Curs Gudin 9.03.2015

Aristocraţia

Până la 1858 vorbim despre boierime.De la 1858 toată lumea este supusă plăţii impozitelor, dar nu se plăteau în

egală măsură de către toţi.Cu cât erai mai bogat, cu atât plăteai statului un impozit mai mare.Se produce o transformare la nivelul elitei la nivelul denumirii.Boierimea devine moşierime; principala diferenţă era că boierii se bucurau

de imunitate fiscală, în vreme ce moşierii plătesc.Deşi, sub aspect oficial, rangurile nobiliare nu mai există din 1858, în uz

rămân acele apelative care amintesc de ierarhizarea de tip nobiliar.Moşierii sunt în continuare numiţi „boieri”.În ceea ce priveşte rangurile boiereşti, ca urmare a amprentei tot mai mari

pe care Occidentul şi-o pune asupra societăţii româneşti, se ajunge la titulatura rangurilor nobiliare occidentale.

Boierii au pretenţia să fie numiţi după rangurile occidentale:Marele Ban se transformă în Duce de CraiovaMarele Vornic devine Marele JustiţiarMarele Postelnic devine Mare ŞambelanAşa cum era de aşteptat, vorbim, la nivelul elitei, despre o diferenţiere între

felul în care sunt percepuţi aristocraţii şi felul în care sunt percepute aristocratele.Există, în a doua jumătate a secolului XIX, un alt tip de a fac diferenţa între

aristocraţii.Toţi reprezentanţii elitei se îmbracă la fel; te poţi întâlni cu un înalt moşier

fără să ştii dimensiunea averii lui.Diferenţierea se face în funcţie de gen.Potrivit Codului Caragea, inegalitatea de gen era explicată astfel: „Numai

bărbaţii se fac boieri, judecători (...). Femeile sunt îndepărtate de funcţii.”Asta neînsemnând însă că femeile nu puteau prelua, prin alianţă sau

moştenire, titlurile bărbaţilor.

Putem avea, de pildă, un mare cucer, soţia sa fiind perceputa ca marea cucereasă.

Femeile nu pot fi active în societate.Bărbatul este cel responsabil, care aduce bunăstare în casă. Femeia este

responsabilă să îi ţină locul atunci când lipseşte.Femeile, deşi nu puteau să se regăsească în prim-planul politicii, totuşi

aveau un cuvânt (chiar important) în luarea deciziilor politice, prin soţii sau cunoştinţele lor de gen masculin.

Femeile se foloseau de acele saloane la care participau, saloane la care invitai lumea bună.

Era un bun prilej de a intra în contact cu decidenţii politici.Trebuia să fie o femeie cultivată, la curent cu problemele zilei, care avea

capacitatea de a convinge, care avea un profil moral bine conturat (căci, dacă treceai drept femeie uşoară, deodată statutul tău avea de suferit).

O persoană cultivată, diplomată, care să poată discuta în mod eficient cu oameni cu temperamente diferite.

O altă modalitate prin care femeile îşi făceau cunoscute opţiunile politice era protecţia pe care o acordau tinerilor cu idei reformatoare.

Atunci când cineva îţi (între)deschide o uşă, lucrurile dobândesc o altă fluenţă, ţi se facilitează ascensiunea.

Femeile, deşi nu sunt în prim-planul vieţii politice, totuşi joacă un rol important.

De exemplu: eliberarea revoluţionarilor de la 1848 a fost realizată la insistenţele femeilor.

Elena Cuza a făcut cunoscută situaţia soţului la curtea austriacă şi a facilitat eliberarea sa.

Mary Grant/Maria Rosetti a reprezentat primul model al României; în zilele Revoluţiei a născut o fetiţă, pe care a botezat-o Libertatea.

Zoe Golescu este o altă femeie importantă a epocii.Femeile s-au manifestat ori de câte ori era nevoie de un zâmbet dulceag, de

o vorbă spusă pe un ton mai calm, pentru a dezmorţi lucrurile.Avem exemple de soţii sau viitoare soţii care au obţinut pentru partenerii

lor tronul.

Principalele preocupări ale aristocratelor erau:-instruirea, pentru că o femeie instruită este o femeie rafinată,

independentă-educaţia muzicală (o femeie aristocrată nu era considerată numai prin

prisma averii, a zestrei) – obligatorie pentru a-şi asigura poziţia de aristocrată; trebuiau să impresioneze audienţa masculină prin calităţile muzicale; pianul, harpa

-deprinderea dansurilor de societate: gavota, valsul, polka, mazurca-treburile gospodăreşti: ţineau slujitoarele sub control, confecţionau

obiecte de decoraţiune interioară, brodau, confecţionau pungi pentru bani-grija faţă de copiiPotrivit discursului epocii, femeia avea un rol destul de greu de îndeplinit:

trebuia să se lupte cu propriul corp pentru a fi în tendinţele epocii.Unele părţi ale corpului trebuiau evidenţiate, iar altele folosite cu

diminutive.Se foloseşte o serie de diminutive pentru femei: guriţă, mânuţe, mânuşiţe,

degeţele, ochişuri, dinţişori, picioruş.Idealul estetic feminin din epocă trebuia să fie astfel:-gura mică, ca o cireaşă-dinţii să fie mici; dacă se poate, şi albi, frumoşi şi ordonaţi-mâinile albe, fine-femeia trebuia să aibă un picior mic, ca de copil-talia de viespe; femeile purtau corset de la 9-10 ani-ideal este femeia tip clepsidră-deşi se foloseşte diminutivul „ochişori”, ochii trebuiau să fie expresivi,

genele să fie lungi, iar sprâncenele să contureze privireaFemeile trebuiau să respire inocenţă prin toţi porii: o femeie trebuia să

roşească ori de câte ori i se spunea un cuvânt mai îndrăzneţ.Să leşini la momentul oportun era o adevărată artă.Un accesoriu obligatoriu devine flaconul cu săruri (pentru a fi adusă în

simţiri) şi evantaiul.O femeie de calitate trebuie să tremure ori de câte ori se găseşte în

proximitatea unui bărbat.

De la o jumătate la alta a secolului se produc schimbări foarte mari în ceea ce îi priveşte şi pe bărbaţi.

Hainele lungi pe care le purtau odinioară au fost înlocuite de costume.În a doua jumătate a secolului XIX, pierdem orice indiciu, la prima vedere, a

identificării fiecărei persoane, lucru destul de frustrant pentru marii boieri, cei din urmă care au renunţat la vestimentaţia orientală.

În a doua jumătate a secolului XIX se schimbă ceva şi în profilul bărbatului.Dacă la începutul secolului bărbaţii aveau (în general) repetate straturi de

grăsime.Boierii nici nu obişnuiau să meargă pe jos; slujitorii le asigurau spriji; erau

însoţiţi şi de oameni care le ţineau făclii.În a doua jumătate a secolului, se schimbă profilul bărbatului.Bărbatul trebuia să fie un bun cântăreţ, un bun scrimeur, un bun dansator,

un bun atlet, un bun trăgător, trebuia să fii cultivat, să ştii mai multe limbi străine, trebuia să cunoşti regulile sociale, să ai un comportament galant faţă de o femeie, să ai cultură muzicală, să fii expert în toate.

De regulă, duelurile între bărbaţi erau cauzate de probleme privind femeile (să-şi apere onoarea etc.).

Vânătoarea şi duelul

B.P.Haşdeu, în prima tinereţe, era un mare amator de dueluri; un om care avea o atât de mare siguranţă, căruia i se părea că nu găseşte în nimeni un partener bun de discuţie.

O altă mare personalitate care a participat la duel a fost Nicolae Iorga.Aristocraţii practicau vânătoarea pentru a îşi arăta iscusinţa.O altă modalitate a îşi ocupa timpul liber era cititul.Aveau biblioteci cât mai bine dezvoltate, cu cărţi în cât mai multe limbi, pe

subiecte variate.Apare obiceiul de a colecţiona obiecte vechi, dar cum eram la început în

acest domeniu, se puteau expune obiecte ceva mai vechi.Dacă aveai colecţii de monede, de obiecte de ceramică, era o dovadă de

prestigiu.

Colecţionau şi tablouri.Mai colecţionau şi arme, nu doar pentru a se conforma modei, dar şi pentru

că erau o necesitate.Hoţii erau pe toate drumurile şi trebuia să fii capabil să te aperi.Aristocraţii concentraţi în Bucureşti participau:-la începutul anului se organiza Balul Domnesc, moment de maximă

delicateţe, mai ales pentru femei, pentru că după 1866 de invitaţii se ocupa Carol I

-au loc, în lunile ianuarie-februarie, carnavaluri, cele mai aşteptate fioind balurile mascate; aristocraţia se amesteca cu oameni din alte straturi sociale

-lunile martie-iunie sunt cele care coincid cu sesiunile parlamentare, deci evenimentele de ordin politic reţin atenţia elitei

-pe 10 mai este Ziua Naţională-vara preferi să ţi-o petreci la moşie, unde ai un spaţiu larg, mai mult aer-toamna se produce revenirea la oraş; se redeschid şcolile, familiile revin în

oraşe-în decembrie e febra Sărbătorilor1873-1883 – Sinaia se dezvoltă foarte mult;-persoanele de bază îşi cumpără pământ în jurul oraşului, pentru a fi

aproape de Familia Regală-devine o modă după 1883 să petreci o perioadă de timp la Sinaia

În Bucureşti este la modă frecventarea cafenelelor sau cofetăriilor.Cafeneaua reprezenta un mediu de socializare.Consumarea unei cafele/prăjituri reprezenta doar pretextul.Multe cafenele erau deschise de străini, lucru observat de numele purtate

de acestea: High Life (locul de întâlnire al artiştilor, literaţilor, jurnaliştilor), Kubler, Riegler, Imperial, Capşa şi Fialkovski

Căsătoria între membrii aristocraţiei:-femeia trebuia să aibă zestre, să vină dintr-o familie rezonabilă, aspect

fizic, inteligenţă, să ştie să se comporte în societate, să aibă o reputaţie bună, vârsta, virginitatea, starea de sănătate

-bărbatul trebuia să fie bogat, să aibă statut social, dintr-o familie bună, starea de sănătate, aspectul fizic, vârsta, convingerile sociale şi politice

-vârsta de căsătorie pentru fete/femei era asemănătoare cu a ţărăncilor-diferenţa de vârstă optimă între parteneri a ajuns să fie de 20 de ani