Dacii nu au pierit, au fost doar eliminați din documente… DEZVĂLUIRI

Oct 08, 2015 Dezvăluiri 7

Acest articol este scris după ce am realizat filmul “DACII NU AU PIERIT, AU FOST ȘTERŞI DIN DOCUMENTE“ ca urmare a curiozității mele de a afla de ce se afirmă în lumea științifică a istoricilor că dacii au dispărut ca popor la scurtă vreme după retragerea Aureliană ca urmare a năvălirilor popoarelor migratoare. 

Pentru a realiza acel film am apelat la surse primare şi secundare. Acestea sunt publicate între anii 1549 şi 2000.

O parte din edițiile analizate sunt texte scrise fie în limba greacă sau latină, fie texte bilingve (greacă – latină). Restul sunt scrise în franceză, engleză, germană, italiană şi română. Marea majoritate a cărţilor şi revistelor le-am “descărcat” de pe Google Books.

Pentru a obține informații suplimentare şi a intra în posesia celorlalte cărţi am purtat corespondenţă cu următoarele biblioteci:

·         Biblioteca Centrala Universitară București ·         Biblioteca Academiei Române ·         Biblioteca Națională a României ·         Bibliothèque nationale de France ·         Universitätsbibliothek Ludwig-Maximilians-Universität München ·         University of Illinois at Urbana-Champaign ·         University of Wisconsin-Madison ·         Hathi Trust Digital Library

Ipoteza mea este că tot acest eșafodaj al argumentelor care vrea  să demonstreze că dacii au dispărut ca popor se bazează pe scrierile lui Gyula Moravcsik, mai precis pe forțarea de către acesta a interpretării unui pasaj scris de Anna Comnena în lucrarea “Alexiada”.

Toata teoria lui Moravcsik (“dacii = ungurii”) se bazează pe forţarea “KRAL = rege ungur”.

Consider că prin acest film demonstrez ca Gyula Moravcsik a făcut o serie de erori doar pentru a demonstra că “dacii = ungurii”.

Articol și film de BOGDAN BOBOLEA

Sursa: http://www.dantanasa.ro/video-dacii-nu-au-pierit-au-fost-doar-eliminati-din-documente/

EXCEPȚIONAL: Vlaherne – Pe urmele valahilor din Bizanţ. O poveste care începe ACUM 1.600 de ani…

Oct 07, 2015 Dezvăluiri 5

„În anul 450 după Christos, o mare colonie de proto-români originari din Dobrogea de azi (numiţi „vlahi” de popoarele germanice invadatoare ale începutului Mileniului Marilor Migraţii) s-a stabilit lângă zidurile Constantinopolului. Erau conduşi de ducele lor legendar numit Blachernos. Aşezarea lor s-a numit încă de la bun început Vlacherne, celebrul cartier al Bizanţului, pe care împăratul Heraclius cel mare îl va încorpora Cetăţii în anul 627.

Timp de o mie de ani, colonia valahilor din Constantinopol va evolua odată cu Imperiul Bizantin şi se va prăbuşi odată cu acesta. Aici se va edifica în timp fabulosul palat imperial cu acelaşi nume. Echipa TVR porneşte în lungul şi în latul Peninsulei Balcanice într-un seducător periplu istoric prin locurile-cheie care au marcat istoria etniei vlahilor sud-dunăreni ce aveau Constantinopolul ca Axis Mundi, dar cu care, adeseori, s-au aflat în teribile conflicte.

Iniţiatorul şi autorul proiectului care va conţine în final trei părţi este regizorul Tudor Chirilă, un pasionat de istoria românilor sud–dunăreni. Timp de peste zece ani a încercat să realizeze aceste peripluri pe meleaguri locuite în vechime de populaţii române. Cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, cele două filme au putut fi realizate începând cu

anul 2013. Cea de-a treia parte a proiectatei trilogii – Cercul valah de sud –  este în pregătire.

TVR 1 prezintă singurele documentare de lung metraj realizate până în prezent despre românitatea sud-dunăreană: Maurovlahica – Recviem pentru o etnie dispărută  şi Vlacherne – pe urmele valahilor din Bizanţ. Filmele sunt realizate de TVR în parteneriat cu Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din MAE.”(Sursa: TVR)

Vezi aici prima parte:

http://www.tvrplus.ro//editie-vlacherne-pe-urmele-valahilor-din-bizant-375029

Vezi aici partea a doua:

http://www.tvrplus.ro/editie-vlacherne-pe-urmele-valahilor-din-bizant-375064

DOBROGEANUL Aeticus Donares, primul om care a făcut Ocolul Pământului, în secolul V…

Oct 09, 2015 Dezvăluiri 7

Este bulversant să afli că există documente străvechi care vorbesc despre o călătorie în jurul lumii făcută în secolul V, deci cu peste 1.000 de ani înaintea lui Magelan, de un savant al acelor vremuri, care a trăit pe teritoriul României, la Histria, în Dobrogea. Subiectul ne apare cu atât mai interesant, cu cât acesta este posibil să fi fost de neam geto-dacic, practicant al religiei Zalmoxiene, cu legături în anticul ordin al Cavalerului Trac.

Fără îndoială, așa cum era de așteptat, povestea lui Aeticus Donares este ignorată de „științificii” români. Vorba aia, la ce ne-ar folosi să facem din acest subiect unul important al istoriei acestor meleaguri?!? De ce să afle prostimea despre asta? Nu e suficient că are pâine și circ?

„Lumea de azi a putut afla despre el datorită lucrării Cosmographia scrisă de călugărul benedictian Ieronim în jurul anului 763 d.H. în Freising – Bavaria. Acesta a realizat, după textul originar al lui Aeticus, o compilație, în fapt o puternică cenzură, căci benedictianul a lucrat pe textul originar prin tăiere, pentru a nu sminti și îndepărta de la creștinism pe tinerii cititori.” (Marius Fincă)

Aeticus Donares s-a născut în anul 421 din părinți de viță nobilă, în cetatea Histria, din Dobrogea de azi…

Cetatea Histria este considerată de specialiștii români una grecească sută la sută, ignorând sursele istorice care vorbesc despre faptul că cetățile grecești de la Marea Neagră au funcționat cu acceptul regilor geți din zonă, cărora le plăteau taxe de protecție, și că o parte din populația acestor orașe era getică.

Faptul că geții trăiau și în cetățile de la Marea Neagră este subliniat și de poetul latin Ovidiu, în Tristele, mărturie din timpul exilului în cetatea Tomis: „În jurul meu glăsuiesc aproape numai guri tracice şi scitice. Îmi pare ca aş putea scrie în versuri getice.” (III,14,37-50.)

Revenind la cetatea Histria, este de remarcat faptul că aici, astăzi, în situl arheologic, vizitatorul poate să descopere multe basoreliefuri cu CAVALERUL TRAC, un semn că acest ordin inițiatic și militar funcționa și era respectat în cetatea „sută la sută grecească”.

Insistând asupra opiniei „științificilor” români care pretind că nimic getic nu avem la Histria, trebuie să semnalez ceea ce mi s-a relatat de un angajat al Complexului de la Histria, acum câțiva ani, când am vizitat situl arheologic. Discutând despre una, despre alta, mi-a spus la un moment dat că în spatele clădirii muzeului, acoperite de vegetație, se află mai multe morminte GETICE, dar că există consemn să nu se vorbească despre ele, sub amenințarea concedierii! Ce spuneți despre asta?

Revenind la Aeticus Donares, mulți l-au vrut grec, roman, slav, bulgar, sârb, croat etc.

„Că nu-i grec de origine deducem lesne din citatul de mai jos, căci nu putea să-i considere pe cei de-un sânge cu el atât de josnici: « Şi astfel acelaşi înţelept le-a descris [peisajele / ţinuturile edenic-helladice] mai sus într-un mod frumos. A omis însă poporul grec pentru că fu plin de toate ticăloşiile, de dezonoare, omucideri, depravări, lux şi toate spurcăciunile.» (AethK-93, 187 sq.). Nu avea cum să fie nici din peninsula Istria din vestul Croației, cum le-ar fi plăcut unora să fie – căci zona nu a aparținut niciodată Sciției, iar pe atunci nu se aciuiseră încă sclavinii/slavii.” (Dr. Ion Pachia-Tatomirescu)

Conform concluziilor lui Ion Pachia-Tatomirescu, istoric al culturilor și civilizațiilor, istoric al religiilor, Aeticus Donares era un inițiat zalmoxian, cu origini etnice traco-geto-dacice. Și chiar dacă nu ar fi așa, scoaterea lui din uitare și onorarea muncii pe care a făcut-o este extrem de importantă pentru istoria veche a pământurilor românești… Dar poate tocmai pentru că este așa, Aeticus Dnares este ignorat!

Trecând peste originea lui etnică, în finalul articolului vreau să vă prezint (mulțumită cercetării scriitorului Marius Fincă) mai multe despre uriașa aventură a înconjurării Globului Pământesc, făcută de Aeticus Donares și echipa sa, în secolul V.

Marius Fincă: Fiind mentor la o astfel de școală (Zalmoxiană -n.m.), și-a pregătit echipajul, format din 101 cavaleri-cabiri, între anii 456 și 461, cam până pe la echinocțiul de primăvară, cu care avea să facă temerara aventură de ocol al pământului. «Povesteşte că toate celelalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelor colindatu-le-a acompaniat de discipolii săi, (făcând) muncă de cercetător minuţios în vremurile prielnice, atât în insulele mari cât şi în insulele mici, de la miazăzi până la apus, de la Tabrobane (Ceylon / Sri Lanka), Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaopa (Calapan-Philippines), până la Riakeon (Islanda), de aici până după Gade (până-n Ultra-Gade) şi Coloanele lui Hercule. Că, de fapt, aici (după Gade, mai exact spus, în Hibernia, şi în Orcade), a făcut un popas de un an şi a dezbătut (traversarea Atlanticului) cu filosofii (din echipajul său) Aureliu şi Arbocrate, nefiind în stare să se desprindă de unele părţi ale misterelor Oceanului (acestuia)» (AethK-93, 111 sq.).

Călătoria a durat până în anul 466, deci 5 ani și a avut următorul traseu: Histria de la Marea Neagră, Marea Mediterană, Coloanele lui Hercule – Gibraltar, insulele Britanice, insulele Faroe, Islanda, Groenlanda, pasajul de nord (țărmul nordic al Canadei și Alaskăi – pe atunci acest drum era accesibil, clima fiind mai blândă;), peninsula Kamceatka, arhipeleagul Nipon, Groapa Marianelor, arhipelagul Filipine, Malaiezia, Papua Noua Guinee, insula Sumatra – Indonezia, Sri Lanka – Ceylon, Marea Arabiei, Marea Roșie, de unde transbordează totul, peste istmul Suez apoi urmează coasta de est a Mediteranei, Sudul Asiei Mici și înapoi acasă…

Iată ce mărturisește în Cosmografia sa dunăreanul nostru: «După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au fost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descoperite» (AethK-93, 233).

***

În călătoria sa fabuloasă, Aeticus Donares a fost primit atât la Curtea Regală Persană, cât și în Palatul Imperial al lui Yüryaku, din Japonia de astăzi… Mai multe despre povestea acestei călătorii puteți afla de aici: http://www.getbeget.org/apps/blog/show/43206954-aeticus-donares

Daniel Roxin