui, metodcle dceduca{ie practicate gi tipurile dc personalitate dorninante.

Reguli diverse, prohibilii dc toate felurile, procesul educativ in ansam-blul sdu modeleazd, intr-adev[q caracterul gi conduita copiilor care, dcve-nili adul1i, se conformeazd modelului cultural in care se exprimd oricntirriledcbazd ale societ6{ii respective. in aceeaqi tnaniera, trasaturilc dc caractcrcalificate drept feminine sau masculine depind maipufin de se.r. qi maimult de distribu{ia rolurilor impuse de un model dat. Extins la americani,rugi, francezi. . ., acest tip de analizd urma sd pcrmitA schilarea caractcrclornafionale. In orice caz, culrura era consideratd in in{elesul curent al tcnrlc-nului, ca o purd abstracfie, o simpl5 conven(ie de lirnbaj. Odata cu ittfioducc-rea subiectului, cercctarea componentelor psrhologice celor mai caracteristiccale culturii permite semnalarea originalitatii acesteia.

Asociind qi mai sistcmatic societatca, cultura qi individualitatca, R Lin-

ton a rcu;it sd aprofundeze rclalta strAnsd existentd intre pcrsonirlitatcaunui individ - definitd ca ansamblu organizat si relativ stabil dc dcprin-

deri - qi culhrra societdfii de care apa(ine. ,,Cultura, afirmd cl, in tnasura

in care reprezintAceva mai mult decAt o abstrac{ie constituith dc ccrcctator'nu exist[ decdt in spiritul indivizilor care alcifuiesc o societatc Ea iqi

extragc toate caracterrsticile din personalitatile lor 5i dip intcraclitrnca din-

tre accste personalitdli. Si invers, personalitatea fiecdrui individ se clabo-

reazd qi func{ioneazd prin asociere constantd cu cultura societatii" (1936

[968], p. a9l) .Aceasta din urmd include mai multe sistcme de valori care sullt toate

in egald masurd semnificative. ,,Toate culturile par sd compotlc un anumtt

numdr de centre de interese, in raport cu care se organizeaze tot atatca STupe

dc elemente culturale. Tohrgi, majoritatca acestor focare trimite la un nrtc

numar de interese majore ce domind astfel toiairtateu "ottfigura{ici"

( 1936

[ 1 968], p. a7 \.in rndru.u in care acestc itrtcrese majore sunt impaftaqrte

de membrii unei socicta(i date, impreund cu gAndtiLile' sentimcntele 91

CULTURA 5 6 1

modurile de ac{iune cc le sunt asociate, estc posibil ca din ele s6 se creezenucleul unei personulitdli de bazri , ce a fost conceptualizatd de AbrahamKardiner.

Prefaldnd The Individual and his Societl' (Individul ;i societatea sa,1939), Linton a explicitat aceastd no{iune derivatd din conceptul psiholo-gic de personalitatc. Dupa modul in care este utilizatd in acest eseu deantropologic psihanalitica, ea reprezinti,,constelatia caracteristicilor pcrso-nalitaqii cc apar ca fiind congenital legate de ansamblul institutii lor uneiculturi date". Sd nc rcamintim ca prin institulie Kardiner in(elegea ,,oriccmod definit de gdndire sau de comportament rcspectat intr-un grup de indi-vizi, ce poate h comunicat, ce este l'ecunoscut de toti gi a cdrui transgresarccreeaz6, o anumitd tulburare la nivelul individului sau al gmpului" (I939ll9 691, p. 7 9). I deea dc pcrsonal itatc de baza, continud Linton, sugcrcaza,,un tip de integrare interioari intr-o culfurd bazatdpe cxperienlele comuneale mcmbrilor unei societdli qi pe trdsdturile de personalitate pe care acesteexperien{e ar trebui, in mod normal, sd le produce" (1939 ! 969], p 50)

Contrar prezentarii reductive, adcsca fbcuta gdndirii lui Linton, acestaa observat corcct dificultdfiie de aplicare a unei asemenea noliuni. in cemdsurd, se intreabd el, aceastd personalitate debazd rcprczintd un numitor'comun al personalit[filor respectivc apar-{inind indivizilor ce impdrlagcscacccagi cultura? ,,De altfel, unele cuhuri rclcva o integrare net centratape o singurd atitudine sau valoare; in altele, este dificild dcterminareaunor astfel de centre. Numeroase culturi par sd includd un numir consi-derabil de atitudini gi de valori, carc sunt toate importantc, fiecare servinddrept punct focal pcntru integrarea unui sector diferit al culturii totalc.Adcvdrata problema ce se ridica aici este de a gti dacd accentui pus pe osingura Ei unicd atitudine sau valoare, in dctrimentul celorlaltc, este o trdsd-tura tipicd sau atipicd pentru organizarea culturii" (1939 [ 969], p. 51).

Nu ne vom opri asupra disculiei deschise de dubla recurgcre la o perso-nalitate rnodald in analiza culturii gi la tclrnici esen{ial psihologice de in{clc-gerc a aspectului funcfional al instifulii lor. Nu ne vom opri nici asupranoului sens al civilizaliei,legat in aceastd pcrspectivd de evolu{ia socialaqi de urbanizare. Dar critica concep{iei culturaliste asupra culturii trebuicevocati, chci ea intereseazi direct sociologia- qi de aceca cafigureazdlaioc de frunte in zuticoiui anterior citat din Drctionarul critic ul sociolosiei.

C rit ic a c o n c epli ei cultu raliste

Aceastd criticd sebazeazA mai intdi pe abaterca realititi i sociale dela ,,modelul" construit de antropolo gi. intregul coerent pe care ei il scotin eviden{i presupune o interiorizare fidela a valorilor, o socializare ce

562 BERNARD VALADE

exclude inten{ionalitatea, reducAndu-se la o condilionare purd $i ,i;or, sistemele reale sunt presbrate cu incoerente; notiunea insdEi de valoire.in ciuda unor specificalii date - ,,de bazd",,,focale", ,,dominante" .--- punao serie intreagd de probleme, mai ales la nivelul reprezentdrii diferite a valo_rilor numite comune, pe care qi-o formeazd gmpurile unei aceleiagi socretati.

Se in{eleg motivele pentru care Claude Ldvi-Strauss a adiugat la clefi_nilia datd de el culturii (,,fragment de umanitate care, din punct de veclereal cercetdrii in curs gi al scbrii la care este efectuatd,prezintd,, raportat larestul umanitdtii, discontinuitili semnificative"): ,,se pare cd atdt realuateacdt gi autonomia conceptului de culturd ar putea fi validate dacd culturaar fi, dintr-unpunct de vedere operalional, tratatdprecum trateazl geleti_cianul qi demograful conceptul apropiat de izolat, ce introduce no!iuneade discontinuitate". Omogenitatea cuhurald, coeziunea sociald si integrareaglobald sunt, intr-adevdr, puternic exagerate de antropologia culturala, inciuda recunoagterii subculturilor, disfunclii lor ;i valorilor,,deviante',. insfArgit, nici interiorizarea, nici reproducerea valorilor nu sunt automate.Un inedit exista intotdeauna, inedit pe care il putem banaliza cu uqurin{aafirmdnd, precum Linton, cd personalitatea ,,este inconjuratd de un halouin care comportamentele noi sunt pe cale de a se topi in deprinderi".

Aceasti criticd are o dubld irnportan{5 - metodologicd Ei teorcticd.in primul plan, diversitatea extremd a descrierilor empirice pune problemaposibilitdlilor unei sinteze conceptuale. Cercetarea unor universale in ma-terie de culturX a fost in mod sigur angajatd de cdtre culturaligti, Ei nu numarde Linton ;i Kardiner; astfel, R. Benedict a opus doub tipuri cuiftrale: apo-linic qi dionisictc. Primul este caracterizat prin modera(ie, respcctul celuilalt,conformism; cel de-al doilea, prin afirmare de sine, pasiune gi violenta. Darinvdfdtura susceptibilb a fi trasd dintr-o astfel de ,,clasificare culfurald"este ia fel de nesemnificativd ca Ei interesul prezentat de caractcrizarcasocietdlilor anglo-saxone, datoratd lui T. Parsons, drept societa(i cc maidegrabb valorificd implinirea modelelor culruralc, decAt menqincrea lor,In toate cazurlle, se neglijeazd logica situaliilor, condiliile corlcrctc Ei isto-rice. Se reunesc sumar trbsdturi culturale Ei se ajunge sd se confunde impli-carea cu explicafia gi explicalia cu descrierea.

Un reprog identic a fost lEcut de Roger Bastide studiilor generale asupraaculturafiei: ele neglijeazd adesea sd ia in considerare cadrele sociale ale

fenomenului in discu{ie. in acest caz, cultura este privitd ca o realitate sut

generis, o entitate supraorganicd. Dupd cum noteazd Georges Balandier,

,,o asemenea orientare duce la tdealizareasocietdlilor analizate, ncfindn-du-se suficient seama de reticenlele individului qi de antagonismele sau

confl ictele de interese".

C U L T U R A 563

Dezbaterea, in csen{a sa, se referd in cele din urmd, la conlinutul d,atculturii. El este alcituit, trebuie s6 repetbrn aceasta, de antropologii careau asociat cultura gi personaiitatea cu suma globald a atitudinilor, ideilorqi comporlamentelor impartagite dc membrii societd{ii, odatd cu rezul-tatele materiale ale acestor comportamente, obiectele fabricate. Dar inDiclionarul critic al ̂ sociologiei se poate citi ci ,,se preferh rezervarea cali-ficativului de culturd ansamblului de artefacte gimentefacte, adica pro-dusele arlei gi spiritului (...). Pseudoeviden{a culturalisti trebuie sd igiocupe locul cuvenit, conform cdruia, in societd{i totul ar fi <culrura>. inafara culturii mai existi gi ceea ce trebuie numit realitate sociald". Aicise face referinlila o tradi{ie francezd destul de complexd, in care culturaa continuat sd existe impreund cu sensul ei restrictiv.

Pentru a dcsemna un tip de viald sociaia, un ansamblu de bunuri intelec-tuale qi morale produse de activitatea colcctiva, sociologii francezi au prc-ferat mult timp ,,civiliza1ia", ,,culturii". Astfel, Marcel Mauss evocd ,,ceeace numim <culturd> gi care ar trcbui numit mai bine <civiliza{ie>". Refe-ritor la aceastd asimilare, H.i. Marrou nu se inscrie pe aceeagi linic. Intr-unimportant articol publicat in 1938, el scrie: ,,Prin imitarea cuvAntului ger-man, se ajunge ca qi cuvinful culrurd sd capete un sens foarte general; pier-zdnd din vedere aspectul individual avut inilial, cuhura definegte in finalun inventar al stadiului ltiin(elor, literclor qi artclor intr-un anumit mediu,intr-o anumita epocd a istoriei ( .) O singurd nuanlb impiedica luarea inconsiderare a acestei folosiri a culturii ca riguros sinonimd cu civilizalia:cultura rdmdne mai pu{in comprehensivd ;i se limiteazd,la domeniul inte-lectual, spiritual; ea lasd in afara ei (in timp ce civilizafia o inglobeaz[) via{aeconomici, material[, tehnica."

Astfel, Marrou rdmdne lcgat de sensul clasic al culturii, excluzdnd posi-bilitatea considerdrii acesteia din urmi ,,la trivelul civilizalii lor primitive,in care elcmentul tehnic prevaleazd cu mult asupra celui intelectual", astfel,cultura rdmAne strdina mediului roman primitiv, cdci ,,no{iunea de culhrrinu se poate dezvolta decdt intr-un mediu de civilizalie destul dc bogat inelemente intelectuale gi destul de evoluat pentru ca personalitatea indivi-dului sd se poatd afirma ;i exprima prin activitatea spiritului - acestanef i ind cazul vechi i Rome" (1938 [1958], p. 553).

Pozi{ia lui Marrou devenea destul de anacronicd intr-o vreme in care,in tdrile avansate, elitele savante renuntau la foiosirea cuvAntului civili-za{ie in sensul sdu normativ, respingeau evolufionismul linear ce ficea dincivilizafia occidentald un model unic ;i recuno$teau, odatd cu pluralitateacivilizaliilor, relativitatea formelor culturale pe care vor refuza de acum ina-inte sd le ierarhizeze. Pozitia lui Marrou devenea cu atdt mai anacronicd,

li

l

564 B E R N A R D V A L A D E

cu cat in ace aste epoc6 $i mentalitcilile sclii{au o noud arie de relativitatc.Marcel Mauss care, cu zece ani inainte, se ridicase impotriva ideii de civili-za\te camonopol al Occidentului, reperase moda studiilor de mentalitate,de,,fabricare a spiritului uman", de,,construclie Ei edificare a ratiunii.,.in sfdrqit, poziliaera singulard chiar in sdnul breslei istoricilor.

Culturs intelectuald ;i cultura materiald

Titlul I'outillage mental(Utilajul mental) a fost dat de Lucien Fcbvreprimului volum al Enciclopediei.franceze, inceputd in 1933 qi publicatiin 1937. in fasciculele publicate cu un an inainte qi consacrate Specieitutlene) iEi fbcea aparilia ,,cultura materiald". Sub titulatura Cuhura eut.o-peanri,Andr6, Leroi-Gourhan ingloba alimenta{ia, imbr[cdmintea, confoftul,societatea, studiul varia{iilor culhrrale viza locuin(a, pescuitul, agricultura,cre$terea animalelor. Aceeaqi rubric[ ,,Culturd material6" sau incidcntal,,Civiliza{ie materiald", regrupAnd mijloacele dc subzisten{d, industrii le,tot ceea ce etnologul numefte ast[zi mai precis ,,tehnologie culturali", craasemdndtor tratatd de Alfred Metraux pentru Oceania gi Australia, dc MarcelGriaule pentru Africa neagrl, de Jacques Soustelle pentru Amcrica.

Oricare ar fi rezervele legate de sensul dat de antropologi gi dc etno-logi no{iunii de culturd, trebuie sd ludm act de difuzarea sa in cadrul qtiin-

lelor sociologice ; i in ansamblul st i intclor umanc. Ea nu t tutnai ca s-ageneralizat; ea face qi obiectul unei util izdri retrospectivc pe care mullio considerd abuzivd. Deci nu ne va surprinde afinnalia lui Linton, care a

scris in leghturb cu Aristotel, considerat a fi fost ultimul om carc a dcfinuttotalitatea cunoaEterii umane a timpului sdu: ,,Poate a cultoscut toful dcsprcfilozofra,litcratura gi arta greacd, dar probabil cd nu cunoqtea modul de

confec{ionare qi cdlire a unei sibii sau de agezare a unei capcalle pentru

lupi..., toate lucruri ce fbceau parte din cultura greacd, ca qi pieselc lur

Euripide sau specula(iile lui Platon; fiecare din acestea nu era cul'loscutasau utilizatd decdt de o partc restrdusd a popula{iei care impdrt[gea aceasta

cultura" (1936 !9681, p. 105).Dar care sunt asthzi pentru un istoric categoriile culturii mcdicvale?

Fard indoiali arta, gtiinla, religia, dar gi timpul qi spa{iul, drepflrl, bogilta'

munca, proprietatea. . . Astfel, pentru Aaron J. Gourevitch (19'/2), cuitura

medievilb nu cuprinde numaiiategoriile intelectuale; nofiunea insd5i de

culhrrS, ne previne el, trebuie interpretatd intr-o manierd multmailargadeclfisuntem obiqnuili sd o facem cdnd studiem cultura Timpurilor moderne'

,,Pentru a infelege principiile determinante ale acestei cuhuri, trebuie nrers

dincolo de limiteie u""rio. domenii particulare (9i anume arta,lftetaflLraetc.), gi nurnai atunci se poate desioperi - in drept, in economie' ifl

CULTURA 565

raporftrrile dc proprietate... - cdlabaza activitAtii practicc a oamenilorexistd o antuniti unitate, fbrd de carc nici unul din aceste domenii particularcnu poate fi total comprehensibil; toate iqi primesc colorafura de la culturd."

In[cleas6 ca viziune asupra lumii, aceasta din urmd prezint[ doud tipuride forme: cosmice qi sociale. Alaturi de forme nobile, estctice, abstracte- propriu-zis cuhurale - ale experienlei lumii, ,,existd altele cc delin ocolorafurd sociald mai marcatS, este vorba mai ales dc individ, grup social,muncd, bogd{ie" etc. in acest joc de corespondenfe formale, cauzalitateaeste, in ultirnd instanfd, de ordin socioeconomic: ,,Reprezentbrile concep-tuale fundamentale se formeazdin procesul activitd{ii practice a oamenilor( . . . ) ; c le rcf lectd pract ica sociald."

Flrb a-l nega, acestui tip de detcrminare ii vom da un alt sens care neconduce de la antropologia istoricd la sociologia istoncd. Dacd prirnele pro-grese ale culturii europene, din vremea lui Alcuinus gi pAna in epoca h"riAb6lard, sunt cert legate de evolugia structurilor economice gi sociale, elcsunt tocmai prin aceasta rezultatul slabirii presiunii necesitalilor materiale .Perfec{ionarile tehnicilor agricole gi imbundta{irea randamentelor au perrnlseliberarea brafelor qi a spiritelor, disponibilizarea lor pentru excrcitareaaltor sarcini artizanale, comerciale, dar gi intelectuale.

in lucrarea sa clasicd Intelectualii in Evul Metliu (1957 [1995], pp.170-171), oe trebr"ria sd primeasch ca subtitlu ,,Introducere la o sociologieistoricd a intelcctualului occidental", Jacques Le Goff a marcat etapelcdiferen{ierii sociale a intelectualilor in perioada dintre rena$terea urbanddin secolul al XII-lea gi cpoca Renaqtcrii. ,,Umanistul, de la bun inceput,se agazd sub scmnul distinctiv al spiritului, al geniului, chiar dacd trudeEteasupra textelor sau nu are decAt o elocinfa muncitd (...). Mediul in carcapare umanistul este foarte diferit de cel in care s-a fonnat intelectualulmedievai, acel febril gantier uman, deschis tuturor, preocupat de progresultuturor tchnicilor, legdndu-lc laolaltd intr-o economie comund." Umanistularistocrat, care a preluat gtafeta de la filozoful creEtin, se izoleaza dc colec-tivitate. El apa(ine unui mediu inchis; scrie pentru inilia{i; se adrcseazaunei elite. ,,In felul acesta, urnanigtii abandoneazd una din sarcinile capitaleale intelechralului - contactui cu maselc."

in spatele acestor figuri ce o ilustreazd, se deseneaz[ clar o idee a cul-turii la limita cpocii modeme. Ea nu poate fi separatd de un ideal al curoag-terii Ei de o ordonare a cunoqtinfelor. Ea afimrd eliberarea de constrdngerilemateriale, precum ;i pldcerea studiului, privilegiul social - cf,ci ea estcsursd de bucurie nurnai pentru o elit6. Dupi cum vrea sd se delimiteze, prinexcludere, de uzan{elc Ai cutumele populare, de formele inferioare saudegradate ale cunoaster i i .

s66 B E R N A R D V A L A D E

Aceastd culrurd nu este neapdrat savantd, dar nu se aplica decit unorobiecte nobile a cdror alegere indicd delicate(ea gustului. Nu existd nici olegdturd intre fondul de ca(i populare al imprimeriei din Troyes siDrsciirsa-rile cavalerului de M€r6 intitulate ,,Dcspre pldceri", ,,Despre spirit", ,,Despreconversalie". in sfhrgit, aceastf, culturd se prezintd ca un model ." nu pout.fi decdt imitat dacd cineva doreqte sd iasd din comun - si acest models-a impus in mod durabil. El a fost explicat de Edmond Goblot in Lo ber-ridre et le niveau (Bariera ;i nivelul,1925) gi este modelul pe care qtirnfclcsociale au sfdrqit prin a-l relativiza.

Sociologia qi cultura in cotidian

D e sc e n tr are a p ersp ectiv e lo r

Astdzi, toati lumea este de acord cd civilizalia occidentala a consideratcivilizafia sa drept insdqi civiliza{ia. La acest atac, devenit banal, al etnoccn-trismului si al europoceutrismului, ce qi-a gdsit cea mai buni cxpresicin Rqce et histoire (Rasri ;i istorie, 1952) a lui Claude L6vi-Strauss, s-aadaugat denuntul unui etuoceutrism de clasd, reproEat mai ales bLrrglrc-ziei.in Fran{a, in ciuda complexului de inferioritate fata de aristocraliatitulard de modele de rcalizare, burghezia ;i-a contitluat edr"rca(ia intclcc-tuald pdna a dobdndit o culturd estetica ,,din carc qi-a constr-r"rit o baricra"(Goblot). Partial ndscutd din segregalia qcolard qi sursd de prestigiu, cLtltttrapdturilor superioare a apdrut maselor popularc de la sate Ei oragc cit utt

ansamblu de semne simbolice asociatc puterii qi privilcgiilor, luxului 5itimpului liber - distanfa dintre unii ;i al1ii evaluAndu-se Ei in temcni de

distan{d culturald.Nu trebuie supraevaluatd coeren{a acesfui ,,modcl burghez", caractcrlzat

in primul rAnd prin stapAnirea limbajului ;i uqurin{a verbald; dezbaterca.

activd asupra invd{irii limbii latinc, a culturii clasicc Ei asupra culroastcnr

,,Etiinlifice" exprimd toate contradic(iile acestcia de ia sfAiqitul sccolului

al XIX-lea, Dar, cu cAteva excep{ii, acest model burghez a fost primtt ca

atare: monopolul unei elitc sociale, rezelat unei utilizdri inteme' El a pro-

vocat fhrd indoiala contesta{ii, mai ales din partea militanlilor muncito-

rilor, care doreau sd il disocieze de idealul burghcz al rentierului Crittca

sa se confirndd astfel cu aceea a inv6{6mAntulu] doctrinal, abstract Ei lira

valoare al intclectualismului. Dar acest lucru nu a dus la o revenire la cul-

tura populard tradilionala gi nici la revendicarea unei culturi speciale'

Cu vechiul sdr.r fond mitico-magic sau tematica sa de inspira{ie cre;tini'

folclorul provoacb adcsea neincrcdere gi respingere ' Cei mal lucizi denunti

CULTURA 567

la el incircdtura oniric[. Opugi acestei culturi de evaziune, ei aspird la oculturd realistd, care ar fi un umanism al muncii. Sd fie vorba de o culfurdde clasd, dc o culturd muncitoreascd, de o cultura proletara? De fapt, frag-mentarea nu apare; cultura igi p[streazd din plin caracterul sdu unitar: estecultura apa(indnd claselor superioare, ce se doreste a fi insugitd. Extin-derea ei este ceea ce reclamd Michelet sau Jaurds, cdci poporul nu arcculfurd: ,,Pentru copiii sdi trebuie fbcut ceea ce s-a {Ecut pentru aceia aiburgheziei, care sunt condugi spre o culturd foarte inaltd Ei foarte gene-rald." Dupd cum a observat corect Marcel David, ,,departe de a-Ei insuEiconcep{ia antropologicd (migcarea muncitoreascd), i;i afirmi preferin(apentru o concep{ie normativi, ce nu este fundamental diferitd de aceeacare susline cultura clasich".

Nu vom urmdri etapele acestei popularizdri culturale, a acestei marimiqcdri de insugire colectivd ce s-a accelerat in 1936, in epoca Frontuluipopular, cdnd s-a dorit apropicrea,.mogtenirii culturale" de ,,popor". Preamulte elemente i-au orientat cursul. Dar printre acestea trebuie notatbpolemica privind,,inalta culturd a spiritului" - definiti de Maurice Bardsale c[rui angajiri partizane sunt cunoscute - deschisd prin publicarea in1927 a Tradcirii cdrturarilor a lui Julien Benda. Aceastd polemica cste con-temporan[ cu o descentrare a perspectivelor, cu o punere in discu[ie a unitbliicultu'ii gi cu o imbog5lire a acesteia din urmd pnn valori pe care nu le urtegra.

Aceastd reinnoire este perceptibild in ac[iunea intreprinsd de Echipelesociale ale lui Robert Garric, carc inlelegea sd promoveze in anii doudzecio altd idce dcspre culturd. ,,Cultura generald, afirma el, este ;tiin{a vie(ii,dezvoltarea Ei cultura intregii fiinle: ea se imbogdlegte la fel de binc dintr-omeditalic morald ca qi dintr-un spectacol de artd, dintr-o experienqd tehnicdsau o activitatc iogicd. Tot ceea ce este viu gi uman iqi aduce concursul laaceasta. Cultura generald inseamnd antrenarea fiinfci in a se servi de toatecunoqtin{ele sale concrete Ei intelectuale, pentru a se autocompune Eipentru a-;i defini personalitatea." Aceastd concep{ie asupra culturii, extinsdla modurile de a gdndi, sim(i qi ac{iona, la modurile de a se comporta, lamodurile individuale gi colective de realizarc, este aceea luata in conside-rare de sociologi.

$i pentru acegtia, cuvAntul culturi trebuie sd acopere, dupd Joflre Duma-zedier, ,,un ansamblu de noliuni, atitudini, valori legate de viala societdfiiqi viala individului. in culture intervin munca, obligaliile familiale, obli-ga{iile spiritualc, timpul libeq intr-un cuvdnt, ansamblul vietii cotidiene".Astfel, distingem destul de clar direcfiile in care s-a angajat reflec[ia socio-Iogicd asupra culturii qi domeniile de investiga!ie ce s-au descliis acestcidisciol ine.

568 I]EITNARD VALAI) I ]

Pro mov srea ob i; nu itu lu i

Dcoarece culhra nu este acea,,no{iune incd foartc gcoldreascd", o verigadin acel ,,lan! de conceptc inrudite, cu limite confi.rz definite" si care su-ntpentru H.-I. Marrou instruirea, educa{ia, prcgatirea, ci ,,ansamblul victiicotidiene", vom studia, alaturi de cultura transformatd in culturd masificata,purtdnd amprenta organizafiilor qi institu{iilor ce o produc sau admiuis_treazd, practicile culfurale, ,,interstitialc Ei transversale ce nu apartin nrcrunui domeniu prccis gi nu se supun logicilor sistemelor economicc sauadministrative".

Raportul prelirninar al celui de-al IX-lea Plan (1984-1988), din carca fost extras accst citat, este in intregime construit pe distincfia dintrc ,,crc-dinle Ei culturi fondatoarc", pe de o parte, qi ,,cultura obignuitului", pc dcaltd parte. Punctul de plecare estc criza economicb si culturald, cc a avutdrept consecin{b cantonarea in trecut a modclclor de consum dc masa ccau rcglementat comportamentele sociale de-a lungul anilor gaizeci 9i qaptc-zeci. Sldbirea acestor modele cstc aici global explicatd printr-o distan{arefa{a de organizareacomcrciald si de ,,marile mr.lloace ;i reprezentdri totir-lizante".

Opoziliei, devenitl clasicd, dintrc cultura elitistd gi cultura dc masr, ise substituie aici o impa(ire a,,domeniului culfural" in douh ansambluride reprezentdri qi de practici diferen{iate prin gradul lor dc gcncralitrrtc,cu.fornte macrosociale de organizare,pe de o pafte, qi procese ntic:toso-ciale ;i locale, pe de alta.

Primelor le sunt asociate mecanismelc socialc gi institulionale alc ,,rc-produc{iei culturale"; lor le este imputati convertirca informa{iei/comlur-care ir.r ,,marlb"; ele impun tuturor con{inufurilor culturale logica parlicularaa cultririi clasei dominar-lte -..cultura cultivatd" ce mobilizeazd in favoarcasa reprezentdrile fundamentale ale lumii, omului, istoriei, ,,modul lor dcinscrierc in practici (sacre, ritualc, artisticc, cognitivc), prccum Ei in dispo-zitivc de pdstrare si de ncmoric colectivd". Cele din urmi scapa dc subcontrolul marilor mijloace ; clc sc referd ia practicile cotidiene, modurilcdc viafa, cunostin{ele practice, tot fclul de utilizdri casnice ,,ncnlll-n,lratc'eterogene, uneori dificil de perceput", ce sunt relativ independcntc dc cttl-tura fundamentalb in care clasa dominantd vede singura culturh.

Cultura obiEnuitului a fost astfel victima accstei conccp{ii idcologtccce a devalorizat practicile populare. Va trebui deci impacatd cultura qi viitta.reaEezAnd practicilc culturale cotidiene in mcdiul lor tehnic, cconomlc'social, adicd in spa{iul in carc ele se desf}Eoara. Din anii qaizeci pAna itt

anii optzeci, interesul s-a dcplasat, in definitiv, dc la cultr-rra de masd la ',cul-tura la nlural".

CULTURA

Aceastd schimbare dc orientarc cstc deplin solidard ou aceca marcAndtrecerea de ia studierea claselor sociale la descrierca stilurilor de via(a.Ea a avut loc sub semnul ,,inven{ici cotidianului", c9 d dat gi titlul eseu-rilor lui Michel de Certeau (1980) privind aftefactele. In aceasta noud con-juncturd sociologicd, in care acccntul cstc pr,rs pe tacticile consumatorilorde semne care incearcd sd evitc strategiilc producatorilor de sensuri, cnlturade masd nu a fbcut deloc obicctul unor investiga{ii noi. Pe aceasti tem6,sociologii fac intotdcauna rcfcrin{i la analizele lui Edgar Morin, de la in-ceputul penultimului dcceniu.

Sociologia culturii de masii

in L'esprit du ternps (Spiritut timpului,1962), E. Morin s-a strdduitsi elaboreze, aldturi dc sociologia comunicafiilor dc masd gi distan{dndu-sede dezbatcrca de opinie in care nu po{i fi dccAt pro sau contra, o socio-logie a culturii de masd. O ascmcnca culturd, scrie el, este produsd,,conformnormelor fabricdrii industriale de masd, raspdnditd dc tchnicile de difu-z-are in masd, ea se adrcscazi unci nruse sociale, adici unui conglomeratgigantic de indivizi, surprins dincoace Ei dincolo de structurile inteme alesocietdfii (clase, familii etc.)".

Dacd considerlm, impreund cu Morin, ca o culturd constituie ,,un corpcomplex de norme, simboluri, mituri qi imagini, ce pdtrunde in intimitateaindividului, i i stmctureazd instinctclc, ii oricntcazd cmo(iilc", cultura dcmasd estc intr-adevhr o culturd: ea formeazd un ansamblu de mituri qi irna-gini ce privcsc deopotrivd via{a practicd gi via{a imaginard, ,,un sistem deproiec{ii Ei idcntificdri spccifice". In societatea modcrn6, care este poli-cultural[, ea se supraadaugd,,culfurii nationalc, culturii umaniste, cultLrriireligioasc qi intri in concuren{h ou acestea".

Studiul lui Morin tratcazdrnai intAi sistemul de produc[ic culturald, ccinglobcazd marile ziare, cinematograful, radioul qi televiziunea. Acesta vaevidenlia extinderea la operele spiritLrlui a nofiunilor de randament Ei ren-tabilitate, a aplicirii la crca{ia artisticd a diviziunii muncii, a tendin{ei sprcstandardizarc a produselor culturale; de asemenea, va dczvilui Ei o scriede contradic{ii intre ,,produc{ie" qi ,,crea{ie", imperativelc cconomicc giextgen{ele autorilor, produc{ia de serie Ei cdutarea noului. In continuarese analizeazd consumul acestci culturi cc nu cstc impusd printr-un sistemcoercitiv, ci propusd pe o piald in care este distribuita drcpt culturd a timpuluiliber qi a diverlismcntului gi deschisd tuturor modurilor de parlicipare.

Abraham Ivloles a continuat in Sociodinamica culturii (1967\ analizaaprofundatd a acestui sistem cultural cu mecanismele sale originale, aso-ciirrd-o unui model paracibemetic. El nu prezinldnumai aspectul economlc

569

570 tsERNu \RD VALADE

al produsului cultural (cdr{i, discuri, fi lme...); bazdndu-se pe cuno$tinteleaduse de teoria informa{ionald a percep{iei, el a mdsurat asimilarea mesa-jului cultural cu ajutorulmdrimilor fundamentale, qi anume debitul de oligi-nalitate, rata varietdfii, structura receptonlor. . ., a mal'cat circuitele de difuzareculturali cele mai tipice (presd, cincma, radio, picturd, muzicd.. . ) qi, insfArqit, a schilat, pomind de la cazul radioteleviziunii, o teoric sociodina-micd a modurilor de comunicare de masd.

Transmise prin canale extra;coiarc, primitc la intdrnplare prin lecturaziarelor, prin audicrea emisiunilor de radio, spectacolelor de televiziune,elemcntele de culturd se imbind pcntru a alcdtui accastd culfuri ,,mozaio"ce sc prezintf, precum ,,o asamblare de fragmente prin juxtapuncrc, liraconstruc{ie, fdrb punct de repcr, undc nici o idec nu este neapdrat geue-rald, dar unde multe idei sunt importante (idei-for{a, cuvinte-cheie ctc.)".Aceastb cunoa$tere aleatorie, cu frAnturile ei de infomra(ii legate la intAm-plare prin simple rela{ii de proximitate sau asocieri sumare de idei, numai arc deloc lcgiturd cu procescle de achizitie, subordondrile logicc siordonarea savantd a culnrrii umaniste. Fdrd strucfura definitd, ea prezintatotuqi o anume coeziune ce poatc asigura ,,o anumitd densitate a ecranuluicunoqtin{elor noastre, caracterul sdu compact asemdnitor celui al ecranuluitexturat, propus de educa!ia umanist6".

Dar desprinsd de actul cognitiv clasic, vehiculatd prin mijloace de comu-nicare de masd multiple Ei putemicc, cultura se identificd astdzi cu un valde informaqii, haotice gi pletorice totodatd, din carc apar influen{e tranzitoriigi fragmente dc idei. Dupd cum scrie giA. Moles, ,,noi rdmdnem la srtpra-fala lucmrilor, suntern ir-npresiona(i la intdrnplare de fapte ce ac{ioneazrtrnai mult sau mai pu{in putemic asupra spiritului nostru, nu mai impunemnici o ccnzurd, nu mai depunem nici un efort ;i singurul element ce icscla suprafa{d din aceastd texturd cste no{ir,rnea de densitate mai mare saumai micd a rc{elei cunoagterii".

Consecin(cle unei astfel dc situa(ii asupra nivelului calitativ al produc-

liilor savante din gtiin{ele umane au fost perfect puse in lumind de Ray-mond Boudon in studiile sale consacrate pie{ei intelectualilor. Accqtia ntrau gtiut sd rezistc chemdrii miiloacelor de informare. Insuficien{a remunc-ra{iilor materiale gi sirnbolice primite in cadrul instituqiilor universitarcqi organizafiilor qtiinlifice i-a lZcut sd se indrepte spre un public difuz, in-comparabil mai vast decAt cel format de colegii lor de breasld, cdrora li

se adresau anterior.Substituindu-se pcntru toatc problemeie ce {in dc qtiin{ele sociale cxper-

!ilor, care in Etiinlele cxacte delin cheia evalud,rii, ziariqtii hotdrasc asuprainteresului unei idei, al unci teorii sau al unui text;i asupra opoftunitatii

CUL l 'URA 571

prezentirii lor mareiui public. La agteptarilc accsfuia din urmd, ,,gustu-rilor" sale culturale precis orientate de mijloacele de informare, se va adaptain definitiv produc(ia intelectuald: ea va avea rnai pu[in ,,o finalitate cog-nitivd", cdt ,,una de tip cstetic sau ideologic".

Cultura la plural

Factorii societali relinuti de R. Boudon pentru explicarea varia[ii lorccrerii pe pia{a difuz[ suut tocmai accia care explica indirect schimbarcainterveniti in concep{ia asupra culturii. Ralionalizarea vie{ii private,intclectualizarca vie{ii politice, dcstrucfurarea practicilor profesionale (incadrul c[rora repuncrea in discu{ie a rolului invitdtorului reprczinti unexemplu bun) exprimd concomitent fragmentarca sociald a valorilor ;i acomportamcntclor. aparilia unor noi intcrcsc, atacarea a ccca ce este consi-derat legitim.

Daci este adevdrat, aqa cum sus{ine Michel dc Certeau, cd ,,credin{ase epuizeazd", nu rnai estc posibil sa se lirnitczc culhrra la crealia intelec-tuala, arlisticd sau la activitdtile dc cxpresie, qi nici la pdstrarea Ei difuzareade opere rupte de cotidian. Denunlarea unei concep{ii idcologice a culturiinumitd ,,culfur[ literatd", lcgitimd, supr"rsd unor nonne instituqionale, vafi insolitd de recunoa;terca culhrrilor populare, tehnice, regionale. . .; iaracestea vor fi considerate ca tot atdtea fbcare dc rczistenld in t'a1a dispozi-tivelor funcfionale ce asigurd rcglarea gi standardizarea sociali.

La culture au pluridl (Cttltura la plural, 197 4) este expresia acestei dcs-ccntrari, a acestei ,.dccontrautari". ln confonnitate cu raportul anterior citat,,,ca cuprinde ansambluri de practici qi reprezentari lcgate de idcntitdtidiverse: culnrnle meseriilor, culturilc ctniilor, cultr.ra specific[ ficcarei clasede vArstd, cultLrrile locale ctc.". Abundenta studiilor asupra culturilor popu-lare este simptomaticd pentru atenlia acordat[ acestor multiplc identitdli.

Rapoartele Colocviului de lu Nantes ( 1983), carc le-a fost consacrat,abordeazd astfel un fond documentar mult timp nccunoscut sau devalo-rizat: cel al lirnbajelor, cunoEtin{elor practicc, activitd{ilor ludice, practici-lor alimcntare..., spccifice muncitoriloq lucrdtorilor agricoli, func{ionarilor;i rcspcctiv micilor ncgustori. . ., adicd unor grupun sociale gi teritonalc spe-cifice. Elc vizeazd prccizarea graduh.ri de autonornie a acestor fotmc cul-turale fa![ dc cultura savantd, dominantd, inglobatoarc ce servegte dreptreferin![, posibila 1or asimilare la o ,,culturd a mulrcii", rolul lor in culturapoliticd, manifestdrile cdrora le pot da nastcre etc.

Aceste cercetiri au dcja o istorie, jalonatd rnai ales prin publicarea in1957 a lucrdrii lui Richard Hoggarl, The (Jse o.f Literacy, tradusir in fran-cezd sub titlul Za culture du pctuvre (Cultura siirecului\. in care evolutia

572 I ]ERNARD VALADE

culturii claselor populare cste strdns lcgatd de condif ile spccifice de viataale acestora;jalonatd ;i de lucrdrile gmpulr-ri dc ctnologie sociald condusde Paul-Henri Chornbart dc Lauwe.

Acesta din urmd obsela, inci din 1966, in contribu{ia sa la culcgereaintifulatb Images de lq culture (Inngini ale culturii), dupb ce notasc ca ,,oculturi cste marcatd de o serie de urodcle, de imagini ghid, de reprezcnt'ari

la care se rapofteazd membrii unei societd(i in comportamentcle, munca,rolurile, relalii le lor sociale" gi dup6 ce insistase asupra genezci acestorimagini gi a acestor modelc in legiturd cu aspira(iile qi sistemele de vaioripe care sebazeazd:,,Dar tehnicile, organizarca spa{iului, produclia gi n'tturca,consumul au avut intotdeauna pentnt noi o importanld la fel dc marc intransforminle sociale; esen{ial este jocul reciproc 9i legdtwile intimc dintrcmanifestdrile matcriale gi aspectele nematerialc."

Conceput totu;i in acest mod, ,,culturalul" ajunge s[ fic asimilat totali-

tdlii ,,socialului". Este suficient sd rdsfoim ancheta voluminoasd privind

Practicile culturale la.fi"ancezi (Ministerul Culfurii, l982) pentnt a avca

mdsura largirii considerabile a domettiului acoperit dc aceastd t-to(irtnc.

Aldturi de ,,practica mijloacelor de comunicare de masd" (lectura prcsei,

ascultarca radioulsi, vizionarea televiziunii), orice fel de,,practici casnice",

de ,,activitdli in aer liber", de ,,practici asociativc" fac obicctul unei descricri

sociodemografice. in acecagi rubricd ,,Ieqiri" sunt inEiruite : spectacolc,vizitari de expozilii, muzce qi monumente istoricc, ieEiri in aer libcr (priltrl'

care ;i ,,picnicurile in nafur["), tdrgurile gi balurile publicc, manifcstirilcpolitice gi comemorative. Sub titulatura,,Hobby-uri 9i jocuri" figurcaza'

aldturi dc cunoaEterea unui instmncnt;i pasiunea coleclii lor: bricolajtrl(,,instalator, clectrician, tAmplar"), lucrul de mdn5, loteriile 9i pariurilc (la

cursele dc cai).Acelaqi amalgatn cste opcrat in Datele sociale ale INSEE, unde se aso-

ciaz6,,modurile dc via{[ Ei modelele culturale" sau,,socializarea 9i practl-

cile cuiturale". Deci nu vollt fi sgrprilsi vbzAnd intr-un numdr (dccerlbric

1988) al revistei Economie et Statistique a aceluiagi institut. sociabilitateu- consideratd exclusiv sub aspectclc sale cuatttificabilc - tratata drcpt

o,Stract icd cuhtrald".

An ulizu p r actic il o r cu lturale

Extrema diversitate a practicilor pe care le relevd aceste anchete ne

detetmind, incd o datd, si ne intreblm asupra validitatii definiliei culturii

ce autorizeazd asemenca inventaricri. Absentd din rcpertoarul anului 1982,

ea figureazd la inccputul raporfului ptivind Impet'ativul cultural',,Cultura

CULTURA 573

poate fi definitd, citim la pagina 27, ca ansamblul reprezentdrilor qi alpracticilor sociale in ceea ce au ele nefunc{ional." Nu vom face comen-tarii legate de aspcctul straniu al unei asemenea acceplii. Mai urgcnt cstcsd semnaldm eroarea dc opticd indush de aceasta. Ea sugereazd, intr-adevdr,in marginea unor institutii considerate ,,prost adaptate", existen{a unui spa(iude libertate, in care orice demers .,ce vizeazd exterioritatea acesfui sistem"este declarat cultural, spa{iu strhin de logica mrjloace/scopuri gi care ,,igipune intrebdri legate dc scopuri pentru a le legitima, contesta sau chiartrimite cdtre un principiu transcendent".

Dar astfel diferen{iatd de organizarea social6 propriu-zisd - instituitaqi direct controlatd de stat -, sfera culturalb nu este in aceeaqi mdsurasubordonath experien{ei subiectivc, creativitetii individr"rale, aspira{iilorpersoanelor particulare. Ceea ce este privilegiul unei minoritSli restrdnsc(artigti, avangardi etc.) este abuziv gencraiizat la ansamblul societSlri,undc figurile impuse prevaleazd asupra figurilor libere. Ideea unei culturinobile, opusb culturii comerciale, continud sd existe; modelele ce o incar-neazi nu sunt toate simulacre de credibilitate gi intotdeauna gusfurile celordominafi, practicile populare, cultura materiald sunt situate, latent sau mani-fest, in rapoft cu gustul ,,dominanfllor", cu academismul qi cultura simbolicA.

in aceast[ privin{d, o anchetd remarcabild asupra fcnomenului culturaldin regiuneaAquitaine, condusd de Frangois Chazel (1987), permite reccn-trarea perspectivelor. in introducerea la culegerea de studii rezultata dinancheti, F. Chazel s-a preocupat de gdsirea unei linii de mijloc intre ideeaelitistd a culturii, pe de o parte, gi punctul dc vedere antropologic, pe dcalta. Ldsdnd deoparte multitudinea modurilor private - individuale qifamiliale - de participare la culturd, el s-a interesat in mod esen(ial decultura organizatci. Astfel, atomizarca practicilor este abandonatd, fdrd ase produce insl o inchidere in cultura nobild, deoarece intregul scctor alanimdrii socioculturale estc luat in considerare. $i privind din acest unghi,practicile culturqle nu sunt separabile de politicile culturii.

Cdnd este vorba dcspre practicile culturale, ,,sociologia legitimd a gus-turilor" (fiind fundamentati pe tcoria dominaliei culturale) eviden{iazdo omologic intre stratificarea sociali si stratificarea culturala. Stratificiriiin clase superioare, clase de mijloc, clase populare ii corespunde impd(ireaintre cultura elitistd, cultura de mrjloc, culfura de masd, caracterizate prindistinc[ie, preten{ie gi respectiv privarc. Este evident cd indivizii din mc-diile populare, chestionafi in termeni ce {in de gusturile ce disting grupuriledominante gi sunt valoriza{i dc acestea din urmd, nlt pot decdt sd igi ex-prime resemnarea prin t:acere sau resentimentul prin protest. Diminuarea

574 ts I ]RNAI {D VALADE

informaliei este de neevitat, cdci, aga cum observa Claude Grignon, reti-

nAnd ca pertinente numai practicile cele mai rare, ,,cu cAt numdrul agen{ilor

cre$te, cu atdt practicile gi gusturile devin mai cucnte, iar informa{ia, iu mod

paradoxal, se rarefiaze tot mai mult".Daci acestei abordbri ,,legitimiste" i se substituie o abordare ,,relati-

vist6", pundnd acccntul 1u pe raporfurile de dominare, ci pe raporturile

de sens, riscdm diluarea culturii intr-o vastd ,,enciclopedie a cotidianului".

in acest domeniu, unele paradoxuri qi contradic{ii fac dificila tcoretiz-arca

sociologicd. Numai cu precau{ie, ea poate fi intemeiatd pe distinc{ia dintrc

,,logica realizarii ce valorizeazb pcrfbrman{a" qi ,,logica afilierii ce privi-

legiazA relalia cu celdlalt".Aga cum subliniazd F. Chazel: ,,orice dihotomie de acest gen cerc prc-

cizdri legate dc modul sdu de utilizare". Existd, intr-adev6r, o prea marc

tendin{b de a ordona comportamentele culturale in jurul acestor doi poli

diametral opugi, fbrd a se pune in discu{ie ambiguitalile ascunse de celc

doud logici. Dar, indiferent dc con{inuturile 9i caracteristicile putcmic difc-

rcnfiate pc care ea cste susccptibil[ sd le prezinte - expresii savatttc sau

moduri de via{d, mcdieri abstracte sau sociabilitate directd -, culfttra con-

stituie astdzi un registru in jurul cdruia se ordoneaz6 un intreg ansamblu

de valori, agteptdri qi atinrdini. $i sub aceastd forma gi tocrnai datoritir func-

tiei salc integratoare, ea cste preluatd de politic.

Politicile culturii

Eliberate de configura{iile sociale al cdror sens il exprimau altadatl'

formele culturale au fost treptat irnpinse spre autonomie, devenind piesclc

unui patrimoniu, pe care de;iden1ii, asista{i de profesio'iqti din domenitrl

culruiii, i;ipropun sd le gestioneze. De la culhrra socializatd s-a trccut la

cultura adninistratd. Asifel, au aparut strategiile culturii carc gi-au gisrt

prima sursd de inspira(ie i' progrimul trasat in iulie 1959 de Andre Mal-

iaux, ministru de stat,,insdrcinat cu afacerilc culturale": ,,Asigurarea accc-

sului unui numdr cAt mai mare dc francczi la opcrele capitale ale unranitalii

qi mai intAi ale Franfei, asigurarea celui mai vast acces la patrimoniul nostru

na{ional ;i favorizarea "r.u=1i.i

operclor artistice Ei spirituale ce innobileazi "

Prin ,,casele de culturi" s-i dorit ca intrcg poporul sd ia parte la cele-

brarea capodoperelor trecuhrlui ;i prezentului, s-a dorit convertirea llepractl-

can{iloq democratizarea culhx.ii. De-a lungul deceniilor urmitoare, prioritatca

a fost acorda td crealiei qi descentralizdiii. Trebuia dat peste tot,'curs liber

tuturor formclor". ,,Fdrd model unic, proclama ministml Culhrrii in 18 iunte

1982laViena, fiecare cupropriile opliuni: arta savanta sau artapopulard'

arta noud. arta tradi{ionald." El dorca sd fie reabilitate ,,toate formele de

C U L T U R A 575

frumusele din viala de fiecarc zi: cAntecul, varieta{ile, jazzul, artamodei,desenele animate, circul". in ceea ce privegte descentralizarea: este ,drcptulalegilor de a se autoadminish'a qi de a-qi concepc politica culturald"; apoi,este ,,dreptul arti;tilor de a crea in oraqul lor, de a trbi acolo"; in sfdrqit,este ,,dreptul cet5{enilor de a avea o via{h cultLrrald intensi", cdci culturanu este proprietatea unui oraq, ,,chiar dacb acest ora$ estc Parisul" (citatdin Politica culturald a Franlei, 1988).

in anul urmdtor, cel de-al IX-lea Plan fixa cdteva obiective principale:dezvoltarea creativit6lii tinerilor, dezvoltarea industriilor culturale, reechi-librarea centrelor de actiune culnrrald pe ansambir,tl teritoriului, consolidareaculturii gtiin{ifice qi tehnicc. in sfbrqit, s-a pus uneori accentul pe politicaaudiovizualului, alteori pe invd{dm6ntul artistic sar.r pe,,propagarea intema-{ionald", adici organizarea ac{iunii culturale cxterne.

Din punct de vedere economic, cosful culturir a fost urmdtorul: in I 986,cifra de afaceri a culturii putea fi evaluatb la 160 miliarde, adicd 3,5o/o dinPIB, acoperind 760 000 locuri de munc6, ceea ce repreztntA4% din popu-la{ia activd. Din acestea, indica Raportul grupului de experti europeni dinI 988, cheltuielile familiilor reprezintl I 10 miliarde de franci, publicitateafrnanfeazd, cuhura cu 18 miliarde, contributia mecenatului este de aproxi-mativ 400 milioane de franci, Statul qi colectivitdlile locale contribuiecu 35 miliarde.

Procentul in creqtere alocat culturii de la bugetul statuiui ilustreazdrolul pe care acesta din urmd in{elege sd il joace in domcniul culturii.In mai pu(in de treizeci de ani, din 1959 pAnd in 1987, bugeful Ministe-rului Culturii (care nu dispune decAt de o parte din mijloacele financiaregi m-ijloacele de acfiune), exprimat in franoi constanfi a crescut de gapteori. In 1962, cheltuielile ministerului reprezentau 3l franci pe cap de locu-itor, adicd 0,08oh din PIB;in 1985, ele urcaseri la 156 franci pe cap delocuitor (0,lgyo din PIB), ceea ce reprezintil o evolulie favorabild compa-rativ cu alte !hri.

Astfel ;i dupd cum indicd raportul mai sus menlionat, Ministerul Cul-turii, gestionAnd numeroase domenii de activitate ;i atribuind chiar elsubventii, intervine intr-o manierb directd sau indirectd in sectoare dince in ce mai numeroase ale vie{ii culturale. ,,El nu se mulqume;te sd finan-leze sau cofinan{eze tot ceea cc este nerentabil; ci Ei asista, orienteaza saureglementeazd sectorul comercial. El are astfel o rdspundere considera-bil[ in definireapoliticii culturale." Aceastajoach, in cele din urmd, unrol integrator determinant. Ea vtzeazd in prezent - in afara irnbunatdliriicondiliilor crea{iei - descentralizarea activitdtilor culturale qi a responsa-bilitatilor, lirgirea publicului gi democratizarea culturii.

576 BERNAI {D VALADE

Dupd cum remarca tot F. Chazcl ( 1987), aici trebuie tofuEi ,,disociateanalitic mdsurile cfective qi modalitalilc lor de aplicare, de pretcn{iileideologice pe care le emit. Astfel ramAnem fidcli unei vocalii critice a so-ciologiei, ce nu constd (. .) in realizarea unui fel de denun{are a instituliilorexistente, ci pur gi simplu in distanlarea de actorii sociali, indifercnt cinesunt acc;tia".

Este adevdrat cd politicilc de dezvoltarc culturald, in ciuda pretcn(iilorafigate, nu reu$esc decdt intr-un mod total imperfcct sd depbqeasca liandi-capurile geografice, sd invingd rczisten{ele sociologice. Continua si cxisrcdiferen{e intre regiuni, intrc Paris qi provincie, intre marile centrc qi a;czi-rile r-nrale ; generalizarea folosirii echipamentelor audiovizualc la nivclulpopula(iei nu a antrenat sensibilizarea marelui public la ,,inalta culturA",iar re{caua asocia{iilor culturale, dc la care se agteaptd lansarca gi sprijinulcu ini{iativc noi, marginalizeaza grupurile socialc ce nu s-au intcgrat invia{a asociativi.

Cultura divizati

Analizatdin diferitclc sale acceplii qi lindnd seama de socicti{ilc careo consumd, cuhura apare intr-adevir divizatir: intre gmpuri sociale carcii atribuie func{ii diferitc, intre instan(c de toate fclurile pentm care capoate fi labaza unui conscrts - cdci, dacd cunoaqterea separd, cttlntrarcuneqte -, intre disciplinclc constitutive ale qtiin{elor umane.

Dintre acestea, sociologia studiaza mai ales practicile 9i reprezentirilc,gestiunea sociald Ei politica a culnrrii. Dar imaginile acesteia evidcn(iatc'de exemplu, de anchetele Sofres realizate in ultimii ani pcntru Encvc:lo-paedia (Jniversalis -referitoare la Francezii, televiziunea ;i cultura, Frrut-

cezii ;i cultura generald, Culturq religioasd a francezilor - sunt celc ale

unui caleidoscop; ele capdtd culoare de la difcritele concep(ii ce fomrcaza

cultura. Sociologia nu poatc deci ignora migcarea de idci ce a coudus la

aceastd dispersare, pornind de la o unitate clasica a cdrei coeren{i nu trc-

buic nici ea exagcrata.O soc:iologie e culturiipoate exista atit prin lucrdrile privind difcritclc

tipuri de ,,lectorat", frecventarea muzeclor sau politicile culturalc cc par'

toatc, a-i conferi spccificitatea, cAt Ei prin Eseul despre om apa4ittind fllo-

zofului Ernst Cassirer sau pritr capodopcra antropologului specialist.inpreistorie Andr6 Leroi-Gottrhatt, Gestul ;i cuvantul. O asemenea de sclrt-

dere dcscurajcaza considcrarce culnrii, dintr-ult punct dc vcdcrc sociologic'

ca un ansamblu integrat, un sistem organizat, o ,,sttttcfurd" sau clttar o

inldnfuire de rcprezentdri, de idei sau de opinii dircct izvordtedintr-un mod

C U LTUI{A 5',t1

de producfie, adicd o ,,suprastructurb". Ea dcscuraje azd Ei tratarea siste-maticd a formelor culturale ce valoreazd,mai pulin prin propriilc lor con-figurafii, qi mai mult prin opuncrea lor altor dispozitive simbolice.

Vom refine totuqi din lucrarea lui Pitirirn A. Sorokin, Social and Cultu-ral Dvnemics (1937-1941 - Dinanica sociulci qi culturalci) combinatiacclor trei componente pe care le presuprure orice culturd: un grup constifuit,mrjloacc de comunicarc (,,vehicr:ie sau conductori"), un continut: ,,senutifi-ca{iile, valorile, nonnele" - mcsajul. intr-adevdr, culhrra este aici analizatitprecum un ,,proces simbolic de interac{iune sociald". Componentele salc-,,alcdtuite fiecare din numeroasc elcmente ce ii determind formele con-crete" - reac(ioneazd unele asupra cclorlalte. De acum inainte ea poatefi definita ca o relalie activdintre numerogi termeni: indivizii, societateaSi cosmosul. irrdividul gi o anume socictatc ctc. in aceastd optica. cc apa(inelui Edgar Morin, ea constituie un ,;istem metabolizant", adicd un sistemce asigur[ schimburi, variabile gi diferitc in func{ie de culturi, intrc tcr-mcnii anterior menfiona{i. Sc observd astfel c[, in conformitate cu acelagiautor, ,,cultura nu este nici o suprastrucfurd, nici o infrastrucfurd, ci un cir-cuit mctabolic ce reuneste infrastructuralul cu suprastructuralul".

Aplicat culturii, punctul de vedere interac{ionist pcrmite, in dcfinitiv,evitarca analizei monotone ce facc din variabilele culturale simpla tradu-cere a unor variabile economice Ei din gusturile culturale, rezultaful unororientdri ideologice interiorizate. Sociologia pe care o inspird iEi gdsestearmdtura, daci nu cvasitotalitatea con{inuhrrilor, in opcra lui Georg Sirmnel.Viziunea esteticd a rcla{iilor sociale caracteristicd pentru aceasta din urmd,in care formele culturale elibcratc dc orice con{inut concret igi capbtd in-treaga autonomie, se imbind tofugi cu o conccp{ie asupra culturii clasicdincb. in acelaqi mod in care autorul dcfinea sociabilitatea ca ,,forma ludicaa socializdrii", am putea, parafrazAndu-l, sd vedem in cuiturd forma ludicda unei cunoaEteri.

Aqa cum este ea astbzi in gcncral in{eleasa gi raspdnditi, cultura urmd-reqte eliberarea de constrAngeri, realizarea eului, valorificarea imediatului,a senza{iei, a simultancit6tii, deci umriregte o pldcere pentru care devineo justificare. Exigen{elor sale li sc adapteazd discursul politic care le preiain mod obignuit li, intr-o mai micd mdsurd, sistemul economic. Ele sunttofuEi la originea unei discordante crucialc pc care Danicl Bcll (1967) aobservat-o clar. in The cultu'ol cctntraclictictrts of capitalism (Contradictiileculturale ale capitalisrnului), el a evidcn!iat, intr-adevir, ,,sursele sffucturaleale tensiunii dintre o sferd tehnico-economicd, dominati dc ra{ionalitateafuncfionala, o structurb sociald birocratici, ierarhicd, organizatAin tcrmenide roiuri specializate qi o culturd t'ascinat(i de implinirea eului".

578 BERNARD VALADE

Bibliografie

Almond G., Verba S. (1963), The civic cullure: political attitudes aild demosyegy i,,five nations, Boston, Little Brown.

Badie B. (1983), Culture et pol i t ique, Paris, Econonrica.Bell D. (1976), The cultural corilradictions of capitalisnt, New York, Basic Books:

tr. fr. Les contradictiotts du capitalisme, Paris, PUF, 1979.Benedict R. (1935), Patterns of culture, Londra, Routledge; tr. fr. Echantillctn.s cle

ci, i l isat ion, Paris, Gall imard, 1950.B6n6ton Ph. (1975), Histoire de mots. Culture et civilisation, Paris, Presses de la Fon-

dation nationale de Science pol i t ique.

Benveniste E. (1.966-1974), Problimes de linguistique ginirale, Paris, Gallimar6.2 vo l . . 1979-1980.

Bolldme G. (1971), La bibl iothdque bleue, Paris, Gall imard/Jul l iard.Boudon R. (1981),, ,L' intel lectuel et ses publics; les singulari t6s frangaises", in J.-D.

Reynaud, Y Grafrneyer (ed.), Franqais qui €tes-vous?, Paris, La Docuntentation

frangaise, 465-480.Boudon R., Bourricaud F. (1982), Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF,

l 990.Bourdieu P., DarbelA. (1966), L'amour de I'art. Les ntustes d'art europdens et leur

public, Paris, Ed. de Minuit.Bourricaud F. (1952),, ,Note sur le concept de culture", L'Annde sociologique,

229-236.Burckhardt J. ( I 90 5 ), Wb I t ge s c h i c h t li c h e B e t ra c h twt ge n, B erlinlStuttgart, W. Spe-

mann; tr. fr. Considerations sur I'histoire universelle, Paris, Payot, l97lBurckhardt J. (1929), Historische Fragmente, Stuttgart, K.F. Koehler, 1975; tr. fr.

Fragments historiques, Geneva, Droz, 1965.Cassirer E. (1945), An essay on man, New Haven, Yale University Press, I 970; trad.

rom.'. Eseu despre ont. O introducere in Jilozofia culturii Ltmane, Hunranitas,

Bucureqti , 1994.

Certeau M. de (1914), La culture au pluriel, Paris, PUF; Christ ian Bourgois, 1980.

Certeau M. de (1980), L' invention au quotidien, Paris, UGE.Chazel F. (1987. ed.), Pratiques culturelles et politiques de la culture, Bordeaux,

Maison des Sciences de I 'Homme d'Aquitaine.Chombart de Lauwe P.-H. et al. (1966), Intages de la culture, Paris, Les Ed Ou-

vridres.

Crubell ier M. (1974), Histoire culturel le de la France, Paris, A. Colin.

Crubell ier M. (1983), Le.s cultures populaires, Nantes, Colloque de I 'Univcrsite dc

Nantes . ju in .

David M. (1966), ,,Formation ouvridre et pensde ouvridre sur la culture e n France"'

in Niveaw de culture et g'oupes socia*r, colloque ENS, Paris/La Haye, Mouton'

Dumazedier J., Ripert A. (1966), Loisir et culture, Paris, Le Seuil .

DumazedierJ.,RipertA.(1986), Econontieetculture, lV"Conf6rence intemationale

sur I'Economie et la Culture, Avignon, Paris, La Documentation franqaise. 4 vol'

CUL l 'URA 579

Febvre L . (1930) , , ,C iv i l i sa t ion . Evo lu t ion d 'un mot e t d 'un groupe d ' id6es" , in

Civi l isat ion, le mot et I ' idte,Paris, La Renaissance du Livre.

Gcertz G. (1973), The interprelation of cultures, New York, Basic Books.Goblot E. (1925), La barri i re et le r iveau, Paris, F. Alcan; Brionne, Montfort, 1984.

Gourevitch A.J. (1972), Kategorii Srednevekovoi Kulturf, Moscova, Iskustvo; tr.

fr . Les cal6gories de la cul lure mddi|vale, Paris, Gall imard, 1983.

Herdcr J.G. (1970), Abhatrdlung i)ber den Ursprturg der Sprache, Berlin; 1r. fr. Traiti

sur I 'or igine des langues, Paris, Aubier-Flammarion, 1977.

Hoggart R. (1957), The uses of literacy, Londra, Chatto & Windus; tr. fr. La culture

du pauvre, Paris, E,d. de Minuit, 1970.

Impdratif culturel (L') (1982), Rapport du Groupe long terme culture, Pr6paration

du IX"Plan, Paris, La Documentation franqaise.

KardinerA. (1939), The individual and his society, New York, Colurrrbia UniversityPress; tr . fr . L' individu dans sa socit t | , Paris, Gall imard, 1969.

Kaufmann P. (1974),, ,Concept de culture et sciences de Ia culture". Encyclopaediu

Universalis, reluat in Psychanalyse et theorie de la cultm'e, Paris, Denoel.

Kluckhohn C., Kel ly W. (1946), , ,The concept of culture", in Men of science in the

world, New York, Colun.rbia University, 28-106.

KroeberA.L. (1952), The nature of culture, Chicago, Chicago University Prcss.

KroeberA.L., Kluckhohn C. (1952), Culture; a critical review o.f conc'epts and defni-

l iorrs, Cambridge, The Museum; New York, Vintage Books, 1963.

Lamre J. (1972),,,Repr'6sentations de la culture ct conduites culturelles", Ret'ue.fran-

Qaise de Socio logie, XIll, 2, 17 0-192.

Le Goff J. (1957), Les intellectuels au llloven Age,Paris, Lc Seuil; trad. rom.: hlelec-

tttalii in Evul Mediu, Meridiane, Bucuregti, 1994.

L6vi-Strauss C. (1952), Race eI histoire, Unesco, Paris, E,d. Gonthier, 1961.

Ldvi-Strauss C. (1958),Anthropologie stt'ucturale, Paris, Plon; trad. rom.: Antropo-

logie structurald, Edil ura Politicd, Bucuregti, .1978.

Linton R. (1936), The study of nran, New Yolk/Londra, D. Appleton Century; tr. fr.

De l 'honrme, Par is , Ed. de Minu i t , 1968.

Malinowski B. (1921), Argonauts o.f the v'esteril Pacdic, Londra, Routlcdge & Kegan

Paul; tr. fr. Les argonaules du PaciJique occidental, Paris, Gallimard, 1963.

Mandrou R. (1964), De la culture populaire aw XII( et XVIII" siic:les, Paris, Stock;

Par is , lmago, 1985.

Marrou H.-1. ( 1 93 8), Saint Augustin et la Jin clu monde antique, Paris, Ed. de Boccard,

1958; trad. rom.: Sfdnlul Augustin gi sfarsitul culturi i anl ice, Humanitas, Bucu-

r c g t i , 1 9 9 7 .

Marrou H.-1. ( 1938), , ,Culture, civi l isat ion, d6cadence", Revue de Synthise, decenr-

brie.

Mauss M. (1968-1969) , CEuvres , Par is , Ed. de Minu i t ,3 vo l .

Mead M. (1928), Coming of age in Samoa, New York, W. Morrow; (1935), Sex andtemperamenl itt three prinritive societies, New York, W. Monow; Ir. fr. MrBurset sexuali te en Octanie, Paris. Plon. 1963.

580 BERNARD VALADE

Mercier P. (1968), ,,L'anthropologie sociale et culturelle", in J. Poiricr (ed.), Ethn-logie gdnirale, Paris, Gallimard.

Moles A. (1967), Sociodynamique de la cullure, Paris/La Haye, Mouton; trad. rom.:Sociodinamica culturii, Editura $tiin1ificd, Bucureqti, 1974.

Morin E. (1962), L'esprit du tentps, Paris, Grassct.Morin E. (1969), ,,De la culturanalyse d la polit ique culturelle", Comnrunicatio4,

no 14.Niedermann i. (1941), Kultur, Werden und Wandlungen des Begri/.fs und sehrcr

Erszatzbegri.ffe von Cicero bis Herder, Florence, Bibliopolis.Ory P., Sirinelli J.-F. (1986), Les intellectuels en Fratrce, de I'affaire Dreyfus a nt,s

jours,Paris,A. Colin.Polit ique culturelle de la France (La) (1988), Conseil de l 'Europe, Paris, La Docu-

mentation franqaise.Rigaud J. (1975), La culture pottr vivre, Paris, Gall irnard.Sapir E. (1921), Language,New York, Harcoutt Brace & Co; tr. fr. Le langage,Paris,

Payot, 1967.Sapir E. (1949), ,,selected writings", in D.G. Mandelbaum (ed.), Language, cttlttu'e

and personalil,v, Berkeley, University of California Press: tr. fr. Anllvopologie,Paris, Ed. de Minuit, 1967.

Shils E. (1961), ,,Mass society and its culture",in Culturefor the ntilliott's, Princeton,D. Van Nostrand.

Sorokin P.A. (1937-1941), Social and cultural dynanics, New YorVCincinnati,American Book Co., 4 vol.

Sorokin P.A. (1947), Socieq', culture and personality: their slructure and dynunics,

New York, Harper & Brothers.TylorE,. (1871), Prirnit ive culture, Londra, J. Murray,2 vol'; tr. fr. La civil isation

primitive, Paris, Reinwald, 1876-1878,2 vol.White L.A. (1949), The science of culture, New York, Grover Press.Wolff Ph. (1971), L'dveil intellectuel de l 'Europe, Paris, Le Seuil.

13CUNOA$TEREA

dc RAYMOND BOUDON

Procesele de producere a cunogtin{elor pun, in mod evident, in jocmecanisme sociale. Astfel, inventarea gi evaluarea unei teoreme sau aunei teorii fizice presupune existenfa unui mediu social propice pentnrcrearea gi estimarea lor. In acelasi mod, o teorie politicd sau o inovatietehnicd sau intelectuald presupun, pentru a fi acceptate, un teren socialfavorabil. Deci, in mod natural, se vorbeqte despre ,,sociologia cunoa$-terii", prin aceasta desemndndu-se acea parte a sociologiei al cdrei obiectiveste sfudierea condiliilor sociale ce favorizeazd producerea cunoa;tcriigi difuzarea ideilor.

Sociologul gi fi lozoful gerrnan Max Scheler (1926) este acela care adat numele acestei subdiscipline. in ceea ce il privegte pe sociologul KarlMannlreim (1929), el popularizcazi expresia Ei, ridicdnd doui problemede principiu esenliale, incearcd si confere sociologiei cunoagterii o stmc-turd. Aceste doud probleme sunt, pe de o parte, aceea a sensului conferittermenului de ,,cunoaqtere" din expresia ,,sociologia cunoagterii" pi, pede alti parte, aceea a granitelor domeniului ce poate fi atribuit acesteidiscipline.

Dar adesea realitdtile existd inaintea cuvintelor. $i acesta este cazulde fafd: toli socioiogii ciasici, fie cd este vorba de Durkheim, Weber sauPareto, au adus contribulii esenfiale la aceastd disciplind, inaintea na$teriiei oficiale.

Sensul cuvAntului cunoagtere in sociologia cunoagterii

Cuvdnful cunoa;tere aparline in principiu ansamblului acelor termenipe care filozoful G. Ryle (1949) ii califica drept success vtords.. acestuianu i se poate alipi un adjectiv negativ lird a produce o contradicfie. O ideefalsd nu ar putea fi calificatd drept ,,cunoa9tere", tot afa cum o teoremd nuar putea fi o teoremd dacd nu este adevdratd. Totugi, aceastd definilic in-gustd sc dovedegte curdnd incomodd gi ne vedem in situa{ia de a recunoastc