1

Secretele întunecate ale Veritonsului

I -Nu te uita sub Soare

Volumele " Darkest secrets of Veritons " ofera o noua imagine asupra cartilor.

Acestea sunt narate din perspectiva fiecarui personaj principal,ceea ce da o savoare textului,

picurand un pic de suspans dupa fiecare rand.

Gera aeophelisDora Klein Semy aeophelis

he

2011

SECRETELE VERITONSULUI ™

Nu Te Uita Sub Soare

[Dora] Castelul stralucea in lumina soarelui tomnatic. Mi-am pus din nou eterna intrebare,

pe care mi-o puneam de cand am primit scrisoarea de la directorii Veritonsului. Voi fi in stare sa ma controlez? Normal. Nu mai am de ce sa-mi fac griji dupa 12 ani de trait la o scoala incuiata. Totul e perfect. Incercam sa ignor aceasta oferta de a intra in lumea vrajitorilor dupa ce familia mea a avut atat de mult de suferit din cauza lor. De ce sa ma complic, poate va auzi si ministerul ala al lor despre chestia asta. Familia mea de oameni reci nu ar fi prea multumiti de mine. Totusi, ceva ma atrage. Ei au fost prieteni cu Dya, verisoara mea indepartata. As avea atat de multe de aflat despre ea. Urasc faptul ca unul de-al meu a omorat-o. Daca eu ma pot abtine de la sange uman, ceilalti de ce nu pot? Si de ce Dya nu era vampir? Off atatea intrebari. Dar jumatate din mine e vrajitoare, jumatate din mine vrea la castel, jumatate din mine va iubi mereu magia. Soarele disparea incet incet, Castelul fiind cuprins de o ceata imensa. Norii de furtuna isi faceau loc in vazduh. Mi-am luat inima in dinti si am plecat spre Castel. Portile erau larg deschise, si, pasind in marele hol din Veritons , un miros ma napustii. Era sange, sange cald si ademenitor, insa nu ma afecta prea rau. Imi aminteam de clipele petrecute la Hogwarts, gafele, distractiile, glumele, esecurile, bucuriile, emotiile pe care le simteam atunci. ..Atunci eram om. Urcand scarile spre biroul care se presupunea a fi al directorului, mii de ganduri si amintiri ma napustira. Ziua de 19 septembrie 1919 cand mama si tatal meu m-au inchis in camera, focul care ma ardea pe dinauntru, mirosul ingrozitor, tipetele…….O usa imensa se deschise lent scotand un zgomot asurzitor. Asta e, nu mai e cale de intoarcere, sper ca e de treaba; a fost ultimul meu gand.

[Gera] Lumina patrunse in Biroul meu si am simit cum caldura incalzeste aerul rece din camera. Sosi si ziua in care Dora Klein sosea in castel. Aveam cateva retineri fata de acest lucru. Nu stiam cat de bine se va obisnui in castel si daca va face fata situatiei. Imaginile din trecut ma invadara din nou:

- Ti-am zis ca esti cel mai idiot om din lume? Trebuia neaparat sa te dai in stamba? Eu chiar vroiam postul ala.

- Nu este vina mea ca nu ai talent.Amprenta si Dya se certau din nou pe acelasi subiect. Dya nu il suporta deloc pe acest baiat arogant,care tocmai ii facuse cel mai “frumos” cadou posibil : ii furase postul de cautator in echipa de Vajthat pe care incerca de atata timp sa il obtina.Fata pleca brusc si Amprenta suspina.

Imaginea celor doi mi se spulbera din minte. Dora Klein nu il va ierta niciodata pe tatal lui Amprenta. Niciodata. Si nici nu va afla niciodata de ce.

2

O silueta incetosata se intrezarea dincolo de Domeniu. Mersul era asa de incet si relaxat. Dintr-o data se opri si am avut pentru cateva secunde impresia ca se uita fix spre mine.Silueta disparu.Usa imensa scartai cu un zgomot asurzitor. Dora Klein isi facu facuta prezenta. Avea niste ochi de un verde smarald orbitor care contrastau cu buclele blonde de par. Purta o pelerina cu fir de aur. Imediat ce intra in camera cauta un loc unde sa se aseze. Inca nu spuse niciun cuvant.

- Vad ca pana la urma te-ai hotarat. Esti pregatita pentru acest pas?- Dar tu esti?- Nu am mai avut un vampir in castel de multi ani...dar.. Da. - Sunt jumatate vampir, jumatate vrajitoare.- Stiu asta. Sunt mai informat despre tot decat ai crede.

Ochii Dorei se uitara suspicios spre director. Nu se asteptase la asta. Timp de decenii incercase sa isi faca uitat trecutul. Mai ramasesera oare arhivele Hogwarts-ului?Era imposibil. Fusese acolo si vazuse cu ochii ei cum sectorul K a fost ars complet.

- Si de unde atat interes pentru persoana mea si insistentele tale de a ma chema aici?- Stii foarte bine ca cei ca tine nu vor trai niciodata linistiti.- Si totusi vrajitorii se cred asa atotstiutori. Tata nu era asa.- Tatal tau nu a incercat niciodata sa inteleaga pericolul. Nici in clipa mortii.

La auzul acestor spuse, ochii Dorei se facura dintr-o data aurii. Zona dimprejurul ochilor se increti si capata o culoare destul de intunecata. In urmatoarea secunda, isi reveni la normal.

- Nu cred ca avem ce discuta despre asta. In scrisoare mentionai ceva despre Vajthat. Avand in vedere situatia in care ma aflu, m-as bucura sa pot preda despre asta. - Postul este al tau. Vei incepe sa predai de marti. M-am gandit sa te invit la castel cu o zi mai devreme de inceperea anului pentru a prinde festivitatea. - Multumesc. Dora dadu sa plece, dar se opri brusc cu mana pe clanta usii. Gera, iti admir curajul. Camera mea? - Oh.Da. Toata discutia s-a dus intr-un alt sens si am uitat. La etajul 5 vei gasi un portret al unui varcolac. O vraja Lumos si vei trece de el. Camera ta este ultima din dreapta. - Esti tare smecher!

Dora iesi razand din birou si Gera putu sa jure ca aceasta a pronuntat incet cuvantul varcolac. Ramase singur in birou, din nou singur impreuna cu gandurile sale:

Dya alerga cat putea de repede dupa Semy. Trecuse o ora de cand parasisera camera de zi a Ghosterilor, incercand din rasputeri sa il distraga pe Amprenta de la ce planuia. Ajunsera pe domeniul intunecat, picaturi de ploaie rasunand zgomotos la tot pasul. Se pare ca furtuna nu il influenta catusi de putin pe Amprenta. Acesta alerga in continuare, atat de rapid incat nu putea fi zarit prea usor.Oprindu-se la intervale regulate, Semy folosea din nou vraja Patru-Puncte pentru a-l localiza pe baiat, apoi se punea iar pe alergat.- Semy, chiar crezi ca ar trebui sa mergem dupa el? Gera a zis doar sa il distragem pentru a nu veni in dormitoarele ghosterilor. Cred ca e prea departe pentru a ajunge sus fara sa il vedem...

3

- Nu stiu, dar eu ma duc dupa el spuse Semy si disparu rapid in intunericul furtunii, Dya neapucand nici sa o strige.Un presentiment foarte straniu ii trecu prin minte si pielea ii se facu de gaina. Un sunet strident si rapid trecu pe langa ea si simti o mana apucand-o de gat. Mana aproape ca o sugruma. Dya se gandi ca nu mai are ce face. Totul era pierdut. Se lasa pierduta in mana siluetei care o prinse de gat. Ceva ascutit se aproprie de gatul ei. Nu putea vedea nimic.

- Dya..Silueta ii sopti in ureche si pe Dya o trecura fiori reci pe spinare. Avea o voce apropiata oamenilor, dar era harsaita si ... infometata. Silueta ii dadu drumu si disparu, Dya tusind si incercand sa isi revina.

Vampiroaica Klein ii amintea foarte mult de Dya. Incapatanata si fiind in stare sa faca orice pentru a-si apara valorile, persoanele la care tine si prietenii.Nici nu observa ca, absorbit de propriile ganduri, ziua trecuse pe nesimtite. Soarele apunea si forma un peisaj diafan. Ultimele raze se contopeau in albastrul inchis al cerului, care devenea din ce in mai stins.

Noaptea se abatu peste castel.

[Gera] Razele aurii ale soarelui imi inundara dormitorul. Era imposibil sa nu ma trezesc imediat si sa imi vina in gand ingrijorarea si speranta ca totul va fi bine. Speram ca Dora sa se abtina si nimeni sa nu-i afle secretul cu colti.Dupa vreo 3 minute, in care m-am imbracat grabit, Semy a intrat rapid in camera si s-a dus direct la geam, fara a-mi adresa niciun cuvant. De jos, de pe domeniu, se auzeau glasurile celor veniti.

- Au sosit profesorii, imi spuse Semy si imi arunca un zambet sters. Fusese destul de ocupata in ultima luna sa gaseasca profesori. Majoritatea se pensionasera, si ramasesem cu un numar foarte mic.

- Bine, Sem, ma voi duce sa ii conduc prin castel. Pune spiridusii sa pregateasca festinele si sa decoreze Marea Sala. De asemenea, spune portetelor care pazesc intrarile in camerele secrete sa le spuna noua parola prefectilor, cand vor sosi.

- Asa am sa fac.Semy disparu rapid din camera, pasii grabiti auzindu-se pe coridor.

Dupa ce am aruncat si eu o privire pe fereastra, cautand grupul vorbaret de profesori cu privirea, am coborat incet spre Sala Mare. Pe unul dintre coridoarele de la etajul doi, am simtit o pala de vant si imediat niste bucle blonde mi-au iesit in cale.

- Dora, nu te-am auzit venind.- Hmm, buna Gera. Deabia astept inceputul festivitatii.

Se dusera amandoi sa intampine profesorii abia veniti. Ca in fiecare an, profesorii noi angajati erau anuntati prin bufnita sa soseasca cu cateva ore inainte....

Zgomotele din Sala Mare erau intense. Elevii anului intai tocmai fusesera sortati si stateau acum entuziasmati la masa, alaturi de colegii lor din anii mai mari. M-am ridicat sa imi rostesc vesnicul discurs. Zumzetul de voci si rasete din Marea Sala se stinse aproape instantaneu.Mereu ma gandeam sa schimb textul traditional de deschidere al

4

anului facut in graba de Elena Serpentini. Totusi, preferam merg pe mana traditiei si de aceasta data.Ce ar fi putut sa o retina pe Semy? Niciodata nu lipsise de la vreun eveniment al Castelului. Asta ma ingrijora din ce in ce mai mult.Discursul meu nu a durat mult, prezentand noii profesori si anuntand din nou regulile impuse.Dupa o masa copiasa, in care rasetele si zumzetul reveni, i-am indemnat pe elevi sa se duca la culcare, ramanand singur in sala imensa.Am iesit si eu incet din Sala mare. Luminile de pe hol erau deja stinse atunci cand eu urcam spre Turnul Directorilor. Un vajait slab se auzi pe hol.- Hmm, banuiam ca tu esti.- Trebuie sa o cautam pe Semy...in seara asta. Daca nu a aparut la festivitate ceva sigur i s-a intamplat.Dora isi fixa ochii spre fereastra in timp ce vorbea cu Gera. Dintr-o data facu un semn sa taca. Ea auzi un tipat slab din padure.

- Asta e, cred ca am gasit-o.- Ce?- Urmeaza-ma!

Asta a fost tot ce spuse Dora ca si o lua la fuga spre padure.Gera o urma.

[Semy] Intunericul care ma cuprinse fu destul de cumplit. Nu mi se intamplase niciodata asa ceva. Simteam cum creatura care ma rapise incerca cu tot dinadinsul sa ma tina pe loc. Bagheta mea era la distanta, si nu puteam sa incerc sa o iau fara sa ma vada creatura. Stateam si incercam sa respir cat mai putin. Se facuse frig.

Dora alerga din ce in ce mai repede si Gera nu mai putea sa o ajunga. Zgomote de dinti care scrasneau rasunau in toata padurea. Deodata, Dora se opri. Mirosi aerul si continua apoi sa alerge. Si atunci o vazu. Creatura care statea langa Semy era de 2 ori mai mare decat ea. Isi inclesta falcile si urla intens.Vampiroaica deja se transforma.Gera nu mai vazu niciodata un vampir enervandu-se si pregatit de atac. Incerca sa fuga spre Semy dar Dora il opri doar dintr-o privire. Gera incepu sa creada daca nu cumva il va ataca chiar pe el. Semy era chinuita iar creatura nu schita nici un semn ca ar observat vampirul care era la 2 metri de ei. Doar un moment si vampiroaica s-a napustit la gatul creaturii aruncand-o in acelasi timp pe Semy la picioarele lui Gera. Acesta o prinse de mijloc si Disparu direct in Biroul Directorilor,lasand-o pe Dora cu creatura sinistra in adancul padurii.

Caldura semineului nu imbunatatea deloc starea lui Semy. Aceasta avea o urma imensa de muscatura pe gat. Tusea si se tinea de gat.Gera ii dadu mana la o parte in speranta de-a vedea ce a muscat-o, dar fata se feri si ii arunca o privire chinuita. Trebuia dusa imediat in Aripa Spitalului.

[Semy] Linistea din interiorul spitalului ma innebunea. Simteam cum muscatura de pe gat ma ardea, parca ar fi fost acid.Imi venea sa urlu.Dar nu puteam.Durerea ma invaluia cu totul.

Ranile fetei nu se vindecau deloc.Trecusera 5 ore de la atac si Dora inca nu se intorsese. Gera astepta tacut langa Semy, scriind intr-un registru.

5

[Dora] Nu mai intalnisem niciodata asa ceva. Era cumplit. Nu era nici vampir, nici varcolac, nici vrajitor. Eram epuizata. Aveam foarte multe rani pe spate care se vindecau de la sine, insa foarte greu. Durerea pe care o simt este groaznica. Nu mai simtisem niciodata durerea de cand eram om.

Dora intra incet pe usa directorului. Gera statea nemiscat in fotoliul confortabil de langa semineu. Nu a observat-o intrand. Ochii lui erau umezi si tristi.

-Gera??!!-DORA!! Gera nu stia ce sa spuna mai intai. Vroia sa afle fiecare detaliu despre creatura aceea hidoasa, dar nu stia cum sa o spuna astfel incat vampiroaica sa nu se enerveze. Ce s-a intamplat acolo? Semy se afla in Aripa Spitalului. Muscatura nu se poate vindeca. Am incercat o gramada de leacuri..dar..stii..Semy este cea priceputa in licori..-Domnule..adica Gera, calmeaza-te.-Ce ai pe spate?! -Ranile se vindeca, nu le lua in seama. Linisteste-te putin! A fost...ceva. Nu stiu ce, l-am indepartat...Nu va mai venii pe aici. Se ocupa prietenii mei de el.-Cum? Vamp..chestia aia inca traieste? De ce nu m-ai cautat mai devreme??!-Nu este vampir. Si da, traieste, nu poate fi ucisa prea usor.Eu am scapat doar cu aceste rani, in schimb o ruda de-a mea s-a dus. Nu te-am putut cauta, zile intreci m-am luptat cu acea creatura. Nu iti poti inchipui cum este si niste simple vraji pe care le-am aplicat in acelasi timp nu au avut nici cel mai mic efect.Te asigur ca nu vei mai avea parte de asa ceva in apropierea acestui castel. Creatura venise dupa mine. Nu stiu ce este, dar bea sange. Semy, acum. Vreau sa ma duci la ea.

Gera tresari putin dar privind in ochii Dorei, stiu imediat ca nu exista nicio temere.

Cei doi pareau din ce in ce mai abatuti de starea fetei, deoarece nu avusese loc nici o imbunatatire a sanatatii ei. Lunile treceau iar fata nu isi revenea.

Dora s-a atasat fara vointa ei de oamenii de la Veritons iar pe Gera il vedea ca un frate. Acesta nu mai avea nici o suspiciune in privinta vampirului si isi petreceau zilele cautand leacuri pentru biata fata Semy.Intr-o dimineata terifiant de intunecata si ploioasa, Dora si Gera stateau fara a scoate un cuvant in biroul celui din urma. Trecusera 5 luni iar Semy nu isi revenise. Directorul incepea sa se simta din ce in ce mai slabit si nu mai avea puterea sa traiasca. Rasfoia un manual de potiuni ,cand dintr-o data se lumina la fata si scoase un tipat. Dora sari 3 metri in sus.

-Stiu!!Dora Klein vreau sa o transformi.Dora se ineca iar ochii aproape ca-i iesira din orbite.-Ce?! Poftim? Ce vrei sa spui?-Da. O vei transforma pe Semy a noastra in Vampir. Va fi ca tine, va trai. - Gera, asta chiar este o gluma foarte proasta.Fata se ridica si dadea se plece din birou.-NU! - ,tuna Gera. Dora..., zise acesta calmandu-se, este unica ei sansa sa traiasca. Este inconstienta de aproape jumatate de an si este doar vina mea. Te rog! Va fi vampir si va trai. Macar atat pot sa fac.

6

- Gera, spuse Dora incercand sa isi vina in fire, tu stii la ce chinuri o vei supune? Fata se indrepta spre fereastra. Picaturile imense de ploaie se izbeau puternic de sticla groasa cufundand incaparerea de sunete infioratoare.-Da. Am citit toate cartile despre transformarea unui vampir in tot acest timp. Nu vroiam sa se ajunga la asa ceva, credeam ca isi va reveni..dar...tu esti aici si ai ... ai dat dovada de atat devotament si prietenie incat, chiar imi doresc ca Semy sa fie asa de acum. -Esti sigur de asta? Trupul ei va arde pe dinauntru si nu stim cum va fi cand se va trezi. Este periculos, nu cred ca o pot supune la asa ceva.-Dora, te rog. Stii prea bine ca nu mai poate fi salvata in alt fel.

Timp de cateva minute, care parura secole, cei doi au stat tacuti privind in gol.. Tacerea acuta ce se asternu peste birou, facu tensiunea si mai accentuata. Ploaia rapaia in geamuri, aburindu-le complet. Gera astepta calm raspunsul lui Dora.

-Maine! ,zise scurt Dora si iesi din birou intr-o fractiune de secunda lasandu-l pe Gera nemiscat, numai buzele murmurand ceva: Maine este 29 aprilie, ziua lui Semy.

***********

7

[Gera] Cerul azuriu si sunetul strident al sirenelor din lac imi spuneau ca dimineata sosi.

Statusem toata noaptea gandindu-ma la ce ar putea sa se intample cu Semy. Transformarea era o decizie finala si nu mai era cale de intoarcere. Sper ca va intelege..atunci cand va fi deja ce va fi.Viata unui om e asa scurta.... Tragediile ce apar ne fac sa ne gandim cat de vulnerabili suntem cu adevarat..Tacerea neobisnuita a diminetii aceleia de primavara nu ma putea ajuta deloc sa imi aranjez gandurile sinistre ce imi trec prin minte. Astazi, voi fi cu sufletul si cu mintea alaturi de Semy. Totul va bine. Incerc la infinit sa ma fac si pe mine sa cred aceste cuvinte, dar parca imi sunt spuse de un strain. Un sentiment morbid ma patrunde si o frica nedestainuita se asterne peste mine. Oare va fi totul bine?

Aripa spitalului era la fel de tacuta ca in oricare alta zi. Patul lui Semy era unul dintre primele din sala si razele calde ale soarelui primavaratec ii cadeau pe fata. Fata dormea adanc, scufundata in propriile vise, nestiind ceea ce o asteapta. Starea ei se inrautatise considerabil. Fata ii era plina de mici intepaturi, aparand din senin si diparand in momentul urmator. Nu mai avea mult.Gandul ca ar putea-o pierde era cel mai intunecat si morbid gand pe care il chinuia pe Gera si incerca din rasputeri sa si-l scoata din minte, dar el se agatase ca un parazit infect.

[Gera] Trebuia neaparat ca transformarea sa fie acum, cat ea era inca in viata.

[Dora] Stateam in pat cu ochii in tavan. Nu am dormit deloc si ma astepta o zi mare. Gandul ca Semy va trece prin chinurile transformarii m-a tinut treaza. Totodata, voi simti gustul cald al sangelui ei, care ma va face sa vreau si mai mult si mai mult si mai mult. Parca ii auzeam inima batand si asteptand sa ii sorb viata din ea. Dar nu trebuia sa fac asta. Erau prietenii mei. Dar oare mi-e prietena atat de mult incat sa ma opresc cand o sa simt pe buze sangele ei rosu si proaspat?..Normal ca imi este prietena. Dya le era cea mai buna prietena, Dya era verisoara mea...era...si Semy.. va fi, ea va trai la fel de bine ca si pana acum. Poate chiar mai bine, cu ceva schimbari , ce-i drept, in viata ei...

Dora Klein a stat mult timp in camera ei, pregatindu-se psihic pentru ce va urma. Gera astepta linistit langa patul fetei. Aceasta dormea profund, parca visa. O asistenta miniona intra in salon si ii dadu un mic biletel lui Gera. Imediat il deschise curios. “Gera, du-o pe Semy in cea mai indepartata camera din tot castelul. Vezi sa nu te urmareasca nimeni, nici macar o fantoma. Aplica orice vraja daca este nevoie.Eu te astept aici.”

Deloc surprins de continut acesta isi lua prietena si facu cum i se spusese. Era o camera mica, fara ferestre, la ultimul etaj al Castelului. Nu era decat un pat mare de lemn si o lumina puternica la capatul acestuia. Dora statea nemiscata urmarindu-l pe Gera cum o aseza pe Semy pe pat. Aceasta arata din ce in ce mai rau, parea....moarta.

8

[Dora] Macinata de ganduri am tresarit usor cand usa s-a deschis si Gera a intrat cu fata in brate. ‘A venit momentul’ mi-am spus in timp ce acesta o asezata cu grija pe pat. M-am apropiat usor de Semy. In lumina aceea puternica, pielea ei parea fantomatica. Buzele erau de un mov ce contrastau cu pielea alba, bolnava. Ceva mi-a atras atentia. Un rosu profund i se prelingea in coltul gurii. M-am uitat la Gera care era stupefiat. Ma privea inlacrimat si parca ma ruga sa o fac bine. “Te rog sa ma lasi singura.” “Nu. Voi fi alaturi de ea.”“Gera...te rog.”“NU”“Ok. Dar promite-mi ca dupa ce ii voi bea sangele vei pleca din camera si vei inchide usa in urma ta. ““De ce?”“Promite-mi.Este foarte important.”“Ok..”

Acesta ignora coltii si rugamintea mea si facu doar un pas inapoi, proptindu-se de perete. Il intelegeam, de aceea, nici nu am mai insistat. Va fi liber sa plece daca nu v-a suporta. Privirea mi s-a aruncat spre fata din pat. Sangele se stranse sub capul ei, patand cearceaful alb. Nu se citea nimic pe chipul ei. M-am indepartat brusc cu un mic tipat. Creierul incepuse sa-mi arda, iar coltii imi raneau buzele de jos deoarece incercam sa nu le fac loc sa iasa, inca. Semy deschise ochii.Gera se arunca asupra ei mai repede decat l-am vazut vreodata.“PLEACA DE LANGA EA. Te poate ranii si pe tine, a muscat-o un monstru, iti amintesti? ““Dar a fost prima ei reactie de atatea luni Dora.”“Tocmai de asta am fixat aceasta zi. Stiam ca isi va reveni intr-un fel sau altul. Dar nu este bine, ea va dori sa te muste imediat ce iti va auzi inima batand. Te rog sa stai deoparte altfel voi fi nevoita sa te dau afara. “ i-am spus accentuand ultimele cuvinte.“Dar nu inteleg.... ““O sa intelegi dupa!”

L-am impins hotarata. Atentia mea a revenit asupra lui Semy. Am privit-o in timp ce incepea sa se zvarcoleasca usor. Am atins usor cu degetele sangele de pe fata ei. ‘Acum e momentul Semy.’ Apoi, m-am aplecat peste capul ei. Mi-am propiat buzele de sangele pe care i se prelingea pe gatul subtire. Am tras aer in piept si m-am cutremurat la gustul sangelui. Mi-am retras putin capul privind-o. A tusit usor, ochii ei au clipit rotindu-se fara sa ma vada. Ii auzeam inima batand neregulat. Un sunet ma zdruncina, neasteptat, infricosator. Mana ei m-a prins de par si ma tragea incontinuu. Ma intebam de unde avea atata putere. I-am tras mana inclestata plina acum cu fire blonde de par. M-am folosit de faptul ca ii tineam mana si capul strans si am inceput sa musc puternic din baza gatului. M-a apucat o frenezie idioata de a manca tot ce e in ea si in acelasi timp am simtit cum mana ei s-a eliberat din prinsoare si m-a aruncat in celalalt perete al camerei. Statea in fund uitandu-se la mine in timp ce ii curgea si mai mult sange din gura.. ‘CUM, CUM SE POATE ASA CEVA?” Un fior am simtit pe sira spinarii si m-am napustit asupra celeilalte parti ale gatului ei fin. Am inceput sa sorb si mai mult sange pana cand trupul ei deveni brusc nemiscat la mine in brate. Respira greu, dar inima ii continua sa bata.Dupa atatia ani de cand nu am mai gustat sange uman, ma simteam iarasi sigura pe mine si sanatoasa. Auzeam clar sangele din venele ei circuland haotic si simteam cum se izbeau de gura mea, continuandu-si drumul pe gatul meu nesatul. Sangele ei cald imi curgea prin vene cu o viteza destul de mare. Imi simteam venele ca niste conducte inguste

9

prin care apa loveste cu putere. Mi-am indepartat buzele la doar un centrimetru de gat , reluandu-mi actiunea pentru un alt loc care astepta sa fie sfasiat de coltii mei. ‘Stiam eu ca daca vreau sa ma opresc voi reusi. Trebuia doar sa nu-i mai fac noi rani.’ Gustul devenea din ce in ce mai bun, am fost absorbita din nou de placerea de a manca tot din fata. Am ridicat capul prinvind-o. Ma abtineam cu greu. M-am intors acum la Gera care privea cu ochii mari. Nu imi puteam da seama daca era speriat sau nu. Setea pusese stapanire pe mine si imi era frica sa nu il atac si pe el. Dar sangele fetei era ce imi trebuia. Trebuie s-o omor.

“GERA PUNE MANA PE PIELEA EI SI SPUNEMI CE TEMPERATURA ARE.”Se apropia imediat de mine si ii auzeam inima batandu-i la fel de tare ca a fetei din bratele mele. “E la fel ca gheata Dora.”

Era suficient.. Stiam ca trebuie sa ma opresc dar simteam ca nu pot. Buzele ei erau pline de sange. I-am sters ultimele picaturi si m-am izbit cu forta de mijlocul ei. Corpul meu incerca sa respinga dar eram absorbita de intuneric, ingreunandu-mi capacitatea de a percepe ce fac. M-am oprit. Acum era momentul sa o fac sa-mi bea sangele. ‘Oare reactia ei de mai devreme imi va dauna? Oare se va trezi si ma va ataca? Oare va fi sfarsitul meu? ‘ Ma abtineam cu greu, privind-o insetata si asteptand. In cateva secunde, incepuse sa aiba convulsii, deschizand ochii si incepand sa se agite confuza. Cu rapiditate, mi-am smuls pielea de la incheietura mainii stangi si un rosu negricios incepu sa picure pe dusumeaua camerei. ‘Ia asta..acum.Usor...' Mirosind usor, aproape ca imi smulse incheitura, in disperarea care o cuprinse de a suge cat mai mult din sangele meu. Ii priveam curioasa pofta si stralucirea din ochii ei. ‘Oare asa arat si eu cand beau ce-mi place?’ O stare ciudata m-a cuprins si ma simteam mai alba decat sunt de obicei, asta daca poate fi posibil. ‘Cred ca e de ajuns Semy. Gata!’I-am indepartat fata de langa mana mea ascunzandu-mi rana in acelasi timp. Fata se uita cu ochi rugatori la mine si isi deschise usor buzele in timp ce trupul i se zbatea.‘ Mai vreau..’ Vocea ii era de gheata, lipsita de viata, innebunita.‘Trebuie sa te odihnesti acum.’ Dandu-si ochii peste cap a adormit intr-un somn adanc si plin de durere, probabil...

Cea mai puternica lupta s-a dat acum.

“PLEACA ACUM!”

Mi-am fortat buzele si m-am indepartat de fata. Ochii mei il urmareau pe Gera si impulsul meu era sa sar pe el , sa il distrug. L-am vazut plecand imediat. Sunetul cheilor care inchideau usa m-au facut sa zbier de durere. Ma simteam infometata si voiam sange. Partea buna este ca eram constienta ca nu trebuia sa fac asta. Atat de neajutorata, Semy ma astepta sa gust iarasi, sa o secatuiesc pana moare. Am incercat sa imi simt inima, s-o gasesc, dar era pierduta in propriul corp. In inima mea erau Gera si Semy, nu trebuia sa-i pierd. Mi-am sfasiat roba de pe mine si am aruncat-o cu putere in perete, ma incomoda. Un clinchet mic ma atentionat cum bagheta cazuse la picioarele mele. ‘DA’ Mi-am fortat mintea si mi-am luat propria bagheta.

“Parie Protego” si vraja a iesit ca un suierat printre coltii mei. Din fericire, a fost de ajuns ca un zid mare sa se puna intre mine si Semy. Faptul ca nu o mai puteam vedea ma linistea dar ma enerva in acelasi timp. Loveam cu putere zidul neclintit si imi simteam gatul vibrand de la zbieratul care imi iesea pe gura, probabil. Reactionasem mai rau decat credeam. Sangele uman ma facut sa innebunesc si imi doream sa distrug tot numai sa mai il simt pe buzele si limba mea. Sfasiam caramizile din zid si le arucam in toate partile. Cel putin asta inregistra

10

mintea mea acum. Durerea era naucitoare. Si apoi un lucru minor m-a oprit. Mi-am resimtit inima pulsand, iesit parca din pieptul meu. ‘Dya....’ M-am asezat asteptand sa-mi treaca durerea, agonia si disperarea care ma cuprinsese pana in oase.

[Semy] Murisem. Auzeam sunete hidoase din iadul in care cazusem. Simteam cum maruntaiele imi luasera foc si ardeam lent si dureros. Dar daca murisem, cum puteam sa mai simt durerea? Oare durerea nu inceta nici dupa moarte? Nu stiam ce se intampla cu mine. Ultima data ma stiam cazuta pe un pamant umed si rece. Un gol imi inunda mintea si singurul lucru de care sunt sigura e ca acum stateam pe ceva cald si moale. Imi simteam ochii grei si prezenta unui alt subconstient ma obliga sa gandesca pentru mine. Ma simteam teleghidata. Nu puteam refuza. Durerea care mi-o provoca era nabusitoare, rea. Incercam sa ma lupt cu necunoscutul, sa il implor sa ma lase in pace. Unde ajunsesem? Ce era cu mine? Agonie.

Sfarsit. Asta simteam. Asta era. Viata imi era absorbita cu rapiditate din mine si totusi, ma facea sa ma simt mai bine, ma elibera. Un zbierat al subconstientului ma asurzea in interior, era sfarsitul...sfarsitul subconstientului. Murea. Era luat cu forta din mine si mintea mea. Nu mai era puternic. Slabita. Asa eram. Focul iadului se indeparta in vid, disparea, se distrugea. Eram rece acum. De gheata. Imi simteam inima inghetata si singura. Sangele nu mai era. Odata cu tortura focului disparuse si orice particica din viata mea. Dar de ce gandeam? Oare asta e moartea? Intrebari fara raspuns. Si frig? M-am fortat, am reusit sa imi deschid pleoapele. Ceata. Nu vedeam decat doua umbre deasupra mea. Moartea? Am reusit sa imi misc capul desi acesta imi exploda de durere. Vroiam sa vobesc dar nu imi puteam simti buzele. Parca eram congelata. Un lichid cald mi s-a lipit de buze si eram fortata sa il simt. Era bun. Simteam propria limba dezghetandu-se. Buzele imi erau apasate de acel ceva ce ma obliga sa beau. Vroiam din ce in ce mai mult. Acum parca inima mea isi revenea incet incet. Troznea in mine, o auzeam, la fel ca sunetele mai multor lacate care se deschideau. Imi doream sa nu se mai termine, sa beau la nesfarsit. Un intuneric ma apasa si eram tintuita de pat. Era greu. Nu mai vedeam nimic. Ma pierdeam in neat. Eram furata de cel mai urat vis.

Lesinata si treaza. Amandoua odata. Poate fi posibil? Ceva nou imi curgea repede prin vene, era cald si imi dezgheta fiecare particica a corpului, de la baza gatului pana in varful degetelor de la picioare. Era un lichid necunoscut, puternic, fierbinte si coagulant. Negru. Imi facea inima sa bata din ce in ce mai tare, parca revenind la starea ei normala. Ma simteam diferita, ma trezeam..dar altfel. Oare ma pot ridica? Incercam sa-mi misc mainile dar imi era teama de esec. Am deschis ochii. Totul in jur era un pic mai clar acum. Desi camera era intunecata puteam vedea clar peretii murdari si podeaua plina de sange. Ceva totusi lucea departe de patul unde stateam, un zid gri metalizat. Simteam ca cineva este acolo, stand nemiscat, parca privindu-ma. Cine eram eu? Cine era acel ceva? Imbracamintea mea era murdara, veche, plina de pete maronii pe care inca le puteam mirosi. Era sange uscat, la fel ca si cel de pe podea. Insa nu ma atargea. O inima pulsa de dupa usa camerei pe care nu o observasem pana atunci. Un lichid asociat cu inima aceea ma ademenea din ce in ce mai mult. Parca se apropia de mine. Se auzi un sunet greu si ruginit facut de clanta usii si intr-o fractiune de secunda m-am lipit de perete, intr-un colt, astfel incat inima calda care tocmai intra sa nu ma vada. Nu-mi venea sa cred, dar eram foarte rapida. Ce eram, unde eram?

[Gera] Asteptam tacut pe hol, ascultand urletele fioroase scoase de Dora. Sunetele incetara si linistea se asternu din ce in ce mai apasator in urmatoarele minute. Timpul devenise si el la fel de agresiv cu mine, trecand parca dureros de greu. Incercam sa

11

imi revin din soc.Vazusem una dintre cele mai ciudate scene din viata mea. Ferocitatea din ochii Dorei ma dezgustau. Sub toata umanitatea pe care incercase ani de-a lungul sa o recastige, se afla inca instinctul de pradator, instinctul care o face sa vrea sa ucida, sa sfasie, sa raneasca. Teama ma cuprinse gandindu-ma daca nu isi sacrificase partea umana din ea, transformand-o pe Semy.

Asteptarea imi trezea o neliniste care ma facea sa imi imaginez cum va fi Semy...cu colti..Oare va fi o Semy ca Amprenta? O vampiroaica ce cauta numai sa isi stapaneasca setea? Oare va omori si ea la randul ei persoane la care tine, dar care au sangele prea dulce pentru a nu fi gustat? Mi-era teama ca legendele din cartile pe care le citisem in ultimele luni sa nu se adevereasca. Toti acei vampiri...ucisesera un intreg sat pentru o sete egoista. Singurul gand linistitor era Dora. Ea era dovada pura a exceptiilor in randul vampirilor. Ea intruchipa speranta mea in acest moment. Speram ca Semy sa poata alege aceeasi cale ca Dora, o cale mai umana. Desi obisnuit cu linistea in ultimul timp, tot nu puteam sa fiu calm, gandindu-ma prin ce chinuri poate trece acum.

Poate, luandu-ma dupa faptul ca nu se mai auzea niciun sunet, transformarea avusese loc. Poate Semy se odihnea chiar acum si Dora astepta tacuta langa ea. Nu mai puteam astepta, stand degeaba. Am apasat cu putere pe clanta ruginita din fier si am dat peste aerul inchis din camera intunecata, in care abia daca puteam respira. Am pasit in camera si am simtit ca dau peste ceva moale. Era sange peste tot pe podeaua din marmura neagra. Prin singura lumina care patrundea in camera, de pe holul turnului, am incercat sa o zaresc pe Semy zacand pe pat, dar pe pat nu era decat o pata imensa de sange intunecat. Usa se inchise cu un scartait puternic facand peretii sa se cutremure.

[Semy] Am privit ceva timp la fiinta care tocmai intrase. Am pandit-o la fel ca un animal de prada. Am studiat-o. Gatul imi luase foc si ceva ma zgaria. Peretii gatului parca mi se lipisera si se frecau unul de altul. Ma ardea si sangele omului ma atragea. Puteam vedea clar prin pielea din jurul gulerului un sange de un rosu dens si atat de ademenitor. Am sarit la gatul lui. Nu am putu absorbi decat cateva picaturi destul de consistente din el. Ceva ma izbit instantaneu de perete. Mi-am simtit capul de gheata izbit de perete. Oribil. Omul se transforma in ceata. Avea un bat in mana indreptat spre mine. Am lesinat.

Creierul, care pana acum imi era de gheata, incepea acum sa-mi arda. Semy. Eu eram. Amintirile ma napusteau, scene din viata mea ma inundara pe rand, de la copilarie pana acum. Dya si Gera, persoanele pe care le iubesc cel mai mult imi vorbeau linistiti. Radeau. Apoi scena se transforma, acum Dya imi povestea cat o enerveaza Amprenta. Dya se stramba. Gera radea. Veritons. Sali de clasa. Detentii. Sala Mare. Un abur imi sterse iarasi viziunile care se miscau ca un film al vietii mele... si Gera acum plangea. O priveam pe Dya, plina de sange, in mijlocul padurii. Moarta. Viziunea m-a facut sa zbier, dar nu puteam sa ma trezesc. Acum eram cu Gera in biroul lui. Era mai mare, eu eram mai mare. Ministrul magiei tipa. Iarasi scena a fost inundata de ceata... Inima imi plange, doare. Viata mea de om parca pleca departe.Totul devenea din ce in ce mai intunecat, nu mai puteam distinge nimic. Durerea era constanta, ma obisnuisem. Parti ale corpului meu se rupeau in interior. Partea mea umana se autodistrugea. Era inlocuita. La intervale regulate, focul ma injunghia, mai ales in inima. Tipam dar parca timpul imi fura glasul.

12

[Gera] Nu m-as fi asteptat niciodata ca Semy sa se comporte ca un pradator. Mi-era sila sa o privesc, gandindu-ma cu cata usurinta a putut sa ma atace. Dar..era Semy…sub masca de pradator se afla inca fata neajutorata si inocenta, care acum era inconstienta pe pardoseala rece. I-am ridicat trupul la fel de rece ca si podeaua si am pus-o incet in patul de pe care mai devreme se ridicase. Speram sa ramana in starea asta, mai putin periculoasa pentru mine.Altceva imi atrase atentia in continuare, un val invizibil dar puternic invaluia coltul opus al camerei. Printr-o sficuire a baghetei, am inlaturat acel zid Protego, si am zarit-o pe Dora Klein stand in colt si tremurand. Auzeam maraituri din inauntrul fetei si stiam ca era ca un ceaun in curs de fierbere. Hainele ii erau sfasiate si parul, altada auriu si ordonat, era acum ca o coada a unei maturi vechi. Desi consideram ca e un gest prostesc sa incep o discutie tocmai acum, am indrazit, impins si de mania pe care o aveam in acel moment.

- Te..te simti bine?Timp de cateva minute s-a asternut iar linistea peste camera intunecata, apoi cu un marait am auzit din nou vocea Dorei, de aceasta data ragusita si insetata, daca se poate asa ceva.

- Sunt bine…Privirea Dorei era goala, lipsita de orice emotie pe care o fiinta umana ar fi avut-o. Niciun muschi de pe fata perfecta a vampiroaicei nu vroia sa dea de gol starea de goliciune sufleteasca. Era o epava pierduta intr-o lume in care eu nu puteam fi prezent, o lume interioara, care nu ii dadea pace.

- Du-o pe Semy in Aripa Spitalului..are nevoie de odihna, lasa-ma pe mine. Eu voi..incerca sa imi revin.

Desi vroiam sa protestez si sa o duc pe vampiroaica in camera ei, prin Aparitie ingemanata, m-am gandit ca mai bine i-as face pe plac. Nu era tocmai intr-o stare stabila si cine stie cum ar fi reactionat. Am ridicat-o din nou pe Semy, am prins-o de mana rece ca gheata si mi-am imaginat linistea si caldura din Aripa spitalului. Un sentiment de vid si de greata m-a cuprins pentru o secunda, mai apoi sa ma trezesc in centrul salonului. Pentru un moment, m-am gandit unde aveam sa o duc pe Semy, ca sa nu afle nimeni. Era o camera, din cate isi amintea din copilaria lui in acest castel, chiar in fundul salonului. Peretele dupa care ar fi trebuit sa fie o camaruta era ca oricare altul. Incerca sa isi aminteasca cum arata camaruta. Mica, plina de instrumente medicale si pastile dubioase. Caramida cu caramida, peretele se deschise ca o usa de lift din lumea incuiatilor.

”Ca sa intri, trebuie sa sti unde vrei sa intri” mi-am spus eu, gandindu-ma la Camera necesitatii din Hogwarts. Camaruta, desi nu avea nici un geam, nu semana deloc cu acea camera de la etajul 11. Singura sursa de lumina era o mica lampa fixata in tavan, care lumina la fel ca si soarele. Era ca un dormitor pentru copii. Peretii erau plini de dulapioare mici care adaposteau tot felul de potiuni si pastile. Le-am bagat pe toate in roba, pentru orice precautie. Cine stie? Poate unul dintre potiunile astea era toxica vampirilor. Am pus-o pe Semy in patul micut din coltul drept al camerei si am privit-o, pentru cateva secunde, cum doarme. Desi pielea incepea sa i se albeasca si era murdara de sange peste tot, arata la fel ca si inainte. In timp ce o priveam, gandurile imi fugira pentru o secunda la Dya, dar am alungat din minte aceste amintiri. Nostalgia era ultimul sentiment pe care vroiam sa il traiesc in noaptea aia.

13

Dupa ce m-am asigurat ca nu isi va face rau cu niciunul din lucrurile din mica camera, am dat sa ies.’Si poate si cateva vraji?’m-am gandit eu, cand zidurile se inchisesera inapoi, exact asa cum fac si usile unui lift incuiat.„ Colloportus!” am soptit eu si un sunet, ca un clantanit, din interiorul zidului. „ Salvio Hexia!” „ Cave inimicum!”. Cred ca asta era de ajuns. Cel putin nu avea sa o auda si sa o vada nimeni. O pata de lumina din partea opusa a salonului imi dadu de stire ca asistenta medicala se trezise, auzind probabil sunetele facut de zid. Mi-as fi dorit sa fi Disparut imediat de acolo, dar deja ma zarise. Cu un capot inflorat pe ea, batrana asistenta imi arunca o privire curioasa.

- Buna seara, s-a intamplat ceva, domnule director? spuse ea si ochii mei cazura pe fruntea incretita si plina de pete ale batranetii.

- Nu, Flavia, am coborat doar sa iau niste potiuni de gat m-am gandit eu repede la o scuza si am scos una dintre potiunile luate din camera de mai devreme.

- Dar Gera, aceeea nu e o potiune de gat! E un tonic de crestere a parului! spuse batrana si mi-o lua imediat din mana. „Si este pentru …animale” spuse ea in continuare. Se pare ca si batrana ascundea un secret. Ei bine, nu aveam chef sa despic firul in patru despre asta, asa ca am incercat sa schimb subiectul si sa dispar odata..

- Da…am incurcat potiunile, ce adormit sunt! am incercat eu sa rad, dar a sunat un pic isteric. M-a indreptat usor spre usa,dar femeia nu vroia sa se opreasca aici.

- Dar Gera,astepta sa iti dau potiunea de gat.- Nu, nu mai am nevoie, mi-a trecut! am spus eu rapid, desi era cea mai proasta scuza pe

care o gasisem vreodata.

Inainte ca femeia sa insiste si mai mult, m-am dus pe holul intunecat si mi-am imaginat cat mai repede spatiosul si elegantul meu birou, un birou vechi de secole. Am simtit iar starea de vid si am rasuflat usurat cand m-am trantit in scaunul meu confortabil.’Cat mai avea sa dureze transformarea? Nu o voi putea ascunde la infinit’ m-am gandit eu. Desi fiecare muschi ma durea, si cerea sa raman in scaunul moale, mintea mea dorea cunoastere, sa stie tot despre vampiri. Am luat prima carte pe care am zarit-o pe noul meu raft, plin ochi cu toate cartile din biblioteca cu vampiri. Sa vedem, unde locuiesc vampirii, cum se odihnesc vampirii. Astea sunt lucruri deja cunoscute, m-am gandit eu, oricum Smy va locui in castel. Am incercat sa nu ma gandesc la asta, era prea prostesc. Cum sa plece din castel? Am continuat sa dau paginile cartii vechi, gandindu-ma de ce mai imi bat capul. Dora avea sa imi spuna totul. Sau asa speram eu. In timp ce ma gandeam, dadeam absent paginile. O ilustratie rosiatica imi atrase atentia. „Transformarea in vampir si schimburi de sange” am citit eu titlul si am inceput sa lecturez lungul fragment despre asa ceva.

„Transformarea in vampir poate dura un singur minut, o zi sau o luna intreaga. Difera de la organism la organism si nu se poate prezice cu exactitate cand va fi transformat complet. Vampirul care doreste sa trasforme un om, ii da sangele lui si apoi, dupa ce sangele ajunge in organismul omului, il ucide brusc. Atunci cand se va trezi, cel care trebuie transformat va fi pe jumatate transformat si are nevoie de sange uman pentru a completa transformarea. Fara acest sange, viitorul posibil vampir va muri.”

14

Reciti fragmentul de mai multe ori. Nicaieri nu preciza ceva despre a lua sange de la „victima”. Lua urmatoarea carte si o rasfoi. Dadu iar peste capitolul in cauza si il reciti si pe acesta dupa aceea de mai multe ori. Nici aici nu preciza ceva de sangele victimei.

Mi-am petrecut noaptea cautand acest aspect vampiresc, dar practic nu era de gasit in nicio carte. Cand mi-am ridicat ochii obositi din carti, a trebuit sa recunosc ca acest aspect chiar nu exista. Dora i-a luat sangele doar pentru a se hrani si nu puteam accepta asta. Mi-am ridicat privirea spre fereastra si am vazut cum primele raze de soare mangaie pamantul plin de lacrimi de roua. Primul gand care imi trecu prin minte e setea de sange a lui Amprenta. Ma simteam din nou prizonier al timpului, fiind nevoit sa traiesc iar si iar aceleasi scene morbide.Vroiam sa ma duc chiar acum la Dora pentru a lamuri situatia, dar ceva imi spunea sa o las in pace, sa isi revina complet. O alta parte, care fierbea de manie, imi spunea sa o apar pe Semy de Dora, dar nu puteam uita ca eu insumi am ordonat transformarea. Nu mi-o voi ierta niciodata daca alegerea a fost gresita, caci e o transformare ireversibila. Si intr-un fel ma simt vulnerabil si cu o viata scurta. Semy avea sa traiasca un numar infinit de amintiri,eu insa aveam firul vietii limitat de conditia umana. Nu,nu puteam gandi asa. Asta sunt eu, un om si probabil voi ramane asa mereu. ’Si oamenii sunt speciali’ am incercat sa ma conving pe mine insumi. ‚ Iubesc si iarta…dar oare asta e ceva special?’

- Cu siguranta…ca NU, spuse o voce si ma facu sa tresar, inima aproape sarindu-mi din piept. Dora Klein, vampiroaica cu ochi de un verde smarald era la cativa centimetri de mine. Purta o roba noua, imaculata, cu stema veritonsului in stanga si insigna de profesor in dreapta. Gestul pe care-l facuse in timpul transformarii lui Semy inca nu imi dadea pace. O gramada de cuvinte acuzatoare imi incercau limba, dar pur si simplu nu vroiau sa iasa.

- Sange? De ce am avut nevoie de sange? Spuse Dora scotand un chicotit care ma facu sa ma incrunt catre ea. Aveam un straniu sentiment ca vampiroaica imi poate citi gandurile. Ai cerut o transformare…si eu mi-am luat rasplata, a spus ea pur si simplu si continua sa se uite la mine cu o privire stranie.

- Rasplata?! Ce rasplata?! Cum poti vorbi asa? am izbucnit eu, lasand la o parte toate precautiile. Ma enervasem asa de tare incat uitasem de puterile ei supraomenesti si de toata chestia asta vampireasca.

- Doar…incepu ea si incepu sa rada isteric..doar nu credeai ca o sa o transform pur si simplu…Sangele ei e asa dulce si ii simt puterea in venele mele. Tu nu stii….tu nu stii cat de greu e sa te hranesti cu Bambi!

- Puteai lua orice sange doresti de la o banca de sange, dar de la Semy? Credeam ca ai intentii bune…m-am inselat? Desi era o afirmatie, o spusesem ca si cum era o intrebare. Dora isi dadu capul pe spate, privi tavanul pentru cateva secunde, si incepu din nou sa ranjeasca.

- Un om ca tine…spuse ea, veni mai aproape de mine si se indrepta catre raftul de carti cu vampiri, amarat, vulnerabil, incapabil de a intelege puterea mea..continua ea acum apropiindu-se de birou.

- Daca ai sa traiesti doar pentru o putere egoista, atunci n-ai decat. Dar fa-o departe de acest castel.

- Egoista? spuse Dora, dar de data asta am simtit altceva in glasul ei. Am facut-o pentru ea, Gera. Uite cum am ajuns! spuse Dora , apropiindu-se de barbat. Dar poate o

15

muscatura din tine ma va face sa ma simt mai bine. Atitudinea de mai devreme reveni si imi arunca din nou privirea aceea stranie.

- Ai innebunit? Am spus eu, numai gandindu-ma cat de ascutiti sunt dintii ei. Vampiroaica se apropia din ce in ce mai mult. Stai departe de mine! Am strigat eu si ea a inceput sa rada zgomotos, aproape isteric.

- Crezi ca pot sta departe de tine? O victima absoluta… spuse ea, mai mult pentru sine. Sangele uman e ca un drog, odata ce te apuci de el.. mai spuse ea si rase iar, rasul acela care ma scotea din minti de fiecare data cand il folosea. Intr-o secunda, era la un centimetru de mine. Ii vedeam caninii ingrozitor de lungi si mi se facu sila. Trebuia sa actionez,pana nu era prea tarziu.

- STUPEFY! am strigat eu si puterea vrajii o facu pe vampiroaica sa fie aruncata in celelalt colt al biroului. Figura ei era una a unui monstru. Ochii i se inegrira si zona de sub ochi se increti,asemenea unor radacini negre. Scotea niste maraituri puternice. Din moment in moment avea sa isi arate adevarata putere vampireasca. Si atunci, sari asupra mea din nou.

- PROTEGO! strigat eu,dar vampiroaica sfarteca cu unghiile campul meu protector. Se parea ca vraja nu mergea si la vampiri. Am anulat vraja si m-am aruncat dupa birou. Stai departe, monstrule! am urlat eu sperand sa o afecteze pe vampiroaica. Setea era mai mare decat ratiunea, asa ca se repezi spre mine din nou. CAVE INIMICUM! am strigat si am simtit o racoare placuta deasupra capului. Stiam ca acoperirea nu avea sa tina mult, dat fiind ca ea nu era om.

Vampiroaica scoase un marait si zgarie biroul, lasand niste urme adanci in lemnul vechi de secole. Spre uimirea sa, lemnu se refacu in cateva secunde, enervand-o la culme.

- Stiu ca nu ai disparut..lemnul nu se repara singur! spuse ea triumfator si eu am injurat biroul, care ma dadu de gol prin prostia lui de refacere proprie.Nu eram asa de rapid incat sa dispar si vampiroaica sa nu se prinda de mine. Era prea periculos sa ma duc in camaruta lui Semy. Trebuia sa o infrunt. ‘ Ca doar nu ma invinge pe mine un vampiroi’ m-am enervat eu si am anulat vraja, aparand direct in fata vampiroaicei. Fara ascunzisuri, fara protectia unor vraji. Si atunci mi-am dat seama.Nu sunt doar om. Sunt vrajitor, ce Dumnezeu!

La aparitia vrajitorului, Dora revenii la infatisarea ei normala si se aseza pe scaunul mare al directorului. Isi rotea ochii nemultumita, observand ca Gera imprastia sare de jur imprejurul biroului.

-Se pare ca esti la fel de destept precum pretinzi ca esti Gera! ranji Dora alegandu-si un mar din platoul de pe birou.-Si tu mai prefacuta decat credeam vreodata! incepu Gera calm. Ne-ai mintit, ai avut nesimtirea sa te legi de amintirile cu Dya ca sa te apropii de noi, te-ai jucat cum vrut cu mine, ti-ai chemat un amic sa joace rolul ‘celui rau’ ranind-o pe Semy, iar tu….asta pentru ca tu.. sa ii iei sangele si apoi s-o arunci precum o carpa. Nu iti voi ierta asta niciodata vampiroiule!

Ochii Dorei se intunecara brusc in momentul in care incerca sa iasa din cerul de sare si nu reusea. Era constienta ca este prinsa intr-o capcana. O durere necunoscuta ii apasa

16

crestetul capului si Dora se prabusi de pe scaun, chinuindu-se si luptandu-se cu propriul ei corp.

- Nu te voi lasa niciodata faci asta! tipa vampiroaica cat putu de tare si in acelasi moment iesi din cercul de sare tasnind pe geamul din camera.

Gera ramasese nemiscat incercand sa isi dea seama cum a putut evada creatura din cercul presarat mai devreme de el. Citise cu siguranta ca un cerc de sare era capcana perfecta pentru un vampir-vrajitor. Dezmeticindu-se se apropie de geamul spart si privi tulburat pe domeniu. Vampirul disparuse si era sigur ca nu se va intoarce prea curand.

Zilele ce au urmat au fost la fel de tensionate ca noaptea in care vampirul a scapat. Trecusera doua zile de cand am inchis-o pe Semy in camera de la etajul 11 si apareau semne ca isi revine. Totusi, nu ii puteam lasa libertate de actiune inca. Trebuia sa o invat cum sa-si controleze setea. Pff..am pufnit eu. Cum sa o invat eu, un om? Cat de incompetenta a putut fi Dora! Cum ziceam, s-a gandit numai la interesele ei..

In una din zile, atunci cand ma aflam din nou la intrarea in mica camera, Semy ma astepta cu ochii stralucind in intuneric. Rosul aprins ce-i inconjura pupilele ma infiorau.

“ De ce ai stins lumina? " am intrebat eu si am incercat sa gasesc intrerupatorul, pipaind incet peretele.

" Lumina puternica ma deranjeaza " a spus simplu fata si am simtit cum ceva ma apuca cu forta de mana.

" Semy, potoleste-te! " " Am nevoie! Nu stii cata nevoie am " ingana fata, cuprinsa de o foame puternica.

Pentru ea nu mai conta cum, cand si unde isi procura hrana, ci doar ea sa intre in organismul ei.

" Diffindo! " am incantat eu si la lumina jetului verde pal am vazut cum doua taieturi adanci aparura pe bratul fetei. Imediat incepura maraiaturi, urlaturi. Eram infiorat de ce puteam sa aud. Dar nu, trebuia sa raman calm.

" Scoate-ma de aici odata! Innebunesc! Mi-e ingrozitor de foame! " m-a implorat Semy.

" Nu esti gata sa iesi.” i-am explicat eu, ca si cum i-as fi zis ca afara ploua. Tonul vocii mele nu-mi trada frica fata de vampirul din ea. Sau mai bine zis, frica de vampiri. “ Lumos!”

Raza de lumina facu vizibila o scena implorabila. Toata camera era plina de zgarieturi, iar animalele pe care i le dadusem pana atunci ca hrana zaceau intr-un morman intr-un colt al camerei. Cu o vraja de levitatie, am scos animalele moarte. Mirosul era asa de ingrozitor, incat mi-a venit imediat sa vomit. Oh! Clar nu voi mai aduce animale intregi in camera asta! Ma simteam asa de rau privind-o pe Semy cum a ajuns. Dar nu! Trebuia sa raman puternic, ferm, pe pozitie. Creaturile intunericului se hranesc cu frica, abuzeaza de ea. Nu vreau sa le dau oportunitatea asta. " Cina ta... " i-am zis eu si i-am aruncat in brate o sticluta plina cu sange rosu aprins. Nu te entuziasma! Este sange de caprioara.

" Iar imi dai gunoaie? " se enerva fata." Ei, cu gunoaiele astea trebuie sa te hranesti daca vrei sa supravietuiesti. Ne vedem

maine! " am zis eu si am inchis rapid camera inainte ca furia lui Semy sa ma afecteze.

***

17

Urmatoarea zi decurse in acelasi mod. Semy, din ce in ce mai enervata de hrana pe care o primea, incerca din ce in ce mai des sa evadeze. Faptul ca nu eram vampir ma dezavantaja considerabil. Norocul meu era ca fata uitase cu desavarsire ca este si vrajitor pe deasupra. Practic, partea ei vampireasca o acaparase cu totul. In timpul ultimelor nopti, citisem o gramada de carti in domeniu. Citisem chiar si basme despre vampiri, in care ei stralucesc la soare si alte lucruri de tipul “lapte si miere”. Insa foarte putine lucruri se spuneau despre vampirii-vrajitori. Din cate se pare, rar se intampla ca un vrajitor sa ajunga in asemenea situatie. Multe din cartile pe care le citisem precizau transformarea, dar dupa? Cu siguranta toate cartile se bazau pe faptul ca vampirul ce isi transforma victima va avea grija sa o si invete cum sa se descurce. Deobicei vampirii isi transforma sufletul-pereche in vampir, sau pur si simplu persoane pe care doresc sa le foloseasca in diverse scopuri.

“Cina ta. Pofta buna!” i-am urat eu fetei, aruncandu-i din nou o sticluta plina de sange. Desi ea parea cat se poate de sanatoasa, nu parea sa dea semne ca isi aminteste cine sunt. Oare putea fi setea asa de mare? Ascultand sfaturile uneia dintre multele carti citite, am incercat sa o fac sa-si aminteasca. Cea mai buna metoda ar fi sa vorbesc cu ea asa cum vorbeam si inainte sa..moara. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

" Se apropie vacanta de vara. Ce ar fi sa organizam concursul acela de Potiuni pe care il doreai asa de mult ? " am incercat eu, dar fata nu dadea semne ca ar intelege ce ii spuneam

" Lasa concursurile ! Mi-e sete ! Prea seteeeee!"" Bine. Se pare ca nici astazi nu esti pregatita. Noapte buna!" am zis eu dezamagit." Asteapta ! Daca ma gandesc mai bine... cred ca sunt gata sa ies de aici. "" Nu mai spun..” am exclamat eu, dar viteza vampirului era tulburatoare. In cateva

secunde, Semy isi ridica bagheta, o indrepta catre mine si rosti “ Expulso”. Am fost aruncat imediat in cealalta parte a camerei. " Imi pare rau " spuse fata, dar fara sa se uite la mine. Incerca sa iasa din camera, dar fu blocata de o bariera invizibila.

" Ah! Blestemate sa-ti fie vrajile de protectie! Vei plati numai pentru faptul ca m-ai enervat, omule ! " suiera Semy, scotandu-si coltii la vedere.

Nu mai semana deloc cu fata pe care o cunoscusem eu. Nu mai era Semy cea prietenoasa, inteleapta, cea care mereu avea un sfat la indemana. Acum era cuprinsa de viciul vampiresc si o ia razna. Ce mai puteam face? Incercasem hrana alternativa…Asta trebuia intr-un fel sa o faca mai umana…Si iarasi gandul ma duse catre Dora, pentru care numai ura puteam simti in momentele astea.

" Nu esti pregatita sa iesi, Semy. Aminteste-ti cine esti! "" Imi amintesc al naibii de bine, Gera! Dar mi-e ingrozitor de foame! Ma innebuneste,

ma face sa vreau raul tuturor..Ma face sa doresc fiecarui om moartea. Nu mai pot continua asa! Omoara-ma! Fa-mi un serviciu si omoara-ma!” tipa fata, cuprinsa de un tremurat isteric.

Isi aminteste...isi aminteste si totusi sangele de om o innebuneste. Nu puteam decat sa sper ca obsesia i se va mai ameliora, caci nici in ruptul capului nu aveam sa sacrific o viata umana pentru deliciul fetei.

" Nu, Semy, calmeaza-te. Promit ca am sa-ti aduc sange, daca te linistesti."" Serios? Ai face tu asta? " spuse fata uimita, acum stand in picioare, atingand cu

palmele zidul protector. " Poate.. " am zis eu, incercand sa par cat mai indiferent." Poate ? Eu mor aici si tu "poate" ?!! ". Si furia o cuprinse din nou. Ochii ii erau din

nou negrii ca taciunele si coltii erau la vedere. Incerca sa sparga bariera, dar degeaba." E timpul sa te linistesti. Noapte buna!” am zis eu si imediat am incantat

“Colloportus". Chiar inainte ca usa sa se tranteasca si sa se incuie, Semy paru din nou umana, plangand si implorand :

" Nu ma lasa aici, nu mai suport. Mi-e frica! Mor! Mor de foame si mi-e frica!”“ E singura cale.” am zis eu, chiar inainte ca usa sa se incuie in mod magic.

18

Am parasit cat mai repede incaperea. Nu mai puteam suporta durerea ce-mi apasa sufletul, vazand-o pe Semy in situatia asta. Eram la fel de rau ca vampirii. O chinuiam. O doamne! Daca as fi gasit o solutie rapida..Blestemata sa fi, Dora!

“ Buna ziua, domnule director, din nou o problema cu gatul?”Eram satul sa invetez scuze, sa ma prefac ca sunt fericit si ca nu am nicio

problema.Desi imi parea rau sa-i fac asta asistentei, care niciodata nu-mi provocase vreo problema, exceptand acum...

“ Obliviate!”Chipul ei deveni nedumerit, confuz. Ochii ii revenira la normal si paru sa nu ma mai

observe, se aseza pe unul dintre paturi si adormi. Imi parea asa rau ca recursesem la asa ceva. Dar nu, nu puteam sa ma dea de gol.

***[Semy]

Numai gandul. Numai gandul ma facea sa simt mirosul divin al sangelui uman, elixirul suprem pentru mine. Era singurul lucru care conta, singurul lucru care ma putea face sa vreau sa traiesc. Il gustasem doar o data si atunci simtisem atat de multe intr-un singur moment, ca eram gata sa explodez de fericire. Si Gera? El era doar un obstacol al vietii, un obstacol ce statea intre mine si fericirea absoluta. Si ce incerca el, prin metodele astea jalnice de muritor? Oare nu se gandea el oare ca voi incerca sa ma impotrivesc? Nu sunt un catelus, sa ascult ordine. Fac ce vreau. Si ceea ce vreau acum este un singur lucru, un singur obiectiv pe care il voi implini neaparat. Sange.Desi era noapte, sau asa credeam, caci in camera in care ma aflam nimic nu patrundea din exterior, ma gandeam incontinuu la o metoda de a sparge bariera magica facuta de Gera. “Bombarda!” am suierat, sperand ca zgomotul facut de vraja sa nu fie indeajuns de puternic sa-l trezeasca pe Gera. Ha! Inima imi batea de fericire. Ei, tehnic vorbind, inima mea era moarta. Dar fericirea care ma cuprinse cand am spart bariera de forta era de nedescris. Eram libera! Libera sa ma infrupt din infinite victime! Libera sa gust elixirul vietii din nou!

In salon era intuneric. Dar ochii mei, proaspat transformati in “telescoape” umane, putea zari orice miscare din camera. Ceva se misca la cateva paturi departare de mine. Am inceput sa miros si iar o stare de fericire m-a cuprins. Mirosea a sange, sange pe care-l auzeam cum curge prin venele cuiva. Nu puteam sa fiu mai fericita decat acum, cand imi gasisem o prada. Ohh! De-ar stii Gera cum am reusit sa ies, sa-i incurc planurile!

M-am aplecat asupra prazii mele. Era Flavia, asistenta medicala. Ohh! Ce gust dulce va avea, cu siguranta! Vena din jurul gatului pulsa frenetic. Dintii mei deja atinsera pielea fina a victimei. Incet,incet, dintii strapungeau pielea, cand...

“ Semy, NUUUUUU!” striga cu toata puterea Gera.“ Pleaca de aici! E alegerea mea!” am strigat eu, cat se poate de enervata ca am fost

deranjata de la masa.“ Gandeste-te! Merita sa o omori doar pentru poftele tale egoiste? Merita sa o ai pe

constiinta doar pentru o secunda de placere? Setea nu va trece niciodata, oricate victime ai sfarteca tu!”

“ Nu intelegi...E prea greu sa ma controlez, Gera. Orice particica din corpul meu incearca sa se hraneasca. Nu e ceva ce pot controla de aici” am spus eu si am facut semn spre cap.

“ Ba da. Gandeste-te la Dora!” Uram sa o aduc pe vampirita in discutie, mai ales dupa cele intamplate. Ma lasase sa am grija de un vampir obsedat de sange!

“ Dora?” am zis eu si am ramas putin pe ganduri. Dora, vampirul care ma procrease, vampirul care era atat de linistit, atat de controlat. Oare cum reusise oare sa-si infrane pofta?

19

Oare cum de nu ma omorase, pe mine, atunci ma transformase? Putea foarte usor..doar un pic mai mult sange si...”

“ Ai dreptate” am spus eu. “Ia-o de aici pe femeia asta!” am strigat, cuprinsa iar de furie, dar de data asta ma luptam cu ea. Incercam sa o stapanesc, sa o domin.Dar nu puteam, pofta era prea mare! M-am repezit catre Gera, l-am dat jos si m-am aplecat din nou peste victima mea, Flavia, ca sa sorb viata din ea.

Gera se ridica usor. Insfarsit cedase si el, incepuse sa inteleaga ca foamea mea e cat se poate de naturala, normala...

“ Gandeste-te ca poate asa a murit si Dya, Semy. Gandeste-te la asta! Vrei sa devii ceva ce ani intregi ai urat? O criminala?”

Si cu ultimele cuvinte in cap, amintirile ma navalira. Dya..Oh Dya! Cum se poate sa fi murit? Atatea as fi avut sa-i spun! Foamea imi disparea...surprinzator..ma simteam oribil. Cum as fi putut fi in stare sa o ucid pe Flavia? Ce monstru ajunsesem?

“ Imi pare rau..” am inceput eu si Gera veni si ma lua in brate. Simteam caldura sangelui sau, dar foamea nu ma mai controla. Ma puteam..controla.

“ Asta inseamna ca te-ai umanizat.”“ Ce am facut?”“ Te-ai..umanizat.Ti-ai deblocat sentimentele. Vampirii nou-nascuti au prostul obicei

de a-si bloca sentimentele.”“ Dar ce expert in vampirism ai devenit, Gera” am inceput sa rad, dar dintii ma dureau.

Aveam, totusi, nevoie de hrana.” As putea obtine macar o sticluta cu sange de caprioara? Te roooog ? " am zis eu si am incercat trucul cu fata de catelus.

Flavia, ce pana acum cateva minute fusese victima lui Semy, acum incepea sa-si revina. Si cand vazu scena din salon, urla de-a binelea. Semy se hranea dintr-o sticluta si Gera statea pe un pat de langa, uitandu-se pe geam. Amandoi fura luati prin surprindere de trezirea femeii, care se parea ca isi aminteste tot.

[Gera] “ Esti un monstru!” exclama Flavia, cu ochii bulbucati si trantind orice gasea in cale,

catre Semy.“ Banuiesc ca da..” spuse Semy, ezitand sa o priveasca pe Gera.“ Semy, cred ca trebuie sa te mai invat ceva...in legatura cu vampirii.”“ Alta dieta? Te rog! Abia m-am obisnuit cu sangele de bambi!”“ Nu. Practic, nu stiu daca este adevarata aceasta putere a vampirilor, dar merita

incercat, nu? Am citit in multe carti despre asta si se pare ca se confirma..dar trebuie demonstrat intai, ca sa ma conving.”

“ Sunteti amandoi nebuni?” urla Flavia. “ Eu am plecat de aici!"" O, nu ! Nu cred ca vrei sa faci asta. " spuse Semy, si se puse in fata ei. Flavia urla cat

o tineau plamanii." O poti "constrange" sa faca ce doresti tu. " i-am zis eu, ganditor." O, tare as vrea! " spuse Semy, si ii trase o palma zdravana femeii, care o tranti pe

podea." Trebuie doar sa o privesti in ochi, sa mentii conexiunea...si sa-i zici ce sa

faca.Simplu,nu? "" Da, simplu. Dar tare am impresia ca nu va sta asa de cuminte incat sa ma uit in ochii

ei. Femeie, stai cuminte! " striga Semy, si Flavia se ascunse pe sub unul dintre paturi." Oh, cum o scoatem de acolo?"" Suntem vrajitori, ai uitat? " am zis eu, razand. Imi parea asa de bine ca Semy isi

revenise, cel putin un pic. In ultimele zile devenisem chiar un pustnic.

20

" Wingardium Leviousa! " a incantat Semy si patul se ridica, demascand ascunzatoarea Flaviei. Speriata, femeia se ridica si incerca din nou sa fuga, dar Semy fu mai rapida. Ii prinse capul intre maini, fortand-o sa o priveasca direct in ochi.

„ Vei uita tot ce ai vazut in aceasta camera. " a incercat Semy sa o constranga pe asistenta.

" Voi uita.. " spuse, ca un robot, Flavia. Dar nu dura mult, ca Flavia deveni din nou nelinistita si incepu sa urle.

" Cred ca trebuie sa-ti doresti mult asta, ca sa functioneze " i-am zis eu lui Semy. Ma simteam ca un om de stiinta incuiat, care face experimente.

" Oh! Deja ma enerveaza! Stai odata intr-un loc, femeie! " a suierat Semy printre dinti si o prinse din nou de cap. " Vei uita al naibii de repede tot ce ai vazut aici, altfel voi veni dupa tine si te voi vana. " Flavia ramase linistita cateva momente, se indrepta catre usa, ne facu cu mana si iesi.

" Crezi ca trebuie sa o lasam sa plece asa? "" Da, cred ca am aranjat-o” mi-a zis Semy. " Oricum, i-am promis ca o vanez daca nu

uita, si eu nu imi retrag cuvintele.”„ Numai sa incerci.. "„ Glumeam!” spuse Semy, incercand sa ma calmeze.„ Nu prea gust glumele vampiresti din pacate” am inceput sa rad, pentru prima data in

ultimele zile.

21