CURS 3

DEMERS EDUCATIONAL

Competenta Continuturi tematiceC1.Evidentiaza rolul educatiei, ca ac-tiune sociala speci-fica, in dezvoltarea personalitatii

Demers educational 1.6 ideal educational – dimensiune sociala, psihologica, pedagogica; obiective - ale formarii (aptitudini, capacitati, priceperi si deprinderi); - invatarii- asimilare de cunostinte;1.7 operationalizarea obiectivelor pedagogice: conditii generale; achizitii ale invatarii (in plan cognitiv, afectiv, psihomotor);

Idealul educativ a evoluat de la o epocă istorică la alta, cunoscând diferenţieri în cadrul diverselor societăţi (Stanciu, 1999): în antichitate, în Atena, idealul educaţional urmărea dezvoltarea armonioasă a personalităţii, în plan estetic, moral, fizic şi militar (kalokagathia), iar în Sparta viza îndeosebi dezvoltarea fizică şi militară; în feudalism idealul a cunoscut două modele distincte: idealul clerical (concepea personalitatea ca rezultat al însuşirii celor 7 arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia şi muzica) şi idealul cavaleresc (concepea personalitatea ca rezultat al însuşirii celor 7 virtuţi cavalereşti: călăria, mânuirea spadei, vânătoarea, înotul, şahul, cântul şi recitarea de versuri); în Renaştere idealul concepea personalitatea ca “homo universale”; în epoca modernă se impune idealul personalităţii eficiente într-o activitate productivă (faza de industrializare timpurie), idealul personalităţii complexe, multilaterale (faza industrializării avansate) şi idealul personalităţii creatoare (societatea postindustrială); idealul educaţional al şcolii româneşti constă în “dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creatoare” (Legea Invăţământului, 1995, art.3) (Creţu, 1999).

Idealul educaţional Idealul, exprimă, în esenţa sa, modelul sau tipul de

personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice şi pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul desfăşurării ei (Stanciu, 1999, Stan, 2001). Idealul educaţional este rezultatul unui proces de raţionalizare, generalizare a unor fenomene sociale, psihologice şi pedagogice, specifice unei etape istorice, proces în urma căruia se proiectează apoi trăsăturile fundamentale ale omului pe care educaţia urmează să-l formeze.

Idealul educaţional se caracterizează prin următoarele trei dimensiuni: dimensiunea socială – vizează tendinţa generală de dezvoltare a acelei societăţi şi care va anticipa unele stă -

ri posibile; dimensiunea psihologică – se referă la tipul de personalitate pe care societatea îl solicită;dimensiunea pedagogică – posibilităţile efective de care dispune acţiunea educaţională pentru a transpune în practică idealul respectiv (Stan, 2001). Idealul si obiectivele educationale

1) Delimitari conceptuale 1) Idealul educational reprezinta tipul de personalitate dorita de societatea actuala.

Daca societatile industrializate puneau accent pe formarea unei personalitati multilateral dezvoltata, societatile postindustrializate, informatizate pun accent pe formarea unei personalitati unilateral dezvoltata, adica formarea omului pentru un singur domeniu de activitate.

1

Etimologic, termenul provine din latinescul idealis, care semnifică “existent în mintea noastră”, “ceea ce posedă perfecţiunea la care aspirăm”.

2) Finalitatile educationale reprezinta orientari strategice de functionare a sistemului de invatamant, fiind prevazute in documentele de politica educational( legea invatamantu-lui).

3) Scopurile educationale reprezinta rezultatele ce se astapta a fi realizate la fiecare nivel si tip de scolarizare, fiind prevazute in documentele de politica scolarara( programa sco-lara, planul de scolarizare, etc.).

4) Obiectivele educationale reprezinta intentia de a produce schimbari in comportamentul elevului, de a forma capacitati intelectuale, motorii si afectice, ca urmarea implicarii sale in procesul de invatamant.

Obiectivele educationale se caracterizeaza prin: - Sunt exprimate sub forma verbelor de actiune” la sfarsitul orei elevul trebuie sa………”- Vizeaza abilitatile, competentele ce urmeaza a fi formate la elev; - Au grade diferite de generatate; - Sunt prevazute in programele scolare.

Obiectivele educationale indeplinesc urmatoarele roluri: 1)Functia de proiectare a activitatii didactice – exprimă necesitatea ca educatorii să conştientizeze sistemul de valori care să le orienteze activitatea practică;

2)Functia de evaluare a elevilor; - obiectivele devin criterii de evaluare, ele fixează nu numai reuşita, ci şi criteriul de măsurare al acelei reuşite

3)Functia de anticipare a rezultatelor scolare( standarde sau descriptorii de performanta)4)Functia de reglare a procesului de invatamant- pe baza obiectivelor se selectează, se orga-nizează, se transmit conţinuturile învăţării, se aleg strategiile de predare, învăţare, formele de organizare a procesului de învăţământ, locurile cele mai adecvate de realizare a activităţii de predare-învăţare. Nere-alizarea unor obiective declanşează reglarea prin mecanismele conexiunii inverse (Cucoş, 1999, Stanciu, 1999)..

Organizarea si taxonomia obiectivelor educationale Obiectivele sunt organizate pe urmatoarele niveluri:

1) Obiective generale; 2) Obiective specifice sau de referinta( competente specifice); 3) Obiective operationale. 1) Obiectivele generale se caracterizeaza prin: - sunt stipulate in documentele de politica scoalra( programa scolara); - releva procesele psihice implicate in actul invatarii; - sunt valabile pentru un ciclu de scoalrizare.

Obiectivele generale unt clasificate dupa urmatoarele criterii:

2

- domeniul de continut; - etapele formarii unei capacitati.

Dupa aceste doua criterii, desprindem urmatoarele obiective generale:a) obiective cognitive; b) obiective afective; c) obiective psihomotorii a) obiectivele cognitive se refera la asimilarea cunostiintelor si formarea capacitatilor, de-

prinderilor intelectuale.

Capacitatile intelectuale se formeaza in urmatoarele etape: - memorarea; - intelegerea; - aplicarea; - analiza si sinteza;- evaluarea. b) Obiective afective constau in interiorizarea normelor si regulilor de conduita sociala.

Ele se formeaza in urmatoarele etape: - Receptia si asimilarea valorii; - Reactia fata de valoare; - Aplicarea valorii; - Promovarea valorilor personale. c) Obiectivele psihomotorii se refera deprinderi motorii, care se formeaza in urmatoarele

etape: - Perceptia acelor componente ale deprinderilor; - Producerea starii de pregatire, pentru realizarea actelor respective; - Exersarea fiecarui act; - Automatizarea progresiva a tuturor actelor; - Aplicarea deprinderilor in diferite situatii. 2) Obiectivele specifice se caracterizeaza prin: - Sunt specifice fiecarei discipline de invatamant; - Sunt elaborate de catre Ministerul Educatiei;- Sunt valabile pentru un an de scolarizare; - Sunt organizate pe niveluri si cicluri scoalre. 3) Obiectivele operationale se caracterizeaza prin: - Releva sarcinile de activitate la nivelul fiecarei lectii; - Sunt elaborate de catre profesor sau educator;

3

- Sunt elaborate pe baza obiectivelor specifice; - Sunt specificate in proiectul de lectie si in cel de evaluare, sub forma verbelor de ac-

tiune; - Reflecta performantele scolare.

Obiectivele operationale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - Sa fie accesibile, clare si precise; - Sa fie adecvate lectiei; - Sa fie variate, cu grade diferite de dificultate; - Sa indice metodele si mijloacele de realizare; - Sa fie masurabile, observabile; - Sa releve performanta astepatata; sa contina o singura sarcina.

3)Operationalizarea obiectivelor educationaleOperationalizarea obiectivelor consta in specificarea insusirilor concrete, indicatorilor unui concept, enunt abstract. De asemenea, presupune trecerea de la obiective generale la cele specifice si la cele operationale. Operationalizarea obiectivelor are la baza doua criterii si anume:

1) Performanta; 2) Competenta. 1) Performanta reprezinta nivelul de realizare a unei sarcini, care poate fi superior, mediu,

inferior. 2) Competenta reprezinta ansamblul capacitatilor intelectuale prin care elevul transfera si

aplica cunostiintele in diverse situatii

Operationalizarea conceptelor se realizeaza in urmatoarele etape: a) Specificarea comportamentului final( performanta) , sub forma sarcinilor didactice; b) Descrierea conditiilor de realizare; c) Specificarea nivelului de reusita.

TaxonomiileTermenul taxonomie provine din limba greacă (taxis – ordine; nomos – reguli, lege), şi

reprezintă teoria care vizează regulile, criteriile clasificărilor (Ionescu, Radu, 2001). Au fost elaborate mai multe taxonomii, pentru fiecare din cele trei domenii (cognitiv, afectiv, psihomotor). Dintre acestea amintim:

pentru domeniul cognitiv: B. S. Bloom, De Blook, De Corte, D’Hainaut ş.a; pentru domeniul afectiv : R. D. Krathwohl, E.N.Gronlund, L.I.Smith ş.a; pentru domeniul psihomotor : J. E. Simpson, H. R. Dave, J. S. Bruner, R. Kibler, A. Harrow

ş.a (Ionescu, Radu, 2001).

4

Cea mai elaborată taxonomie este cea alui D’Hainaut, care “prin tipologia interdisciplinară a demersurilor” se apropie de logica didactică (Stanciu, 1999). Taxonomiile (clasificări) pentru fiecare domeniu sunt redate succesiv în tabelul următor (Creţu, 1999, Istrate, Jinga, 1998, Potolea, 1988):

Domeniul psihomotor(Simpson)

Domeniul cognitiv(Bloom)

Domeniul afectiv(Krathwohl)

Reacţie complexă Sinteză CaracterizareAutomatism Analiză OrganizareReacţie dirijată Aplicare ValorizareDispoziţie Comprehensiune ReacţiePercepere Achiziţia cunoştinţelor Receptare

Evaluare Tabelul nr 4: Modelul taxonomic al obiectivelor educaţionale (după Creţu, 1999, Istrate, Jinga, 1998).

Pentru domeniul cognitiv, criteriul principal de organizare îl constituie ordonarea obiectivelor de la simplu la complex astfel (Creţu, 1999):

Achiziţia cunoştinţelor – vizează cunoaşterea terminologiei, datelor factuale, definiţiilor, principiilor, teoriilor. Este pusă în evidenţă prin operaţii de redare, reproducere, recunoaştere.

Comprehensiunea – presupune transpunere, reformulare, rezumarea unei comunicări, interpretare, extrapolare, sub forma evidenţierii consecinţelor etc.

Aplicarea – vizează utilizarea cunoştinţelor pentru a rezolva situaţii noi. Analiza – semnifică descompunerea unui material în părţile sale componente, relevarea

relaţiilor dintre aceste părţi etc. Sinteza – echivalează cu capacităţile de ordin creativ, materializându-se în producerea

unei lucrări personale. Evaluarea – implică formularea judecăţilor de valoare în legătură cu o anumită

problemă, pe criterii de coerenţă, rigoare, eficienţă etc.Domeniul afectiv, adoptă drept criteriu de clasificare interiorizarea unei norme sau valori

(Creţu, 1999): Receptarea – presupune conştientizarea de către elev a prezenţei unor valori, norme,

exigenţe şi acordarea atenţiei; Reacţia – presupune răspunsul voluntar la aceste valori; Valorizarea – implică preţuirea şi preferinţa elevului pentru valori, acceptarea acestora; Organizarea – implică ierarhizarea valorilor în sistem şi stabilirea valorilor dominante; Caracterizarea – se referă la faptul că sistemul de valori constituit exprimă

personalitatea elevului. Domeniul psihomotor utilizează ca principiu ierarhic de ordonare gradul de stăpânire al

unei deprinderi pentru a îndeplini o activitate motoriei (Creţu, 1999):

5

Perceperea – este actul preparator pentru o deprindere motorie şi se bazează pe stimulare şi descifrare senzorială;

Dispoziţia – se referă la starea de pregătire pentru a putea efectua un act motor; Reacţia dirijată are în vedere componentele din care se constituie o deprindere; Automatismul – reprezintă deprinderea finalizată; Reacţia complexă – implică deprinderile eficiente, în contexte diferite.

Esenţial pentru operaţionalizare este că se precizează ceea ce va face cel care se educă, performanţa/competenţa de care va fi capabil acesta după parcurgerea unei anumite secvenţe a procesului de predare-învăţare. Cadrele didactice trebuie să gândească şi să proiecteze riguros condiţiile de exersare şi de manifestare a comportamentelor preconizate la elevi. Ea reprezintă astfel etapa în care se uneşte intenţia profesorului cu acţiunea elevului (Creţu, 1999).

Condiţiile operaţionalizării după Mager Condiţiile operaţionalizării după Miller1. Denumirea comportamentului observabil;2. Enunţarea consiţiilor în care elevii vor exersa

şi vor demonstra că au atins schimbarea preconizată de obiectiv;

3. Criteriul de reuşită, nivelul de performanţă acceptat.

1. Cuvântul (verbul de acţiune)care desemnează comportamentul observabil urmărit prin obiectiv;2. Indicator + control;3. Indicaţia de răspuns corect.

Tabelul nr. 5. Condiţiile operaţionalizării obiectivelor (După Ionescu, Radu, 2001).

Procedura de operaţionalizare după De Landsheere1. Cine va produce comportamentul? 1. Subiectul2. Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?

2. Comportamentul

3. Care va fi produsul acestui comportament (performanţa)? 3. Performanţa 4. În ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul? 4. Condiţii5.Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător?

5. Criterii

Tabelul nr.6. Procedura de operaţionalizare după De Landsheere.

Unii autori precum D. Potolea (1988), F. Iuliu şi V. Preda (1995), S. Cristea (2000), C. Cucoş (2002) consideră că principalele funcţii îndeplinite de obiective sunt următoarele:1) funcţia axiologică sau valorică;2) funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei;3) funcţia evaluativă;4) funcţia de organizare şi de reglare a întregului proces instructiv-educativ.

Componenţele cognitiv – formativ – aplicative ale procesului de învăţământ. În literatura de specialitate sunt menţionate patru componente ale procesului de învăţă-

mânt. Cunoştinţele - lat. cognoscere (connoscere) – informaţie.

6

Cunoştinţele reprezintă componenţa cognitivă a procesului de învăţământ, exprimată prin informaţii sub formă de noţiuni, concepte, idei, teze, legi, principii, teorii, ipoteze, care se predau şi se învaţă în procesul de învăţământ la anumită disciplină. Informaţiile pot fi de cultură generală, de cultură socială. de cultură ştiinţifică şi tehnică.

Priceperile - (lat. percepere – îndemânare). Priceperea reprezintă componenţa formativ – acţională a procesului de învăţământ, ex-

primată prin capacitatea de a aplica cunoştinţele în mod conştient, activ – participativ, corect, cu o anumită iscusinţă în condiţii schimbate.

Deprinderile - (lat. deprendere – dexteritate, executaţie cu uşurinţă). Deprinderea este capacitatea de a aplica informaţiile cu uşurinţă, rapid, operativ cu ran-

dament sporit, cu respectarea tuturor calităţilor priceperii (corectitudine, iscusinţă, abilitate în 7 condiţii variate şi schimbate). Priceperea se transformă în deprindere în rezultatul exercitări-lor repetate în mod sistematic şi continuu.

Obişnuinţele – componenta formativ – acţională sub formă de aplicare a cunoştinţelor în mod curent şi frecvent, ca o necesitate vitală, ca act reflex total.

Aptitudinile – (lat. aptus – apt de …)Aptitudinile sunt un ansamblu de însuşiri de ordin instrumental-operaţional care dife-

renţiază oamenii între ei în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a diferitelor activităţi şi, mai ales, în ceea ce priveşte randamentul cantitativ şi calitativ al acestora.

Cunoştinţele Priceperile Deprinderile Obiş-nuinţele

Aptitudinile

Figuri geometrice: tri-unghi, pătrat, cerc, dreptunghi. Corpuri geometrice: cub, sferă.Marşul, dansul şi cântecul – mari sfere ale expresivităţii muz-icale. Limbajul muzical: melodie, metrul şi rit-mul, tempoul, modulul, timbrul, registrul.

Observarea şi înţelegerea legităţilor între înmulţirea şi îm-părţirea exactă a nu-merelor naturale, efec-tuarea probei împărţirii exacte prin înmulţire şi invers. Verificarea rezultatelor unor operaţii prin ro-tunjirea numerelor la zeci, sute, mii întregi.

Tehnici de cu-sut şi brodat: executarea unui motiv po-pular simplu alcătuit dintr-un singur ele-ment decora-tiv transpus în formă de la un colţ al năfra-mei.

Spălatul pe mîni, stin-gerea lu-minii, punctuali-tatea.

Spritul de observatie

CognitiveArtisticeSportiveSenzorialeMotrice

BIBLIOGRAFIE

1. Creţu, C., (1999), Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei, Iaşi, Editura Universităţii „Al.I.Cuza"2. Cucoş, C., (2002), Pedagogie, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom3. Cucoş C., (2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi, Editura Polirom

7

8. Potolea, D., Neacşu, I., Radu, I.T., (1996), Reforma evaluării în învăţământ. Concepţii şi strategii, Bucureşti9. Radu, I. T., (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P10. Radu, I. T., (2000), Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, E.D.P11. Stoica, A., coord., (2004), Criterii de notare pentru clasa a VIII-a, Bucureşti, Editura Sigma12. Stoica, A., Musteaţă, S., (1997), Evaluarea rezultatelor şcolare, Chişinău, Editura Liceum La finalul acestui curs, inteleg sa formulez urmatoarele concluzii:

- Nu toate obiectivele educationale pot fi operationalizate, cum ar fi urmatoarele verbe de actiune: “ sa inteleaga, sa gandeasca, sa fie atent, etc. “

- Nu toate capacitatile psihice implicate in actul invatarii pot fi masurate, cum ar fi intere-sul si vointa elevului.

Tema pentru portofoliu

. 1.Pornind de la o disciplină preferată (şi cunoscută) încercaţi să aproximaţi:- un obiectiv didactic specific acesteia- un obiectiv didactic specific unei teme cuprinsă în disciplină- un obiectiv didactic operaţional în cadrul temei pentru care aţi optat

2. Formulaţi un exemplu de obiectiv didactic cognitiv şi specific unei discipline de învăţământ (liber aleasă); formulaţi un obiectiv didactic specific de tip psihomotor

8

9