Cursul 2 - Metode Si Tehnici de Cercetare

8/19/2019 Cursul 2 - Metode Si Tehnici de Cercetare

1/10

Cursul 3 : METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE CRIMINOLOGICĂ

1. Aspecte de ordin terminologicFiind o disciplină fondată în ultimele decenii ale secolului XIX, deci o tiin ă relativș ț

recentă, integrată în ansamblul disciplinelor care studiază omul i comportamentul acestuia înșmediul social, criminologia a preluat metodele i tehnicile de cercetare specifice celorlalteștiin e sociale.ș ț

Aplicarea în criminologie a unor metode de cercetare ce au fost create în vedereaexplicării altor fenomene decât cel infrac ional, face ca acestea să dobândească, în procesulțaplicării lor concrete trăsături caracteristice obiectului cercetat. Astfel, după cum sus inea iț șAlbert rimo !"acă există metode comune pe ansamblul tiin elor sociale nimeni nu poateș țnega că fiecare tiin ă socială utilizează în mod specific aceste metode conform propriului săuș țobiect.!

#omplexitatea fenomenului infrac$ional determină în mod necesar o abordare

interdisciplinară, fiind necesare investiga$ii cu caracter sociologic, psihologic, psihiatric, biologic, antropologic %i nu în ultimul rând &uridic. "acă există metode comune pe ansamblul%tiin$elor sociale, nimeni nu poate nega că fiecare %tiin$ă specială utilizează în mod %tiin$ificaceste metode conform propriului său obiect.

'etodologia este teoria %tiin$ifică despre căile (metodele) sporirii eficacită$iicunoa%terii umane.

"in punct de vedere etimologic, cuvântul metodă provine din grecescul!methodos!, care înseamnă !cale!, drum către ceva. "upă A. *alande, metoda este !un

program reglând dinainte o succesiune de opera ii i semnalizând anumite gre eli de evitatț ș ș

în vederea atingerii unui rezultat determinat!.'odul practic procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare senumeste tehnică, ea fiind deci o metodă în ac$iune. Aceasta explică de ce în multe cazuriaceea%i denumire este folosită atât cu privire la metodă cât %i pentru a desemna tehnica derealizare a acesteia.

'etodologia criminologică este acea parte din criminologie care se ocupă cu studiulmetodelor %i tehnicilor de investigare a fenomenului infrac$ional, urmărind integrareaacestora într+un sistem logic %i coerent care să permită îndeplinirea scopurilor acestei %tiin$e.

2. Metodele cercetării criminologice

A%a cum aratam, criminologia utilizează o serie de metode de lucru care prin adecvareala obiectul de studiu, îi permit ob$inerea rezultatelor %tiin$ifice urmărite. nele din acestemetode (denumite general particulare) au un grad mai mare de generalitate, fiind utilizate deo serie întreagă de %tiin$e, iar altele sunt proprii numai unor elemente sau ale unei %tiin$e.

"in prima categorie de maximă generalitate fac parte- metoda observării, metodaexperimentală şi metoda istorică.

"in cea de+a doua categorie fac parte metodele cu un grad mai redus de generalitate lacare apelează numai anumite discipline a%a cum este metoda clinică.


2/10

/e plan criminologic, observarea, ipoteza, experimentul %i teoria î%i găsesc expresia înmetodele care pot fi calificate ca descriptive, explicative sau predictive.

#riminologia apelează în egală măsură la metode apte să permită studiereafenomenului în ansamblul său , dar %i la metode de cunoa%tere a personalită$ii infractorului,la metode susceptibile să dezvăluie atât latura cantitativă cât %i pe cea calitativă aobiectului supus cercetării.

/rincipalele metode de studiu în cercetarea cnminologică sunt- observa$ia,experimentul, metoda clinică, metoda tipologică, metoda comparativă %i metoda de predic$ie.

2.1. Metoda observaţiei 0bserva ia ca metodă constă înț urmărirea atentă i sistematică a unor reac iiș ț

psihice cu scopul de a sesiza aspectele lor esen iale.ț

0bservarea este una din principalele metode de cunoa tere a fenomenuluișinfrac ional, reprezentând astfel primul contact între cercetător i obiectul său de studiu.ț ș 1tudiul fenomenului infrac ional nu se poate realiza decât printr+o observarețtiin ifică, adică prin analiza inten ionată i metodică a realită ii, orientată spre un scopș ț ț ș ț

bine determinat.1pre deosebire de observarea tiin ifică, oș ț bservarea empirică se produce în mod

spontan, are caracter subiectiv i esteș limitată la sfera de interese a individului, la grupulsocial din care face parte. 2a este incapabilă să ofere o imagine completă %i compexă a fenomenului observat, fiindcel mai adesea superficială %i inexactă re$inând aspectele spectaculoase ale evenimentului sausitua$iei observate, astfel că nu poate oferi date %tiin$ifice relevante pentru scopul urmărit.

3n criminologie observarea va avea ca obiect domeniul comportamentului delicventindividual %i de grup, ac$iunile în care %i prin care acesta se manifestă, reac$iile pe carefaptele antisociale le provoacă în rândul membrilor societă$ii. 0bserva$ia se realizează prin

următoarele mi&loace-+ /rin perceperea directă a crimei4+ /rin constatarea crimei4+ /rin studiul mi&loacelor prin care a fost comisă crima4+ /rin studiul produsului crimei4+ /rin studiul dosarului, cauzei4+ /rin studiul declara$iilor făptuitorilor.

"e regulă întâlnim următoarele tipuri de observa$ie-+ directă sau indirectă, în func$ie de rela$ia observatorului cu realitatea4

+ globală sau par$ială în func$ie de observarea întregului fenomen criminal sau a uneitematici4+ observarea externă sau internă realizată în raport cu pozi$ia observatorului fa$ă de

sistemul studiat4Alegerea tipurilor de observa$ie este influen$ată de natura %i scopul cercetării, de

condi$iile în care se desfă%oară %i de caracteristicile subiec$ilor observa$i.

5.5. 'etoda convorbirii

5


3/10

6u orice convorbire poate constitui o metodă tiin ifică prin care este studiatș țfenomenul infrac ional. /entru a se ridica la rangul de metodă tiin ifică, o convorbireț ș țtrebuie să fie premedidată în vederea ob inerii unor date cu privire la o persoană, sens în carețtrebuie elaborat un !ghid de interviu! care să stabilească principalele teme de discu ie cețurmează să fie abordate.

"e i convorbirea este metoda cea mai directă pentru a afla amănunte privindșaspira iile, trăirile afective, interesele unei perosane, nu există certitudinea că datele astfelțob inute reflectă întocmai realitatea, întrucât cercetătorul nu poate fi sigur de sinceritatea cuț

care persoana răspunde la întrebări, existând tendin a de a oferi răspunsul considerat a fițfavorabil. Astfel, este esen ial ca prin modul în care sunt puse întrebările să nu fie sugerat unțanumit răspuns subiectului. 7ăspunsurile subiectului sunt înregistrate cu a&utorul unui reportofon sau suntconsemnate în scris imediat după terminarea convorbirii. Atitudinea i modul în care fiecareșsubiect răspunde întrebărilor ce i+au fost adresate sunt cele care ne permit să evaluămsinceritatea i să interpretăm cât mai exact afirma iile subiectuluiș ț

2.3 Metoda biografică

'etoda biografică este denumită i anamneză după termenul folosit în medicină, undeșdesemnează reconstituirea istoricului unei maladii. Această metodă implică o analiză adatelor privind trecutul unei personae i a modului ei actual de existen ă.ș ț 8recutul unei

persoane relevă cauzele primare ale comportamentului său actual, modul concret de reac iețal unei personae fiind influen at de caracterul i personalitatea acesteia, ce se formează înț ș

primii ani de via ă.ț Aspectul esen ial i cel mai dificil al metodei biografice este modul în care suntț șinterpretate datele. Interpretarea biografiilor urmăre te să precizeze o serie de situa ii iș ț șrela ii care influen ează mult formarea personalită ii, în special cristalizarea caracterului.ț ț ț

2.2. Experimentul

2xperimentul este considerat cea mai importantă metodă de cercetare, întrucâtfurnizează date precise i obiective. 2xperimentul reprezintăș provocarea unui fenomen psihic,în condi ii bine determinate, cu scopul de a găsi sau verifica o ipoteză.ț 9aloareaexperimentului rezidă în aceea că modificând una din condi ii se pot observa transformărilețastfel survenite, mărimea acestora indicând astfel ponderea factorului influen at în producereațefectului.

/articularită$ile metodei experimentale sunt- provocarea %i repetarea fenomenului studiat prin interven$ie activă a cercetătorului.

7ealizarea experimentului presupune alegerea unei probleme de studiu %i elaborareaunor ipoteze a căror adevăr sau falsitate vor fi dovedite sau infirmate în cursul cercetării%tiin$ifice. "e cele mai multe ori prin această metodă se dore%te să se determine legăturile ceunesc două variabile, să se compare efectele produse de doi factori pentru a identifica ocauză, să se stabilească efectul în func$ie de cauză.

7egulile de ordin general ce trebuie respectate pentru a ob$ine rezultate pe plan %tiin$ificsunt-

:


4/10

+ abordarea problemelor studiate în mod cauzal4+ elaborarea ipotezelor de lucru4+ crearea unor grupuri de control asemănătoare grupului asupra căruia se ac$ionează

experimental4+ asigurarea ac$iunii unui singur factor ( unei singure variabile ) în acela%i timp4

+ eliminarea influen$ei factorilor exteriori pe toată durata experimentului4+ obiectivitatea cercetătorului în efectuarea experimentului, în analiza %i sinteza datelor

ob$inute.

'. ;ra


5/10

3n practică metoda clinică se realizează printr+un complex de tehnici de investigarecum sunt- observarea, studierea documentelor, testele psihologice, interviul clinic apofundatetc. /e baza acestor tehnici se poate a&unge la relevarea unor trăsături ale personalită$iiinfractorului care vor permite formularea unui diagnostic, în baza căruia criminologul vaevalua conduita viitoare a subiectului %i va formula un prognostic social. 3n bazadiagnosticului %i a prognosticului se va elabora un program adecvat de tratament, văzut camod de a actiona fa$ă de un delicvent sau, într+o accep$iune mai largă ca o ac$iune individualădesfă%urată fa$ă de un delicvent în vederea modelării personalită$ii acestuia.

2.. Metoda tipologică

2ste una din cele mai vechi metode de cercetare criminologică %i a servit la-+ descrierea unui a%a+numit =tip criminal= în contrast cu tipul noncriminal4

+ descrierea unor tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional,violent,escroc etc.)

+ stabilirea unei tipologii criminologice a actului infrac$ional.'etoda tipologică a fost îmbră$%ată de partizanii tendin$ei bioantropologice în

criminologie, preocupa$i să argumenteze existen$a unui tip constitu$ional de infractor. 2ste

prezentă, însă, %i în criminologia de orientare sociologică %i în cea de orientare psihologico+ psihiatrică.*a baza acestei metode stă no$iunea de "tip* care reprezintă o combina$ie de trăsături

caracteristice pentru fenomentul studiat. 0 grupare de tipuri între care se repartizeazădiferitele trăsături caracteristice ale fenomentului studiat constituie o tipologie. 0ricetipologie, realizează o selec$ie, oprindu+se asupra acelor trăsături care prezintă o asemeneaimportan$ă pentru descrierea fenomenului, încât permite eliminarea tuturor celorlalteelemente ca fiind de ordin secundar.

6u orice asociere de trăsături alcătuie%te un =tip= ci numai aceea care este concomitent pregnantă, consistentă %i semnificativă (/. /0/21# 6292A6 + "ic$ionar de psihologie,ucure%ti, 2d. Albatros >?@, pag. ?:D).

1pre deosebire de clasificare, care distinge grupurile la care indivizii apar$in înexclusivitate, metoda tipologică conduce la formarea de imagini =ideale=, de referin$ă lacare raportăm indivizii concre$i, ace%tia putând apar$ine simultan mai multor categoriitipologice, existând astfel tipuri intermediare %i mixte.

#ezare *ombroso %i 2nrico Ferri sunt cei care au creat primele tipologii specifice.*ombroso a încercat să demonstreze existen$a unui tip unic de criminal înăscut, prinre$inerea anumitor trăsături, socotite stigmate ale crimei. lterior, *ombroso, a realizat otipologie mai diferen$iată, descriind %i alte tipuri de criminali- pasional, bolnav mintal,

epileptic.

#riminologul austriac 1eeling re$ine @ tipuri de criminali-+ criminalii profesioni%ti care evită, în general, să muncească, principala lor sursa de

venit provenind din infrac$iune4+ criminalii contra roprietatii4+ criminalii agresivi4+ criminalii cărora le lipse%te controlul sexual4

E


6/10

+ criminalii care într+o situa$ie de criză nu găsesc decât o solu$ie =criminală=4+ criminalii caracteriza$i prin lipsa de disciplină socială4+ criminalii dezechilibra$i psihic4

+ criminalii care ac$ionează în baza unor reac$ii primitive./ână în prezent, nu s+a putut stabili în urma cercetărilor întreprinse pe baza acestei

metodologii, există corela$ii semnificative între o anumită tipologie de descriere acriminalilor sau între o anumită tipologie de delicven$ă %i diferitele metode de tratament

penal aplicat celor care au comis infrac$iuni. "in aceste considerente, la cel de+al 9II+lea

#ongres Interna$ional de #riminologie desfă%urat la elgrad în >?:, s+au ridicat obiec$ii cu privire la valoarea acestei metode, atrăgându+se aten$ia asupra pericolului pe care îlreprezintă interpretarea extremistă a unor cercetări întreprinse pe această bază.

2.!. Metoda comparativă

/rin voca$ie %i utilizare, reprezintă metoda cu cel mai larg câmp de aplicare în%tiin$ele sociale. Aceasta este utilizată deseori ca metodă singulară de cercetare, însă ea poatefi folosită în paralel sau asociată cu alte metode în aproape toate etapele pe care le parcurgecercetarea criminologică, de la identificarea cauzelor %i condi$iilor care generează

criminalitatea, %i până la elaborarea unor măsuri de natură a contribui la stopareafenomenului.

/rocedeele mai des utilizate pentru comparare sunt-+ procedeul concordanţei + presupune identificarea elementelor comune din

cadrul obiectului de cercetare4+ procedeul diferenţelor + face referire la condi$iile pe care trebuie să le îndeplinească

un fenomen pentru a se produce, iar dacă una din ele lipse%te, fenomenul nu semai realizează, condi$ia respectivă constituind cauza acestuia 4

+ procedeul variaţiilor concomitente + când un fenomen este precedat de un

alt fenomen, acela dintre fenomenele precedente, care variază în acela%i fel cufenomenul care se succede, constituie cauza producerii fenomenului care neinteresează.Aceste procedee nu apar niciodata izolate, iar concluziile desprinse din studiile

făcute,constituie momente ale cunoa%terii %tiin$ifice, legate strâns între ele.1peciali%tii apreciază însă că metoda comparativă suferă de o oarecare lipsă de

rigoare, criteriile elementare ce interesează a fi comparate, nefiind întotdeauna precisdeterminate si ca atare, se recomandă ca rezultatele ob$inute prin această metodă, să fieaprofundate %i completate %i cu concluziile altor metode de cercetare.

2.". Metode de predicţie

'etodele crimonologice de predic$ie se bazează pe un principiu comun, %i anumeizolarea unui anumit număr de factori care fac probabilă apari$ia conduitei delicvente.Alegerea acestor factori depinde de opinia cercetătorului cu privire la originea actuluiinfrac$ional.

'etodele de predic$ie au urmărit în principal două obiective-

D


7/10

a) formularea unor previziuni cu privire la evolu$ia fenomenului infrac$ional pe o perioadă de timp dată 4

b) evaluarea probabilită$ilor de delicven$ă. *a acest obiectiv, cercetările s+au grupat pedouă categorii. 0 prima grupă de cercetări are ca scop să evalueze probabilitatea dedelicven$ă, să prevadă semnele unei delicven$e viitoare la o vârstă fragedă. #elalaltecercetări urmăresc să evalueze probabilitatea recidivei, să prevadă comportamentulviitor al persoanelor care au de&a o conduită delicventă.

coala criminologică germană (reprezentată de 1#GI2"8, '2H27J, 1#GAA,;272J2 %i F72H) a alcătuit o schemă de pronostic în cadrul căruia se disting într+o primăetapă alegerea a E factori diferi$i a căror prezen$ă va fi verificată în cazurile de recidivă alegrupului studiat, iar în a doua etapă, se calculează în rapor de fiecare membru studiat, câ$ifactori din cei E se întâlnesc %i care este propor$ia de recidivi%ti.

5.K. 8estele

8estul reprezintă o probă standardizată, care vizează determinarea cât mai exactă agradului de dezvoltare a unei însu iri psihice sau fizice.ș

8estele pot fi de mai multe feluri -

• teste de inteligen ă i teste de dezvoltare intelectualăț ș

• teste de aptitudini i capacită iș ț

• teste de personalitate

• teste de cuno tiin eș ț

3. #e$nici de cercetare criminologică

#ercetătorii din domeniul criminologiei sunt unanimi în a recunoa%te că principalelete$nici de cercetare %n domeniu sunt: chestionarul, interviul, tehnica docuentar! "i tehnicile seeundare#

3.1. C$estionarul

#hestionarul este folosit în mod deosebit în acele cercetări ce urmăresc să stabilească oevaluare de ansamblu a fenomenului infrac$ional, în afara datelor statistice oficiale. 1tudiilede victimizare sau de autoportret se bazează pe tehnica chestionarului, pentru a se ob$ine

cifra neagră a criminalită$ii. #hestionarul este aplicat %i în studiile privind reintegrarea post+condamnatorie, predic$ia comportamentului delincvent, reac$ia socială fa$ă de fapteleantisociale, etc.

8ipuri de chestionar-A) după natura informaţiei cerute

a) chestionarul de date factuale + cuprinde întrebări ce se referă la date, evenimente,împre&urări de natură obiectivă, prin care se urmăre%te identificarea persoanelor chemate să răspundă la întrebări sau determinarea nivelului de cunoa%tere a

?


8/10

acestora b) chestionarul de opinie + vizează investigarea unor factori de natura subiectivă

având un rol important în fixarea atitudinii cetă$enilor fa$ă de lege.&' %n raport cu momentul codificării informaţiei( % ntrebările cuprinse în chestionar,pot

îmbrăca forma precodificată (închisă), postcodificată (deschisă) %i mixtăa) întrebările precodificate + limitează op$iunea subiectului la una din variantele de

răspuns fixate în chestionar ("A, 6, 6 8I). b) întrebările postcodificate + lasă subiectului libertatea de a+%i formula răspunsul

atât în privin$a con$inutului cât %i a formei de exprimarec) întrebările mixte + sunt situate la îmbinarea celorlalte două tipuri men$ionate

anterior.

3n acest sens, ;207;2 ;A**/ propune = /lanul în cinci dimensiuni de alcătuire achestionarelor= după cum urmează-

+ întrebări puse în scopul de a afla dacă subiectul cunoa%te problema, dacă s+a gândit la ea.+ întrebări deschise care au scopul de a afla părerea subiectului asupra problemei

+ întrebări închise care urmăresc ob$inerea de răspunsuri la acele aspecte specificeale problemei investigate

+ întrebări ce urmăresc să descifreze motivarea opiniilor întrebări care urmăresc stabilirea intensită$ii opiniilor.

Alcătuirea chestionarului ridică probleme privind forma de prezentare, dimensiunile,formularea întrebărilor, ordinea de prezentare a acestora, de toate acestea depinzând foartemult succesul investiga$iei. 3n acest sens, forma de prezentare trebuie să fie atrăgătoare,eficientă %i comodă de mânuit, în privin$a dimensiunilor trebuie să fie echilibrat, în raportcu tematica abordata %i specificul e%antionului investigat4 întrebările trebuie să exprime câtmai exact obiectivele cercetării, nu trebuie să influen$eze răspunsurile subiectului (iar variantade răspuns corectă nu trebuie pusă nici prima, nici ultima) limba&ul trebuie să fie simplu %i

precis. *a stabilirea ordinii de prezentare se va $ine cont de faptul că întrebările nu constituieelemente izolate, ci se află într+un raport de condi$ionare reciprocă.

3.2. )nterviul

2ste o tehnică de cooperare verbală între două persoane, anchetatorul %i anchetatul, ce permite anchetatorului să culeagă de la anchetat anumite date cu privire la o anumită temă. 2lse deosebe%te de chestionar care este o tehnică adecvată mai ales cercetărilor efectuate lascară mare, studierii globale a fenomenului. 1pecific pentru interviu este că, realizându+se

prin întrebări %i răspunsuri, permite accesul la identificarea acelui mod în care fapta %icriminalul sunt fixa$i în con%tiin%a publică, în cuno%tin$ele %i opiniile acestora.

8ipuri de interviu. A$ %n &unc'ie de (radul de &oralis al interviului)

a) interviul formal + se caracterizează prin faptul că întrebările,numărul,ordinea,%i formularea lor sunt prestabilite

b) interviul neformal sau flexibil + nu are la bază un chestionar cu întrebări prestabilite, ele se caracterizează printr+o mai mare libertate acordată operatoruluide anchetă în diri&area cursului interviului.

c) interviul conversa$ie sau cazual + se desfă%oară ca o convorbire, un schimb de@


9/10

păreri între intervievat %i operator, cu privire la o temă cât mai concretă %i mai clar precizată pentru intervievat. 7olul operatorului este activ.

d) interviul ghidat sau concentric + se apropie de interviul formal, dar fără a avearigiditatea acestuia. /roblemele abordate sunt concentrate în &urul unei temeanume si sunt sistematizate de către operator, într+o lista de control sau un ghid deinterviu

*$ %n ra+ort de odalitatea +rin care sunt culese "i inter+retate datele, unii autori M# GRA-IT.$ &ac deose/ire %ntre interviul direct "i interviul indirect)a) interviul direct + se bazează pe modalitatea directă de punere a întrebărilor %i de

interpretare a rezultatelor, considerându+se că răspunsul reflectă exact ceea cesubiectul a în$eles %i a dorit să exprime.

b) interviul indirect + utilizează o cale ocolita de culegere a datelor. 3ntrebările puseurmăresc să ob$ină anumite informa$ii de la cel intervievat pe o cale indirectă,ocolită.

C$ un ti+ a+arte de interviu este considerat interviul clinic, utili0at cu +rec!dere %n +sihiatrie "i &olosit %n s+ecial de criinolo(ia clinic!, +rin interediul acestuia &iind anali0at! +ersonalitatea in&ractorului#

3.3. #e$nica documentară

2ste o tehnică specială de recoltare %i manipulare a datelor cuprinse în documente, fiindconsiderată observa$ie indirectă, deoarece operează prin intermediul lecturii documentelor %inu prin contactul direct cu realitatea.

8ipurile de documente utilizate sunt-a) statisticile oficiale, care con$in date ce se referă la criminalitatea aparentă (delicte

descoperite) ori legală (delicte pedepsite), scăpând însă criminalitatea reală

b) dosarele privind cauzele penale con$in date cu privire la împre&urările comiteriifaptei, scopul %i mobilul infrac$iunii, la trăsăturile de personalitate ale infractorilor.c) reac$ia socială eviden$iată de mi&loacele de informare în masă.

3.. *tatistica

1tatistica B tiin a interpretării faptelor prin raportare la modele probabilisticeș țreprezintă un important instrument de cercetare a fenomenului infrac ional.ț

"emersul statistic în problemele criminalită ii facilitează determinarea stării, structuriiți dinamicii criminalită ii pe plan intern, dar i interna ional.ș ț ș ț

'etodele specifice ale statisticii permit studierea volumului, densită ii i ritmuluiț șcriminalită ii, dar i formele de manifestare a legită ilor statistice care guverneazăț ș țcriminalitatea în cadrul anumitor structuri sociale.

3.! Anc$eta socială

>


10/10

Ancheta socială este o metodă de investiga ie întemeiată pe diferite tehnici de culegereți de prelucrare a informa iei, în scopul analizei situa iei sociale i economice a persoanelor,ș ț ț ș

familiilor, grupurilor sau comunită ilor, având rol de diagnostic social.țFiecare anchetă social trebuie să parcurgă anumite etape, respectiv-

• organizarea anchetei (stabilirea temei)• culegerea i înregistrarea informa iilor prin observa ie, chestionare, interviuri etcș ț ț• analiza informa iilor privind grupul de studiuț•

concluziile cercetării i valorificarea acestora în vederea prevenirii fenomenuluișinfrac ional, perfec ionării legisla iei, a tratamentului sanc ionator, sporirea eficien eiț ț ț ț ț procesului de resocializare etc.

K

Cursul 2 - Metode Si Tehnici de Cercetare

Documents

Transcript of Cursul 2 - Metode Si Tehnici de Cercetare