CURS 1

Bacteriologie special Noiuni generale de taxonomie i nomenclatur bacterianTaxonomia bacteriilorTaxonomia - ramur a microbiologiei care se ocupa cu:

stabilirea unor criterii de difereniere a microorganismelor denumite criterii taxonomice

clasificarea microorganismelor pe baza acestor criterii

Termenul de taxon ( grup) are o referin pur teoretica stabilit pe baza unor reguli i principii unanim acceptate. Principalele criterii taxonomice utilizate n bacteriologie pot fi grupate astfel:

1. Criteriul filogenetic : este bazat pe stabilirea unor filiaii de tipul arborelui filogenetic existent in regnul respectiv. Acest criteriu ns prezint un grad mare de labilitate datorit lipsei unor dovezi furnizate de micropaleontologie.

2. Criteriul omologiei materialului genetic : este de mare actualitate i are la baza o serie de parametri usor de analizat datorit aplicarii tehnologiei moderne de biologie molecular i biochmie, n studiile de genetic bacterian. Exemple de parametri analizai : asemnrile din cadrul structurii ADN ului i ARN ului bacterian, coninutul relativ de guanin si citozin raportat la ADN ul bacterian purificat , analiza secvenei aminoacizilor i a oligonucleotidelor din ARN ul ribozomal bacterian.3. Criteriul posibilitilor de recombinare genetic : are semnificaie taxonomic important datorit faptului c transferul de material genetic nu este posibil dect n cadrul speciei sau cel mult ntre specii apropiate (transformare, transducie, conjugare).4. Criteriul antigenic : are la baz diferenele antigenice existente ntre speciile bateriene, elementele de referint fiind structuri moleculare de suprafa prezente la nivelul peretelui celular al capsulei, cililor i pililor bacteriei.

5. Criteriul biochimic : este legat de compoziia chimic a celulei bacteriene i de echipamentul enzimatic specific fiecrei bacterii. Principalele particulariti de compoziiei chimic ntlnite la bacterii i care au semnificaie taxonomic sunt :

- proporia i tipul de peptidoglican existent n compoziia peretelui celular

- coninutul n lipide i calitatea acestora

- secvena aminoacizilor din anumite proteine

6. Criteriul de similitudine a caracterelor : este cel mai utilizat n practica identificrii bacteriilor i este bazat fie pe analiza unui numr limitat de caractere, fie pe totalitatea caracterelor cunoscute la un grup de bacterii ( pot fi luate in calcul ntre 60 i 100 de caractere ) .

Categorii de taxoni bacterieni

n clasificarea bacteriilor se considera c Specia reprezint categoria taxonomic de baz . Prin urmare, ncadrarea bacteriilor cunoscute ntr-un sistem coerent de clasificare se realizeaz prin folosirea unor categorii taxonomice de rang superior speciei si de rang inferior acesteia.Taxoni de rang superior :

Regnul

ncrengtura

Diviziunea

Clasa

Ordinul Familia

Genul

Taxoni de rang inferior :

Subspecia

Varianta

Tulpina ( clona, sua)

Poziionarea bacteriilor n sistematica general

Regnul : Protista

Increngatura : Procariote

Diviziune :

- diviziunea 1 = Fotobacteria ( bacterii cu cloroplaste)

- diviziunea 2 = Scotobacteria ( majoritatea bacteriilor patogene )

Clasa : taxon putin utilizat , 5 clase (ultimele intereseaz patologia veterinar)

- Clasa a III a = Mollicutes : cuprinde bacteriile fara perete celular ( micoplasme ) .

- Clasa a IV a = Firmacutes : cuprinde bacterii cu perete celular gros si rigid ( Gram pozitivele ).

- Clasa a V a = Gracillicutes : cuprinde bacterii cu perete elastic si subtire ( Gram negativele ).

Ordinul , Familia si Genul sunt trei taxoni la care denumirea de baza deriva din genul bacterian.

Nomenclatura bacteriilor

Conform normelor generale de nomenclatur , fiecare bacterie este denumit dupa un sistem binominal prin doua cuvinte latinizate. Primul cuvnt indic genul bacteriei i este un substantiv la singular cu diferite origini lingvistice dar latinizat. ntotdeauna acest cuvnt se scrie cu liter mare .

Numele genurilor pot fi inspirate de :

caracterele morfologice (ex. Bacillus) modul de grupare ( ex. Staphylococcus) asocierea unui caracter ecologic cu unul morfologic (ex. Lactobacillus) numele bacteriologului care a izolat pentru prima dat bacteria sau a studiat-o (ex. Brucella David Bruce ).

Al doilea cuvnt indic specia , este un epitet specific, scris ntotdeauna cu litera mic i se poate referi la :

un caracter morfologic cultural sau biochimic (ex. Staphylococcus aureus , Lactobacillus acidophilus)

gazda receptiv (ex. Brucella suis). dup boala pe care o produce sau dup o leziune caracteristic (ex. Mycobacterium tuberculosis) dupa numele bacteriologului care a descris primul bacteria (ex. Escherichia freundi)-unele specii bacteriene au si denumiri comune folosite in limbajul curent ( denumirea bacilul piocianic - Pseudomonas aeruginosa ).- sub taxonul de specie exist cele de subspecie, variant i tulpin. -subspeciile i variantele se denumesc adaugnd termenii de subspecies ( subsp.) respectiv de varietas ( var.).

-astfel denumirea corect a bacteriei asociaz dup numele ei termenul de subspecie sau varietas cu denumirea n cauz (ex: Campylobacter fetus subsp. fetus , Francisella tularensis var. paleartica)-variantele sau tulpinile uneori pentru o mai bun identificare pot fi notate cu cifre ( ex : Brucella ) , cu litere ( ex : Clostridium perfringens A , B , C, D) sau cu o simpl specificare a antigenului de baza ( ex : Salmonella O , H )

-o particularitate privind nomenclatura variantelor ( denumite si serotipuri ) ntlnite la bacteriile din genul Salmonella , o constituie folosirea frecvent a numelui localitii unde a fost izolat pentru prima oar bacteria (ex : Salmonella dublin, Salmonella panama)-unele tulpini bacteriene foarte cunoscute i larg rspndite utilizate la obinerea vaccinurilor sau n tehnici de diagnostic, asociaz denumirii indicative ce cuprind asocieri de cifre i litere (ex : Bacillus anthracis 1190R - tulpina vaccinal)

Ordinul i familia sunt denumite cu numele genului celui mai reprezentativ pentru gruparea taxonomic respectiv la care se adaug sufixele ales pentru ordin i aceae pentru familie.

ex. Genul Rickettsia

Ordinul Rickettsiales

Familia Rickettsiaceae

n scop didactic von prezenta o schem orientativ de clasificare a celor mai importante grupe de bacterii cu implicaie direct n patologia veterinar, dar i pentru sistemul de control microbiologic al alimentelor.

n acest sens principalele criterii de clasificare utilizate au fost cele legate de tinctorialitate, morfologie i tip respirator.

Bacterii Gram pozitive

- grupa cocilor Genurile Staphylococcus i Streptococcus

- grupa bacililor sporogeni

- facultativ aerobi/anaerobi Genul Bacillus

- anaerobi Genul Clostridium- grupa bacililor nesporogeni

- neacidorezisteni Genurile Listeria, Erysipelothrix, Corynebacterim, Rhodococcus, Arcanobacterium i Actinomyces - acidorezisteni Genurile Mycobacterium i Nocardia

Bacterii Gram negative

- grupa bacteriilor polimorfe, facultativ aerobi/anaerobi - enterobacteriacee Genurile Escherichia, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Serratia,Proteus, Yersinia

- pasteurelacee Genurile Pasteurella, Haemophillus, Actinobacillus

- grupa bacililor strict aerobi Genurile Pseudomonas i Burkholderia- grupa bacililor strict anaerobi Genurile Fusobacterium i Dichelobacter

- grupa bacteriilor de form ncurbat (vibrioni) Genurile Vibrio, Aeromonas i Campylobacter

- grupa bacteriilor de form ondulat/spiralat Genurile Leptospira, Treponema i Borrelia

- grupa genurilor bacteriene nencadrate n familii Genurile Brucella, Bordetella i Francisella

- grupa bacteriilor lipsite de perete celular Genul Micoplasma

- grupa rickettsiilor i chlamidiilorPrincipii generale utilizate n vedrea identificrii bacteriilor

Practic identificarea bacteriilor se face pe baza analizei unui numr variabil de caractere unele dintre acestea corespunznd unor criterii taxonomice de baz. n urma izolrii unei specii bacteriene tehnicile bacteriologice care permit identificarea ei, se pot reduce de multe ori la analiza urmtoarelor grupe de caractere:- caractere morfotinctoriale :

- form, dimensiune, mod de grupare

- prezena capsulei, sporului i cililor

- afinitile tinctoriale

- condiii de cultivare i caractere culturale - condiii de cultivare :

- temperatur

- timp de incubare

- tipul respirator

- necesitatea unor factori de cretere

- caractere culturale :

- mediu lichid : - grad de turbiditate

- aspectul depozitului

- formaiuni de suprafa

- pigmentare

- mediu solid :

- la suprafa (aspectul coloniilor) :

- form

- dimensiuni

- aspecte de suprafa

- grad de opacitate/transparen

- pigment

- n profunzime aspecte legate de mobilitate

- caractere biochimice (metabolice) :

- activitatea enzimatic fa de diferite substraturi chimice- structur antigenic - antigene somatice, capsulare, flagelare i fimbriale

- ecologie :

- nia ecologic

- sensibilitate fa de factori fizici, chimici i biologici

- patogenitate :

- mecanismele patogenitii

- infecia natural

- infecia experimental

Bacterii Gram pozitivGrupa cocilor Gram pozitivFamilia Staphylococcaceae

Taxonomie

Restructurarea taxonomic a Familiei Micrococcaceae a dus la constituirea Familiei Staphylococcaceae care cuprinde cinci genuri :

1. Genul Staphylococcus

2. Genul Gemella

3. Genul Jeotgalicoccus

4. Genul Macrococcus

5. Genul Salinicoccus

Pentru patologia veterinat i uman iportan practic prezint bacteriile din Genul Staphylococcus.

Genul Staphylococcus

Taxonomie

Genul cuprinde peste 40 de specii. Acestea pot patogene sau nepatogene pentru om i animale. Staphylococcus aureus poate fi considerat specia tip a genului. Speciile patogene pentru patologia veterinar sunt urmtoarele:

- Staphylococcus aureus cu 2 subspecii

- subsp. aureus

- subsp. anaerobius

- Staphylococcus hyicus cu 2 subspecii

- subsp. hyicus

- subsp. chromogenes

- Staphylococcus schleiferi cu 2 subspecii

- subsp. schleiferi

- subsp. coagulans

- Staphylococcus intermedius

Sunt considerate specii cu patogenitate redus sau nepatogene:

- Staphylococcus epidermidis

- Staphylococcus caprae

- Staphylococcus felis

- Staphylococcus simulans

- Staphylococcus equorum

- Staphylococcus gallinarum

- Staphylococcus delphini

Staphylococcus aureus

Structura antigenic

Determinanii antigenici evideniai la tulpinile de Staphylococcus aureus sunt de tip somatic, respectiv structuri ale peretelui celular bacterian, corespunztoare din punct de vedere biochimic cu peptidoglicanul, acidul teichoic i proteina A. Au fost identificate peste 30 de tipuri antigenice distincte.

Ecologie

Stafilococii sunt germeni comensali ai pielii i mucoaselor prezeni la om i numeroase specii de animale. Pe lng acetia exist i tulpini saprofite rspndite n numeroase i diversificate medii naturale (sol, ap, aer).

n ceea ce privete rezistena la agenii fizico-chimici, stafilococii se plaseaz peste majoritatea speciilor nesporogene. Astfel sunt distrui n 30 de minute la 600C sau n 15 minute la 700C, ns s-au izolat frecvent tulpini care rezist i la temperaturi de 800C. De asemenea prezint o rezisten mai crescut la substane dezinfecte inclusiv la compuii fenolici.Stafilococii aurii sunt n general sensibili la aciunea antibioticelor. Intervenia terapeutic neadecvat duce frecvent la instalarea antibiorezistenei.

Patogenitate

Mecanismele patogenitii

Factorii care asigur patogenitatea stafilococilor pot fi grupai n dou categorii distincte, respectiv factori de agresivitate (agresine) i factori de toxicitate (toxine).

Factorii de agresivitate

n general factorii de agresivitate pot fi reprezentai de enzime constitutive sau de sintez care favorizeaz difuziunea bacteriei n profunzimea esuturilor organismului infectat, mascarea acesteia n vederea evitrii mecanismelor fagocitare, precum i alterarea profund a unor structurii morfologice proprii organismului contaminat.

Coagulazele : sunt enzime care coaguleaz plasma sangvina i se difereniaz n 2 tipuri :

coagulaza legat - care este o component a peretelui celular bacterian ce reacioneaz cu fibrinogenul ( consecina : mascarea peretelui bacterian i evitarea fagocitozei) ;

coagulaza liber care este asemntoare cu protrombina iar prezena ei poate fi demonstrat cu ajutorul testului de coagulare a plasmei citratate ( consecinta : apariia coagulilor de tip septic).

Hialuronidaza : actioneaz asupra acidului hialuronic din esutul conjuctiv , favoriznd n acest fel difuziunea bacteriei n profunzimea esuturilor.

Fibrinolizina ( staphylokinaza) : lizeaz reeaua de fibrin din exudatul inflamator , permind o puternic diseminare a bacteriilor n esuturile adiacente.

Dezoxiribonucleaza : are actiune de degradare a acizilor nucleici ai celulelor organismului contaminat.

Lipaza : acioneaz asupra lipidelor plasmatice i tegumentare fapt care explic afinitatea bacteriei pentru piele i pentru glandele sebacee.

Fosfataza : este secretata de marea majoritate a tulpinilor patogene.

Factorii de toxicitate

Efectul nociv al toxinelor bacteriene se manifest de regul direct asupra celulelor i esuturilor organismelor contaminate producnd modificri patologice care afecteaz componenta morfologic i funcional a acelor structuri.

Hemolizinele : in functie de specia de la care provin, hematiile asupra crora acioneaz, de temperatura la care sunt active, de termorezistent i de aspectul zonei de hemoliz , se difereniaz 4 tipuri de hemolizine :

1. hemolizinele (cele mai nocive ) : pe lng efectul hemolitic ele au i aciune dermonecrotic , leucolitic i letal . Sunt afectate hematiile de iepure , oaie i mai puin cele de om. Aciunea cea mai intens este la 370C i nu i intensific efectul la temperatura de 40C.

2. hemolizinele : sunt active fa de hematiile de oaie i bou , produc o hemoliz de tip cald rece tradus prin faptul c la 370C hemoliza este incomplet dar se intensific printr o incubare timp de cteva ore la temperatura de 40C. Sunt mai puin toxice dect hemolizinele .

3. hemolizinele : sunt active fa de hematiile de om , iepure i oaie . Se intensific la temperaturi de incubare sczute .

4. hemolizinele : active fa de hematiile de om , cal , iepure, cobai i oarece , sinteza lor este condiionat de cultivarea bacteriei n atmosfer de bioxid de carbon.

Enterotoxinele : sunt responsabile de toxiinfecii alimentare produse de stafilococ i s- au difereniat mai multe tipuri , notate cu literele mari ale alfabetului latin fiind sintetizate la valori termice foarte variate ( de la 60C pn la 450C ) n condiii de anaerobioz. Sunt termorezistente ( rezist o ora la 1000C ), sunt rezistente la aciunea enzimelor proteolitice i la un pH foarte sczut. Afecteaz omul, maimua i pisica ( test Dolman inocularea intraperitoneal a filtratului de cultur).

Neurotoxinele : acioneaz n special asupra sistemului nervos al omului .

Leucocidinele : lizeaz neutrofilele i macrofagele , n special ale omului si iepurelui , blocnd fagocitoza.

Proteina A : este o component a peretelui celular care prezint situsuri de cuplare cu moleculele de imunoglobulin , fiind implicat n acest fel n foarte multe aplicaii imunologice. Are aciune antifagocitar , anticomplementar i alergic. Lipsete de la S. epidermidis.

Toxina epidermolitic si exfoliant : este o toxin antigenic i are tropism pentru esutul conjunctiv cutanat unde distruge structurile superficiale ale epidermului. Este responsabil pentru sindromul pielii oprite ntlnit la om i pentru epidermita exudativ ntlnit la porc.

Infecia natural

Stafilococii produc infecii purulente la om i numeroase specii de animale.

1. bovinele : mamita stafilococic ( S. aureus, subsp.aureus)

2. ovine : mamita gangrenoas a oilor i caprelor; popular - rsfugul negru ( S. aureus, subsp aureus).

3. suine : epidermita exudativ ( S. hycus, subsp hyicus).

4. cabaline : botriomicoza ( infectarea plagii de castrare cu S.aureus).

5. iepuri : stafilococii grave cu diferite localizare ( S.aureus subsp. aureus).

6. cini : cel mai frecvent localizri cutanate ( S. intermedius).

7. psri : infecii septicemice sau infecii localizate la piele i articulaii ( S. aureus , S. hyicus , S. epidermidis si S. gallinarum).

8. om : stafilococii cutanate superficiale sau profunde ( acnee, furunculoz) dar i toxiinfecii alimentare .

Infecia experimentala

iepurele : inoculare intravenoasa si la care se produce o infectie septicemica mortala ( cu numar foarte mare de bacterii la nivelul rinichilor ).

oarecele : inoculat intraperitoneal , septicemie aproape mortal cu numr mare de germeni la nivelul ficatului i splinei.

obolanul : inoculat intravenos , prezint semne nervoase .

Imunoprofilaxie :

- vaccin inactivat contra mamitei gangrenoase a oilor si caprelor , vaccinul este inactivat cu formol si adsorbit pe hidroxid de aluminiu. -- autovaccin cu tuplina din leziuni sau focar.

Familia Streptococcaceae :

TaxonomieFamilia Streptococcaceae cuprinde

Genul Streptococcus

Genul Aerococcus

Genul Enterococcus : E. fetalis , E. faecium (prezente in flora normala intestinala ),E.seriolicida (specie patogena pentru pesti ).

Genul Lactococcus : L.lactis , L.cremoris, L.hordinae ( fac parte din flora normal existent n lapte ).

Genul Leuconstoc : L.carnosum (se multiplic i la 1 50C n condiii de anaerobioz i degradeaz alimentele din carne), L.mesenteroides.

Genul Mellisococcus : M. plutonius (produce la albine loca european).

Genul Vagococcus : V. fluvialis, V. salmoninarum (specii patogene pentru peti).

Genul Streptococcus

Genul cuprinde mai multe specii clasificabile dup diverse criterii .

Speciile care intereseaz patologia veterinar sunt :

S. pyogenes ( este specie tip )

S. agalactiae

S. dysgalactiae : subsp : dysgalactiae si equisimilis

S. equi : subsp : equi si zooepidemicus

S. bovis

S. uberis

S. suis

S. pneumoniae ( genul Diplococcus)

Dupa capacitatea hemolitic :

streptococi hemolitici , produc hemoliz adevarat

streptococi hemolitici , produc o hemoliz fals de tip viridans , cu transformarea hemoglobinei in methemoglobin

streptococii nehemolitici

Clasificarea Lancefield mparte streptococii pe baza antigenului de grup , respectiv poliglucidul C din peretele bacteriei , reprezentat din punct de vedere chimic de acidul teichoic.

Sunt 18 grupe serologice notate cu litere mari de la A la T.

Proprietatile antigenice :

poliglucidul C reprezentat de acidul glicerol-teichoic la streptococii din grupul serologic D.

proteina M : este un antigen corelat cu virulea bacteriei , este o structur rezistent la temperaturi mari ( 30 de minute la 1000C), la acizi ( pH = 2 ) , este imunogen si alergizanta.

proteina A , are proprieti alergizante declansnd stri de hipersensibilitate ntrziat.

Ecologie

- comensali ai mucoaselor : bucofaringian , genital , cile galactofore i intestine.

- saprofii n lapte i produse lactate

- mai sensibil dect stafilococii la temperaturi ridicate ( sunt distrusi la 600C).

Patogenitate

Mecanismele patogenitii

Factori de agresivitate :

streptokinaza ( fibrinolizina) : transform plasminogenul din plasm in plasmin activ proteolitic care lizeaz coagulii de fibrin (consecin difuzarea infeciei n organism)

hialuronidaza : asemntoare cu cea produs de stafilococi

dezoxiribonucleaza ( streptodornaza) : asemntoare cu cea produs de stafilococi.

Factorii de toxicitate :

Streptolizina O ( SLO) : este o hemolizina oxigen labil, este antigenic determinnd n organism sinteza unor anticorpi denumiti anticorpi antistreptolizina ( ASLO detectabil prin reactia ASLO) ; aceti anticorpi produc complexe imune care determin apariia unor leziuni tisulare.

Streptolizina S ( SLS) : hemolizina oxigen stabil , este responsabil de hemoliza , este lipsit de antigenitate i produce efecte citopatice la nivel renal i cardiac.

Eritrotoxina streptococic ( toxina eritrogen sau scarlatinoas) : determina eruptia cutanata din scarlatin .

Infecia natural

- S. pyogenes monopatogen (om), infecii respiratorii i cutanate; tulpinile eritrotoxigene produc scarlatin. (grup A)

- S. agalactiae mamite la vac,oaie,scroaf; metrite la iap i cea; infecii septicemice i meningite la om (grup B)

- S. dysgalactiae subsp. dysgalactiae, mamite streptococice la vac; subsp. equisimilis, infecii respiratorii la om i animale (grup C)

- S. equi subsp. equi gurma la cabaline; subsp. zooepidemicus, poliartrita streptococic a mieilor, streptococia psrilor (grup C)

- S. uberis, mamite subclinice la vaci (grup F)

- S. pneumoniae (Diplococcus pneumoniae), pneumococ, coc asimetric cu aspect de vrf de lance, grupare diplo, capsul comun pentru grupare; infecii respiratorii la viei i cobai, la om pneumonie

Infecia experimental

- oarecele, inoculat intraperitoneal

Imunoprofilaxie

- vaccin polivalent inactivat mamite la vaci

- gurm rezultate modeste

Grupa bacililor Gram pozitiv, nesporogeni , neacidorezisteni

Genul Listeria

Cuprinde 6 specii , specia reprezentativ este L.monocytogenes .

- Listeria ivanovii subsp. ivanovii; subsp. londonensis

- Listeria innocua

- Listeria seeligheri

- Listeria welshimeri

- Listeria grayi

Listeria monocytogenes

Structura antigenic : pe baza antigenelor somatice au fost descrise 5 tipuri distincte notate cu cifre romane de la 1 la 5. Pe baza structurii antigenice flagelare au fost descrise 4 serotipuri notate cu litere mari de la A la D.

Ecologia : bacterie saprofit , prezent n diverse medii naturale, care are o rezisten deosebit (n sol exist ntre 200 300 zile , n ap ntre 1 2 ani , n fecale 3 ani ). De multe ori este comensal la diverse specii de animale , roztoarele fiind considerate un adevrat rezervor de listerii. Deoarece este o bacterie cu localizare intracelular , prezint o sensibilitate variabil la aciunea antibioticelor .

Patogenitatea :

Mecanismele patogenitii : este o bacterie care se multiplic de regul n interiorul celulelor organismului . O modificare hematologic constant ntalnit n infecia cu Listeria , este mononucleoza ceea ce face ca imunitatea n aceast boala sa fie predominant de tip celular. Sunt bacterii cu virulen i toxigenitate foarte ridicat . Toxinele sintetizate au de multe ori efect letal. Cea mai important este listeriolizina considerat un factor de virulen deoarece prin structura ei este esenial pentru supravieuirea intracelular a bacteriei. Toxine : hemolizinele , neurotoxine i lipopoliglucide antigenice.

Infecia natural : este o bacterie cu spectru larg de patogenitate , mai sensibile sunt ovinele i bovinele , se pot mbolnvi i porcii i omul.

Boala se numete listerioz i este manifestat prin forme nervoase , septicemice i abortigene ( cu avort).

La om are caracter de toxiinfecie alimentar fiind manifestat predominant cu semne nervoase ( meningit ) i avort la femeile gravide.

Infecia experimental : se realizeaz pe cobai , iepure i oarece ( porumbelul este rezistent) . Un test de stabilire a patogenitii tulpinilor este testul ochiului (testul lui Anton) care se realizeaz prin instilarea n sacul conjunctival la cobai sau iepure a tulpinii izolate iar rezultatul este apariia unei conjunctivite purulente (1- 2 zile ), n forme grave ducnd la distrugerea ochiului.

Imunoprofilaxie : se utilizeaz un vaccin ce conine tulpini de tip R atenuate i utilizarea se face la ovine.

Genul Erysipelothrix

Este un gen nencadrabil n familii . Are 2 specii :

E. rhusiopathiae

E. tonsillarum

Erysipelothrix rhusiopathiae

Structura antigenic : au fost identificate 3 tipuri de antigene poliglucidice notate cu litere mari A , B si M.

A este o tulpin foarte virulent i produce infeciile cu evoluie acut , grav .

B tulpini cu virulen mai sczut care produc infecii cronice .

Ecologia: sunt germeni comensali ai pielii i mucoaselor , izolai la peste 50 de specii de mamifere , psri i insecte . Rezorvor natural : porcul , cu localizarea bacteriei la nivelul rinofarinxului.

-poate exista i sub form saprofit la nivelul solului n special dac este contaminat cu dejecii.

Rezistant medie la temperatur ( n 10 minute este distrus la 700C ).

Patogenitatea :

Mecanismele patogenitatii : este bacterie virulent i toxigen ( hialuronidaza i neuraminidaza sunt principalii factori de patogenitate ) , dezvoltarea i multiplicarea bacteriei intracelular este facultativ i produce predominant leziuni vasculare.

Infecia natural : este o bacterie cu spectru larg de patogenitate . Boala poart numele de rujet i afecteaz numeroase specii de mamifere, psri i omul. Porcul este cel mai receptiv. Boala evolund cu forme septicemice, acute si forme cronice manifestate prin 3 localizari diferite : la nivelul dermului , articulaiilor i endocard. La miei evolueaz sub forma de poliartrit. La psri : la curc, la fazan , la gsc i mai rar la gin evolueaz septicemic sau localizat . La om este o infecie localizat de regula la nivelul pielii , mai rar la nivelul endocardului erizipeloidul lui Rosenbach.

Infecia experimental : pe porumbel , iepure i oarece prin inoculare intraperitoneal ( cobaiul este rezistent ).

Imunoprofilaxie : se utilizeaz n practica vaccinuri vii , atenuate prin pasaje repetate pe medii de cultur cu tulpina VR 2. Alte tulpini : tulpina R2 sau H7. Serul antirujetic preparat pe cal .

Genul Corynebacterium

Sunt peste 20 de specii patogene si nepatogene .

Specia tip : C diphteriae

C. pseudotuberculosis ( C. Ovis )

C. renale

C pilosum

C. cistitidis

C. auriscanis

C. kutscheri

C. parvum

Structura antigenic : fiecare specie are o structurp antigenic proprie bazat pe antigenele somatice i fimbriale.

Ecologie : sunt germeni comensali izolai de regul la nivelul mucoaselor bucofaringiene sau urogenitale ( uneori au statut de germeni parazii ). Au rezistent sczut n mediul exterior.

Patogenitate :

Mecanismele patogenitii : produc neuraminidaze i proteaze generatoare de leziuni purulente.

Fimbriile mresc patogenitatea bacteriei prin aderent crescut la nivelul mucoaselor .

Infecia natural : are denumiri diferite i este condiionat de prezena unor factori favorizani.

1. Tripleta cistitidis, renale i pilosum : specializat n infecii ale aparatului urogenital n special la bovine.

2. C . pseudotuberculosis : are o afinitate foarte mare pentru esuturile limfoide i vasele limfatice , producnd la ovine i caprine limfadenita cazeoas , la cabaline limfangita ulceroas iar la bovine bronhopneumonii.

3. C . kutscheri : este patogen pentru animale de laborator , n special pentru oarece la care produce abcese purulente n organele interne, n limfonoduri i la nivelul pielii.

4. C. auriscanis : produce otite la cine.

Infecia experimental : are o semnificaie redus i se face la oarece sau cobai. Genul Rhodococcus Specia tip : R. equi : produce bronhopneumonia enzootic a mnjilor , boal manifestat prin abcese purulente la nivelul pulmonului ( secret hemolizine foarte active ) .

Genul Arcanobacterium

A . pyogenes ( Corynebacterium pyogenes sau Actinomices pyogenes sau piobacil )A . phoceae : la foca unde produce septicemii grave i leziuni pulmonare

Arcanobacterium pyogenesEcologie : este epifit al mucoaselor respiratorii i genitale , la om i animale ( mai frecvent la bovine i suine).

Patogenitate : germen patogen oportunist care acioneaz prin intermediul unei hemolizine denumit pilozin i prin intermediul a 2 neuraminidaze care agreseaz epiteliile .

Infecia natural : se numete piobaciloz , se caracterizeaz prin abcese n esuturile moi dar i la nivelul periostului . La vaca produce mamita piobacilar ( mamita de var) , la porc produce piobaciloza, porcii din rasa Landrace fiind cei mai afectai .

Infecia experimental : la oarece, iepure i cobai la care apare o dermatit necrotic la locul de inoculare.

Genul ActinomycesTaxonomie peste 20 de specii

A. bovis

A. canis

A. hyovaginalis

A. suis (Actinobaculum suis)

Actinomyces bovis Morfologie

- este un germen polimorf, n culturi predominant sub form de bacili.

- In frotiuri efectuate din puroi, forme filamentoase , uneori ramificate, cu extremitile dilatate.

- In preparate directe, ntre lam i lamel efectuate din puroi sau n seciuni histologice apar formaiuni caracteristice asemntoare cu petalele unei flori, dispuse radiar denumite tufe actinomicotice; n zona central se observ mase filamentoase, nconjurate periferic de formaiuni cu aspect de mciuc

- ne, ne, ne, fimbrii, G +

Condiii de cultivare i caractere culturale- 48-96 ore; 370 C; anaerob sau microaerofil; ( necesit adaos de ser/snge)

- mediu lichid = turbiditate n partea superioar a tubului unde cultura are aspect floconos, n partea inferioar mediul este limpede

- mediu solid = colonii mici, lucioase, semitransparente, nepigmentate

Proprieti biochimice

- glucidolitic, nehemolitic, indol -, H2S

- reduce nitraii n nitrii, proteolitic

Structura antigenic prezint antigene somatice i fimbriale

Ecologie

- comensal al mucoaselor orofaringiene, rezisten redus

Patogenitate

Mecanismele patogenitii : sunt germeni cu un puternic efect distructiv la nivelul esutului osos. Ataarea la acest esut se realizeaz prin intermediul fimbriilor. Elaboreaz toxine cu aciune direct asupra structurii osoase unde se produce o osteomielit de tip granulomatos i purulent . Sunt afectate esuturile osoase din regiunea capului cu predilectie maxilarele iar leziunea specifica poarta denumirea de actinomicom sau granulom actinomicotic.

Bovinele bolnave au razele osoase deformate datorit leziunilor cu aspect tumoral iar esutul osos se rarefiaz , devine spongios , favoriznd fracturile mandibulare n timpul masticaiei.

Infecia natural poart numele de actinomicoz i afecteaz n principal bovinele care au microleziuni la nivelul cavitaii bucale .

A. canis : bacterie cu localizare la nivelul plcii dentare i a mucoaselor gingivale. Boala evolueaz septicemic cu 3 posibile localizari : cea mai periculoasa este localizarea abdominal, apoi localizarea pulmonar si localizarea cervico-facial.

Este greu de tratat i apare frecvent dup consum exagerat de oase.

A. hyovaginalis : produce infecii genitale purulente la scroaf generatoare de avort i infecunditate.

A. suis = Actinobaculum suis produce infecii mamare si urogenitale la scroaf

Infecia experimental dificil la hamster inoculat i.p. evoluie de aprox. 5 sptmni noduli actinomicotici caracteristici

Grupa bacililor G pozitiv, nesporogeni , acidorezisteni

Fam . Mycobacteriaceae

Genul MycobacteriumTaxonomie - peste 50 de specii.

-specii necultivabile : M. leprae

-specii cultivabile : care pot fi impartite in functie de tipul de dezvoltare in urmatoarele categorii:

Specii cu dezvoltare lent peste 7 zile :

Complexul M.avium cu subspeciile :

-subspecia avium

-subspecia silvaticum

-subspecia paratuberculosis

-subspecia intracellulare

Complexul M.bovis cu subspeciile : bovis, africanum si BCG.

M.tuberculosis bacilul Koch

Speciile cu dezvoltare rapida (sub 7 zile ) :

Specii saprofite : M.phlei , M.smegmatis Specii ocazional patogene : M.fortuitum , M.ulcerans , M.marinum

Structura antigenic : fiecare specie de Mycobacterium are o structur antigenic proprie dar se pot ntlni i unele nrudiri antigenice ce duc la apariia unor reactii nespecifice , la diagnosticul prin intradermoreacie.

S-au evidentiat 3 tipuri principale de antigene somatice:

- Antigene lipidice

- Antigene glucidice (se pot cupla cu proteine sau lipide genernd sinteza unor anticorpi particulari)

- Antigene proteice cu proprietati revelatoare n diagnosticul alergic (PPD = tuberculin)

Ecologie : sunt bacterii cu statut de parazit obligatoriu , multiplicndu-se strict intracelular. In majoritatea cazurilor nia ecologic este reprezentat de omul sau animalul bolnav .

Eliminarea bacililor se face prin secreii i excreii contaminnd n mod accidental mediile naturale.

Datorit structurii particulare a peretelui celular ( coninut bogat n ceruri) micobacteriile sunt foarte rezistente n mediu umed i la ntuneric supravieuind peste 4 luni.

Patogenitate Mecanismele patogenitii

-Micobacteriile sunt fagocitate la poarta de intrare dar o mare parte din ele rezist atacului microbicid din interiorul fagocitului unde se multiplic transformnd celula fagocitar ntr o celul modificat, celula gigant de tip Langhans; reprezint factorul de vehiculare a micobacteriilor n ntreg organismul.

Difuzarea germenilor se face pe cale limfatic iar poziionarea lor n esuturi este foarte diferit. Odat localizat , bacteria produce un focar inflamator caracteristic denumit granulom tuberculos.

Foarte rar infectia are o evolutie rapid , septicemic , fiind denumit tuberculoza de tip Yersin n care lipsesc leziunile nodulare iar bacilii tuberculosi sunt prezeni n aproape toate esuturile.

Infectia natural : denumirea este de tuberculoz , boal care evolueaz cronic , cu localizri diferite.

- om tuberculoz poate fi produs de M.tuberculosis, M.bovis, M. Africanum ( 3 localizri : pulmonar , osoas i digestiv).

- bovine produs de M.bovis i M.tuberculosis.

- ovine produs de M.bovis i foarte rar de M.avium.

- cabaline mai rezistente , foarte rar cu M.bovis.

- carnivore la cine produs de M. tuberculosis n urma coabitrii cu un stapn bolnav, iar la pisic este produs de M.bovis cu lapte nefiert de la o vac bolnav.

- porc produs de toate cele 3 specii n special porcii hrnii cu resturi alimentare se pot mbolnvi cu M.tuberculosis.

- galinacee produs de M.avium , M.silvaticum i M. intracellulare.

- papagali i perui cu M.avium dar i M.tuberculosis .

Infectia experimental : 3 specii de animale de laborator permit diferenierea micobacteriilor : cobaiul se mbolnavete cu M.tuberculosis i M.bovis , iepurele cu M.bovis i M.avium , gina cu M.avium.

Imunoprofilaxie : supravegherea bolii se face prin tuberculinare, respectiv o intradermoreactie cu un preparat numit tuberculin , un preparat de tip PPD care declaneaz n cazul animalelor infectate o reacie la nivelul pielii. Datorit posibilitii apariiei unor reacii ncrucisate , se recomand i utilizarea testelor comparative.

La om vaccinarea se face cu tulpina BCG. Mycobacterium avium , subspecia paratuberculosis ( bacilul lui Johne)

Este foarte greu de cultivat necesitnd introducerea n mediul de cultur a unor substane produse de alte micobacterii denumite micobactine .

Dpdv antigenic este nrudit cu M. avium dar produce o boal aparte denumit paratuberculoz care afecteaz rumegtoarele.

Bacteria are tropism pentru mucoasa digestiv unde determin apariia leziunilor de enterit proliferativ . Nu exist tratament iar diagnosticul se poate face tot prin intradermoreacie cu un preparat de tip PPD denumit johnin.

Genul NocardiaTaxonomie 45 specii

N. asteroides - specia tip

Structur antigenic

Antigene somatice diferite de cele ntlnite la micobacterii

Ecologie

Saprofit n sol; rezisten crescut

Patogenitate

Infecie denumit nocardioz care afecteaz omul i diferite specii de animale

vac mamite cu leziuni granulomatoase ale canalelor galactofore

carnivore pleuropneumonii, peritonite, mamite

om micetomul nocardic

Grupa bacililor Gram pozitiv, sporulati

Fam. Bacillaceae: - Genul Bacillus

- Genul Clostridium

Genul BacillusB. anthracis Structura antigenic are 3 tipuri de antigene :

1. Antigene capsulare : de natur polipeptidic ( polimeri al acidului D-glutamic).

2. Antigene somatice : au natur poliglucidic , sunt implicate n tehnica de diagnostic Ascoli.

3. Fraciune a II a a toxinei proteice = antigen Gladstone : antigene responsabile de proprietile imunogene ale vaccinului.

Ecologie

spori n sol dar cu distribuie neomogen (favorabil climat cald i umed) rezisten peste 30 ani

sporii sunt termorezisteni (100-1200 C); rezist la radiaii solare, dezinfectante, srare i tbcire

formele vegetative rezisten sczut

Patogenitate

Mecanismele patogenitii - bacterie foarte virulent i toxigen , virulena se datoreaz n principal capsulei cu rol antifagocitar.

obolanul , cinele i porcul sintetizeaz n organismul lor o enzim denumit glutamilaz , capabil s degradeze capsula. Din aceast cauz , cele 3 specii sunt mult mai rezistente la boal.

Toxina crbunoas are o aciune edematogen , letal dar i una imunogen. Ea este alcatuit din 3 fraciuni i efectul nociv maxim se produce doar prin cumularea efectului celor 3 componente.

Fraciunea I este edematogen , neletal i neimunogen.

Fractiunea a II a este foarte antigenic , imunogen

Fractiunea a III a este cea letal.

Infectia natural = antrax = crbune = dalac : afecteaz majoritatea speciilor de mamifere ( psrile sunt rezistente datorit temperaturii bazale mai ridicate 44 450C , care este o temperatur nefavorabil multiplicrii lui B. anthracis).

Este o boala teluric (legata de sol unde sunt prezeni sporii bacteriei ) , transmiterea se face pe cale respiratorie sau digestiv iar evoluia este septicemic , mortal. Omul este foarte receptiv .

Au fost semnalate 2 forme de boal:

o forma intern de cele mai multe ori mortal cu localizri pulmonare, digestive i nervoase ( o meningit)

o form cutanat = carbuncul = pustul malign : tratabil.

Infecia experimental

- oarece, cobai, iepure inoculare intradermic infecie mortal cu edem gelatinos la locul de inoculare, splin mrit cu numeroi germani capsulai

Imunoprofilaxie : trei produse :

vaccinul anticrbunos : preparat cu o tulpin bacterian atenuat denumit tulpina 1190 R , obtinut de profesorul Stamatin prin cultivarea repetat a bacteriei pe medii de cultur cu snge defibrinat de cal. Tulpina este edematogen , acapsulogen i nepatogen, sporogen

serul imun anticrbunos : este preparat pe cabaline i este utilizat n scop profilactic i terapeutic.

serul precipitant anticrbunos : preparat pe cal sau pe iepure i utilizat n tehnica de diagnostic Ascoli.

B. cereus

Structura antigenic - antigenele somatice inrudite cu B. anthracis dar fiind ciliat are antigene flagelare ce permit identificarea speciei.

EcologieSpori n sol dar i pe produse vegetale cu utilizare alimentar. Rezisten ridicat la factorii de mediu dar i la dezinfectante i antibiotice.

Patogenitate

Mai redus , producnd la vaci mamite; la om toxiinfecii alimentare ce evolueaza n 2 forme :

o form mai uoar cu febr i diaree (forma diareic)

o form foarte grea , uneori mortal , fr temperatur dar cu puternice stri de vom (forma cu vomismente)

Se spune ca aceasta bacterie se izoleaza in 5 % din probele de legume proaspete si in 1% in probele de lapte.

Genul ClostridiumCuprinde peste 120 de specii. Acestea pot fi mpartite dpdv al patogenitii n 3 grupe:

1. Specii predominant sau exclusiv toxigene

2. Specii toxigene i virulente

3. Specii ocazional patogene

Specii predominant sau exclusiv toxigene : C. tetani i C. botulinum

Clostridium tetani

Structura antigenic

- conine antigene somatice O i flagelare H care au permis mparirea speciei n 10 serotipuri distincte.

Ecologie

- spor n sol dar i n tubul digestiv la diferite specii de animale; viabilitate zeci de ani, termorezisten (100 1200 C )

- formele vegetative rezistent redus

Patogenitate

Mecanismele patogenitii

- bacteria se poate multiplica doar la o poart de intrare , de regula o plag sau o ran profund , care s ofere condiii de anaerobioz .

- o dat multiplicat bacteria ncepe s elaboreze o toxin care se propag pe cale nervoas sau sangvin ctre centri nervoi. Toxina are 2 componente :

- tetanolizina : lizeaz puternic hematiile de cal i iepure , are efect cardiotoxic i necrotic dar nu are aciune tetanigen ( nu declaneaz contracie muscular spasmotic).

- tetanospasmina : are aciune neurotoxic fiind responsabil de efectul tetanigen ( blocarea mediatorilor chimici inhibitori ai contraciei musculare de la nivelul SNC) , efectul fiind declanarea unei contracii musculare haotice i prelungite care poate declana moartea animalului.

Infectia natural

- denumire = tetanos , boal teluric legat de prezena sporilor n sol , cele mai sensibile animale fiind cabalinele , suinele , iepurele i carnivorele. Bovinele sunt ceva mai rezistente , tetanosul evolund localizat pe o singur grup muscular.

Omul este la fel de sensibil precum calul . La om i la cal contractura muscular se realizeaz pe o cale descendent de la cap catre trenul posterior. La animalele de experienta ( oarecele i cobaiul ) tetanosul evoluaz ascendent.

Imunoprofilaxie

- vaccinul antitetanic = anatoxina tetanic vaccinul nu conine bacteria ci toxina elaborat de aceasta , care este inactivat prin cldur i formol, este adsorbit pe gel de hidroxid de aluminiu adic pe o substan care o elibereaz treptat n doze uniforme n organism dup vaccinare.

- serul antitetanic = antitoxina tetanic : preparat pe cabaline i pe bovine, utilizat n scop profilactic i terapeutic.

Clostridium botulinum

Structura antigenic

- sunt 5 tipuri antigenice principale notate cu litere mari de la A la E si 2 tipuri antigenice mai rare notate cu F si G (G = C. argentinese)

Ecologie

- spori n sol sau chiar saprofit; contamineaz alimentele unde se multiplic i elaboreaz toxina

Patogenitate

- toxina botulinic cea mai periculoas toxin microbian. Bacteria nu se multiplic n corpul omului sau animalului. Ea se multiplic numai n alimente i n furaje la 25 300C n condiii de anaerobioz.

- sinteza toxinei este de regul simultan cu multiplicarea bacteriei dar s-a demonstrat c nivelul maxim de sintez este ntre a XI a si a XIII a zi de la cultivare.

- toxina este neurogen i inhib eliberarea de acetilcolin la nivelul plcilor neuromusculare, consecina este apariia unor paralizii musculare de tip flasc.

Animalul de experient este oarecele , se face o infecie experimental de tipul unei seroneutralizri in vivo.

Specii toxigene i virulente

Clostridium chauvoei

Este un bacil lung i subtire , sporulat, capsulat , ciliat peritrich , sporul este dispus central , are diametru mai mare dect celula vegetativ , conferind bacteriei aspectul de lmie.

Exist tulpini care pot prezenta un spor subterminal conferind aspectul de lampa de petrol.

Structura antigenic

- antigene somatice i flagelare; unele tulpini sunt nrudite cu Cl. septicum ducnd la apariia unor reacii serologice ncruciate.

Ecologie

- germen saprofit , prezent in tubul digestiv al ierbivorelor, de unde ajunge in sol , forma sporulata fiind foarte rezistenta ( zeci de ani) , la 1200 C este distrus abia dup 20 de minute.

Patogenitate

Mecanismele patogenitii

- sunt germeni toxigeni i virulenti , sintetizeaz o toxina alcatuit din mai multe fraciuni : ex fraciunea are efect hemolizant, necrotic i este letal ; fraciunea este o dezoxiribonucleaz cu o puternic aciune hemolitic ( este ntlnit i la Cl. septicum) ; fractiunea este o hialuronidaz care permite difuzarea bacteriilor n profunzimea esuturilor musculare ( este ntlnit i la Cl. septicum) ; fractiunea este o hemolizin labil la prezena oxigenului i dpdv biochimic i functional este identic cu tetanolizina.

- la locul de ptrundere i multiplicare, bacteria elaboreaz o cantitate mare de toxine ce induc formarea unor leziuni cu aspect de tumor emfizematoas . Glicogenul muscular este descompus de fraciunile toxice rezultnd gaze care dau un aspect spongios regiunii afectate.

- datorit fermentaiei butirice, acizii grai descompui dau un miros de unt rnced leziunii.

Infecia natural

- crbune emfizematos - afecteaz taurinele , bubalinele , ovinele i caprinele cu o stare bun de ntreinere .

- condiie obligatorie pentru declanarea bolii este producerea unui traumatism n mase musculare masive

- fiind declanat n principal de sporii existeni n sol , este considerat o boal teluric

Infecia experimental

- pe cobai inoculat intramuscular la care se produce o gangren gazoas de unde pot fi izolai numeroi bacili.

Imunoprofilaxie

- vaccin din cultur inactivat cu formol i cldur, utilizat n stare de necesitate ( n focare de boal la animale sntoase).

- ser care este preparat pe cal utilizat n scop profilactic i terapeutic .

Clostridium septicum

Este un bacil foarte lung , ajungnd pn la 35 lungime , fiind considerat cea mai mare bacterie patogen.

Este sporulat, capsulat , ciliat petritrich , cu spor central i subterminal ce deformeaz corpul bacteriei.

Structura antigenic

- conine 6 grupe de antigene somatice i 5 grupe de antigene flagelare

Ecologie

- sub form de spor prezent n sol de unde ajunge n tubul digestiv al animalelor i omului , unde se transform n celul vegetativ. La 1000 C este distrus in 10 minute.

Patogenitate

- virulent i toxigen , toxina are mai multe fraciuni , foarte multe dintre ele identice sau asemntoare cu a celorlalte clostridii.

Infecia natural

- bradsot ( braxy) la ovine i caprine o gastroduodenit cu caracter hemoragic.

- produce la porc boala numit edemul malign al porcului (edem gazos la nivelul stomacului)

- la om este implicat n apariia unor infecii accidentale datorat unor traumatisme ( gangrena gazoasa); tot la om au fost semnalate apendicite

Infecia experimental

- se face la cobai , are valoare de diagnostic deoarece n frotiurile executate din lichidul peritoneal se observ filamente bacteriene foarte lungi ( ajung pn la 150 ) .

Imunoprofilaxie : se utilizeaz vaccinuri inactivate n focarele de boal.

Clostridium perfringens

Este un bacil cu extremitati usor rotunjite , sporulat , capsulat , neciliat, cu spor dispus central sau subterminal.

Patogenitate

- este o bacterie foarte virulent i toxigen producand 14 tipuri de toxine dintre care 4 sunt letale.

- toxina - mionecrotic, hemolitic i letal. Principalul ei efect este creterea permeabilitii vasculare dar i afectarea activitii cardiace .

- toxina crete permeabilitatea vascular avnd simultan i aciune hipertensiv; hemoragii multiple, necroze pe zone ntinse uneori letale

- toxina genereaz edeme i cel mai periculos este edemul cerebral nsoit de necroza esutului nervos afectat. Este responsabila de semnele nervoase ntalnite n aceste infecii.

Toxina I- ( iota) este dermonecrotic , vasodilatatoare , producnd hemoragii superficiale la nivelul mucoasei.

Enterotoxina altereaz permeabilitatea mucoaselor intestinale favoriznd absorbia coninutului toxic din intestin

Infecia natural

- pe baza toxinelor sintetizate si a efectelor produse de acestea , s-a realizat o clasificare a lui Cl.perfringens n 5 biotipuri patogene pt om si animale.

Tipul A : produce gangrena gazoasa la om i cabaline, mamite la vaci i toxiinfecii alimentare la om.

Tipul B : produce dizenteria anaerob a mieilor i o enterotoxiemie la oile adulte.

Tipul C : produce enterotoxiemii hemoragice la ovine i o enterit necrotic la om.

Tipul D : produce enterotoxiemii la ovine i boala rinichiului moale la bovine i caprine.

Tipul E : produce enterotoxiemii la rumegatoare i iepuri.

Imunoprofilaxie : se utilizeaz n scop profilactic i terapeutic vaccinuri i seruri polivalente.

Clostridium novyi

Este un bacil cu capete rotungite , cu spor central sau subterminal , necapsulat, ciliat peritrich.

Patogenitate : elaboreaza o toxin alctuit din 7 fraciuni i pe baza lor au fost clasificate 4 biotipuri de Cl.novyi :

Tipul A : produce gangrena gazoas la om i la cabaline ; la om produce i hepatita necrotic ; produce boala capului mare la berbec.

Tipul B : produce hepatita necrozant la oaie favorizat de infestarea ficatului cu parazitul Fasciola hepatica .

Tipul C : produce o osteomielit la bivoli.

Tipul D : produce hemoglobinuria bacilar la bovine.

Bacterii Gram negativFam. Enterobacteriaceae

Cuprinde 28 de genuri - genul tip Escherichia .

- genul cuprinde 5 specii, specia reprezentativ este E.coli , o alt specie important este E.blate ( izolat frecvent la gndacul de buctrie ).

Escherichia coli

Structura antigenic : structur complex cu mai multe categorii de antigene:

antigenele somatice O : reprezentate de lipopoliglucidele peretelui celular ( 173 de tipuri diferite ceea ce a permis mpartirea speciei n grupe serologice ).

antigenele capsulare K: de natur poliglucidic , 80 la numr , pot fi difereniate cu ajutorul a 3 factori antigenici numii L, A, B.

antigenele flagelare H : de natur proteic , 56 la numr , determin serotipuri.

antigenele fimbriale F : de natur proteic , 5 tipuri diferite , prezente pe fimbrii prin intermediul carora bacteria se fixeaz foarte aderent la enterocite.

antigenele de tip M : reprezentate de acidul colanic , sunt antigene comune si cu alte categorii de Enterobacteriaceae.

Ecologie: comensal al tubului digestiv (colon) la toate vieuitoarele, sensibil la antiseptice i dezinfectante uzuale.

Patogenitatea : sunt germeni viruleni i/sau toxigeni.

Factorii de virulent : capsula bacterian cu rol protector n faa celulelor fagocitare i fimbriile care asigur ataarea bacteriei la enterocite.

Factorii de toxicitate :

endotoxinele : reprezentate de lipopoliglucidele din structura peretelui celular care au rol n diseminarea septicemic a bacteriei i n declanarea ocului endotoxic.

exotoxinele : marea majoritate a lor sunt neurotoxine dar i enterotoxine cu aciune direct asupra mucoasei digestive. . Enterotoxine : un tip termostabil ( izolat la tulpinile care mbolnvesc omul i porcul ), sunt rezistente i la aciunea proteazelor ; al doilea tip este termolabil , este sensibil i la actiunea proteazelor i este imunogen fiind responsabil de declanarea rspunsului imun; verotoxinele ( toxine Shiga- like ) sunt toxine care au rolul de a distruge enterocitul i denumirea vine de la asemanarea cu toxinele produse de bacterii din genul Shigella izolate n special la tulpinile patogene pt om- tulpina O 157 H 7 , fiind cea mai periculoas deoarece declanseaz toxiinfecii alimentare manifestate prin sindromul hemolitic ureic ( majoritatea sunt letale).

Hemolizinele si sunt prezente la tulpinile care produc la porc boala edemelor .

Clasificarea tulpinilor patogene de E.coli

1. Tulpinile enteropatogene ( EPEC) : cuprind bacteriile care ader ferm la enterocite ns nu produc toxine ( sunt ntalnite la sindroamele diareice de la porc , iepure i om).

2. Tulpinile enterotoxice ( ETEC) : ader la enterocit , elibereaz enterotoxine , fr a leza ns integritatea enterocitului. Perturb echilibrul osmotic ducnd la apariia acidozei , la diaree i la deshidratare accentuat la viel , miel , cine , pisic i om.

3. Tulpinile enteroinvazive ( EIEC) : tulpinile care acioneaz patogen prin intermediul capsulei bacteriene , fimbriilor i a hemolizinelor ( lizeaz profund enterocitul ) . Aici intr tulpinile specifice care produc enterotoxiemii la om i la maimu.

4. Tulpinile enterohemoragice sau necrotoxigene ( EHEC) : sunt tulpinile care produc citotoxine cu efect necrozant , o parte din ele produc i hemolizina care determin afeciuni enterale dar i extraenterale la bovine , la suine , la cine i la om.

5. Tulpinile productoare de verotoxine (VTEC) : tulpini patogene n special pentru om .

6. Tulpinile care produc infecii n afara intestinului de tipul pielonefritelor , urocistitelor, meningite i pneumonii , marea majoritate sunt septicemice.

Infecia natural : colibaciloza , la om la nou nscui poart denumirea de sindrom enteric . Majoritatea afeciunilor evolueaz sub form de enterit colibacilar cu sensibilitate mai crescut la animalele tinere . Exist i evoluii septicemice denumite septicemii colibacilare.

La unele specii de animale , boala evolueaz distinct : boala edemelor la purcei dupa perioada de ntarcare sau la vaci mamita colibacilar care apare n prima perioad de dup ftare , la psri se numete coligranulomatoz i se manifest prin apariia unor noduli de mari dimensiuni la nivelul intestinului ; la om majoritatea mbolnavirilor se datoreaz unor toxiinfecii alimentare i a unor infecii urogenitale.

Infecia experimental : este foarte dificil de reprodus din cauza diferenelor de patogenitate dintre tulpini , animalul cel mai utilizat este oarecele , inoculat intraperitoneal i subcutan. Pentru evaluarea patogenitii tulpinilor izolate la porc se efectueaza testul ansei ligaturate . Pentru aprecierea activittii enteroinvazive se face o inoculare n sacul conjunctival de la cobai , tulpinile invazive producand o cheratoconjunctivit purulent ( Test Sereny).

Imunoprofilaxie : se utilizeaz de regul tulpini izolate n focarele de boal prin producerea de autovaccin. Tulpinile sunt inactivate cu caldur i formol i sunt utilizate n scop profilactic n focarele de boal sau n efective cu risc de mbolnvire.

E.coli reprezinta un indicator sanitar ( indice coli) prin care se face aprecierea gradului de poluare a apei i a alimentelor cu germeni coliformi.

Genul Salmonella

2 specii : S. bongori i S.enterica ( cu 6 subgenuri).

Structura antigenic :

antigene somatice O : termostabile , alcoolorezistente i reprezentate de lipopoliglucidele din peretele bacterian. Sunt notate cu cifre arabe i n funcie de semnificaia lor diagnostic pot fi mprite n 2 categorii : antigene majore care determin serogrupa i antigene minore care sunt comune mai multor grupe serologice.

antigenele flagelare H : termolabile , alcoolosensibile i cu structur proteic . Un numr redus de salmonele ( S.typhi i S.enteritidis ) sintetizeaz un singur antigen flagelar. Majoritatea salmonelelor mobile produc alternativ 2 categorii de antigene flagelare fenomen numit variaie de faz. Aceste antigene poart denumirea i de antigene bifazice. Cele din faza I sunt notate cu litere mici ale alfabetului latin iar cele din faza a II a sunt notate cu cifre arabe i sunt comune mai multor serotipuri.

antigenele de suprafa ( antigenele Vi ) sunt termolabile , alcoolorezistente i sunt prezente doar la 3 serotipuri de salmonela : S.typhi , S.paratyphi i S.dublin . Ele sunt plasate n exteriorul peretelui bacterian mascnd prin prezena lor antigenele somatice .

Ecologie : comensal al tubului digestiv la om i animale, nu la toi indivizii, eliminate prin fecale, vectori activi rztoare sau insecte; rezisten crescut n alimente, se multiplic n ape reziduale; sensibil la dezinfectante i antibiotice uzuale.

Patogenitatea : viruleni i patogeni , virulena datorit fimbriilor care fixeaz salmonela la peretele tubului digestiv ; antigenul de tip Vi cu rol antifagocitar.

Toxicitatea se datoreaz unor endotoxine prezente n structura peretelui bacterian i a unor exotoxine sintetizate imediat dup multiplicarea bacteriei n organism .

Nomenclatura salmonelelor : n funcie de etapa n care au fost izolate , au trei tipuri de denumiri :

un prim tip este dat de numele speciei de animale afectat ( S.gallinarum) , de afeciunea provocat (S.enteritidis )sau a celor dou elemente ( S.abortus ovis).

dup numele localitii unde a fost izolat prima dat bacteria.

formula antigenic ( cifre si litere ).

Infecia natural : salmoneloz sau tifoz , paratifoz , puloroz , exist serotipuri de salmonela monopatogene care mbolnvesc o singur specie de animale i serotipuri cu spectru larg de patogenitate : S.enteritidis i S.typhimurium.

La om typhi i paratyphi care produc febr tifoid i paratifoid , exist predominant toxiinfectii alimentare cu salmonele provenite de la animale .

La bovine S.dublin , S.typhimurium si S.enteritidis care produc infectii digestive , respiratorii i articulare.

La ovine cele 3 + S.avortus ovis .

La cabaline cele 3 + S.avortus equi .

La porc S.choleraesuis care produce infecii cu evoluie digestiv , pulmonar i septicemii mortale.

La carnivore S.typhimurium n toxiinfecii alimentare.

La psri S.gallinarum pullorum imobile , nu au cili , produc la psrile adulte tifoz iar la pui paratifoz.

Sunt afectate de peste 30 de serotipuri mobile producatoare de paratifoze , cele mai importante S.enteritidis si S.heidenberg.

Infecia experimental : soarecele inoculat intraperitoneal , in marea majoritate a cazurilor salmonelele produc necroze hepatice si splenomegalie.

Imunoprofilaxie : se utilizeaza vaccinuri vii , constituite din tulpini mutante de tip R ( vaccinul 9R).

Genul Shigella

Cuprinde 7 specii , cele mai importante : S.dysenteriae i S.flexneri .

Au ca nisa ecologica tubul digestiv, si produc la om si animale enterite cu forma acuta.

S.dysenteriae produce la om si la maimuta boala numita dizenterie bacilara manifestata predominant prin sindrom digestiv dar si prin semne nervoase.

Genul Serratia

S.marcescens usor de identificat datorita pigmentului de culoare rosie pe care il produce , determina infectii localizate ( la vaci produce mamite , la cal conjunctivite , la porc poate evolua cu forma septicemica , la om produce toxiinfectii alimentare mai ales in urma consumului de produse lactate contaminate).

Genul Klebsiella

Speciile acestui gen pot fi grupate pe baza unor elemente de genetica microbiana.

Au fost descrise 3 grupuri :

Grupul I : cuprinde specia tip - K.pneumoniae cea mai raspandita dintre toate speciile , este impartita in 3 subspecii : pneumoniae, ozenae , rhinoscleromatis.

Grupul II : a fost modificat si inclus ca un nou gen Raoutella cu specia R.planticola.

Grupul III : cuprinde K.oxytoca izolata la unele specii de animale dar si la plante.

Sunt germeni saprofiti legati de medii acvatice si de sol ce au ca factor de patogenitate capsula bacteriana si o serie de toxine asemanatoare cu cele intalnite la E.coli.

La om este intalnit frecvent in infectiile urinare dar poate produce si pneumonii .

La vaci produce mamite iar la vitei , inainte de intarcare, poate produce pneumonii grave .

Este izolat si la iapa unde produce frecvent metrite.

Genul Proteus

Cuprinde 4 specii : P.vulgaris , P.mirabilis , P.penneri , P.myxofaciens.

Specii foarte raspandite in mediile naturale precum si in tubul digestiv a mai multor specii de animale.

Contine multiple antigene somatice si flagelare , dpdv al patogenitatii este un germen ce elaboreaza exotoxine foarte active.

P.vulgaris prezinta inrudiri antigenice cu ricketsiile fapt ce face posibil utilizarea sub forma de antigen pentru reactia de diagnosticare a tifosului exantematic la om.

Produce frecvent infectii intraspitalicesti , infectii urinare , iar la om toxiinfectii alimentare.

Genul Yersinia

Cuprinde 12 specii , specia tip : Y.pestis produce pesta sau ciuma la om. Rezervorul este sobolanul.

Y.pseudotuberculosis produce pseudotuberculoza sau rodentioza , boala specifica rozatoarelor , la iepure, sobolan , soarece , cu posibilitate de trecere la pasari si la om.

Produce o gastroenterita si noduli cazeosi asemanatori cu cei existenti in tuberculoza.

Y.enterocolitica produce o gastroenterita foarte grava la om , are antigene somatice comune cu Brucella abortus , putand creea confuzii in diagnosticul serologic.

Familia Pasteurellaceae

Genul Pasteurella

Pasteurella multocida : cuprinde 3 subspecii : multocida , galicida , septica.

Este un comensal al mucoaselor respiratorii la pasari si la mamifere.

Se considera ca macrofagele de la nivelul cailor respiratorii anterioare pot recircula bacteria prin tot traiectul respirator , asigurand supravietuirea ei pe termen lung.

Structura antigenica : este alcatuita de 11 tipuri de antigene somatice si 5 tipuri de antigene capsulare. Pe baza acestor antigene , in prezent , serotipurile de P.multocida sunt in numar de 14.

Patogenitate : este o bacterie virulenta si foarte toxigena. Virulenta este data de capsula si de factorii de adezivitate pentru cilii mucoasei respiratorii.

Toxicitate : producatoare de endotoxine parietale ( lipopoligucide din peretele bacterian) care determina modificarea redistributiei leucocitelor in arborele respirator si afectarea permeabilitatii vasculare , aceasta fiind foarte crescuta , generatoare de edem si de hemoragii.

Infectia naturala = pasteureloza , aparitia bolii este conditionata de prezenta unor factori favorizanti.

Pasarile sunt cele mai sensibile , boala produsa se numeste holera aviara ( boala barbitelor ). Mortalitatea depaseste de cele mai multe ori 80 % din efectivul afectat. De regula afecteaza pasarile cu stare buna de intretinere.

Foarte sensibili sunt si iepurii la care boala poate evolua cu 3 forme clinice : o pneumonie grava , rinita , abcese reci subcutanate.

Sensibile sunt si taurinele la care boala poate evolua ca o septicemie hemoragica foarte grava cu un edem glosofaringian si un edem continuat in zona salbei de unde si denumirea populara a bolii de guster.

Sunt sensibile si suinele , bacteria fiind implicata in complexul microbian care produce rinita artrofica a porcului , precum este implicata si in infectiile secundare care complica evolutia pestei porcine clasice.

Infectia experimentala : se realizeaza pe soarece si porumbel.

Imunoprofilaxie : la pasari in profilaxia holerei aviare se utilizeaza vaccinuri vii constituite din tulpini atenuate , tulpina cea mai activa = PMCU , alte tulpini = tulpina Paris , tulpina FMV izolata de profesorul Dorobantu.

La taurine si la suine se folosesc vaccinuri inactivate monovalente sau polivalente iar pentru profilaxia si terapia mamiferelor se poate utiliza si serul antipasteurelic preparat de regula pe cal.

Pasteurella haemolytica : cu 2 serotipuri : serotipul A si T.

Ulterior au devenit gen aparte : Genul Mannheimia specia Mannheimia haemolytica produce la bovine febra de transport.

Genul Actinobacillus

Cuprinde 17 specii : A.pleuropneumoniae , A.lignieresii , A.equuli , A.suis , A.capsulatus.

A.pleuropneumoniae ( Haemophillus pleuropneumoniae) : gazda naturala = porcul pt care are patogenitate , virulenta ei fiind asigurata de capsula si toxicitatea de endo si exotoxine cu actiune hemolitica si citotoxica.

Produce boala numita pleuropneumonia infectioasa a porcului.

Imunoprofilaxia se realizeaza cu ajutorul unor vaccinuri inactivate , trivalente : A.pleuropneumoniae, P.multocida si Bordetella bronchiseptica.

A.lignieresii : comensal al mucoaselor digestive anterioare la taurine si la ovine ( in special mucoasa bucala si rumenul ).

Are antigene somatice ce au permis constituirea a 6 serotipuri , bacteria fiind inrudita antigenic cu numeroase specii.

Patogenitate : exotoxine care actioneaza la nivelul microleziunilor din cavitatea bucala si din rumen , microleziuni produse de furajele grosiere. Bacteriile strabat mucoasele , se localizeaza la nivelul limfonodului regional si genereaza granulomul actinobacilar , o leziune specifica cu valoare de diagnostic.

Infectia difuzeaza pe cale limfatica in tesuturile moi unde se constituie focare granulomatoase de mari dimensiuni ce deformeaza regiunea.

Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul limbii , la pielea capului si mai rar la pulmoni.

Infectia naturala = actinobaciloza , sunt afectate rumegatoarele.

A.equuli : comensal al tubului digestiv la cabaline , produce boala numita piosepticemia manjilor, debutul bolii este in primele zile de viata .

Pe masura ce animalul inainteaza in varsta infectia se localizeaza la articulatii sau la pulmoni ( pneumonii destul de grave ).

A.suis : comensal al mucoasei digestive si respiratorii la suine , la purceii pana in varsta intarcarii infectia este de tip septicemic mortala iar la adulte evolueaza cu localizari la nivelul articulatiilor , endocardului si pulmonului.Genul Haemophillus

Cuprinde 16 specii , este foarte cunoscut datorita unor particularitati legate de cultivarea lui fiind bacterii care necesita factori speciali de crestere.

Haemophillus parasuis : germen foarte virulent datorita unei capsule cu rol antifagocitar si unor leucotoxine care deregleaza mecanismele de fagocitoza si citotoxicitate .

Produce boala lui Glasser ( poliserozita si artrita serofibrinoasa a porcului).

Este foarte raspandita in sistemele industriale de crestere si poate fi prevenita cu ajutorul unui vaccin inactivat.

Haemophillus paragallinarum : specie patogena prin capsula si endotoxine . Boala produsa = coriza contagioasa aviara , boala manifestata prin sindrom respirator , uneori complicatii ce constau in sinuzite si edem al capului si cu pierderi economice mari datorita scaderii ouatului.

Haemophillus somnus : bacterie care afecteaza in special endoteliile vasculare cu localizari multiple de cele mai multe ori la nivelul creierului si din aceasta cauza , principala boala produsa poarta numele de meningoencefalita infectioasa tromboembolica a bovinelor.

Haemophillus equigenitalis : produce metrita contagioasa ecvina. (Genul Taylorella)

Familia Pseudomonadaceae

Genul Pseudomonas

Genul cuprinde aproximativ 20 de specii care au fost clasificate pe baza asemanarilor si deosebirilor ARN ului ribozomal si a prezentei sau absentei incluziilor de poli beta hidroxibutirat ( incluzii de natura lipidica cu rol de rezerve nutritive si energetice ).

In urma acestor elemente de clasificare au rezultat 5 grupe :

Grupa ARN ribozomal I : intra speciile care nu contin incluziile

P.aeruginosa : este specia tip , denumita si bacilul puroiului albastru . Ecologie : are o raspandire ubicvitara ( in toate mediile naturale ) fiind foarte rezistent la actiunea factorilor de mediu precum si la actiunea antisepticelor.

Structura antigenica : pe baza antigenelor somatice si flagelare si a unor antigene speciale ( antigene R ) au fost identificate 17 serotipuri care difera intre ele prin patogenitate.

Patogenitate : marea majoritate a tulpinilor sunt nepatogene sau au patogenitate redusa , de regula conditionata , de factori favorizanti . Factorii de patogenitate sunt toxine de tipul hemolizinelor , leucocidinelor sau enterotoxine si neurotoxine. In plus , Pseudomonas poate sa secrete o substanta mucoasa asemanatoare cu capsula bacteriana.

Infectia naturala : la mamifere si la om evolueaza de regula ca o infectie secundara localizata .

Omul : infectii intraspitalicesti postoperatorii , infectii urinare, infectii respiratorii si cutanate si toxiinfectii alimentare.

Rumegatoare : produce enterite la vitei , cistite , metrite , mamite.

Suine : bacteria este implicata in complexul microbian care declanseaza rinita atrofica.

Cabaline : evolueaza mai rar dar produce grave infectii pulmonare si genitale.

Carnivore : este intalnita in special in otite , conjunctivite si dermatite.

La nurca produce o boala numita pneumonia hemoragica.

Pasari : produce o boala cu evolutie particulara pseudomonoza aviara sau boala fecalelor albastre din cauza coloratiei verde albastrui a masei gastrointestinale.

Grupa ARN ribozomal II : specii nepigmentogene care contin incluzii de poli beta hidroxibutirat.

Genul Burkholderia : 7 specii dintre care 2 intereseaza medicina veterinara:

B.mallei : bacilul morvei

Ecologie : bacterie cu parazitism obligatoriu intracelular , practic ea traieste numai in organismul animalelor infectate.

Structura antigenica : contine antigene somatice care sunt foarte asemanatoare cu cele prezente la B.pseudomallei si la A.lignieresi . Din antigenele somatice se prepara alergeni utilizati pentru diagnosticul de tip intradermoreactie. Alergenul poarta numele de maleina si este un produs de tip PPD ( derivat proteic purificat ).

Patogenitate : produce boala numita morva ( rapciuga ) , cele mai sensibile sunt solipedele si omul. Boala evolueaza cu 3 forme distincte :

forma nazofaringiana

forma pulmonara

forma cutanata

Leziunea specifica este de tip purulent si poarta denumirea de granulom morvos.

Infectia experimentala : se realiza de regula prin inoculare intravenoasa pe asin iar in prezent se realizeaza prin inoculare intratesticulara pe cobai. In diagnosticul pozitiv , cobaiul inoculat produce o orhivaginalita purulenta ce poarta denumirea de fenomenul lui Strauss.

Baza preventiei in morva o constituie examinarea bianuala prin inoculare intradermopalpebrala la toate cabalinele.

Omul foarte sensibil la infectii.

B.pseudomallei : bacilul lui Whitmore , este un germen saprofit prezent in numeroase medii naturale . Este sensibil la factorii de mediu si la dezinfectante insa rezervorul natural il constituie sobolanul si soarecele. Produce boala numita melioidoza ( pseudomorva ), evolueaza regional in Asia de Sud Est la om , la cabaline si la rumegatoare prezentand leziuni asemanatoare.Infectia experimentala : se face la cobai si la hamster , de regula masculi inoculati intraperitoneal dar si intratesticular prezentand leziuni asemanatoare cu cele descriese in fenomenul Strauss.

Genuri neincadrate in familii

Genul Brucella

Cuprinde 6 specii : B.abortus , B.melitensis , B.suis , B.canis , B.ovis , B.neotomae.

Sunt coci sau cocobacili foarte fini , cu dimensiuni sub 1 , necapsulat , neciliat, nesporulat . Evidentiabil prin metode speciale de colorare : Koster , Kozlowski , Stamp. Cultivarea este pe medii speciale de regula medii cu adaos de glucoza , de ser sangvin si vitamine , si pe cartoful glicerinat.

Speciile de B.abortus , B.melitensis si B.suis , au 2 componente ale invelisului bacterian denumite factorul antigenic M ( M-predominant la B.meritensis ) si factorul antigenic A ( predominant la B.abortus).

Aceste structuri pot fi considerate si factori de patogenitate asigurand o virulenta crescuta germenilor.

Mecanismele patogenitatii se bazeaza pe capacitatea bacteriei de a se multiplica in organismul animal , de regula intracelular , un rol in acest mecanism jucandu-l eritritolul care este un glucid sintetizat in tesutul fetal , in uter si in placenta si care are actiune chimiotactica pozitiva fata de Brucella.

Leziunea caracteristica produsa de B. poarta denumirea de brucelom iar boala este bruceloza si afecteaza omul si foarte multe specii de animale.

B.abortus : afecteaza omul si mai multe mamifere domestice ( vaca, capra, calul ). Este eradicat n Romania.

B.melitensis : afecteaza ovinele , caprinele si este specifica zonelor geografice din bazinul mediteraneean.

B.ovis : produce orhiepididimita infectioasa a berbecilor. Nepatogena pentru om.

B.suis : afecteaza suinele, in Europa evolueaza biotipul II sau biotipul danez care este nepatogen pentru om. Biotipurile I si III denumite si americane , sunt patogene si pentru om.

B.canis : patogena pentru caine , se suspicioneaza ca ar fi patogena si pentru om.

B.neotomae : imbolnaveste sobolanii din specia neotoma.

Infectia experimentala : pe cobai sau hamster inoculati intraperitoneal , la care se produc leziuni de spleno si hepatomegalie.

Se poate pune un diagnostic rapid prin examen alergic , respectiv inoculare intradermica cu un preparat denumit brucelina obtinut din tulpini de B.abortus.

Genul Bordetella

Cuprinde 7 specii , 3 dintre ele fiind : B.bronchiseptica , B.pertussis , B.parapertussis .

Tulpinile virulente prezinta numeroase fimbrii care asigura bacteriei aderenta la cornetii nazali. Bacteria are rol etiologic primar in declansarea rinitei atrofice la porc.

Genul Francisella

Cuprinde 3 specii , cea mai importanta : F.tularensis divizata in 3 subspecii . Produce boala tularemie , sunt afectate rozatoarele , ovinele , bovinele , calul , porcul si gaina , omul este foarte sensibil evoluand sub forma de septicemii grave.

Rezervorul salbatic : soarecele sau sobolanul si o serie de insecte hematofage, pot fi considerate vectori in transmiterea bolii.

In ultimii ani semnalata si in contaminarea alimentelor.

Grupa bacteriilor Gram negativ , nesporogene , anaerobe

Familia Cardiobacteriaceae

Genul Dichelobacter

D.nodosus : (Bacteroides nodosus ) bacili nesporogeni , neciliati, necapsulati, de dimensiuni mari , la unul sau la ambele capete prezinta ingrosari sub forma de noduli de unde si aspectul de haltera sau de maciuca. In frotiurile efectuate din materiale patologice se pot evidentia o serie de elemente cu forma de bacili de mai mici dimensiuni dispuse radial sau perpendicular pe axul longitudinal al bacteriei fenomenul Beveridge.

Este strict anaerob , se cultiva pe medii speciale pentru anaerobi : mediile VL i VF.

Patogenitate : este bacterie epifita , prezenta in organismul mai multor specii de animale care in conditii de anaerobioza ( necroze sau traumatisme profunde) se poate multiplica si fixa prin intermediul excescentelor la suprafata celulelor epiteliale de unde sa difuzeze in profunzimea tesuturilor lezionate .

Secreta numeroase substante toxice de tipul proteazelor ptomaine ( amine toxice ) si putresceina care da un miros caracteristic leziunii.

Infectia naturala : pododermatita infectioasa si afecteaza ovinele , caprinele , taurinele si suinele . In leziuni se pot izola si alti germeni considerandu-se ca de fapt boala are o etiologie polifactoriala.

Genul Fusobacterium

Cuprinde 18 specii , importante pentru medicina veterinara este : F.necrophorum care are 2 subspecii : necrophorum si funduliforme si ar mai exista o a 3-a specie : pseudonecrophorum.

F.necrophorum : morfologie bacil subtire , neciliat, necapsulat, nesporulat , care in frotiuri efectuate din culturi mai vechi de 24 de ore se prezinta sub forma de bacili lungi colorati neuniform cu un aspect specific de sina de cale ferata.

Este o bacterie strict anaeroba , oxigenul distrugand germenii in 5-10 minute. Se dezvolta pe medii speciale care au ca adaosuri serul sangvin , sangele , glucoza si unele substante reducatoare.

Ecologie : bacteria se gaseste de regula in rumen la ierbivore si la nivelul mucoaselor genitale la alte specii de unde ajunge in mediul extern. Rezistenta este redusa daca poate veni in contact cu oxigenul .

Patogenitate : este conditionat patogena , gradul de patogenitate difera in functie de tulpina . Patogenitatea se datoreaza virulentei si unor factori toxigeni de tipul hemolizinelor , leucocidinelor si a fosfatazei alcaline care distruge tesutulul in care se multiplica bacteria.

Factorii favorizanti sunt esentiali pentru declansarea bolii . Acesti factori sunt reprezentati de lipsa de igiena in special a ongloanelor si umiditatea excesiva a asternutului.

Infectia naturala : necrobaciloza in functie de specia de animal afectata si de localizarea produsa , se intalnesc urmatoarele forme de boala : la bovine poate sa produca difteria viteilor , necrobaciloza hepatica si pododermatita infectioasa ( panaritiu interdigital ). La ovine produce difteria mieilor , necrobaciloza organelor genitale si pododermatita infectioasa. La porc pododermatite , rinite , stomatite cateodata necrozante. La iepure produce infectia numita boala lui Schmorl care evolueaza sub forma de inflamatii necrotice cu diferite localizari in special digestive.

Familia Campylobacteriaceae

Genul Campylobacter

Genul curpinde 8 specii , cele importante : C. fetus , C.jejuni , C.hyointestinalis.

C. fetus ( Vibrio fetus ) : are 2 subspecii : fetus si veneralis .

Sunt bacili cu dimensiuni medii , predomina formele incurbate in S sau spiralate , au un cil dispus polar care asigura o mare mobilitate bacteriei. Este un germen microaerofil , tolerand in mediul de cultura prezenta oxigenului. Pentru dezvoltare necesita medii suplimentate cu sange , cu lichid ascitic , vitamine si antibiotice. Este destul de sensibil la actiunea factorilor de mediu caldura distrugandu-l in cateva minute( 50- 600 C).

Infectia naturala : campylobacterioza sau vibrioza genitala afecteaza bovinele si ovinele iar transmiterea este pe cale sexuala. La femele se manifesta prin avort si infecunditate iar la masculi inaparent clinic.

C. jejuni : asemanator morfologic cu fetus si are o temperatura de incubare crescuta 42-430 C. In conditii naturale produce enterita campylobacteriana dar si hepatita campylobacteriana.

Speciile receptive : galinaceele , in special gainile tinere de 3-4 luni. Si omul este receptiv la aceasta infectie semnalandu-se enterite.

C.sputorum : o specie bacteriana care face parte din microflora normala a cavitatii bucale la om . O subspecie a lui scutorum denumita bubulus este izolata frecvent pe mucoasele genitale de la bovine si ovine Familia Vibrionaceae

Genul Vibrio

Specii larg raspandite cu mare mobilitate prezente in apele dulci si apele marine. Dpdv taxonomic genul cuprinde urmatoarele grupe de vibrioni :

vibrioni de grup 0 : V.cholerae

vibrioni nonholerici : V.metschinikovii

vibrioni halofili : V.fluvialis , V.parahaemolyticus.

Sunt bacterii cu forma de virgula , sunt foarte mobili datorita prezentei unui cil polar ce asigura bacteriei o miscare de rostogolire . Sun germeni aerobi , cresterea fiind stimulata de prezenta oxigenului. Fiind organisme acvatice se dezvolta cel mai bine in mediile lichide.

Speciile halofile sunt izolate din ape marine iar cele nonhalofile se gasesc in apele dulci in special in cele statatoare.

Sunt germeni foarte patogeni , ei sintetizeaza toxine cu efect citotoxic si citolitic si cu localizare mai ales la nivelul tubului digestiv.

V.cholerae : patogen pentru om si produce boala numita holera. Boala evolueaza foarte grav cu diaree acuta si de regula cu moarte in 24 de ore. Toxina care produce cele mai mari perturbari la nivelul enterocitelor este termolabila si in general distrusa de pH ul acid.

V.metschinikovii : produce o gastroenterita la pasari si o forma benigna de holera la om.

V.parahaemolyticus : germen halofil prezent in apele marine de unde contamineaza pestele si fructele de mare. In urma consumului acestor produse pot apare toxiinfectii alimentare la om , factorul determinant fiind o toxina hemolitica numita toxina Kanagawa.

Genul Aeromonas

Genul cuprinde specii izolate la vietuitoarele acvatice , cea mai importanta fiind A.salmonicida .

Bacterii incurbate cu o mare mobilitate fiind in medii lichide prezenti cilii monotrich care pe medii solide pot deveni peritrich.

Germenii sunt facultativi anaerobi si nu manifesta exigente nutritive . Sunt halofili suportand pana la 4 % concentratie de NaCl.

A.salmonicida produce furunculoza la somn iar la om toxiinfectii gastrointestinale.

A.hydrophila produce o infectie la broaste denumita red leg iar consumul acestor broaste declanseaza grave toxiinfectii alimentare la om.

Familia Leptospiraceae

Genul Leptospira

Taxonomie : s-a considerat initial ca genul cuprinde 2 specii majore : L.interrogans si L.biflexa.

La ora actuala insa se considera ca leptospirele apartin la 5 genomasspecies . Dpdv serologic la leptospirele din grupul interrogans s-au identificat 210 serotipuri patogene iar la leptospirele din grupul biflexa s-au identificat 63 de serotipuri nepatogene.

Morfologie : leptospirele sunt spirochete Gram , foarte subtiri ( 0,06-0,12 latime ), cu forma spiralata regulata , cu capetele indoite sub forma de carlig de aici si denumirea de interrogans. Sunt necapsulate , nesporulate , neciliate dar foarte mobile . Mobilitatea este asigurata de o structura numita axostil formata din 2 flageli periplasmici in jurul carora se infasoara un cilindru protoplasmatic.

In structura unei leptospire intra 3 parti componente : 2 flageli periplasmici situati central cu capetele indoite in forma de carlig , un cilindru protoplasmatic care se infasoara helicoidal in jurul celor 2 flageli si o teaca externa.

Marea mobilitate a acestor bacterii se datoreaza unor miscari de rotatie sau flexiune asemanatoare cu celor unui tirbuson.

Din cauza latimii foarte reduse examinarea frotiurilor colorate prin tehnica Gram nu permite vizualizarea leptospirelor. Din aceasta cauza , se utilizeaza metode speciale de colorare care supraincarca corpul leptospirelor cu colorant : tehnica Fontana Tribondeau.

Pentru vizualizarea leptospirelor se mai poate face un examen direct intre lama si lamela a culturii in mediul lichid utilizand un microscop cu camp intunecat.

Cultivarea se face pe medii speciale deoarece au exigente nutritive sporite . Se cultiva numai pe medii lichide : mediul Korthof si mediul Uhlenhut.

Dpdv antigenic prezinta structuri antigenice majore si anume : o fractiune hidrosolubila care participa la reactiile de seroprecipitare si o structura insolubila cu puternice proprietati antigenice dar si fixatoare de complement.

Patogenitate : sunt bacterii virulente prin marea lor mobilitate si prin diametrul transversal care permite bacteriei sa traverseze epitelii intacte. Leptospirele secreta hemolizine care determina aparitia de leziuni la nivelul endoteliului vascular cu dereglari ale functiilor hepatice , renale si chiar la nivel de sistem nervos.

Ecologie : bacterii care prefera mediile acvatice in special ape reziduale , statatoare. Leptospirele patogene se conserva in organismul unor animale ce pot deveni un rezorvor natural de germeni. Sobolanul este cel mai bun exemplu cu o localizare la nivelul rinichiului a germenilor patogeni si eliminarea prin urina.

Infectia naturala : leptospiroza manisfestarea clinica poate imbraca 5 sindroame diferite : febra , sindromul hepatic , sindromul renal , sindromul hemoragic specific septicemiilor si sindrom nervos de tip meningial.

Boala afecteaza mai multe specii de mamifere dar si omul , sunt receptive suinele , cabalinele, ovinele , bovinele , cainii si sobolanii si omul. In tara se izoleaza mai frecvent urmatoarele serotipuri : L.canicola ce produce o hepatita grava la caini , L.gripotyphoza care afecteaza bovinele , la femelele gestante producand avorturi , L.tarassovi produce la suine avorturi , L.pomona care produce la scroafe avort si sindroame hemoragice la bovine , L.icterohaemorrhagiae poate imbolnavi omul , cainele , porcul produce o hepatita foarte grava cu evolutie de regula mortala.

Examenul bacteriologic in infectia cu Leptospira este dificil deoarece animalele bolnave nu elimina in permanenta germeni. Cea mai buna varianta de diagnosticare a leptospirozei este examenul serologic prin care se identifica anticorpii antileptospira existenti in sangele animalului suspect.

Familia Spirochaetaceae

Genul Borrelia cu 4 specii :

B.anserina care produce borelioza sau spirochetoza aviara ( afectate majoritatea speciilor domestice de pasari dar si vrabiile precum si unele pasari de colivie). Boala are un caracter sezonier , transmiterea fiind efectuata de capuse ( artropode hematofage).

B.burgdorferi produce boala Lyme intalnita atat la om cat si la animale si care este transmisa tot prin capusele hematofage. Tabloul clinic al bolii cuprinde numeroase semne de la cele cardiace pana la tulburarile nervoase. Este din ce in ce mai frecvent diagnosticata.

Genul Treponema

T.paraluiscuniculi : produce la iepure boala numita sifilis , boala cu transmitere sexuala manifestata prin inflamatii ale organelor genitale externe ( T.pallidum sifilisul la om )

Genul Brachispira

Cuprinde mai multe specii dintre care importanta pentru patologia veterinara o au : B.hyodysenteriae( produce dizenteria porcului ) , B.pilosicoli ( produce spirochetoza intestinala la pasari si la porc ) si B.intermedia ( produce spirochetoza intestinala la pasari si colita spirochetica a porcului ).

Familia Mycoplasmaraceae

Genul Mycoplasma

Caractere generale ale micoplasmelor :

Peretele celular lipseste la acest grup bacterian . Din aceasta cauza speciile prezinta polidimorfism si o sensibilitate ridicata fata de factorii de mediu si dezinfectantelor uzuale . Lipsa peretelui celular face insa ca micoplasmele sa fie rezistente fata de antibioticele care ataca aceasta structura a bacteriei.

Au dimensiuni foarte mici si din aceasta cauza tehnicile de colorare clasice nu permit vizualizarea bacteriei. Au exigente nutritive speciale necesitand in mediile de cultura adaosuri de sange / ser sangvin precum si o serie de vitamine.

Sunt specii de micoplasme care fermenteaza glucidele si specii care nu fermenteaza glucidele . Din acest punct de vedere putand fi impartite in 2 categorii : fermentative si nefermentative.

Cand sunt cultivate pe medii solide au o dezvoltare cu aspecte particulare , respectiv de a patrunde si creste in profunzimea mediilor de cultura . La micoplasme se cunosc 2 mecanisme de multiplicare ce pot alterna :

1. diviziunea binara asemanatoare cu cea intalnita la bacteriile clasice

2. reproductia prin corpi elementari realizand un ciclu histologic

Dintr-o celula clasica de micoplasma se dezvolta un filament care se ramifica printr-un proces asemanator cu inmugurirea , bacteria capatand aspectul unui pseudomiceliu intalnit la unele ciuperci microscopice. In interiorul acestor filamente se formeaza corpi elementari care au forma sferica si vor fi pusi in libertate prin strangularea filamentului la nivelul unor zone de separare.

Morfologie :

dimensiuni foarte mici 0,12 0,25

formele filamentelor sunt foarte lungi ajungand la 150

sunt necapsulate , nesporogene , neciliate cu exceptia lui M.mycoides care se acopera cu un strat pericelular de galactan constituind o structura similara capsulei bacteriene.

din cauza lipsei peretelui celular si dimensiunilor foarte mici , tehnicile de colorare utilizate sunt Giemsa si Castaneda.

Cultivarea micoplasmelor :

medii speciale , semisintetice cel mai folosit fiind mediul PPLO , sunt anaerobe , perioada de inoculare este foarte lunga 1-3 saptamani si majoritatea speciilor sunt dependente in procesul de multiplicare de prezenta colesterolului de aceea se adauga ser sangvin in cultura

Bulionul PPLO aprecierea dezvoltarii micoplasmelor se face numai pe baza modificarii indicelui de pH introdus initial in mediu cunoscand ca dupa multiplicarea micoplasmelor , mediul vireaza de la alcalin spre acid ( rosu galben ).

Agarul PPLO pe el se dezvolta colonii foarte mici , sesizabile doar cu lupa. Dpdv al aspectului lor se diferentiaza 3 tipuri de colonii :

1. Tipul clasic ( bifazic ) : tip particular cu aspect de oua-ochi

2. Tipul granular : aspect omogen dar cu o suprafata granulara , neregulata

3. Tipul punctiform :