Facultatea de Teologie Ortodoxă “Patriarhul Justinian”

Părintele Daniil Sandu Tudor și “Rugul Aprins”

Student: Condrache IulianAnul: IVGrupa: 3Materia: MoralăProfesor coordonator:Asist. Drd. Jean Nedelea

Părintele Daniil Sandu Tudor, pe numele său de mirean Alexandru Teodorescu,

cel mare imnolog și poet mistic român contemporan, mărturisitor si sfințit mucenic, este

model monahilor și intelectualilor creștin-ortodocși. Prin sfințenia vieții sale a mărturisit

credința ortodoxă prin cuvânt și faptă, prin scrierile și minunile săvârșite în timpul vieții și

după mutarea la viața cea veșnică și prin sfârșitul mucenicesc. Acestea ne întăresc credința

că Ieroschimonahul Daniil Tudor este în ceata Sfințiților Mucenici și Mărturisitori,

rugându-se pentru noi, păcătoșii.

Alexandru Teodorescu s-a născut în București la 22 decembrie 18961,(sau 24

decembrie după alte surse)2dintr-o familie de magistrați, tatăl său fiind președintele Curții

de Casație din Ploiești, înainte de 1914. La începutul Primului Război Mondial acesta era

elev la liceu in ultimul an.3 În perioada liceului l-a avut ca îndrumător pe profesorul de

istorie și filosofie Ion Niculescu Dacian.4

În 1914 este mobilizat iar în 1916 pleacă pe front având gradul de sublocotenent.

După ce este demobilizat în 1921 acesta se stabilește în București unde, hotărât să devină

pictor se înscrie la Academia de Arte Frumoase. Abandonează acest plan pentru a face

carieră ca ofițer în Serviciul Maritim Român, părând a-și fi aflat rostul colindând lumea.5

În 1924, sătul de călătorii și dată fiind nevoia de lectură și dorința de a se

manifesta în lumea literelor, Sandu Tudor se întoarce la București unde își continuă studiile

universitare studiind Literele, Filosofia, Teologia iar în 1928 obține licența în Filosofie Și

Litere. Este numit profesor suplinitor la Liceul din Pogoanele, unde stă trei zile pe

săptămână, restul petrecându-l în București, în strânsă legătură cu mediul literar de aici6.În

același timp lucrează ca profesor suplinitor în Pogoanele și ca aviator, pilot de încercare. 7

Debutul editorial datează din 1925, cu un volum de poeme “Comornic”, volum

consemnat de George Călinescu în “Istoria literaturii române”.8Tot din acea perioadă

începe să colaboreze regulat cu articole la revista “Gândirea”. Deasemenea, publică în

“Contimporanul”, “Convorbiri literare”, “Ritmul vremii” etc.9

În anul 1927 scrie în formă finală un poem religios și anume “Acatistul Prea

Cuviosului Părintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou, Boarul din Basarabov, pentru care

primește binecuvântarea în 1928 pentru tipărire din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe

Române.10 În 1942 publică Acatistul la Fundația Regală pentru Literatură și Artă.Apoi mai

publică Acatistiul Rugului Aprins, apărut la Madrid în 1983, iar prin anii 1950 Acatistul

1 Cf. Pr. Constantin Jinga, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor omul și opera, Editura Christiana, București, 2005 p.1432 Cf Acad. O. Dr. Antonie Plămădeală, Rugul Aprins, Tipografia Eparhială Sibiu, 2002 p. 73 Pr. Constantin Jinga op.cit. p. 1434 Acad. O. Dr. Antonie Plămădeală op. cit. p. 75 Pr. Constantin Jinga op.cit. p. 1446 Ierod. Paraschiv Cleopa, Starețul Daniil Sandu Tudor, Editura Panaghia p. 57 Pr. Constantin Jinga op.cit p.1448 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit. p. 59 Pr. Constantin Jinga op. cit. p. 14410 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit. p.5

Sfântului Ioan Bogoslovul, Acatistul Sfântului Calinic Cernicanul.Ambele Acatiste au fost

publicate la Madrid în anul 1987 de Fundația Culturală Română.11

Încă din 1927 este chemat la Chișinău de Părintele Gala Galaction care era

Decanul Facultății de Teologie. Acolo este numit subdirector al Internatului Teologic din

Chișinău. Apoi, în 1928 este numit secretar al Oficiului Universitar din București.12

1929 pare a fi un an decisiv pentru Sandu Tudor deoarece intreprinde o vizită la

Sfântul Munte Athos , ca orice jurnalist de scandal pus pe dezvăluiri spectaculoase.Aici

ceva din el s-a transformat tainic, treptat. Aceste experiențe sunt descrise ulterior în

“Cartea Muntelui Sfânt” și în “Marea noapte de Aur a Maicii Domnului”, cartografii

spirituale ale autorului în care acesta vorbește despre urcușul purificator, descoperirea

centrului, aflarea aducătoare de mântuire a inimii și a rugăciunii isihaste.13

Între 1925 și 1933 colaborează la revista “Gândirea”, sub protecția lui Nichifor

Crainic. Această revistă cultiva tradiționalismul de nuanță ortodoxă.

Determinat de înclinația și preocupările sale pentru creștinismul activ, în anul

1930, nemaiîmpăcându-se cu orientarea revistei “ Gândirea”, Sandu Tudor scoate revista

săptămânală “Floarea de foc”. Aceasta va apărea până în 1936. În anul 1933 va tipări

cotidianul “Credința-ziar independent de luptă politică și spirituală”. Sandu Tudor a scris

articole memorabile, în care se pronunța împotriva extremismului de stânga și de dreapta.

Exemple precum : “Veacul ucigătorilor de Dumnezeu”, “Între sobor și soviet”; slujesc

foarte bine la reconstituirea istorică a celor două calamități ale secolului XX.14

Activitatea ziarului “Credința” , unde publicau între alții și Zaharia Stancu,

Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu, N. Carandino va fi suspendată în 1938, în timpul

ministeriatului lui Octavian Goga.15

Din 1939, Sandu Tudor este trimis pe front, până în 1941 când, întors de pe front,

este trecut la o școală tehnică de moto-mecanizate-în calitate de comandant și profesor. Pe

12 noiembrie 1942, fiind încă sub arme, este arestat de Siguranța Generală împreună cu alți

scriitori și ziariști de stânga, pentru a fi închis la Târgu Jiu.

Este eliberat de Ministerul de Război, Direcția Moto-mecanizate, care avea nevoie

de el la Școala Tehnică. Tot în 1942 încearcă să scoată din nou „Floarea de foc” și să

reînceapă activitatea scriitoricească, dar autoritățile îl împiedică.Rămâne sub arme până în

11 Acad. O. Dr. Antonie Plămădeală op. cit.p.812 Ibidem13 Pr. Constantin Jinga op. cit. p.145-14614 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit. p.715 Pr. Constantin Jinga op. cit. p.147

1944.16 În toamna anului 1944, Sandu Tudor, demobilizat fiind, se reîntoarce la activitatea

scriitoricească, dar climatul politic și cultural era altul.

Are loc o întâlnire între Sandu Tudor și un grup restrâns de prieteni ai săi, cei mai

mulți colaboratori la „Floarea de foc” și „Credința”, unde se analizează situația prezentă și

perspectivele.Rezultatele vor fi concretizate, în primăvara anului 1945, printr-un

”Manifest- program” care constituia actul de naștere al asociației cu caracter spiritual

„Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu”.17Astfel, în jurul mănăstirii Antim, s-a

constituit discret un grup spiritual al unei elite intelectuale bucureștene care-și propunea,

prin Părinții Filocalici și Părinții Pustiei să redescopere adevărata trăire a ortodoxiei.

Astfel s-a constituit la inițiativa scriitorului Sandu Tudor și cu binecuvântarea

Părintelui Stareț, apoi și a Patriarhului Nicodim, mișcarea spirituală “Rugul Aprins”-

„nucleu de iradiere duhovnicească”, în care se implicau Părinți și mireni: Arhimandrit

Benedict Ghiuș, Părintele Dumitru Stăniloaie, Alexandru Codin Mironescu,Paul

Sterian,Arhimandrit Sofian Boghiu, Arhimandrit Felix Dubneac, fratele Andre Scrima.

Duminica participau la Sfânta Liturghie, iar după slujbele de seară se explicau pe larg cele

7 laude bisericești și se țineau conferințe duhovnicești.

Pentru că participanții erau cu precădere interesați de trăirea credinței, lucrarea

principală s-a dorit a fi Rugăciunea Inimii.18Aceasta mai ales odată cu venirea

providențială a Părintelui rus Ioan Kulîghin, adevărat trăitor al Rugăciunii-devenit părinte

spiritual al Rugului Aprins. Părintele Ioan “cel Străin” îl consideră pe Daniil Sandu Tudor,

așa cum mărturisea într-o scrisoare, un vrednic urmaș și trăitor al său.19”Rugul Aprins” și-a

continuat activitatea în casa lui Alexandru Mironescu de unde au fost arestați cu toții în

noaptea de 13/14 iunie 1958.

Întors acasă în 1945 constată că a treia sa căsătorie este falitară. Astfel, și acest

lucru îl convinge să se dedice cu totul chemării după care tânjea mult: viața

monahală.Pentru început contribuie la restaurarea mânăstirii Antim, al cărei stareț era

Părintele Vasile Vasilache.

Astfel, în anul 1945, sătul de vremelnicie, Daniil Sandu Tudor, se hotărăște să

părăsească lumea și slujirea ei și să-și închine viața Lui Dumnezeu, intrând ca frate în

mănăstirea Antim.Pe 3 septembrie 1948, fratele Sandu Tudor primește tunderea în

monahism de către I.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei, schimbându-i-se numele în

16 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit.p.717 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău, Caiete 4 Ce e omul?, Editura Christiana, București, 2003 p. 16-1718 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit.p.819 Idem p.9

Agaton.După doi ani, pe 3 martie 1950, monahul Agaton Tudor este hirotonit preot,

ieromonah pe seama mănăstirii Crasna-Gorj, tot de către Mitropolitul Firmilian.

În același an, Ieromonahul Agaton este arestat sub învinuirea devenită pretext

pentru acea dată: fascism și atitudine ostilă guvernului și noii ordini comuniste.Sentința sa

era: cinci ani de muncă silnică, inclusiv la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Este eliberat

după aproximativ trei ani și, odată întors, se mută la Mănăstirea Neamț, unde îi aflăpe

mulți dintre trăitorii de la Antim.Aici va primi, după câteva luni, hirotesia de schimnic și

numele de Daniil, Părintele Ilie Cleopa citindu-i rugăciunile de la hirotesie.20

În 1953 este închinoviat la Mănăstirea Slatina și numit stareț la Rarău.După

mărturia lui Roman Braga, adunase aici vreo doisprezece viețuitori proveniți din toate

straturile sociale inclusiv bucătari, chelneri, militari, vagabonzi, pe care îi iniția în tainele

Rugăciunii Lui Iisus și in cele ale teologiei.21Astfel Părintele Daniil a dus cu el Rugul

Aprins și la Rarău.

În ultimii ani înainte de arestare, obișnuia să coboare în lume, în București, pentru

a-și vedea prietenii și a procura cărți.În noaptea de 13-14 iunie 1958,22 Părintele Daniil a

fost arestat în casa prietenului său Alexandru Mironescu, împreună cu acesta și cu fiul lui,

Șerban- sub acuzația de activitate mistică dușmănoasă împotriva clasei muncitoare, și

condamnat la 25 de ani de temniță grea.23Tot atunci sunt arestați și ceilalți membri ai

Rugului Aprins, între care Părintele Dumitru Stăniloaie, Arhimandriții Sofian Boghiu,

Roman Braga, Benedict Ghiuș,Felix Dubneac, Vasile Voiculescu etc. Vor fi judecați cu

toții în procesul “Lotul Teodorescu Alexandru și alții”.24

A murit în temniță la 17 noiembrie 1962, conform actului său de deces eliberat de

închisoarea Aiud și cu diagnosticul de “hemoragie cerebrală” . O opinie destul de

plauzibilă având în vedere punctul de vedere a Ierodiaconului Paraschiv Cleopa, unul

dintre ucenicii săi care a cules informații despre viața sa și care susține că: “a fost bătut cu

bestialitate fiind adus la spital în comă profundă, cu vărsături bilioase și alimentare,

convulsii tonico-clonice, tahicardie, tensiunea arterială 250/150 și hemoragie cerebrală

masivă la nivelul ventricolelor”25.

Nu se cunosc împrejurările exacte ale morții, nici locul exact unde a fost îngropat,

fiind aruncat în groapa comună a închisorii din Aiud.

20 Idem.p.921 Pr. Constantin Jinga op.cit. p.15022 Idem p.15123 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit.p.1024 Pr. Constantin Jinga op.cit. p.15125 Ierod. Paraschiv Cleopa op. cit.p.10

Părintele Daniil Sandu Tudor n-a cedat deloc în fața torționarilor săi și tocmai de

aceea redescoperirea lui în calitate de Sfințit Mucenic și Mărturisitor ar trebui să fie un act

obligatoriu de cultură creștină.

BIBLIOGRAFIE

Antonie Plămădeală Rugul Aprins, Sibiu, 2005 Constantin Jinga Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor

omul și opera , Editura Christiana, București, 2005

Ierod. Cleopa Paraschiv Starețul Daniil Sandu Tudor, Editura Panaghia

Ieroschimonahul Daniil de la Rarău Caiete 4 Ce e omul? Editura Christiana, București, 2003