Capitolul I - Care arata cum Candid a crescut ntr-un castelfrumos si cum a fost alungat de-acoloEra odata n Vestfalia, n castelul domnului baron Thunder-ten-tronckh, un baiat caruianatura i daruise apucaturile cele mai blnde. i citeai sufletul pe fata. Judeca lucrurile destul debine desi avea o minte foarte simpla: cred ca din cauza asta l chema Candid. Vechii slujitori aicasei banuiau ca era fiul surorii domnului baron si al unui preacinstit si bun gentilom de prinpartea locului dar cu care domnisoara nu voise sa se marite pentru ca nu putuse sa-i faca dovadadect de saptezeci si unu de naintasi n spita neamului iar restul arborelui sau genealogic sepierduse cu trecerea timpului.Domnul baron era unul din cei mai puternici seniori ai Westfaliei si asta fiindca palatul lui aveausa si ferestre. Odaia cea mare era chiar si tapetata. Cu toti cinii din curte putea, la nevoie, saalcatuiaca o haita de vnatoare; rndasii faceau pe haitasii; preotul din sat era duhovnicul contelui.Toti i ziceau monseniore" si faceau haz cnd spunea snoave.Doamna baroana, care avea vreo trei sute cincizeci de livre1, era la mare cinste din pricinaasta si primea musafirii cu maretie, ceea ce sporea respectul lumii fata de dnsa. Fiica eiCunigunda, n vrsta de saptesprezece ani, era rosie la fata, stralucitoare, grasa si nurlie. Fiulbaronului era n toate vrednic de tatal lui. Preceptorul Pangloss era oracolul casei si Candid iasculta lectiile cu toata ncrederea vrstei si a firii pe care o avea.Pangloss preda metafizico-teologo-cosmolo-tontologia. Dovedea n chip admirabil ca nu esteefect fara cauza si ca, n aceasta lume care e cea mai buna din toate lumile cu putinta, castelulmonseniorului baron era cel mai frumos dintre toate castelele si doamna baroana cea mai bunadintre toate baroanele posibile.- E demonstrat, zicea el, ca lucrurile nu pot fi altfel: pentru ca, totul fiind facut n vedereaunui scop, totul este n chip necesar facut pentru scopul cel mai bun. Nasurile au fost facute ca sapoarte ochelari; de aceea avem ochelari. Picioarele sunt n chip evident alcatuite ca sa poarteciorapi si de aceea avem ciorapi. Pietrele au fost formate ca sa fie cioplite si sa se faca din elecastele, de asta monseniorul are un castel foarte frumos: cel mai mare baron al tinutului trebuiesa aiba casa cea mai frumoasa; si porcii fiindca au fost facuti ca sa fie mncati, mncam carne deporc toata vremea; prin urmare cei care au spus ca toate-s bune au spus o prostie; trebuiau saspuna ca toate sunt cum nu se poate mai bine.Candid asculta cu atentie si cu nevinovatie, si asta fiindca i se parea ca domnisoaraCunigunda era strasnic de frumoasa desi nu-si lua niciodata ndrazneala sa-i spuna acest lucru. Segndea ca dupa fericirea de-a te fi nascut baron de Thunder-ten-tronckh; al doilea grad de fericireera sa fii domnisoara Cunigunda, al treilea s-o vezi n fiecare zi si al patrulea s-asculti lectiilemagistrului Pangloss, cel mai mare filozof al provinciei si prin urmare al lumii.Odata Cunigunda, pe cnd se plimba prin preajma castelului n paduricea care se chemaparc, vazu ntr-un tufis pe doctorul Pangloss care dadea o lectie de fizica experimentala fetei ncasa a mama-si, o bruneta foarte draguta si foarte docila. Cum domnisoara Cunigunda avea multaaplecare catre stiinta, observa cu de-amanuntul experientele repetate la care fu martora, vazulimpede ratiunea suficienta2a doctorului, efectele si cauzele, si se ntoarse acasa foartezbuciumata, foarte gnditoare, plina de dorinta de a ajunge si ea savanta, gndindu-se ca arputea foarte bine sa fie ratiunea suficienta a junelui Candid care si el la rndul lui ar putea sa fiea ei.Pe cnd se ntorcea la castel ntlni n drum pe Candid si se nrosi; Candid se nrosi si el; ea i dadu buna ziua cu glasul pe jumatate si Candid vorbi cu ea fara sa stie prea bine ce-i spune. Adoua zi, dupa prnz, dupa ce se ridicara de la masa, Cunigunda si cu Candid se nimerira mpreuna n dosul unui paravan; Cunigunda se facu ca-si scapa pe jos batista. Candid ridica batista; ea l luacu nevinovatie de mna, tnarul saruta cu nevinovatie mna domnisoarei cu o vioiciune, cu osimtire, cu o gingasie deosebita; gurile lor se ntlnira, ochii li se aprinsera, genunchii ncepura sale tremure si minile sa umble n toate partile. Domnul baron de Thunder-ten-tronckh trecu pelnga paravan si, vaznd acea cauza si acel efect, dadu afara din castel pe Candid cu zdravene1Cam 175 kg.2Principiu al lui Leibniz, potrivit caruia nimic nu exista sau nu se face fara oratiune suficienta.(Invocat nmod ironic).2 picioare n spate. Cunigunda lesina; cnd si veni n fire mnca o chelfaneala de la doamnabaroana; si a fost mare mhnire n cel mai frumos si mai placut dintre toate castelele cu putinta.Capitolul II - Ce a facut Candid cnd a ajuns printre bulgariCandid, alungat din paradisul pamntesc, merse multa vreme fara sa stie ncotro, plngnd,ridicnd ochii la cer si ntorcndu-i adesea catre cel mai frumos castel dintre toate castelele, ncare locuia cea mai frumoasa dintre baronite. Se culca flamnd pe cmp, ntre doua brazde;ningea cu fulgi mari. A doua zi, nghetat de frig, se tr cum putu pna la orasul din apropiere carese chema Valdberghoff-trarbk-dikdorff, fara un ban, mort de foame si de osteneala. Se opri ndurerat la usa unei crciumi. Doi barbati mbracati n haine albastre1l vazura.- Camarade, zise unul, ia uite ce flacau voinic; si are si naltimea care trebuie.Se apropiara amndoi de Candid si l poftira foarte curtenitor la masa.- Domnilor, le spuse Candid cu o fermecatoare modestie, mi faceti mare cinste, dar n-am cuce sa-mi platesc mncarea.- Vai, domnul meu, i spuse unul din cei doi cu haina albastra, persoane cu chipul si cumeritele dumitale nu platesc niciodata; ia spune ce naltime ai? eu zic ca ai cinci picioare sijumatate.- Da, domnilor, chiar atta am, zise el cu o plecaciune.- Atunci, sezi cu noi la masa; nu numai ca o sa-ti platim noi mncarea, dar o sa-ti dam si decheltuiala. Cum se poate ca un om ca dumneata sa nu aiba nici un ban; oamenii trebuie sa seajute unii pe altii.- Aveti dreptate, zise Candid; asa zicea si domnul Pangloss si vad ca toate sunt cum nu sepoate mai bine. l rugara sa primeasca ctiva scuzi; el lua banii si voi sa semneze o chitanta; ceilalti spuseraca n-au nevoie si se asezara cu totii la masa:- Nu-i asa ca iubesti pe...- O! da, raspunse el, iubesc pe domnisoara Cuniguanda!- Nu, spuse unul dintre domnii aceia, noi te ntrebam daca iubesti pe regele bulgarilor.- Cum sa-l iubesc daca nu l-am vazut niciodata!- Se poate? rege ca el nu se mai afla! Hai sa bem n cinstea lui!- Cu cea mai mare placere, domnilor!Si bea.- Bun! spun ceilalti. De-acum nainte esti sprijinul, aparatorul si eroul bulgarilor; te-aicapatuit si ai sa te umpli de glorie.Si ndata i pun lanturi la picioare si l duc la regiment. Aici l pun la smotru, la dreapta, lastnga, baga vergeaua n pusca, scoate vergeaua, ocheste, trage, ntinde pasul, bate talpa si imai dau si treizeci de nuiele la spate; a doua zi treaba merge mai bine si mannca numai douazecide nuiele; a treia zi i dau numai zece si camarazii se uita la el ca la o minune.Candid, uluit cum era, nu-si dadea nca bine seama cum devenise erou. ntr-o zi deprimavara ce-i veni lui? porni singur la plimbare, si merse tot nainte creznd ca omul ca sianimalul are dreptul sa se foloseasca de picioarele lui asa cum i place. Nu facu nici doua leghe sise pomeni ca patru alti eroi, nalti si zdraveni, l ajung din urma, l leaga si-l duc la nchisoare. Fu ntrebat dupa lege ce-i place mai mult: sa-i traga tot regimentul cte treizeci si sase de nuiele sausa fie daruit cu douasprezece gloante de plumb n cap. Degeaba spuse el ca vointa omului e liberasi ca n-avea pofta nici de una, nici de alta; trebui sa aleaga. Se hotar pe temeiul acelui dar de laDumnezeu, care se cheama libertate, sa aleaga nuielele. De treizeci si sase de ori trebuia satreaca prin fata regimentului si fiecare soldat sa-i traga cte o nuia; a trecut de doua ori.Regimentul era alcatuit din doua mii de oameni; s-a ales cu patru mii de lovituri care de la ceafapna la sezut i-au dezgolit muschii si nervii. Cnd sa nceapa a treia oara, Candid, care nu maiputea, ceru ca o favoare sa fie mpuscat. Capata aceasta favoare. l legara la ochi si l pusera ngenunchi. Regele bulgarilor, care tocmai trecea pe-acolo, ntreba ce-a facut osnditul si, cum erafoarte destept, ntelese dupa ce vorbi cu Candid ca acesta era un june metafizician care habar n-avea ce-i pe lume si l ierta de pedeapsa cu o marinimie care va fi slavita n toate jurnalele si n1 Aluzie la recrrutorii prusieni care erau mbracati n albastru. Voltaire n capitolul acesta i porecleste peprusieni bulgari; francezii sunt numiti abari.3