CURS Volei Aprofundare

Blocajul colectivÎn cadrul acţiunilor tactice colective, blocajul colectiv reprezintă acţiunea a

doi sau trei jucători organizată împreună pe o anumită zonă a fileului, bine determinată şi având ca scop împiedicare acţiunii de atac a adversarului şi a orientării jucătorilor proprii în desfăşurarea cu bune rezultate a apărării1.

Blocajul colectiv are ca cerinţă obţinerea punctului direct şi dreptul echipei proprii de a menţine serviciul (fig.139), iar în cazul în care nu se poate realiza acest lucru, să atingă mingea şi să atenueze forţa loviturii de atac adverse, în vederea unei intervenţii relativ uşoare a apărării proprii. În cazul unui blocaj realizat la zonă, acesta trebuie să orienteze atacul advers pe o anumită direcţie, în vederea plasării jucătorilor din apărare pentru o intervenţie pe acestă direcţie (fig.140).

Fig. 140 Blocaj agresiv

Fiind o acţiune desfăşurată simultan de doi sau trei jucători, blocajul colectiv necesită o coordonare deosebită a jucătorilor ce sar la blocaj şi cunoştinţe individuale despre joc. Astfel el capătă trei caracteristici tactice de bază şi anume grupajul, sincronizarea şi agresivitatea.1 Drăgan, A., - Volei, noţiuni de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2002

15

23

4

6

Acţiunile fără mingeAcţiunile fără minge sunt dublarea şi plasamentul, care sunt comune aât

atacului cât şi apărării.Pentru apărare, acţiunea de dublare este organizată în vederea asigurării

zonei din imediata apropiere a blocajului, realizată de un singur jucător, iar ceilalţi ocupâmd zone ale terenului mai îndepărtate, realizând acţiunea de plasament.

Ambele acţiuni sunt specifice fiecărui sistem de apărare. In cadruil sistemului de apărare cu centrul II avansat şi intermediar, dublarea se

efectuează de către jucătorul din Z6 (fig.140), iar ceilalţi jucători realizează acţiunea de plasament.

Fig. 141 În cadrul sistemului cu centrul II retras, dublarea se face în două moduri şi

anume de către jucătorul din linia II, corespondent blocajului (fig. 142) sau de jucătorul din linia I care nu participă la blocaj (fig.143), iar ceilalţi realizând acţiunea de plasament.

Fig, 142 Fig. 143

15

23

4

6

15

23

4

6

15

23

46

În cadrul sistemului de apărare pe culoar, acţiunea de dublare este preluată de jucătorul pe al cărui culoar este plasată mingea, iar ceilalţi jucători realizează acţiunea de plasament (fig.144).

Fig. 144

Aşezarea la preluarea serviuluiPrima acţiune tactică colectivă specifică apărării este dispozitivul de preluare

a serviciului, care este premergătoare construcţiei atacului. Are un rol extrem de important, pentru că în funcţie de adaptarea acestui

dispozitiv se pot declanşa acţiuni specifice atacului, care duc la căştigarea punctului şi a serviciului propriu.

Această acţiune, alături de aşezarea la efectuarea serviciului, sunt singurele acţiuni din volei ce se realizează din poziţii statice, în care jucătorii au la dispoziţie o perioadă de concentrare de până la 8 secunde, din punct de vedere al regulamentului jocului de volei.

În funcţie de etapele instruirii se disting mai multe dispozitive de aşezare la preluarea serviciului.

Modelul I de joc, modelul începătorilor, în care dispozitivul se realizează în cinci jucători, aşezaţi în zig-zag, alcătuind un „W”. Ne readucem aminte că în modelul de joc folosim dispozitivul de apărare cu central II avansat (fig. 145).

Fig. 145

15

23

4

6

15

2

3

4 6

Modelul II de joc, modelul semi-avansaţilor sau un model intermediar, în care preluarea din serviciu se realizează în cinci jucători, dar în care ridicătorul este aşezat în zona 2, iar central II este retras (fig.146). Se poate observa că aşezarea jucătorilor este tot sub formă de „W”.

Fig. 146

Modelul III de joc, model al avansaţilor, în care preluarea se poate face în cinci jucători, patru, trei sau doi, în funcţie de nivelul de pregătire. El este un model în care jucătorii sunt specializaţi pe posturi, deci vom vorbi de o caracteristică a acestui model şi anume că ridicătorul va intra în linia I după efectuarea serviciului advers pentru a echilibra sau a avea superioritate echipa proprie în atac

Se poate

1

5

2

34

6

observa în fig 147-a, ridicătorul realizează intrare din zona 1, iar prelurea se execută în cinci jucători, iar în fig 147-b, intrarea ridicătorului se realizează din zona 6, iar preluarea se execută în patru jucători.

În fig 147-c, intrarea ridicătorului se realizează din zona 5, iar preluarea din serviciu se execută în trei jucători şi anume cei mai buni jucători de preluare (jucătorii extremă sau trăgătorii secunzi) şi libero-ul, cel care este specializat pentru acţiunile individuale specifice apărării. Este cea mai folosită aşezare în performanţă.

Iar preluarea din servici în doi jucători se poate realiza numai când echipa adversă are un serviciu mai slab, care nu crează probleme în preluarea serviciului şi se incearcă realizarea unor combinaţii mai ample şi cu jucătorii din linia a II-a

Ca o concluzie putem spune că indiferent de dispozitivul de aşezare la preluarea din serviciu şi de numărul de jucători folosiţi, va trebui ales acela, care să corespundă cerinţelor tactice, a cunoştinţelor şi posibilităţilor tehnico-tactice ale jucătorilor folosiţi.