Cuvântul vieţii

Mai 2015

“Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare,

pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din

cauza greşelilor noastre, ne-a readus la

viaţă împreună cu Cristos”

(Ef 2, 4-5).

Atunci când Domnul Dumnezeu i-a apărut lui Moise pe muntele Sinai, şi-a proclamat propria

identitate numindu-se: «Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv şi îndurător, încet la mânie şi bogat în har şi în fidelitate» (Ex 34, 6). Biblia ebraică,

pentru a arăta natura acestei iubiri milostive foloseşte un

cuvânt (rahamim) care aminteşte de pântecele matern,

locul de unde provine viaţa.

Făcându-se cunoscut drept „milostiv”,

Dumnezeu arată grija pe care o are pentru fiecare creatură a sa, grijă asemănătoare cu

cea a unei mame pentru copilul ei: îl iubeşte, ăi este

aproape, îl protejează, are grijă de el.

Biblia mai foloseşte un termen (hesed) pentru a exprima alte aspecte ale

iubirii-milostivire: fidelitate, bunăvoinţă, bunătate, solidaritate.

Şi Maria, în Magnificatcântă milostivirea Celui Atotputernic care se

desfăşoară din generaţie în generaţie (cf. Lc 1, 50).

Isus însuşi ne-a vorbit despre iubirea lui

Dumnezeu, revelând-o ca pe un „Tată” apropiat şi atent

la orice necesitate a noastră, gata să ierte, să ne dea tot ce avem nevoie:

«face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei

nedrepţi» (Mt 5, 45)

Iubirea sa este într-adevăr „bogată” şi „mare”, aa cum o

defineşte Scrisoarea către Efeseni, din care este luat cuvântul vieţii:

“Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare,

pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din

cauza greşelilor noastre, ne-a readus la

viaţă împreună cu Cristos”

Cuvântul lui Paul este aproape un strigăt de

bucurie care se naşte din contemplarea acţiunii extraordinare pe care Dumnezeu a realizat-o

pentru noi: eram morţi şi ne-a făcut să retrăim dându-ne o viaţă nouă.

Fraza începe cu un „însă”, pentru a arăta un

contrast cu ceea ce constatase Paul

precedent: condiţia tragică a omenirii strivite

de vinovăţii şi păcate, prizonieră a dorinţelor egoiste şi rele, sub

influenţa forţelor răului, într-o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu.

În această situaţie ea ar fi meritat

dezlănţuirea mâniei Sale (cf. Ef 2, 1-3).

Dimpotrivă, Dumnezeu, în loc să pedepsească –iată marea uimire a lui Paul – îi redă viaţa: nu

se lasă condus de mânie, ci de milostivire

şi de iubire.

Isus lăsase să se intuiască acest mod de a acţiona a lui Dumnezeu atunci când a povestit

parabola tatălui celor doi fii, care-l primeşte cu braţele deschise pe cel mai tânăr care a căzut într-o viaţă inumană.

La fel prin parabola păstorului cel bun care merge în căutarea oiţei pierdute şi o ia pe umeri ca să o readucă acasă;

sau parabola bunului samaritean care

îngrijeşte rănile omului căzut în mâinile

tâlharilor (cf. Lc15, 11-32;

3-7; 10, 30-37).

Dumnezeu, Tată milostiv, simbolizat în parabole, nu numai că ne-a iertat, dar ne-a dat însăşi viaţa Fiului său Isus, ne-a dat plinătatea vieţii dumnezeieşti.

De aici imnul de mulţumire:

“Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza

greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună

cu Cristos”

Acest cuvânt al vieţii ar trebui să trezească în noi

aceeaşi bucurie şi recunoştinţă ca a lui Paul şi

a primei comunităţi creştine. Şi faţă de fiecare dintre noi

Dumnezeu se arată „bogat în îndurare” şi „mare în

iubire”, gata să ierte şi să ne redea încrederea.

Nu există situaţie de păcat, de durere, de

solitudine, în care el să nu se facă prezent, în care să nu se aşeze alături de noi

pentru a ne însoţi pe drumul nostru, în care să nu ne

dea încredere, posibilitatea de a învia şi forţa de a

reîncepe mereu.

La primul său „Angelus”, în ziua de 17 martie

2013, Papa Francisc a început să vorbească despre milostivirea lui Dumnezeu, o temă care a devenit apoi obişnuită. Cu acea ocazie a spus: „faţa lui Dumnezeu este

aceea a unui tată milostiv, care are mereu răbdare… ne înţelege, ne aşteaptă, nu încetează

să ne ierte…”

A încheiat acel scurt prim salut amintind că „El este Tatăl iubitor care iartă mereu, care are acea inimă de milostivire

pentru noi toţi. Şi să învăţăm şi noi să fim milostivi faţă de toţi”

Această ultimă indicaţie ne sugerează o

modalitate concretă de a trăi cuvântul vieţii.

Dacă Dumnezeu cu noi este bogat în îndurare şi

mare în iubire, şi noi suntem chemaţi să fim milostivi faţă de alţii.

Dacă el iubeşte persoane rele, care îi sunt

duşmane, şi noi trebuie să învăţăm să-i iubim pe cei care nu sunt „de iubit”, şi

chiar pe duşmani.

Nu ne-a spus Isus: «Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire»? (Mt 5, 7);

nu ne-a cerut să fim «milostivi precum Tatăl vostru este milostiv»?

(Lc 6, 36).

Şi Paul invita comunităţile sale, alese şi iubite de

Dumnezeu, să se îmbrace «cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare» (Col 3, 12).

Dacă am crezut în iubirea lui Dumnezeu, şi noi vom

putea iubi la rândul nostru cu acea iubire

care stă aproape de orice situaţie de durere şi de nevoie, care scuză totul, care apără, care ştie să

poarte de grijă.

Trăind astfel, vom putea fi martori ai iubirii lui

Dumnezeu şi-i vom putea ajuta pe cei pe care îi vom întâlni să descopere că şi faţă de ei Dumnezeu este bogat în îndurare şi mare

în iubire.

Text de Pr. Fabio Ciardi OMI

* * *

Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane

în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.

Pentru mai multe informații: www.focolare.org

**

Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe

www.santuariosancalogero.org

“Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza

greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună

cu Cristos”.