1 A.D. Xenopol, C. Erbiceanu, Serbarea ºcolarã de la Iaºi, Iaºi, 1935, p. 141.2 V.A. Urechia, Istoria Scoalelor, de la 1800 la 1864, tom IV, Bucureºti, 1901, p. 369.3 Gh. Ungureanu, Învãþãmîntul juridic în Academia Mihãileanã; De la Academia

Mihãileanã la Liceul Naþional, 100 de ani, 1835-1935, Iaºi, 1936, p. 380.4 Apud Contribuþii la istoria Universitãþii din Iaºi, 1860-1960, vol. I, Bucureºti,

1960, p. 98.

Palatul Universitãþii din Iaºi. Universitatea nouã

Dan Jumarã

Tradiþia învãþãmântului superior în Moldova coboarã pânã în anul 1640,când Vasile Lupu înfiinþa, la mãnãstirea Trei Ierarhi din Iaºi, a sa AcademieMihãileanã.

Aveau sã mai treacã încã douã secole pânã la apariþia, în 1835, a celeidintâi forme de învãþãmânt academic modern la noi, sub denumirea de AcademiaMihãileanã. Au fost discuþii îndelungate cu privire la statutul Academiei, iarrãspunsurile au fost diferite. Oricum, cei mai mulþi dintre cei care au tratatsubiectul, între care ºi A. D. Xenopol, au fost de acord cã instituþia a fost „unaºezãmânt de învãþãturi superioare, universitare”1.

În perspectiva actualã, Academia Mihãileanã nu poate fi socotitã cafiind chiar o universitate, reprezentând însã o importantã verigã în lanþul dez-voltãrii învãþãmântului superior, care a început în Moldova cu mai bine detrei sute de ani în urmã.

Prin din 1835 se fixau ºi normele de funcþionare ale Academiei Mihãilene.Prin Regulament „ºcolile academice” erau împãrþite în trei facultãþi: filoso-ficã, juridicã ºi teologicã, precum ºi douã cursuri speciale extraordinare,cursul geometrico-practic ºi cursul economic2.

Cu timpul, de-a lungul anilor, au mai apãrut ºi alte facultãþi, sistemulde învãþãmânt bazându-se pe Aºezãmântul ºcolar din 1851. La sfârºitul dece-niului al ºaselea al secolului trecut s-a simþit nevoia reorganizãrii facultãþilor,la 23 noiembrie 1859 Departamentul Instrucþiunilor Publice solicitând chiar,de urgenþã, „un proiect definitiv de organizare a facultãþilor”3.

Îi va reveni lui M. Kogãlniceanu, ca ministru, meritul de a fi pus bazeleînvãþãmântului universitar modern. Dupã nenumãrate alte diligenþe în folosuldezvoltãrii învãþãmântului românesc de toate gradele, în 1860, cãrturarul reuºeasã obþinã adoptarea bugetului pentru ºcoli aºa cum îl proiectase. În bugetulrespectiv se prevedeau sume ºi pentru „Chiria unei case pentru facultãþileîntrunite, biblioteca, muzeul de picturã”, la Iaºi4.

Semnatar articol148

5 Ibidem, p. 101.6 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 52/ 1 nov. 1860, p. 217, Arhivele Naþionale Bucureºti,

fond Ministerul Instrucþiunii, dosar 285/1860, f. 23.7 Contribuþii la istoria..., p. 145.

Nu se ºtie când a fost luatã hotãrârea de a se constitui facultãþile ieºeneîn Univesitate; oricum, o menþiune cu privire la aceasta nu existã nici îndocumentele Consiliului ªcolar nici în scrierile lui V. A. Urechia, fostdirector al Departamentului Cultelor ºi Instrucþiunii ºi, totodatã, apropiat allui Kogãlniceanu. Actele ministerului de resort folosesc însã denumirea din 1860.La 6 septembrie 1860, Ministerul solicita Consiliului ºcolar, de exemplu, sã fieîntocmit programul pentru „ceremonialul de deschidere a universitãþii”5.

Solemnitatea respectivã a avut loc la 28 octombrie 1860 (s. v.), într-oclãdire intratã de curând în proprietatrea statului, care devenea astfel „palatal Universitãþii”.

Lãsatã într-o stare destul de jalnicã de fostul proprietar, clãdirea a avutnevoie de toatã priceperea arhitectului ªtefan Emilian pentru a se prezenta ono-rabil la inaugurarea ce a avut loc în prezenþa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Eveniment „care face epocã în istoria românismului”, constituind o„de mult doritã bucurie la care au dreptul sã participe fiecare român”6, fon-darea Universitãþii ieºene a dus la manifestãri de mare entuziasm atât în reºe-dinþa Moldovei, cât ºi în alte localitãþi.

Nu vom face aici un istoric al învãþãmântului superior ieºean, nici unistoric al Universitãþii înfiinþate în 1860, pe aceastã temã existând câtevalucrãri de specialitate, care trateazã pe larg subiectul cu toate implicaþiile sale.

Obiectul studiului nostru este doar istoricul clãdirii noi a Universitãþiiieºene, de pe Bulevardul Copou. Lucrãrile monografice apãrute pânã în pre-zent se ocupã foarte puþin de acest aspect, care îºi are importanþa lui, mai alesîn condiþiile în care clãdirea, care a împlinit deja un veac de existenþã, nece-sitã lucrãri de reparaþii, restaurãri ºi întreþinere, pentru a cãror bunã executaresunt necesare informaþii referitoare la construcþie, extinderile fãcute de-a lungultimpului ºi felul în care s-au fãcut lucrãrile de întreþinere peste ani.

Proprietatea familiei Roznovanu, din strada Universitãþii, din Iaºi, era,fãrã îndoialã, una dintre clãdirile cele mai frumoase ale oraºului de pe Bahlui.Din pãcate, în 1860, se afla într-o stare nu prea bunã. Clãdirea fusese cum-pãratã, în vara anului 1860, de la Ruxandra Roznovanu, pentru suma de18.000 de galbeni. S-au instalat acolo Universitatea, biblioteca, muzeul depicturã ºi ªcoala de Belle Arte. Chiar de la cumpãrare s-a simþit necesitateaunor reparaþii masive. Numai pentru anii 1861-1862 au fost prevãzuþi 3359galbeni în acest scop, iar de-a lungul anilor, lucrãrile de acest fel s-au repetatde multe ori7.

Titlu articol 149

8 Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi, 1860-1960, Bucureºti, 1960, p. 58.9 Contribuþii la istoria..., p. 145 10 Arh. Naþionale Iaºi, fond Primãria Iaºi, dosar 45/ 1891, nr. 1390.11 Idem, dosar 136/1891, ianuarie 12.12 Ibidem, nr. 7925.

Cuprinzând un total de douãzeci ºi ºase de încãperi, patru beciuri lasubsol ºi „atenanse”, compuse din douãzeci de încãperi, sediul Universitãþii s-adovedit, în scurtã vreme, a fi neîncãpãtor pentru scopul cãruia fusese destinat.

Iatã cum era distribuit spaþiul în 1877, de exemplu8:- Facultatea de Drept, 2 sãli- Facultatea de Litere, 1 salã- Facultatea de ªtiinþe, 2 sãli- Cabinetul de mineralogie, 1 salã- Biblioteca, 5 sãli- ªcoala de Belle Arte ºi Muzeul, 9 sãli- Sãli libere: una, „aula mare” la etaj, alta la parter, 3 sãli- Cancelariile rectorului ºi ale profesorilor, 2 sãli.Chiar dupã mutarea, în 1879, a ªcolii de Belle Arte ºi a Pinacotecii,

vechiul edificiu avea sã se dovedeascã prea puþin încãpãtor pentru nevoilecelei dintâi universitãþi a þãrii. Instituþia de învãþãmânt universitar aveanevoie de „un local spaþios, cu laboratoare ºi biblioteci bine înzestrate, asi-gurând cele mai bune condiþii pentru munca didacticã ºi cea ºtiinþificã”9. Dealtfel, chiar însemnãrile memorialistice ale unor profesori precum Petru Ponisau Dragomir Hurmuzescu, reflectã lipsa de spaþiu.

Neîncetatele plângeri ºi insistenþe ale profesorilor ºi rectorului au dus,dupã trei decenii, la deschiderea unui credit de douã milioane lei, destinatclãdirii Universitãþii din Iaºi. Creditul a fost acordat în aprilie 1886 dar pre-gãtirile în vederea construcþiei au mai durat încã cinci ani10. A fost ales unteren, pe dealul Copou, unde fiinþase Teatrul Naþional, ars la 17 februarie 1888,ºi unde se aflau niºte „case” ce adãposteau ªcoala de Belle Arte.

Licitaþia pentru „darea în întreprindere a lucrãrilor de dãrâmare a caselorce se aflã pe terenul destinat” noii construcþii s-a þinut la data de 1 februarie 189111.

„Publicaþiunea” Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice arãta cãterenul destinat „clãdirei Universitãþii din Iaºi” este situat „pe strada Carol I,pe care se afla Teatrul Naþional ºi pe care se gãseºte actualmente ªcoala deBelle Arte ºi pânã în fund, spre str. Toma Cozma ºi Speranþei”12.

Urma ca lucrãrile de demolare sã fie terminate pânã la data de 15 martie1891, antreprenorul fiind obligat „a da terenul liber ºi curãþit de orice material”.

Lucrurile au mers însã mult mai încet decât se planificaserã la Minister.La 1 martie 1891, vechile clãdiri erau încã la locul lor, iar antreprenorul Haim

Semnatar articol150

13 Idem, fond Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi, Rectoratul, dosar 600, f. 3, 92.14 Ibidem, f. 75.15 Ibidem, f. 100.16 Ibidem, f. 154.17 Apud, Contribuþii la istoria..., p. 145.

Tomasis, care câºtigase licitaþia, solicita sã i se comunice dacã lucrarea îi eraadjudecatã, pentru a începe lucrul13.

În sfârºit, la 6 noiembrie 1891, antreprenorul Tomasis terminase dejalucrãrile de dãrâmare a vechilor clãdiri14.

Terenul a fost lãrgit prin cumpãrarea, în 1894, a caselor ºi terenuluiSofiei Ceaur Aslan, învecinate la nord cu terenul pe care se clãdea Universi-tatea ºi la sud cu strada Toma Cozma.

La 28 decembrie 1891, a fost fixatã data licitaþiei pentru „darea înantreprizã a construcþiei Palatului Universitãþii Iaºi”, urmând ca Ministerul sãtrimitã Rectoratului copiile planurilor ºi anexele ce compuneau „proiectuldupã care se va executa construcþiunea”15.

Noua clãdire a Universitãþii ieºene fusese proiectatã de un faimos arhi-tect al vremii, Louis Blanc.

Se pare cã antreprenorii ieºeni nu considerau cã au resursele necesareedificãrii unei asemenea instituþii, odatã ce nici la licitaþia reprogramatã din10 ianuarie 1892, „privitoare la noua clãdire a Universitãþii” nu s-a prezentat niciun amator de a o construi16. Situaþia avea sã se repete la 30 martie, acelaºi an17.

La 20 aprilie 1892 se semna, în sfârºit, contractul pentru construcþie,iar dintr-o corespondenþã trimisã de rector Ministerului rezultã cã, la 5 august1892, lucrãrile erau deja începute.

Cu toate acestea, solemnitatea aºezãrii pietrei fundamentale a nouluisediu universitar ieºean trebuia sã se desfãºoare la 15 octombrie, acelaºi an,dupã cum rezultã dintr-o scrisoare a ministrului Take Ionescu adresatã recto-rului din Iaºi.

„Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, Bucureºti,

9 octombrie 1892Domnule Rector,Am onoare a vã face cunoscut cã pentru solemnitatea punerii petrei

fundamentale a Palatului Universitãþii din Iaºi am fixat data de 15 octombriea.c., pe care am comunicat-o d-lui Prefect al Judeþului, d-lui Primar ºi I.P.S.S.Mitropolit al Moldovei ºi Sucevei.

Aceastã serbare ºcolarã fiind una din cele mai însemnate, cãci se punepiatra fundamentalã a Palatului uneia din cele mai însemnate instituþii dinþarã, îmi voi face o deosebitã plãcere a asista la dânsa.

Titlu articol 151

18 Arhivele Naþionale Iaºi, fond Universitatea „Al. I. Cuza” Iaºi, Rectoratul, dosar 638, f. 5. 19 Ibidem, f. 102.20 Ibidem, f. 104-105.21 Ibidem, f. 178.22 Ibidem, f. 181.

Am onoare dar, a vã ruga sã binevoiþi a lua dispoziþiunile ce veþi credede cuviinþã, împreunã cu dl. L. Blanc, arhitect diriginte, pentru ca ceremoniasã fie cât se poate de solemnã.

Cu aceastã ocaziune, vã rog, domnule Rector, a primi asigurarea dis-tinsei mele consideraþiuni.

Ministru: Take IonescuD-lui. Rector al Universitãþii din Iaºi”

(Arh. Naþ. Iaºi, fond Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaºi, Rectoratul, ds. 607, f. 74)

Se pare însã cã au fost niºte obstacole în respectarea planificãrii fãcutede Minister, solemnitatea despre care este vorba fiind amânatã pânã la 23 mai189318.

Lucrãrile de construcþie a noului Palat universitar trebuiau terminatedupã doi ani, dar aceasta s-a întâmplat abia dupã patru ani.

La 5 septembrie 1897, Ministerul informa Rectoratul ieºean cã, în privinþazilei când urma sã se facã recepþia Palatului Universitãþii „d. Arhitect L. Blanc,consultat în aceastã privinþã, a opinat pentru ziua de 1 noiembrie a.c.”19.

ªi aceastã solemnitate avea sã fie amânatã, odatã ce, la 16 octombrie,Ministerul anunþa: „În vederea serbãrilor ce se vor face cu ocasiunea inaugu-rãrii cursurilor facultãþilor” orele urmau sã fie suspendate pe zilele de 20, 21,22 ºi 23 octombrie 189720.

Inaugurarea a avut într-adevãr loc între datele anunþate.Principele Ferdinand, aflat atunci la Sigmaringen „departe de frumoasa

sãrbãtoare”, amintindu-ºi de ziua în care pusese piatra de temelie a clãdiriiinaugurate, transmiterea tuturor gândurile sale bune ºi îndemnul la înãlþareascumpei noastre patrii21.

La vremea când noua clãdire era inauguratã, ministru al învãþãmân-tului românesc era Spiru Haret.

Puþinã vreme dupã inaugurare, la doar o lunã, se încheia ºi „mutarea ºiaºezarea Bibliotecii din localul cel vechi în cel nou din str. Carol”22.

Edificiul cel nou era prevãzut cu toate instalaþiile necesare pentru bunadesfãºurare a activitãþii în cele cca 550 de încãperi care le cuprindea, încã dela 1 noiembrie 1897 „Ministerul, conform propunerii d-lui Arhitect L. Blanc”,

Semnatar articol152

23 Ibidem, dosar 600, f. 348.24 Ibidem, f. 391.25 Contribuþii la istoria ..., p. 145.26 Arhivele Naþionale Iaºi, fond Universitatea „Al. I. Cuza” Iaºi, Rectoratul, dosar 635, f. 71.27 Ibidem, f. 112.28 Ibidem, f. 130 ºi 181.

aprobând posturile pentru personalul calificat (mecanici, electricieni, fochiºti,ungãtori º.a.) ce urma sã deserveascã instalaþiile existente23.

Pentru montarea acestor instalaþii fusese angajat antreprenorul GiuseppeTrolli, de la firma G. Trolli ºi C. Scolari – antreprenori de lucrãri publice,lucrãrile la „casa maºinilor” fiind terminate definitiv la data de 5 mai 189823.

Nu peste multã vreme, la 2 iunie 1898, antreprenorii Schmidinger ºiOsz terminau ºi ei mobilierul Palatului24.

Aceste întârzieri în privinþa dotãrilor, ca ºi faptul cã nu era rezolvatãproblema aducþiunii apei în clãdire, au fãcut ca aºezarea facultãþilor sã fieamânatã pânã în toamna anului 1898.

S-au instalat aici facultãþile de drept, litere ºi ºtiinþe, aceasta din urmãfiind cea mai favorizatã din punct de vedere al spaþiului.

Noua clãdire avea o faþadã de 130 de m, decoratã, de o parte ºi de altaa frontonului ºi la extremitãþile corniºei cu sculpturi alegorice executate deartiºtii plastici Valbudea, Georgescu ºi Hegel25. O aulã de cinci sute de locuria fost clãditã în centrul construcþiei; o salã mare pentru bibliotecã a fost pre-vãzutã la primul nivel, aceasta fiind cea mai frumos împodobitã încãpere dinclãdire. Friza decorativã, de o excepþionalã frumuseþe este opera unor inspi-raþi pictori: Mureºanu, Alpar ºi Voinescu.

Din pãcate însã, deºi N.A. Bogdan era îndreptãþit sã menþioneze înlucrarea sa Oraºul Iaºi cã „Palatul ce i s-a zidit de stat în str. Carol, ºi în cares-au strãmutat Facultãþile de Drept, Litere ºi ªtiinþe în anul 1897, este foartemare ºi impunãtor”, s-a dovedit foarte repede cã antreprenorii nu s-au strã-duit prea mult pentru a face lucrãri de bunã calitate, imediat dupã inaugurareaclãdirii fiind necesare lucrãri de reparaþii dintre cele mai diverse.

Astfel, la 6 iulie 1898, intendentul Universitãþii aducea la cunoºtinþarectorului faptul cã arhitectul Cugler terminase în condiþii bune lucrãrile dereparaþii la „acoperãmântul de la noul Palat” ºi propunea „angajarea unuitinichigiu cu anu’, care sã þie în bunã stare acoperãmântul”26.

Acelaºi intendent sesiza Rectoratul, la 7 martie 1899, cã în interiorulclãdirii s-au ivit crãpãturi la unele camere, la pereþi, tavane ºi bolþi, solicitândluarea de mãsuri pentru reparaþii27. Câteva sãptãmâni mai târziu, în iunie1899, intendentul revenea, solicitând ºi repararea acoperiºului, asfaltului dincurte ºi a pavajului28.

Titlu articol 153

29 Ibidem, dosar 679, f. 1-2.30 Istroria Universitãþii din Iaºi, p. 130.31 Arhivele Naþionale Iaºi, fond Universitatea „Al. I Cuza” Iaºi. Rectoratul, dosar 635, f. 71.

Pare-se cã sarcina intendentului Universitãþii ieºene era destul deingratã, lucrãrile de reparaþii la aceastã clãdire neîncetând practic niciodatã.Astfel, într-un tabel înaintat ministerului, aflãm cã în vara anului 1904 s-aumontat duºumele noi, s-au reparat tencuielile interioare, acoperindu-se crãpã-turile apãrute în ziduri ºi plafoane, s-au refãcut pavajele ºi mozaicurile, precumºi canalele de scurgere29.

Reparaþiile curente, de genul celor enumerate pânã în prezent, s-auefectuat practic în fiecare an pânã la primul rãzboi mondial.

În perioada rãzboiului din 1916-1918, când Iaºii au devenit, pentru untimp, capitala þãrii ºi centrul rezistenþei naþionale, clãdirea Universitãþii a fostocupatã de Ministerul de Rãzboi ºi de Ministerul Învãþãmântului. Aceasta adus la deteriorarea severã a clãdirii ºi a dotãrilor, spaþiul de învãþãmânt fiindpractic inutilizabil30.

Datoritã multelor reparaþii ce au trebuit sã fie fãcute, cursurile nu auputut fi reluate decât în martie 1919.

La 30 martie 1919, Iulian Teodorescu – rectorul Universitãþii Iaºi ºi N. Stã-nescu, arhitect al Ministerul Instrucþiunii ºi Cultelor, împreunã cu intendentulPalatului Universitãþii, recepþionau „reparaþiile interioare ºi exterioare” exe-cutate de Al. Popovici, arhitect, antreprenor al lucrãrilor efectuate în spaþiulocupat de Ministerul de Rãzboi din noiembrie 1916 pânã în octombrie 1918.S-au efectuat reparaþii la tencuieli, mozaicuri, trotuare de asfalt, corniºe cãzute,pilonii de piatrã de la porþi, zidãrie, pavaj, vopsitorie ºi zugrãveli.

Acelaºi antreprenor, arhitect Al. Popovici, preda, la 3 martie 1922,„lucrãrile de reparaþii ale acoperiºului” clãdirii. Acestea constau din „repa-rarea generalã a învelitorii de tablã de zinc cu petice lipite, completarea plãcilorlipsã cu alte plãci de eternit, daliile preschimbate, învelitoarea de tablã nouãde la acoperiºul laboratorului de botanicã... refacerea jgheabului general dela exteriorul corpului mare al Universitãþii, precum ºi refacerea din nou ajgheaburilor ºi ºeneurilor de la pãrþile învelite cu eternitã”. Lucrarea a fostexecutatã în condiþii bune, urmând a se face doar remedieri minore31.

Dupã Unirea din 1918, Universitatea ieºeanã care, cu începere de la 1 no-iembrie 1933, avea sã se numeascã Universitatea Mihãileanã, se diversificã,având nevoie de mai mult spaþiu pentru sãli de curs ºi seminarii, pentru labo-ratoare ºi biblioteci.

Din acest motiv se va construi o extindere.

Semnatar articol154

32 Ibidem, dosar 987, f. 1.33 Ibidem, dosar 1397, f. 3.34 Ibidem, dosar 1449, f. 222-223.35 Idem, fond Primãria Iaºi, Caziere imobile, dosar 26, f. 2.36 Ibidem, f. 1.37 Ibidem, f, 10.38 Ibidem, f. 17.

Proiectul a fost întocmit de „dl. I.G. Pompilian, arhitect, diplomat de gu-vernul francez ºi diriginte a lucrãrilor noiei Construcþii a Palatului Universitãþiidin Iaºi... de la 5 august 1929, data începerii lucrãrilor”32. A mai lucrat la ace-astã clãdire ºi arhitectul Th. Vasilescu.

Contractul, încheiat în 1927, se concretiza deci dupã 2 ani33.La 27 iunie 1930, ºeful serviciului arhitecturii din cadrul Primãriei Iaºi

se adresa primarului anunþând cã „În str. Carol s-a început încã din anultrecut construirea unei aripi noi a Universitãþii fãrã a se cere autorizaþie ºi ase plãti taxele cuvenite”34 ºi se solicita „invitarea Rectoratului Universitãþii caîn cel mai scurt timp sã fie prezentate planurile pentru autorizare.” Câteva zilemai târziu, la 2 iulie, Primãria soma Universitatea sã înainteze de urgenþã „pla-nurile construcþiei aripei noui”, în caz contrar, lucrãrile urmând a fi oprite35.

Rãspunsul s-a lãsat aºteptat, iar la 25 iulie 1930, arhitectul ºef al ora-ºului solicita ca „inginerul C. Ursescu-Galaþi, antreprenoprul construcþieiPalatului Universitãþii” sã înainteze planurile pentru autorizare36.

Pânã la urmã ameninþãrile cu sistarera lucrãrilor au avut efect ºi, la 2august 1930, rectorul P. Bogdan înainta Primãriei ieºene „un plan ce repre-zintã anexa de construcþie ce se clãdeºte în curtea universitãþii”, solicitândeliberarea autorizaþiei de construcþie37.

Datoritã acestui fapt, planurile arhitectului I. Pompilian au rãmas înarhiva Primãriei Iaºi, fiind ºi singurele exemplare ce mai pot fi consultateastãzi. Din calcule rezultã o suprafaþã totalã construitã de 4502 mp.

Primãria a stabilit o taxã de construcþie de 272.000 lei.Ministerul Instrucþiunii, motivând cã „aceastã operã este de un interes

cultural general”, solicita reducerea taxei38 ºi obþinea aceasta din partea Con-siliului Municipal.

Oricum, la doi ani de la debutul lucrãrilor, la 8 iulie 1931, Primãria Iaºiemitea urmãtoarea Autorizaþie:

„În urma cererii înregistratã la Nr. 30812/1930 ºi pe baza referatuluiServiciului Arhitecturii Nr. 2215/1930, autorizãm Universitatea Iaºi de aconstrui în str. Carol una clãdire conform planurilor anexate, din cãrãmidãmasivã, pe fundaþie de beton, acoperitã cu material nearzãtor...”.

Titlu articol 155

39 Ibidem, f. 14.40 Ibidem, f. 24.41 Idem, fond „Universitatea „Al. I Cuza” Iaºi. Rectoratul, dosar 1397, f. 11.42 Ibidem, f. 1.43 Ibidem, dosar 1449, f. 274.44 Ibidem, f. 228.45 Ibidem, f. 273.46 Ibidem, f. 116.47 Ibidem, f. 104-105.

Nu peste multã vreme, la 13 august 1931, se elibera ºi autorizaþie pentru„înlocuirea racordului existent la apã”, anexându-se planul întocmit tot dearhitectul Jean Pompilian39. Lucrarea a fost apoi executatã de S. A. Nicolaesei.

Odatã cu lucrãrile la noua construcþie s-au desfãºurat ºi lucrãri de repa-raþii ºi îmbunãtãþiri la partea mai veche a clãdirii.

Astfel, dintr-un document întocmit la 25 aprilie 1932 rezultã cã, pentrurefacerea planºeului cancelariei Facultãþii de ªtiinþã, au fost executate urmã-toarele lucrãri: desfacerea planºeului vechi pentru a demonta grinzile, înlo-cuirea grinzilor planºeului cu grinzi de brad, refacerea plafonului cu ºipci ºitrestie legatã cu sârmã, tencuirea plafonului, scoaterea mozaicului ºi înlo-cuirea cu duºumele40.

Se pare cã au existat oarecari temeri în legãturã cu efectul pe care ada-osul de construcþie l-ar putea avea asupra clãdirii principale. La 30 septem-brie 1932, inspectorul general V. Roºu ºi profesorul arhitect I. Pompilian,convocaþi de rector pentru a constata „starea clãdirii vechi în legãturã cu nouaconstrucþie”, au constatat existenþa unor fisuri cu deplasãri în mozaicuri ºiziduri, dar au considerat cã „fisurile ivite nu prezintã absolut nici un pericolpentru utilizarea ºi de aici înainte a vechii clãdirii”41.

La data de 8 august 1933, se fãcea recepþia definitivã a corpului de clã-dire început în 1929. Reprezentanþii Universitãþii, ai Ministerului, proiec-tantul ºi antreprenorul, reuniþi într-o Comisie, constatau cã „toate acestelucrãri s-au executat conform planurilor ºi ordinelor date în cursul executãriilucrãrilor”42.

În anii care au urmat, pânã în 1940, s-au mai efectuat urmãtoarelelucrãri: continuarea casei scãrii la Facultatea de Litere43, completarea acope-riºului ºi construcþia unor noi cupole, construirea unui coº pentru centrala ter-micã44, s-a amenajat subsolul III45, s-a amenajat Institutul de Geografie ºi Pale-ontologie46, s-a amenajat spaþiul ocupat de Rectorat ºi Sala paºilor pierduþi47.

La 10 noiembrie 1940, a avut loc un cutremur care a afectat destul demult clãdirea Universitãþii de pe dealul Copoului.

Se pare cã situaþia financiarã a Ministerului Instrucþiunii era destul deprecarã, odatã ce abia în august 1941 se alocau, cu zgârcenie, ºase sute cincizeci

Semnatar articol156

48 Ibidem, f. 101.103.49 Ibidem, dosar 1674, f. 3-7.50 Ibidem, dosar 2340, f. 255.51 Ibidem, f. 398.52 Ibidem, f. 273.53 Ibidem, dosar 160/1947, act din 10 iulie 1946.

de mii lei pentru reparaþii ºi aceasta cu condiþia de a se obþine „o sumã celpuþin echivalentã, punând la dispoziþie toate mijloacele locale”48.

Universitatea „Cuza-Vodã”, cum s-a numit instituþia din 1942, a con-tinuat sã-ºi facã reparaþiile curente ºi în timpul anilor de rãzboi, o atenþie spe-cialã acordându-se acoperiºului49.

În 1943, intendentul Universitãþii avea în grijã 12 imobile, strãduindu-se sã le menþinã pe toate în stare bunã, reparându-le ºi întreþinându-le cât seputea mai bine. Aceste imobile erau urmãtoarele50:

- Clãdirea Universitãþii din Iaºi, str. Carol nr. 24;- Cãminul central de studenþi,str. Pãcurari;- Cãminul de studente „Regina Maria”, str. Carol;- Cãminul studenþilor mediciniºti, str. Sãrãrie (fost Gimnaziul „ªtefan

cel Mare”);- Cãminul studenþilor, str. Sãrãrie, Nr. 187;- Observatorul astronomic Copou;- Muzeul de antichitãþi, str. Carol;- Laboratorul de bacteriologie (Casele Borcea), str. Buzdugan- Grãdina botanicã, str. Carol;- Muzeul de istorie naturalã, str. I.C. Brãtianu;- Imobilul Eftuºescu, str. Albineþ, Nr. 24.Toate aceste clãdiri, ca ºi sediul central al Universitãþii, au avut destul

de mult de suferit în perioada rãzboiului.O nouã campanie de reparaþii ºi modernizãri începea dupã terminarea

rãzboiului.În iulie 1946, de exemplu, se fãceau demersuri pentru lucrãrile „de ins-

talare a conductelor de gaz la mesele laboratoarelor de chimie organicã aleFacultãþii de ªtiinþe”51.

Tot în vara anului 1946, se amenaja subsolul I al Universitãþii (baºca) –depozitul de cãrþi, lucrãrile, conform devizului întocmit, fiind de amploare52.

La 2 septembrie 1946, Universitatea „Cuza-Vodã” organiza o licitaþiepentru „darea în antreprizã” a urmãtoarelor lucrãri:

„1. La fostul depozit de cãrþi al Bibliotecii Centrale (baºca),în valoarede 89000000 lei; 2. La laboratorul de Fiziologie animalã, subsol II, în valoare,

Titlu articol 157

54 Ibidem, act din 2 iulie 1946.

dupã deviz, de 18000000 lei; 3. La Laboratorul de Mineralogie, amenajareaunei camere, în valoare, dupã deviz, de lei 18859000 lei”53.

Acoperiºul clãdirii fiind într-o stare defectuoasã, la 8 august 1946, s-aorganizat o licitaþie pentru „executarea lucrãrilor de învelitoare cu tablã aUniversitãþii, în valoare de 4000000 lei Lucrarea a fost adjudecatã antrepre-norului Constantin Vrabie, care trebuia sã o execute în termen de 30 de zile.

În toamna anului 1946, la 3 septembrie, s-a fãcut o licitaþie ºi pentru„lucrãrile de amenajare ºi reparaþie a instalaþiilor sanitare, de gaz ºi vapori lalaboratoarele Facultãþii de ªtiinþe”54.

Este demn de remarcat faptul cã, la toate licitaþiile pentru darea înantreprizã a diferitelor lucrãri, fie ele de construcþii, reparaþii sau instalaþii,arhitectul proiectant Jean Pompilian era de faþã.

Lucrãri de mai micã amploare s-au desfãºurat în continuare.O degradare accentuatã a faþadei ºi a altor pãrþi componente ale clãdirii

Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” impunea începerea, în 1952, a unorlucrãri de reparaþii capitale ce includeau: tencuirea faþadei principale, terminareaLaboratorului de Mineralogie, început mai demult, reparaþii la instalaþiile sani-tare ºi de încãlzire precum ºi reparaþii generale la Observatorul astronomic.

Lucrãrile au continuat în anul 1953, fãcându-se dese intervenþii laMinisterul Învãþãmântului Superior pentru repartizarea de fonduri ºi mate-riale în vederea finalizãrii lucrãrilor. Se pare cã au fost dificultãþi reale în acestsens, fiind greu de contractat chiar lucrãrile deoarece singura firmã care exe-cuta construcþii în oraºul Iaºi, la acea vreme, ºi putea fi angajatã, era I.R.C.L.Iaºi. Celelalte douã firme de construcþii existente nu erau disponibile deoareceI.C.T. nu executa lucrãri decât pentru C.F.R., iar Sovrom Construcþii nu exe-cuta decât lucrãri cu o valoare de peste 10 milioane lei.

Cu toate acestea, în 1954 lucrãrile demarate în 1952 aveau sã fie ter-minate, aproape de stadiul de finalizare, dupã cum rezultã dintr-un memoriulal Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” înaintat Ministerului.

În perioada care s-a scurs de atunci ºi pânã în anul 2004 nu au mai avutloc reparaþii mai însemnate la sediul Universitãþii de pe dealul Copoului ºinici nu s-au mai fãcut lucrãri de construcþie importante, ci s-au efectuat doarlucrãrile de reparaþii curente ºi de întreþinere.