Z l{o,'ld Dahl

\

ROALD DAHL .A*=

MruILDAIlustrafii de Quentin Blake

Traducere din englezi gi notede Christina Anghelina

4RThUR

\

Cuprins

Cititoarea zDomnul Wormwood, cel mai grozavvAnzdtor de magini . ......23Pildriaqilipiciul ..... ...........32Fantoma .,,.,....41Aritmetici. .......54Unbirbatblond-platinat ..........62DomniEoara Honey . ......73DomniEoaraTiunchbull ..........92Pnringii .........101Aruncarea cu ciocanul . ..........ll4Bruce Bogtrotter gi tortul ........132Lavender. .......149Examinareasiptdmdnali ........157Primul miracol ..........176Al doilea miracol ........188CisupdomnigoareiHoney .......196PovesteadomnisoareiHoney. .....214Numele. ........228Antrenamentul. . . . . . ....232Al treilea miracol ........238Unciminnou ... .......250

Cititoarea

Se intlmpli un lucru curios cu pirinfii. IndiferentcAt sunt de nezuferifi qi prost-crescu;i copiii 1or, ei igi

lnchipuie mereu ci sunt cei mai grozavi copii din lume.

Unii merg chiar mai departe. Sunt aga de orbili de

adoralia pe care i-o poarti copilului, incAt ajung siJcreadi un geniu.

Nu ci ar fi ceva gregit in asta, firegte. A"ga sunt oa-

menii croif din fire. Dar sunt momente in care acegti

pirinfi se trezesc si-gi ridice in slivi odorul chiar in fala

ta - carel gtii ca pe-un cal breaz. Ei, atunci mai ci-fivine se strigi: ,,Aduce;i-mi un ligheanl Vomit!"

l

invi;Storii gi profesorii se lovesc cel mai des de lal-dele degdnfate ale unor mAndri progenitori la adresa

progeniturilor; dar nu se lasi nici ei mai prejos gi le dau

replica in scris, prin intermediul carnetului de note.

Dac-ag fi profesor, ap scrie nigte comentarii extremde dure la adresa acestor plozi. ,,Fiul dumneavoastri,Maximilian", aq zice, ,,nu e bun de nimic. Sper ciavefi o afacere de familie in care sil bigali dupi ce

termini gcoala, fiindci e limpede ci nu-gi va giside lucru niciunde altundeva." Sau, daci aq fi cumva

intr-o dispozilie lirici in acel moment, aq zice: ,,Este

I8l

.t frr4 /.

o curiozitate a naturii faptul ci licustele au organele

auditive pozilionate pe lateralele abdomenului. Fiica

dumneavoastri, Vanessa, judecAnd dupi cAt a lnvefat

ln acest trimestru, pare si n-aibi aceste organe deloc."

Ba chiar ag putea face o incursiune in qtiinlele na-

turale, scriind: ,,Cicadele Petrec $ase ani zub pirnAnt

in stadiu larrar gi doar gase zile ca fluturi liberi, bucu-

rAndu-se de soare qi de aer. Fiul dumneavoasud, Wilfu,a petrecut deia pase ani ca larvi la noi ln gcoali 9i

aflteptim si vedem daci va iegi weodati din crisalidd."

O fetili mai urAcioasi m-ar face s5 scriu ceva de genul:

,,Fiona posedi frumusefea glacial5 a unui aisberg, dar,

Ils

spre deosebire de acesta, n-are nicio profunzime."Da, cred cd mi-ar pldcea sd scriu astfel de comentariidespre elevii nesuferili din clasi. Dar si nu pierdemwemea. Haideli si continuim.

Din cAnd ln cAnd, mai dai $ peste soiul opus depirinli: cei cirora nu le pasi de copii gi care, firegte,sunt chiar mai rii decAt cei care-i risfali peste m5zuri.

Dornnul gi doamna Wormwood erau genulde plringi indiferengi. Aveau doi copii: un

bdiat pe nume Michael gi o fati numitdMatilda gi mai ales pe Matilda o priveau

ca gi cum n-ar fi fost buni de nimic -ca pe o scami care-fi sti lipiti pe haine

pAni cAnd la un moment dat o desprinzi gi

o zv6rli cAt colo. Domnul gi doamnaWormwood aqteptau ziua in carevor putea sclpa de MatildatrimilAnd-o departe, in ;ara

vecini, sau poate gi mai departe.

. E destul de neplicut si vezi nigte pirinficare se poartA urAt cu copiii lor obignuiSi,insi e strigdtor la cer si-i vezi ci trateaziun copil cu totul neobignuit caqi cum n-arfi bun de nimic. $i, cAnd spun neobignuit,weau si spun un copil sensibil gi inteligent. Matildaavea ambele calitfii, dar era, mai ales, foarte inteligenti.

Avea o minte aga de ascugitd 9i atAta putere de infelegere,

lncAt nici cei mai prostinaci pirinli n-ar fi putut-o trece

cu vederea. Domnul gi doamna Wormwood erau insiatAt de obtuzi gi atAt de tnchistaqi ln propria lor micime,

cI le era cu neputinli si:gi aprecieze corect fiica. Ca sifiu sincer, cred ci nici n-ar fi bigat de seami daci inu-obunS zi Matilda s-ar fi tArAt prin casi cu un picior rupt.

Fratele Matildei, Michael, era un copil cum nu se

poate mai obignuit - insi ea, afa cum am mai spus,

era cu totul gi cu totul deosebitS. La vdrsta de un an 9ijumdtate votbea cursiv qi avea vocabularul unui adult.

Cu toate acestea, pirinfii, ln loc s-o laude, ii spuneau

ci vorbegte ca o moari neferecati gi-i aminteau tottimpul ci fetilele trebuie sI se faci vizute, nu auzite.

PAni la trei ani, Matilda lnvifase deja si citeasci cu

aiutorul ziarelor gi al revistelor din casi. La pafru ani

,**t+-.i ua'i

'"1 l*

deja citea foarte bine, aga ci se apuci si caute cirfi.La ei in casi insi nu se gisea decAt o carte - un volumintitulat Bucdtdria pentru tofi care aparfinea mameiei. Dupi ce o studie din scoarfi-n scoa4i gi lnvi;i pe

de rost toate rEetele, Matilda decise ci vrea ceva maiinteresant.

- Tati, zise ea, pogi s5-mi cumperi o carte?

- O carte? La ce naiba i1i trebuie fie o carte?

- Vreau si citesc, tati.

- Adicd televizorul nu-fi mai place? Avem untelevizor grozav cu diagonala de treizeci de centimetrigi tu wei o carte? Egti cam risfifatS, domnipoarS!

in timpul siptiimAnii, apnrape tn fiecare dupi-amiaziMatilda rlmAnea singrri acasi. Fratele ei (care era

cu cinci ani mai mare) era plecat la gcoalS. Tatil eimergea la lucru, iar mama se ducea si joace bingo

,r]

intr-un origel aflat la treisprezece kilometri distangi.

Doamna Wormwood era lnnebuniti dupi bingo gi juca

de cinci ori pe siptimAni. in dupi-amiaza zilei ln care

tatil ei refuzase si-i cumpere o carte, Matilda porni

singurici spre biblioteca din origel. P59i lniuntru pi

se prezenti domnipoarei Phelps, bibliotecara, apoi ln-

trebi daci i se permite si stea acolo gi si citeasci o

carte. Domnigoara Phelps rimase desnrl de surprinsi

de aparilia prichindulei care venise singuri, neinso;itl

de niciun adult, lnsi ii rispunse ci era bineveniti.

- Putefi si-mi spuneli, vi rog, unde gisesc'cir1i

pentru copii? intrebi Matilda.

- Uite acolo, pe rafturile de jos, rispunse domni-goara Phelps. Vrei s5-fi caut eu una frumoasi, cu multe

imagini?

- Nu, mullumesc, rispunse fetila. Mi descurc

singuri.

$i uite-a9a, de atunci incolo, in fiecare dupi-masd,

imediat dupi ce maici-sa pleca la bingo, Matilda se

ducea la biblioteca din origel. li lua doar zece minute

de mers pe jos pAni acolo gi, odati ajunsi, se Puteabucura de doui ore neintrerupte de pace, in timpulctrrora gedea comod lntr-un colliqor gi devora carte

dupi carte. CAnd termini de citit toate ci4ile pentru

copii, se apuci si caute altceva.

i,,

*g

m tlir*II

ILI

Domnigoara Phelps, care o privise fascinati pe par-

cursul ultimelor siptimAni, se ridicl de la birou qi liiegi in lntimpinare.

- Ai nevoie de ajutor, Matilda? zise ea.

- Md intreb ce-ap mai putea citi, spuse Matilda.

Am terminat toate ci4ile pentru copii.

- Vrei si spui ci te-ai uitat la poze?

- Sigur, dar am citit qi textul.Domnipoara Phelps era mult mai inalti decAt

Matilda, aga ci o privi pe copilS de sus, iar fetifa ii in-toarse privirea, serioasi.

- Unele nu prea mi-au plicut, spuse Matilda, altele

lnstr mi s-au pirut grozave! Mi-a plicut foarte multGrddina seoetd. Era plini de mister. O cameri secreti

ascunsi in spatele unei ugi inchise gi o gridini secreti

ascunsi-n spatele unui zid.

Domniqoara Phelps rimase cu gura ciscatS.

- Auzi, Matilda, cafi ani ai tu, de fapt? intrebi ea.

- Am patru ani fi trei luni, rispunse Matilda.

Domniqoara Phelps rimase cu gura cdscati de ui-

mire, dar se stridui si pistreze o mini calmi.

- Ce 1i-ar plScea si cites,ti? intrebi ea.

- Aq dori o carte foarte bun5, dintre cele care le plac

oamenilor mari, rispunse Matilda. O carte celebri. Nugtiu nume de autori.

i

I ,)

Domniqoara Phelps studie cu multi atenfie gi firigrabi rafturile bibliotecii. Nu prea gtia ce sd aleagi.

De fapt, se intreba ea, ce carte celebri de oameni maripo;i si alegi pentru o fetili de patru ani? La lnceput se

gAndi si ia un roman de dragoste, cum sunt cele care

le plac adolescentelor, lnsi, firi si gtie din ce motiv,

ocoli in cele din urmi acel raft.

- Ia vezi daci-1i place asta, spuse ea intr-un tArziu.

E o carte foarte cunoscuti gi foarte buni. Daci e prea

'6 I

lungi pentru tine, spune-mi gi-am si-;i caut ceva maiecurt gi mai uEurel.

- Marile speranfe, citi Matilda pe coperti, deCharles Dickens. Da, lreau s-o citesc!

,,Cred c-am lnnebuniti iEi zise domnigoara Phelps,

lnstr Matildei ii spuse:

- Sigur cd da, ia gi citegte-o.ln dupS-amiezele care urmari, domnigoarei Phelps

li fu foarte greu si-gi ia ochii de la mogildeap care pe-trccea ore-n gir pe fotoliul din colq, cu cartea-n bra;e.Cartea era mare gi grea, aga ci fetifa trebuia s-o lind in1xral5 gi citea aplecati peste 6le. CAt de ciudat era sivadtr o gAlmi de copili cu pirul negru, care nici micarnu ajungea cu picioarele la podea, complet absorbititlc aventurile lui Pip gi ale domnigoarei Havisham, decasa ei nipiditi de pAnze de piianjen 9i de vraja pe care

rnarele scriitor Charles Dickens o fesuse cu miiestrierlin cuvinte. Singurul gest pe care-l ficea miculacititoare era si intoarci pagina, iar domnigoarei Phelps

i sc rupea inima de fiecare datl cAnd venea vremea s-obatl pe umir gi s5-i spuni:

- Matilda, e ora cinci firi zece.tln prima siptimAnd in care feti;a incepuse si vini

la biblioteci, domnigoara Phelps o intrebase:

- Mimica ta te aduce pAnI aici gi apoi te agteaptila iegire?

i

lr7