Dadaism

S-a lansat pe 6 februarie 1916 ca o miscare anti-artistica, in sensul ca a respins felul in care arta era

definita, perceputa si apreciata in perioada contemporana. Curentul fondat la Zurich, Elvetia, a

reprezentat o reactie la Primul Razboi Mondial. Nu avea elemente estetice bine definite, dar adeptii

curentului impartaseau aceeasi atitudine nihilista fata de asteptarile traditionale ale artistilor si

scriitorilor.

Fondatorul acestui curent este poetul de origine romana Tristian Tzara, caruia i s-au alaturat scriitorii

Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp. Pictorii romani Marcel Iancu, Francis Picabia,

Marcel Duchamps din Statele Unite si Max Ernst, K. Schwietters din Germania.

Din punct de vedere artistic, dadaismul contopeste elemente ale futurismului italian, cubismului francez

si expresionismul german. Pledeaza pentru neprevazut, arbitrariul total, abolirea formelor si organizeaza

spectacole prin care se pronunta impotriva artei, gustului estetic sau moralei.

Dadaismul este in primul rand un spirit de revolta indreptat impotriva nu doar a unor principii literare, ci

si a unui mod de viata si a unui tip de societate. Negatia dadaista merge pana la anularea sensului

limbajului vazut ca artificial, incapabil sa exprime adevarul sens al vietii. Incearca sa raspunda absurdului

prin absurd.