Motto:

”Trăim în mijlocul unui ocean de cuvinte, dar, întocmai ca peștele în apă, de cele mai multe ori nu înțelegem acest lucru”

Stuart Chase

3

INTRODUCERE................................................................................................................5

CÂTEVA CUVINTE DESPRE...CUVÂNT ȘI LUCRAREA DE FAȚĂ..........................5

CAPITOLUL 1...................................................................................................................6

DRUMUL OAMENILOR DE LA SEMN LA CUVÂNT..............................................6

Capitolul 1.1 Mai întâi, mâinile....................................................................................................................7

Capitolul 1.2 Următorul pas: desenele.........................................................................................................7Capitolul 1.3 Fenicienii și alfabetul.............................................................................................................8

CAPITOLUL 2...................................................................................................................9

DESPRE COMUNICARE................................................................................................9

Capitolul 2.1 Ce este comunicarea?..............................................................................................................9Capitolul 2.2 Comunicarea eficientă.........................................................................................................10

CAPITOLUL 3.................................................................................................................12

DIMENSIUNEA SOCIALĂ A COMUNICĂRII.........................................................12

CAPITOLUL 4.................................................................................................................14

CUVÂNTUL ȘI IMAGINEA ÎN SOCIETATEA MODERNĂ...................................14

Capitolul 4.1 Scurtă trecere în revistă a progresului comunicațional.....................................................14Capitolul 4.2 Imaginile verbale.................................................................................................................16

Capitolul 4.3 Impactul imaginii, mesaj și comunicare!........................................................................16Capitolul 4.3.1 De ce această uzitare la maxim a imaginii?............................................................17

Capitolul 4.3.2 Care sunt consecinţele acestui fenomen?...........................................................18

ÎN LOC DE CONCLUZIE.............................................................................................20

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................22

ANEXA 1..........................................................................................................................23

4

ANEXA 2..........................................................................................................................23

Introducere

Câteva cuvinte despre...Cuvânt și lucrarea de față

În lucrarea de față doresc să abordez comunicarea ca procesul cu punct de

plecare, Cuvântul.

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul are o definiție extrem

de cuprinzătoare dar cea principală este aceea că un cuvânt este ”unitatea

de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui

complex de sensuri) și a unui complex sonor.”

Atunci cînd scriu Cuvânt îl scriu cu literă mare dintr-un soi de respect și

asta deoarece, personal, consider că trebuie să fie pentru fiecare dintre

oameni nu numai un instrument al comunicării ci o instituție a ceea ce

reprezintă, o bază solidă pe care, el, omul, iși construiește treptat, edificiul

pe care iși sprijină existența. Întreaga viață socială, se poate răsturna

precum un castel de nisip dacă o cărămidă nu este suficient de bine plasată

încât să susțină greutatea...cuvântului. Așadar, o comunicare sinuoasă sau

absentă poate duce, mai devreme sau mai târziu, la apariția unor carențe în

viața oamenilor, transformându-i în beneficiari ai serviciilor sociale pe

fondul variatelor probleme cu care se confruntă astăzi, societatea modernă.

Desigur, cuvântul nu este motivul principal al „carențelor” sociale dar este

cu siguranță unul important. Lucrarea de față nu se vrea o abordare

complexă a conceputului de cuvânt si implicit, al celui de comunicare, nu o

teorie clasică ci o abordare simplă, mai ales bazată pe axul social, al

5

interacțiunii dintre oameni sub atât de variatele ei forme, informația

codificată și decodată în atât de multe modalități.

Capitolul 1

Drumul oamenilor de la semn la cuvânt

Oceanul de cuvinte care ne înconjoară în zilele noastre, este cu mult mai

puternic decât cel de la mijlocul anilor` 50.

A crescut simțitor nivelul științei de carte, fiind disponibile nenumarate căi

noi de comunicare, evoluția modalităților de a comunica crește într-un ritm

amețitor de la un an la altul. Totodată s-au adăugat mii de cuvinte

vocabularului.

Antropologii, cercetătorii științifici, sunt de părere că fiecare specie de

viețuitoare de pe această planetă are un sistem de comunicare și conform

părerii majorității lingviștilor un lucru este cert: nu se cunoaște primul

cuvânt rostit de către un om, dar limbajul constituie un punct de diferențiere,

el reprezentă elementul care distinge specia umană.

Majoritatea activităților cotidiene ale omului sunt aceleași cu ale oricărei

familii de animale: mâncă, bea, doarme, se reproduce, supravețuieste. Ceea

ce diferențiază omul de regnul animal este limbajul, prin acesta desfășurând

un sistem de comunicare mai sofisticat mai complex odată cu apariția a mii

și mii de cuvinte noi. Omul se folosește de ele pentru a relaționa și pentru a

conferi o însemnătate experiențelor individuale.

6

Capitolul 1.1 Mai întâi, mâinile

Prima modalitate de comunicare în absența cuvintelor o reprezintă…mâinile.

Îmi vine în minte un exemplu pe cât de amuzant pe atât de frustrant și hilar.

Un voluntar care vorbea fluent suomi și eu, un vorbitor de limba română…

fluentă. Puși în situația de a comunica. Frustrare venea din faptul că, din fire

comunicativă, nu aveam cum să-i spun atâtea căte aș fi dorit și atunci am

apelat la limbajul semnelor, la ajutorul mâinilor și mi-am dat seama imediat

cât de importantă este comunicarea dar și cât de frustrant poate fi să vrei să

comunici și să nu ai cum.

Așadar mainile reprezintă instrumente eficiente de comunicare, însă deseori

ele nu sunt suficiente pentru a transmite nevoile și sentimentele.

Capitolul 1.2 Următorul pas: desenele

Desenul, privit ca formă de comunicare, este una mai elaborată care poate

furniza mai multe informații. Egiptenii au transmis foarte bine acest mijloc

de comunicare când, pe la 3100 î.e.n, au inventat hieroglifele ca sistem

avansat de comunicare. La început, semnele elaborate de egipteni nu erau

decât simboluri desenate dar, evoluând, au început să fie folosite și dintr-un

unghi conceptual, acest fapt ducând spre direcția unei limbi.

Desenele și simbolurile erau cu mult mai grăitoare decât semnele mâinilor și

expresiilor faciale dar dura mai mult până să fie desenate. Era nevoie de

ceva mult mai eficient și se trece la următoarea etapă.

7

Capitolul 1.3 Fenicienii și alfabetul

Sintagma „scriere fonetică” vine de la fenicienii din partea de Est a Mării

Mediteraneene care împreună cu grecii au oferit rădăcinile alfabetului

modern. S-au pus bazele, în acest fel, cuvântului și dezvoltării unui limbaj,

lucru care constituie una dintre cele mai însemnate realizări din istoria

speciei umane.

Rostirea cuvintelor a înlocuit desenele, în calitate de mijloc primar de a

comunica unii cu ceilalți.

8

Capitolul 2

Despre comunicare

Comunicarea, cel mai cunoscut proces de interacțiune, este omniprezentă ca

modalitate de relaționare sub mai multe nume: interacțiune, relație, schimb,

control, putere, comunitate. Aceasta se datorează faptului că toate procesele

sociale implică și un proces de comunicare.

Din 1995, „Institute for Scientific Information” (ICI) din Philadelphia, în

revista de analize și extrase „Current Contents and Behavioral Sciences”,

incluse și comunicarea între disciplinele de care se ocupă. Până atunci,

revistele de științe ale comunicării erau trecute mai ales la disciplinele

sociologie și social issues and & philosophy.

Cu toate acestea, comunicarea este încă, situată la granița mai multor

domenii:

psihologiei prin repartizarea studiului comportamentului individual;

sociologiei sau științelor sociale prin problemele structurale sau

colective;

În lucrarea de față doresc să orientez atenția asupra comunicării ca proces în

analiza vieții sociale, perspectiva sociologică a comunicării fiind considerată

la fel de importantă ca și una psihologică.

Capitolul 2.1 Ce este comunicarea?

9

Deși pare simplă utilizarea termenului de comunicare, problema definirii a

făcut să curgă multă cerneală. În folosirea curentă, verbul „a comunica” se

referă de obicei la acțiunea de a „transmite” „un mesaj” despre „ceva” cuiva

care este „receptorul”.

În definirea comunicării, după trecerea în revistă a numeroase definiții,

Dance (în „The concept of communication”, 1970) a identificat mai multe

caracteristici ale comunicării, punând accent pe o componentă sau aspect.

Dintre ele, ar fi important de amintit:

1. Simboluri, vorbire, limbaj

2. Înțelegere – receptarea, nu transmiterea mesajelor

3. Interacțiune, relație – schimb activ și reorientare

4. Reducerea incertitudinii – căutarea de comunicare în scopul adaptării

5. Transfer, transmitere – mișcare conotativă în spațiu sau timp

6. Putere – comunicarea văzută ca mijloc de influență

7. Memorie, stocare – acumularea de informație și ulterior comunicarea

cu depozite comunicative

Capitolul 2.2 Comunicarea eficientă

În comunicare, una dintre caracteristicile importante este care trebuie să fie

efectul comunicării noastre, care poate să fie efectul și care este efectul real.

Dacă privim comunicarea ca proces de transmitere sau ca unul de receptare

atunci trebuie acceptate și premisele că mesajele pot fi transmise fără a fi

acceptate sau receptate sau fără a fi transmise conștient. Însă pentru ca un

proces de comunicare să fie eficient, acesta trebuie să aibă unele

caracteristici cum ar fi:

10

- simplitate – atât în scris cât și în discurs

- claritate – implică folosirea unui limbaj adecvat publicului căruia îi

este adresat mesajul;

- concizie – un mesaj prea lung tinde să plictisească în timp ce unul

prea scurt riscă să fie incomplet;

- scop – mesajul comunicat trebuie să fie adaptat scopului;

- coerență – de-a lungul comunicării este indicat a se păstra același stil

(limbaj, tonalitate, ritm);

- credibilitate – ceea ce este comunicat trebuie să fie adevărat, credibil,

susținut cu argumente, exemple, cifre, etc.

Uneori, analiza comportamentului comunicațional trebuie să mai țină seama

și de unele mesaje în ceea ce privește textele scrise, actele de vorbire și unele

ilustrații, care nu sunt ușor de identificat și care includ obiceiuri, ritualuri,

vestimentație, clădiri, ambiente planificate, grădini, ceremonii, steaguri,

monede, spectacole, genuri și forme culturale și altele. Toate obiectele sau

evenimentele culturale încorporează, prin definiție, o semnificație (sau mai

multe) astfel încât ele „depozitează” sensul și îl recomunică, adesea de-a

lungul unor întinse perioade de timp.

Pornind de la această perspectivă de a vedea comunicarea, se conturează o

altă formă de comunicare și anume cea cu ajutorul imaginilor, subiectul

următorului capitol al lucrării de față.

11

Capitolul 3

Dimensiunea socială a comunicării

Privită dintr-o perspectivă sociologică tradițională, viața socială apare

„structurată”, adică modelată și menținută într-o formă stabilă de reguli,

roluri și relații mai mult sau mai puțin general evidente.

Comunicarea presupune sau stabilește întotdeauna o relație socială între

participanți. Weber, a definit acțiunea socială în următorii termeni:

„Acțiunea este socială în măsura în care, datorită semnificației subiective pe

care i-o acordă actorul individual, ia în considerare comportamentul

celorlalți și, în consecință, are o desfăsurare orientată”.

O caracteristică demnă de luat în seamă, de altfel îndelung cercetată este

aceea potrivit căreia educația, prin latura sa de socializare, modelează

comportamentul omului.

Omul, învată din mediul social și se adaptează acestuia, el fiind mediul care

furnizează omului mijloacele de a-și forma o identitate, orientare, capacități

și sarcini adecvate.

Desigur că în acest context se impun câteva condiții care sunt relevante în

comunicarea socială. Una dintre ele este proximitatea persoanelor aflate în

apropiere, datorită locuinței, locului de muncă. O altă condiție, poate fi

similaritatea, cei aflați în aceleași înprejurări sociale care impărtășesc

interese, credințe, activități, e mai probabil să comunice decât cei care diferă

din toate aceste puncte de vedere. Apartenența de grup este o altă conditie a

intercomunicării, existând, prin definiție, o mai intensă comunicare în

interiorul unui grup decât între grupuri, iar direcția fluxului comunicativ este

12

modelată de statusurile relative ale membrilor grupului și rolurile diferite

care le revin. În practică, toate tipurile de activități cooperante au consecințe

similare pentru comunicare, specificându-se mai exact scopul și elementele

de control.

Cert este că atunci când se vorbește despre comunicare, implicit este vorba și

despre societate ca și cadru conceptual pentru a analiza și compara

numeroasele tipuri diferite de activități și procese de comunicare implicate

de faptul că omul intră și locuiește într-o lume plină de semnificații pe care

le împărtășește cu semenii lor. Se crează astfel tot mai multe conexiuni între

comunicare și restul vieții sociale.

13

Capitolul 4

Cuvântul și imaginea în societatea modernă

Capitolul 4.1 Scurtă trecere în revistă a progresului comunicațional

De-a lungul câtorva milenii dinaintea erei creștine, au fost imaginate

modalități tot mai eficiente de reprezentare materială a vorbirii, începând cu

mijloacele de memorare a codurilor simple (răbojul), trecând prin forme

pictografice (scrierea hieroglifică) și ideografie (abstractă și conotativă) la

scrierea fonetică (echivalenta grafică a vorbirii) și, în cele din urmă la

scrierea alfabetică, apărută în Orientul Apropiat în jurul anilor 1000 î.e.n.

Însușirea esențială a scrierii era capacitatea de a păstra în timp și răspândi

în spațiu o înregistrare fizică a comunicării într-un mod mult mai eficient

decât permite vorbirea. Consecințele dezvoltării scrierii sunt greu de

deosebit de cauzele care au dus la inventarea și răspândirea sa. Scrierea a

„fixat” limbile, în sensul că numai acelea care puteau fi scrise au supravetuit.

Scrierea a fost asociată și cu dezvoltarea marilor imperii și mișcări

religioase, culturale și politice fiind marcate și de răspândirea formelor scrise

ale limbii. Un pas important îl constituie apariția hartiei în China, în jurul

anului 105, comunicarea prin scris devenind în acest fel un mijloc de

comunicare interpersonală, dezvoltarea intelectuală și morală devenind pe

această cale, un nucleu al societății.

Evoluția socială continuă cu sistemele de codificare (limbaj, simboluri,

convenții iconice); aspecte materiale și tehnice ale înregistrării și distribuirii

și organizarea lor socială în forme de exprimare a mesajelor (scrisori,

14

poeme, povestiri, descrieri, cântece, piese, legi,, edicte, hărți, istorii,

rugaciuni, portrete, memorii, etc.).

Epoca modernă a comunicării începe cu dezvoltarea reproducerii și

transmiterii mesajelor, schimbarea fiind atât calitativă cât și cantitativă. La

mijlocul secolului al-XV-lea apar caracterele mobile și aplicarea lor în

tipografie. Tiparul a permis individului să devină „consumator” privat de

gânduri, idei, literatură, încurajând individualismul spiritual și în acelși timp

sprijnid formarea de grupări ale celor care gândeau la fel în jurul producției

tipărite a eseiștilor, savanților, dramaturgilor, poeților, etc. În secolul al

XVII-lea apare predecesorul ziarului o foaie conținând reclame, știri,

curiozități, dezvoltând astfel indusria „presei de masă” cu toate că abia in

secolul XIX se instituie termenul de presă de masă, odată cu transportul

feroviar care ajuta la răspândirea „veștilor” pe arii mult mai mari.

Apoi tehnologia a facilitat comunicarea interspersonală cu caracter privat

datorită sistemului poștal și telefonului.

Explozia informațională a atins cote uimitoare și greu de controlat și măsurat

odată cu apariția televiziunii, mass-mediei în general, și apoi a internetului.

O serie de forme de transmitere a informațiilor au fost dezvoltate într-un

ritm galopant odată cu transmiterea informațiilor prin internet, informații

vizuale dar și scrise.

Efectele extinderii utilizării imaginilor vizuale în comunicarea modernă sunt

extrem de greu de evaluat. Expunerea vizuală controlată de calculator

deschide posibilităti noi de schimbare, dar tendința pare a fi o nouă integrare

a diferitelor forme verbale.

15

Capitolul 4.2 Imaginile verbale

Există o strânsă legătură între cuvântul scris și imagine și vorbim aici de

imaginea „developată” în mintea omenească atunci când se rostește un

cuvânt. Omul comunică, de fapt, prin imagini...mentale pe care le transpune

în cuvinte astfel că pe măsură ce adaugă mai multe cuvinte vocabularului,

limbajul devine mai sofisticat. Hal Urban oferă un exemplu relevant în acest

sens „ca și cum ai adăuga mai multe culori paletei unui artist – putem să

creăm imagini mai reale prin cuvintele noastre.”

Fiecare conversație cu o persoană este, de fapt, un transfer reciproc de

imagini. Cert este ca o concluzie la istoricul cuvântului că ele, cuvintele sunt

cele pe care le folosim zi de zi pentru a ilustra legătura cu lumea și cu

oamenii care fac parte din ea.

Capitolul 4.3 Impactul imaginii, mesaj și comunicare!

Dacă până acum imaginea a fost utilizată ca ‚adjuvant’ în construirea

înţelesului, se constată că lucrurile încep să se schimbe în sensul ascesiunii

acesteia în cadrul comunicării şi surclasarea limbajului propriu-zis. Tot mai

mult, în comunicarea de masă se mizează pe imagine şi pe impactul acesteia

în captarea atenţiei receptorilor şi, menţinerea acestei atenţii. Imaginea

capătă o pondere tot mai mare în transmiterea mesajului, tonul fiind dat de

televiziune, dar urmată îndeaproape, datorită presiunii concurenţiale, de

către cotidiene, saptămânale, tabloide, reviste magazin etc, în general presa

scrisă. Constatăm o abundenţă de imagini vii, imagini şoc, imagini care

16

surprind senzaţionalul (naşteri „celebre”, nunţi, divorţuri, scandaluri etc),

imagini care surprind evenimente dramatice în desfăşurare (inundaţii,

alunecări de teren, tornade, accidente etc), instantanee ale diferitelor vedete

sau persoane publice surprinse în posturi nu tocmai plăcute, clipuri

publicitare seducătoare şi care nu mai au nevoie de mesaj scris sau verbal

etc. Această „excitare vizuală” continuă, se produce predominant prin sticla

televizorului, dar şi prin tabloidele şi magazinele care tind să facă

concurenţă televiziunii, jocuri video, cinematograf, panouri publicitare pe

care rulează clipuri şi imagini în mişcare, afişe, etc.

Capitolul 4.3.1 De ce această uzitare la maxim a imaginii?

Imaginea are cîteva caracteristici care pot fi exploatate mult mai bine în

fluxul comercial şi în epoca consumeristă pe care o trăim şi care fac din ea o

marfă mult mai vandabilă decât ideea (cuvântul):

- imaginea se impune aproape instantaneu în câmpul vizual al receptorului şi

nu necesită o prelucrare cerebrală elaborată pentru construirea înţelesului, ca

în cazul ideii (o expresie des uzitată în televiziune este aceea că „imaginile

vorbesc de la sine”);

- imaginea este puternic conectată la structurile emoţional-afective ale

receptorului şi are o mare rezonanţă pe acest palier, răspunsul acestuia

venind mult mai repede (uimire, bucurie, tristeţe, groază, şoc etc.),

comparativ cu ideea care se adresează în primul rând raţiunii;

Aceste caracteristici fac ca imaginea să exercite asupra receptorilor un

magnetism deosebit, să se impună cu forţă în câmpul lor vizual, creând un

efect de hipnotism, „lipire de ecran”.

17

Chiar în situaţiile de respingere a acesteia, de întrerupere a contactului

vizual, constatăm forţa sa de penetrare prin întipărirea pe retină asemenea

imaginii fotografice. Imaginea şocantă, imaginea cu puternică rezonanţă

afectivă, nu poate fi ştearsă decât printr-un efort deliberat. Dar de cele mai

multe ori ea ne obsedează şi ne „apare” în minte, deşi am surprins-o doar

câteva fracţiuni de secundă. Pe aceste efecte ale imaginii se bazează mass

media în încercarea de captare a audienţei şi, în acest carusel, evenimentele

şi ştirile capătă o altă ierarhizare decât cea firească (reflectarea cât mai fidelă

a realităţii, informarea individului într-un mod optim adaptarii lui la viaţa

cotidiană), realitatea fiind reflectată selectiv şi distorsionat, de lumina

reflectorului beneficiind acele evenimente care au o mare vizibilitate, care

pot fi transpuse, reconstituite, prefabricate în imagini cu impact.

Capitolul 4.3.2 Care sunt consecinţele acestui fenomen?

Uzitarea în exces a imaginilor şocante, cu un grad crescut de violenţă,

dramatism, a imaginilor cu un nivel de stimulare motivaţional-afectivă mare

(în cazul reclamelor), duc la creşterea pragurilor senzoriale şi implicit la

scăderea sensibilităţii receptorilor. De aici întrevedem două posibile

subconsecinţe, care privesc atât individul, cât şi mas media: pe de o parte

implementarea în viaţa şi realitatea individului a unor conduite indezirabile,

violente, dar acceptate ca normale datorită obişnuinţei, iar pe de altă parte,

necesitatea ca mass media să impună imagini cu un grad mai ridicat de

stimulare afectivă, pentru a putea produce aceleaşi efecte de acaparare a

audienţei. Se intră astfel într-un cerc vicios care prefigurează o schimbare

majoră în plan mental, ce se va răsfrânge, atât la nivel individual cât şi la

nivel social. O altă consecinţă a utilizării predominante a imaginii în raport

18

cu ideea (cuvântul), o constituie inducerea unei pasivităţi în cadrul

proceselor intelectuale şi menţinerea gândirii la un nivel intuitiv care „nu

depăşeşte limitele comunului. Această consecinţă poate afecta, în primul

rând, copiii şi tinerii care petrec destul de multe ore în faţa televizorului şi a

jocurilor video pe calculator, în lipsa controlului părinţillor care fie nu au

timp, fie consideră inofensivă petrcerea timpului liber în acest mod. O altă

posibilă consecinţă care se cere evidenţiată este rezultată din selecţia

operată de mass media şi ierarhizarea diferitelor evenimente după criterii ca:

mare vizibilitate, senzaţional, impact la public, va duce pe termen mediu şi

lung la o reflectare distorsionată a realităţii, realitatea însăşi devenind o

imagine fabricată, o reprezentare falsă. Trăim sub imperiul imaginii, acest

concept se impune din ce în ce mai mult în viaţa noastră şi nu doar ca

imagine concretă, intuitivă, ci şi ca imagine mentală, reprezentare despre

ceva sau cineva. Constatăm astfel că se vehiculează tot mai des noţiuni şi

expresii ca: imaginea unei persoane, imaginea unei instituţii, organizaţii, a-ţi

vinde bine imaginea, a te prezenta într-o imagine pozitivă etc. Se pare că am

intrat într-o eră în care, importantă este ,,interfaţa’’ cu lumea, ceea ce arătăm

în afara noastră şi nu cea ce există cu adevărat, conţinutul, substratul. În

aceste condiţii, succesul este dat de gradul de vizibilitate al imaginii

intenţionate, fie că este reală sau nu. În acest caz, viaţa poate fi sensibil

bulversată, atât la nivelul relaţiilor interpersonale, cât şi al celor sociale,

direct proporţional cu gradul iluzoriu al comunicării prin imagine.

19

În loc de concluzie

Pentru prezentarea în fața auditoriului a lucrării am ales un semnificativ joc

de rol care să ilustreze atât impactul cât și importanța comunicării. Astfel,

pe două coli au fost înșiruite cuvinte din diferite categorii. Pe prima dintre

ele cuvinte dure, care provoacă tensiune, imagini triste iar pe cealaltă

cuvinte care aduc liniște, calm, o stare de bine. Desigur că reacțiile, stările

sunt produse involuntar, pe măsură ce participanții citesc coloanele.

Exercițiul este preluat din cartea „Puterea cuvintelor – cum poți obține

rezultate majore folosind cuvintele potrivite” de Hal Urban.

Cele două pagini constituie Anexa 1 de la sfărșitul acestei lucrări.

***Cuvintele au modelat istoria. Ele au dat naștere ideilor, au condus la

izbucnirea războaielor, au inspirat milioane de oameni.

Cuvântul poate șoca sau răni, poate vindeca suflete, dar poate reprezenta și

instrument de masură, poate fi înlocuit de imagine care nu tace, ci

„comunică” informația într-un alt mod.

Privind dintr-o perspectivă socială, cuvântul este extrem de important ca

factor de coeziune socială, ridicându-se ca o piramidă umană în societate.

Nici cunoașterea individuală și nici cea colectivă nu pot face abstracție de

limbaj și comunicare ca instrument și funcție care transformă lucrurile,

ființele și raporturile în simboluri. Ele sunt elementele care permit apariția

și evoluția gândirii, apoi apariția culturii și simultan, progresul cunoașterii.

Aici ne putem referi la citatul relevant al lui Edgar Morin:

20

„Cultura și societatea se află într-o relație generatoare mutuală, iar în

această relație nu trebuie neglijate interacțiunile între indivizi care sunt ei

înșiși purtatori/transmițători de cultură; aceste interacțiuni regenerează

societatea, care regenerează la rându-i, cultura”.

Astfel înțeles, fenomenul comunicării a fost, este și va rămâne unul

fundamental, cu atât mai mult într-un context unde timpul însuși pare a fi

dependent de modul în care circulă informația. Căci, dacă secolul al XX-

lea a fost denumit „secol al vitezei”, el iși merită această denumire și pentru

rapiditatea cu care ideile, opiniile, spusele, circulă de la un capăt la altul al

lumii.

***

21

Bibliografie

- Jean Lohisse – „Comnicarea – de la transmiterea mecanică la

interacțiune” – ed. Polirom, 2002

- Campania de Comunicarea Publica „Pentru o societate fără

abandon – sesiune de instruire pentru echipele de campanie”

- Hal Urban – „Puterea cuvintelor (cum poți obține rezultate majore

folosind cuvintele potrivite)” – Ed. Amaltea, 2004

- Dennis McQuail – „Comunicarea” – Ed. Institutul European 1999

- Gilles Ferreol & Noel Flageul – „Metode și tehnici de exprimare

scrisă și orală” – Ed. Polirom, 2007

- Angela Rogojanu – „Deontologia comunicării” Ed. ASE, București

2005

- Claude Jean Bertrand – Deontologia mijloacelor de comunicare –

Ed. Institutul European 2000

22

Anexa 1

a distrugea suferia urîa deterioraa bateloviturărăscoalăagonierăzbunarecrimătemnițăa explodaa distrugefoc

a furaticălosizbiturărăua pierdeînșelătoriea evitadroguria condamnascuipaturătcorupta omorî

23

Anexa 2

iubireprietenbunătatepacea iertaveselieamuzamentfericita câștigarecompensăa îmbunătățizâmbet

a obțineconfortabila se încredea distraonoarebebelușproaspătadevărcaldvacanțăweek-enda râdejoacă

3

4