Curs Imagologie. Imagologie Istorica -2009-2010

IMAGOLOGIE. IMAGOLOGIE ISTORICĂ

• Conf.univ.dr. Ion CHICIUDEA�• Conf.univ.dr. Bogdan-Alexandru HALIC• Prep.univ.drd. Monica BÎRĂ• Prep.univ.drd. Corina BUZOIA�U

IMAGOLOGIE

• Imaginea socială• Auto-imaginea (imaginea de sine)• Arhetipul• Stereotipurile• Mitul• Universul simbolic – univers specific uman• Mentalităţile colective şi imaginile sociale• Imaginarul colectiv

OBIECTUL DE STUDIU AL IMAGOLOGIEI1.Omologarea obiectului de studiu şi a

statutului de disciplină socială autonomă: al XVI-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice, septembrie 1985, Stuttgart:

– Imaginea celuilalt ca obiect de studiu al imagologiei.

2.Analiza imaginilor în procesul comunicării (comunicarea prin imagini).

3.Studiul imaginilor de sine (autoimaginilor):

– Imaginea de sine arhetipală;– Imaginea de sine preluată de la

străini;– Imaginea de sine ideală.

Héléne Ahrweiller

SPECIFICUL IMAGOLOGIEI ISTORICE

A. Imagologia istorică studiază imaginile care s-au creat în diferite epoci istorice, utilizând izvoarele istorice.

B. Aceste imagini au caracteristici proprii:

a) poartă amprenta orizontului de interpretare al epocii, a subiectivismului şi a interesului faţă de evenimente;

b) sunt influenţate de mentalităţile epocilor;

c) au caracter global, generalizator;

d) unele imagini sunt difuze sau contradictorii;

e) poartă amprenta caracteristicilor izvoarelor:

- izvoarele imagologice scrise;

- izvoarele iconografice.

Izvoarele imagologice scrise

Hrisov de la Radu celFrumos (datat 14 octombrie 1465) prin care Bucureştii sunt atestaţi ca reşedinţă domnească

Izvoarele iconografice

Portretul lui Ştefan cel Mare în Tetraevangheliarul de la Humor (1473)

PRICIPALELE CO�CEPTE ALE IMAGOLOGIEI ISTORICE

1. Imaginea, imaginea de sine;

2. Mentalităţile;

3. Simbolurile;

4. Arhetipurile;

5. Miturile;

6. Imaginarul colectiv.

�OŢIU�EA DE IMAGI�E: SE�SURI ŞI SEM�IFICAŢII

1. Imaginea mediatică (televiziunea şi

publicitatea)

2. Imaginea asemănare (perspectiva biblică şi perspectiva filosofică)


3. Imaginea iconică

4. Imaginea lingvistică (metafora)


5. Imaginea ştiinţifică

6. Imaginea virtuală7. Imaginea ca structură mentală

Modelul oferit de

psihologia generală

Mielu Zlate

Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cogntive, Iaşi, Editura Polirom, 1998

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE PSIHOLOGIA SOCIALĂ.

Emile Durkheim

Jean Piaget

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE PSIHOLOGIA SOCIALĂ

Serge Moscovici

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE PSIHOLOGIA SOCIALĂ

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE TEORIILE FE�OME�OLOGICE

Carl Gustav JungHenri Bergson

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE TEORIILE FE�OME�OLOGICE

Lucian BlagaEdmund Husserl

IMAGI�EA CA STRUCTURĂ ME�TALĂ - MODELUL OFERIT DE TEORIA PROCESUAL-ORGA�ICĂ

Lucian Culda

CO�CEPTUL DE SIMBOL

Oamenii disting între lucuri în sine şi lucruri care reprezintă altceva decât sunt ele însele:

• acelaşi obiect poate fi privit ca lucru în sine şi ca ,,altceva”;• lucrurile care reprezintă altceva realizează această ipostază

prin: - materia lor propriu-zisă; - forma lor; - arhitectură;

- funcţiile pe care le au de la natură.Calitatea specific umană de a vedea altceva, mult mai

complex, dincolo de lucruri, implică două consecinţe:- manifestarea neîncrederii în aparenţe, în datul nemijlocit;- căutarea esenţei, a profunzimilor.

SIMBOLUL − DEFI�IŢIE

• Tendinţa de a vedea ceva mai profund dincolo de lucruri îl determină pe om să stabilească relaţii între lucruri şi semnificaţia atribuită acestora.

• Simbolul este o relaţie tridimensională între:

X Y

Z

Obiectul desemnat

Mijlocul prin carese face desemnarea

ConştiinŃa interpretativă

I�TERPRETAREA SIMBOLURILOR

• Interpretarea: punerea în relaţie a mijlocului cu obiectul de către conştiinţa interpretativă;

• Simboluri transparente – simboluri care pot fi interpretate.

• Simboluri netransparente – nu există legătură între universul cultural al conştiinţei interpretative şi universul cultural în care funcţionează simbolul.

• Interpretarea simbolurilor – condiţie esenţială pentru integrarea socială a individului:

- mijloc de socializare;- conferă identitate, apartenenţă.

Hermeneutica – ştiinţa interpretării simbolurilor.

Simboluri mitice

1. Mircea Eliade defineşte mitul ca „povestea unei faceri”, a unei „geneze”, a unui „început” care relatează istoria unor fiinţe supranaturale care au creat totul; mitul exprimă un „model exemplar al tuturor acţiunilor

omeneşti” (Aspectele mitului, Bucureşti, EAR,1977, p.5-6).

Simboluri mitice

2. Claude Lévi-Strauss: produsul imaginaţiei creatoare a omului

primitiv (Antropologie Structurală, Bucureşti, EAR, 1977, pg. 246).

3. Gilbert Durand: termenul mit implică povestea care legitimează cutare sau cutare credinţă religioasă sau magică, legenda şi somaţiile ei explicative, basmul popular sau povestea romanescă(Structurile atropologice ale imaginarului, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 343).

Simboluri mitice

4. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: scenarii ale arhetipurilor, reprezentând scheme şi simboluri sau compoziţii de ansamblu: epopei, naraţiuni, geneze, cosmogonii, teogonii, gigantomanii (Dicţionar de simboluri, vol. 1, Bucureşti, Editura Artemis, 1994, p. 26).

RELAŢII CO�STA�TE Î� MIT• Structuri schizomorfe:

- identificarea cu zei sau eroi imaginari;- omul nu avea alternativă, repeta faptele primordiale;- omul înfăptuia mitul;- claustrarea în model;- omul era plasat într-un timp anistoric.

• Structuri izomorfe:- omul împrumuta exemple de la mai mulţi eroi mitici;- integra valorile exprimate în mituri;- omul devine subiect al unui proces cultural de dezvoltare, de evoluţie;- omul nu se mai identifică cu modelul mitic, el alege modele mitice, are alternativă;- omul nu mai înfăptuieşte mitul, îl mimează, îl joacă precum un teatru;- omul intră în istorie, devine fiinţă istorică.

CLASIFICAREA MITURILOR

Mircea Eliade:a. Mituri ale începutului şi sfârşitului:

- mitul originilor şi mitul cosmologic;- repetiţia periodică a mitului cosmogonic;- sfârşitul lumii în trecut şi viitor;- miturile milenariste.

b. Mituri ale fiinţelor superioare şi ale zeilor cereşti.c. Mituri antropogonice.d. Mituri ale transformării:

- schimbările cosmice;- originea vieţii;- miturile corpurilor cereşti şi ale vieţii naturii;- miturile despre eroi.

CO�CEPTUL DE ME�TALITATE COLECTIVĂ

Definiţii:• Ansamblu al modurilor de a percepe, judeca, acţiona

caracteristic ,,spiritului” unui grup, unei epoci (Dicţionar de

filosofie, Bucureşti, Editura Politică, 1978, p. 453).

• Ansamblu de obiceiuri intelectuale, de credinţe, de convingeri, de comportamente caracteristice unui grup (Le

Petit Larousse, Paris, Larousse, 1993, p.647, s.v. mentalité).

• Ansamblu de opinii, prejudecăţi şi credinţe care influenţează gândirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor (Dicţionar de psihologie socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, 1981, p. 139).

CREDI�ŢA (1)

• O credinţă este un act de origine inconştientă care ne sileşte să admitem în bloc o idee, o opinie, o explicaţie, o doctrină.

• Raţiunea nu este implicată în procesul formării credinţei.

• Când raţiunea încearcă să justifice credinţa, aceasta este deja formată.(Gustave Le Bon, Opiniile şi credinţele, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995, p. 104)

Gustave Le Bon

CREDI�ŢA (2)

• Credinţa constituie elementul esenţial al mentalităţii:– În jurul marilor credinţe ale lumii se

coagulează mentalităţi şi opiniii care străbat societăţie şi civilizaţiile;

– Schimbările în sistemul de mentalităţi şi opinii nu sunt posibile decât dacă au loc schimbări semnificative ale credinţelor.

• Nevoia de a crede este specifică naturii umane.

• ,,Sufletul omenesc are oroare de îndoială şi de incertitudine. El are trebuinţă să fie călăuzit şi de un credo religios, politic şi moral, care să-l domine şi să-l scutească de efortul de a gândi”(Gustave Le Bon, op.cit., p.9).

CREDI�ŢA (3)

• Credinţele religioase au influenţat şi influenţează profund viaţa sprituală şi practica societăţilor. Credinţa a impregnat puternic: – modelele

comportamentale;– normele morale

generale;– structurile

instituţionale;– normele juridice.

• Religia a constituit în unele etape istorice şi în unele societăţi: politică de stat, ideologie, credinţă dominantă.

PREJUDECATA• O afirmaţie, o generalizare neverificată şi neverificabilă cu privire

la relaţiile umane, la manifestările de comportament ale indivizilor, la calităţile personale sau de grup ale oamenilor.

• Caracteristic prejudecăţii este ideea sau părearea preconcepută, adesea eronată, pe care şi-o fac indivizii sau grupurile sociale despre realităţi, lucruri, fenomene pe baza:– stereotipurilor de gândire;– generalizărilor neintemeiate a unor experienţe personale;– analogii grăbite şi forţate.

• Prejudecăţile caracterizează atât gândirea indivizilor, cât şi a grupurilor sociale.

• Influenţele prejudecăţilor au însoţit istoria omenirii cu consecinţe uneori nefaste. Ele reflectă:– acceptarea fatalistă a unor strări de lucruri nefavorabile;– diminuarea sau anihilarea spiritului critic;– blamarea unor populaţii fără cunoaşterea realităţilor acestora;– denigrarea unor culturi şi modele culturale;– agresarea sau deformarea imaginii unor state.

OPI�IA

• Opinia exprimă un punct de vedere sau o evaluare, la care aderă individul sau grupul pentru o perioadă de timp, materializată în acord/dezacord, aprobare/dezaprobare.

• Opiniile se bazează pe elemente ale existenţei sociale cu consecinţe majore asupra indivizilor şi grupurilor sociale:- Vieţuirea oamenilor în comun;- Comunitatea şi diversitatea de interese, trebuinţe, scopuri;- Diversitatea de atitudini şi concepţii;- Diversitatea de credinţe şi prejudecăţi.

• Opinia colectivă desemnează aprecierile de evaluare a unei colectivităţi asupra unor chestiuni concrete, uneori controversate din viaţa socială, economică, juridică, ideologică, morală, culturală, artistică, ştiinţifică etc.

RAPORTURILE LOGICE EXISTE�TE Î�TRE ELEME�TELE CO�TITUTIVE ALE

ME�TALITĂŢIIa. Credinţele generează prejudecăţi:

- germenul prejudecăţii se află într-o credinţă;- o credinţă poate genera un sistem de prejudecăţi şi un sistem de opinii.

b. Receptarea credinţei este un fapt de conştiinţă dar se bazează, în majoritatea cazurilor, pe mimetism social.

c. Interiorizarea şi respectarea credinţei ţine aproae în exclusivitate de prejudecăţi care acţionează restrictiv şi normativ.

d. Prejudecăţile filtrează informaţia socială şi orientează opiniie.

Concluzie: credinţa generează un sistem de prejudecăţi care stau la baza unui sistem de opinii.

RAPORTURI AFECTIVE EXISTE�TE Î�TRE ELEME�TELE CO�TITUTIVE ALE

ME�TALITĂŢII

• Credinţele se adresează afectivului şi nu logicului:- Credinţele se receptează într-un spaţiu afectiv (familie, grupul de credincioşi etc);- Spaţiul afectiv este un spaţiu generator de prejudecăţi şi opinii.

• Credinţele se transmit în spaţiul afectiv prin mimetism social, care se bazează pe:a.Relaţii biologice;b.Relaţii de încredere şi afinitate;c.Relaţii de prestigiu.

• Prejudecăţile şi opiniile sunt rezultatul valorificării dominant-afective a realităţii.

Fernand Braudel, Gramatica civilizaţiilor, Bucureşti, Editura Meridiane, 1994

• Civilizaţiile înseamnă spaţii, civilizaţiile sunt societăţi, civilizaţiile sunt economii, civilizaţiile sunt mentalităţi colective.

• În fiecare epocă, o anumită reprezentare a lumii şi a lucrurilor, o mentalitatecolectivă domină, însufleţeşte şi penetrează întreaga masă a societăţii.

• Această mentalitate, care dictează atitudinile, orientează opţiunile, înrădăcinează prejudecăţile, înclină într-o parte şi în alta mişcările unei societăţi este eminamente un fapt de civilizaţie.

1. Imaginarul este abordat din perspectiva mai multor discipline:

* perspectiva istorică;

* perspectiva filosofică;

* perspectiva antropologică;

* perspectiva psihologică.

2. Interpretările date imaginarului sunt deosebit de diversificate:

* interpretări complexe şi contradictorii;

* interpretări complementare;

* interpretări eronate prin suprapunerea domeniilor de interpretare.

3. Unii autori vorbesc despre o stare de confuzie în acest domeniu.

IMAGI�ARUL COLECTIV − ASPECTE GE�ERALE

Abordări din perspectiva istoricilor – Jacques Le Goff

* Relevă situaţia complexă creată ca urmare a abordărilor conceptuale neechivalente.* ,,Imaginarul este adesea confundat cu ceea ce desemnează alţi termeni apropiaţi, din domenii ce se suprapun parţial, dar care trebuie diferenţiate cu atenţie”.* Separarea conceptelor şi delimitarea domeniilor lor de aplicabilitate sunt demersuri intelectuale ce se impun cu stringenţă petnru o abordare logică a imaginarului.

• Viaţa raţională este un mod de a fi al vieţii imaginare.• Acordă imaginaţiei statutul de cea mai importantă funcţie psihică,

mai importantă decât gândirea.• Imaginarul, imaginile nu pot fi studiate decât dacă este analizat

simbolismul imaginar, pentru că: – Modul de exteriorizare (obiectivare) al imaginii nu este un

semn ales arbitrar, ci este ales motivat intrinsec, adică este un simbol.

• Eficacitatea imaginarului constă tocmai în definirea imaginii ca simbol.

• Pentru studierea simbolismului nu există decât o singură metodă: calea antropologiei, urmând traseul antropologic al omului.

• Traseul antropologic: schimbul neîncetat care se produce la nivelul imagianrului între pulsiunile subiective şi asimilatoare şi somaţiile (provocările) obiective ce emană din mediul cosmic şi social.

• Concluzie:Imaginarul intră în sfera de investigaţie a antropologiei.

Abordări din perspectiva antropologilor – Gilbert Durand

Concluzii:Articularea schemelor, arhetipurilor şi

simbolurilor dă posibilitatea ca imaginarul să se manifeste:- ca activitate care transformă lumea;- ca transformare eufemistică a lumii (transformare cu un sens paralel);- ca ordonare a fiinţei conform unui ideal pozitiv.

Porţile animalităţii

Pragul demersurilorobiective ale raţiunii tehnice

scheme

arhetipuri

Simboluri articulateîn structuri

TRASEUL A�TROPOLOGIC

IMAGOLOGIE ISTORICĂ

• Izvoarele imagologiei istorice• Societate şi societăţi din perspectiva imagologiei istorice• Statalitatea medievală românească sud-carpatică. Trecerea de la

,,ţară” la stat• Ierarhiile sociale • Formule de organizare a păcii• Imaginarul tradiţional. Imagini ale supranaturalului • Imagini ale cotidianului• Autoritate şi imagine în Ţara Românească a secolelor XIV-XVI• Politică şi imagine

MODELUL POLITIC BIZA�TI�MODELUL POLITIC BIZA�TI�

• Elementele constitutive ale ecumenicităţii bizantine erau:– autocraţia basileus-ului;– doctrina familiei

ierarhizate de monarhicondusă de împărat;

– politica fundamentată peideea unităţii privilegiatedintre Imperiu şi Biserică.

MODELUL POLITIC BIZA�TI�MODELUL POLITIC BIZA�TI�• modelul politic bizantin mai poate fi

identificat/surprins într-o multitudine de elemente care vizează: – caracterul şi prerogativele domniei ;– sistemul electiv-ereditar al

succesiunii la tron; – practica asocierii la domnie;– atributul de ,,mare”/µεγασµεγασµεγασµεγασ / velïcïi

plasat înaintea titlului voievodal;– jurământul depus de domn cu ocazia

mirungerii;– sistemul instituţional

• principalul factor de potenţare a asumăriimodelului politic bizantin şi de integrareîn ecumenicitatea imperială a fostBiserica.

Mircea cel Bătrân şi Mihail I (Biserica mare a Manăstirii

Cozia)

IMAGI�EA MO�ARHULUI CREIMAGI�EA MO�ARHULUI CREŞŞTI�TI�

Monarhul creştin va fi perceputca:

• apărător al Bisericii;

• apărător al patriei;

• apărător al poporului:

– generozitate;

– milostenie;

– menţinerea păcii;

– împărţirea dreptăţii.

IMAGI�EA MO�ARHULUI IMAGI�EA MO�ARHULUI BIZA�TI�BIZA�TI�

• curtea şi aparatul administrativ - imaginea ierarhiei ce emană de la Dumnezeu;

• această organizare - instrumentul prin care Dumnezeu putea săacţioneze pe Pământ în mod direct, fără a mai fi constrâns săutilizeze de intermedierea arhanghelilor, îngerilor sau sfinţilor -accentuată sacralizare a monarhului şi a instituţiei monarhice.

• monarhul - considerat „imaginea luiDumnezeu şi asemănător luiDumnezeu" (A. Ducellier, Bizantinii. Istorie şi cultură, Bucureşti, Editura Teora, 1997, p.79);

• ceremonialul de curte - însemnatăîncărcătură religioasă, oferăprivitorului:

– o vagă idee de Dumnezeu;

– iluzia unei medieri între cer şi pământ. Împăratul Constantin XI Paleologul

IMAGI�EA MO�ARHULUI IMAGI�EA MO�ARHULUI BIZA�TI�BIZA�TI�• ideea de sacralitate vizează, în primul rând, instituţia monarhică şi

abia apoi persoana fizică, monarhul;• acesta nu devine cu adevărat monarh decât la consacrarea sa, cel mai

important moment al consacrării fiind mirungerea/oncţiunea, princare monarhul primea atât puterea care-i era specifică, cât şi misiunea sa, făcea din acesta un principe davidian şi „christusDomini"/„unsul Domnului“;

• identificarea monarhului cu preotul -tendinţa de:– a-l confunda pe Dumnezeul invizibil

cu cel vizibil, care este monarhul;– a asimila ierarhia cerească cu ierarhia

pământească;– a-l reprezenta pe Hristos în mijlocul

Curţii sale, precum monarhul în a sa. • principala trăsătură a funcţiei imperiale este cea de binefăcător,

suveranul cară nu făcea dovada acesteia putându-şi pierde calitatea de împărat.

DOM�IA DOM�IA -- AUTORITATE SUPREMĂ AUTORITATE SUPREMĂ ÎÎ� STAT� STAT• domnul ţării controlează:

– ierarhia seculară;– ierarhia ecleziastică.

• beneficiarul unei imagini în care se vor regăsi :– elemente generale ale imaginii monarhului creştin:– elemente de sorginte bizantină;– particularităţi locale, dictate de evoluţiile

regionale.• imaginea structurată pe patru paliere care vizează:

– natura puterii monarhului - monarh a căruiputere vine de la Dumnezeu;

– legitimitatea puterii monarhice - domneşte pringraţia lui Dumnezeu;

– relaţia privilegiată între monarh şi Dumnezeu -între monarh şi Dumnezeu există un veritabillegământ;

– caracterul instituţiei monarhice - monarhuldevine mântuitorul poporului său.

Mihai Viteazul, (tablou votiv, Căluiu)

• costumul monarhic: – o singură bucată de stofă de formă

circulară - simbolizând cerul - sau pătrată -simbolizând pământul - perforat de un orificiu pentru cap;

– elementul-cheie - deschiderea centralăprin care trece axa cosmică, simbolizată de monarh.

ÎÎ�SEM�ELE MO�ARHIEI�SEM�ELE MO�ARHIEI

Costum de încoronare, Cehia, începutul secolului al XVII-lea

Costum de încoronare, Rusia, începutul secolului al XVII-lea

Costumul de încoronare purtat de Sigismund de Luxemburg, 1414

• încălţările se disting, celmai adesea, prin formă şi culoare;

centura – simbol al stăpânirii sexuale, al dependenţei sau puteriigenitale, al libertăţii şi, mai ales, al unei relaţiicu un superior divin, politic sau spiritual;


Încălţările şi mănuşile împăratului Otto II, secolul al XIII-lea

Fragment de centură, Spania, secolul al XIV-lea • tronul este

simboluluniversal trimiţând la actul de justiţie;

Tronul regelui Edward I al Angliei


• sabia/armele - datoria acestuiade a-şi apăra supuşii şi de a face dreptate;

Spada împăratului Frederic II Barbarossa

Sfânta lance, armă din setul de regalia al împăraţilor germani

Spada lui Carol cel Mare

Spada RegilorCatolici

• coroana - expresiaperfecţiunii şi a întregului;

• cupa - imaginea bolţii cereştiinversate şi un simbol al fecundităţiişi fertilităţii.

• sceptrul - complementar coroanei, cu care configurează o reprezentare cosmică cesimbolizează universul circular şi axulsău;


ALEXA�DRU CEL MARE ALEXA�DRU CEL MARE ŞŞI MODELUL I MODELUL CAVALERESCCAVALERESC

• adoptarea modelului lui Alexandru cel Mare - consecinţă a circulaţiei în mediul sud-dunărean a Alexăndriei, în versiune creştină, deci,,moralizată" – relevante caracterul modelului, conotaţiile sale de portretal ,,celui a-tot-cuceritor".

• adoptat de :– �icolae Alexandru;– Vladislav-Vlaicu;– Radu I.

• modelul cavaleresc/militar oferit de figura împăratuluimacedonean este centrat pe trei idealuri:

– adevărul; – dreptatea;– îndurarea. � atribute ale figurii tradiţionale a suveranului creştin.

• în spaţiul românesc, cele trei idealuri ale figurii împăratului-erou suntsemnificativ redate în capitolul al IX-lea din Învăţăturile lui 'eagoeBasarab

MODELUL ECUME�IC DE TIP BIZA�TI�MODELUL ECUME�IC DE TIP BIZA�TI�• referiri directe la imaginea basileus-ului

se regăsesc în figura domnului -autocrat şi voievod: – doctrina virtuţilor imperiale cu

datoria de a fi filantrop şi generos; – poziţia de judecător suprem,

delegându-şi puterea fără ca vreodată să şi-o diminueze sau să şi-o piardă;

– aptitudinea de a încarna legea vie.• adoptarea unui model de tip bizantin -

necesară pentru integrarea domnuluiîn familia principilor bizantini;

• ideologia imperială de inspiraţie themistiană şi a dogmei bizantine a unităţii dintre sacerdoţiu şi imperiu - sursă de legitimare a autorităţii în modele mai noi, biblice;

MODELUL ECUME�IC DE TIP BIZA�TI�MODELUL ECUME�IC DE TIP BIZA�TI�

• adoptarea ca modele a unorfiguri biblice - direct conexăimaginii basileus-ului care, prin dublul său caracter - laic şi sacerdotal - conferăacesteia un caracter de cezaro-papism;

• caracter împrumutat şi de domnii români - vor preluaatribuţiile basileus-ului, despuiate însă de ecumenicitatea imperială -unii dintre domnii românievocă modelul regeluiDavid.

Regele David, icoană rusească, secolul al XVIII-lea

VLAD ŢEPEŞ ŞI MODELUL SĂU COMPORTAMENTAL

• modelul politic – de inspiraţie otomană:– crearea unei ierarhii

funcţionăreşti pecriterii de competenţă şi loialitate;

– demersurile pentrucrearea unei armatepersonalepermanente.

• ipoteza creării deliberate a unei imaginidiabolice/satanice;

VLAD ŢEPEŞ ŞI MODELUL SĂU COMPORTAMENTAL

• până către 1459-1460:– modelul ecumenic:

• ocrotitor al Bisericii ortodoxe;• apărător al intereselor supuşilor săi; • judecător suprem imparţial.

– model de sorginte islamică:• aplicarea principiilor guvernării

prin teroare; • transformarea aparatului de stat

într-un organism funcţionăresc.• după 1460 - antimodel ecumenic, o figură

diabolică/satanică care se apropie de modelul Marelui Manipulator brunian.

Mănăstirea Filoteiu, Athos

Mănăstirea Snagov

MODELUL ROMÂ�ESC AL SECOLULUI MODELUL ROMÂ�ESC AL SECOLULUI AL XIVAL XIV--LEALEA

• mijlocul secolului al XVI-lea - schimbare de modele survenită ca efect al trecerii de la o mentalitate politică ecumenică la unaromânească: – valorizarea superioară a trecutului;– apariţia sentimentului unei identităţi

prenaţionale - în opoziţie cu sentimentulecumenicităţii.

• nou model domnesc potrivit căruia pentru acest rol sunt propusedouă figuri din trecutul Ţării Româneşti: – figura legendară a lui �egru vodă - expresia autohtonă a

mitului eroului întemeietor/civilizator;– figura reală a lui �eagoe Basarab - elementul de

valorizare pozitivă este reprezentat de strălucirea epocii sale şi de realele veleităţi imperiale pe care domnul le manifestase.

DI�AMICA IMAGI�II DEZIRABILE. DI�AMICA IMAGI�II DEZIRABILE. TRADITRADIŢŢII II ŞŞI PARTICULARITĂI PARTICULARITĂŢŢII

• modelul comportamental adoptat/asumat reprezintă imagineadezirabilă a respectivului principe.

• imaginea se compune/construieşte continuu, într-un procesce - în evoluţia sa - nu cunoaşte nici un fel de delimitări cu caracter restrictiv/exclusiv - elemente ale modelului cavalerescAlexandru cel Mare funcţionează încă în secolul al XVI-lea, deşi, în timp, peste acestea se suprapuseseră elemente ale altormodele.

• dinamica modelelor comportamentale - ca expresii ale imaginiidezirabile - nu este atât o înlocuire, cât o suprapunere a unor elemente/atribute noi peste un model arhetipal.

ACACŢŢIU�I IMAGOLOGICE PE�TRU IU�I IMAGOLOGICE PE�TRU IMPU�EREA MODELELOR DOM�EIMPU�EREA MODELELOR DOM�EŞŞTITI

Deşi se poate vorbi de un sincronism al evoluţiei tiparelor politice şimodelelor compartamentale, sunt perioade în care între acestea nuexistă concordanţă deplină:– a doua jumătate a secolului al XIV-lea:

• cristalizarea instituţională a statalităţii medievale în Ţara Românească;

• apariţia şi consolidarea tiparului politic bizantin în Ţara Românescă.

� modelul comportamental al primilor domni va fi unulcavaleresc, axat pe arhetipul - comun, deopotrivă, spaţiilorortodox şi catolic - lui Alexandru cel Mare.

– prima jumătate a secolului al XVI-lea:• îşi face apariţia modelul comportamental autohton;• elementul de permanenţă este tiparul politic, modelele

comportamentale bizantine menţinându-se în epocă, chiar cu unele tendinţe de amplificare.

• Timp de aproape două secole tiparelor politice le-au corespuns, în linii mari, modelele comportamentale asumate de principiiŢării Româneşti;– elementul dinamic, care individualizează elementele şi

acţiunile imagologice este modelul domnesc, tiparul politic fiind, în general, cadrul care le potenţează;

– relativa imobilitate instituţională poate fi considerată ca o stabilitate a modelului politic.

•• ÎÎn n proiectareaproiectarea, , elaborareaelaborarea şşi i utilizareautilizarea acacţţiunilor/iunilor/„„strategiilorstrategiilor" " imagologiceimagologice rolulrolul predominant a predominant a revenitrevenit -- îîn n condicondiţţiileiile unuiunui tipartiparpoliticopolitico--instituinstituţţionalional bizantinbizantin cvasiconstantcvasiconstant -- modelelormodelelor domnedomneşştiti..

• Perechi de modele, viabile pe durată conjuncturală sau lungă:– modelul ecumenic-cavaleresc;– modelul ecumenic de tip bizantin;– modelul domnesc postbizantin;– modelul domnesc autohton. – acestora li se adaugă punctual/evenimenţial modelul „otoman-

satanic" asimilat epocii celei de-a doua domnii a lui VladŢepeş.

MODELUL ECUME�IC-CAVALERESC• acest binom imagologic se întinde pe

parcursul domniilor lui �icolaeAlexandru, Vladislav-Vlaicu, Radu I, Dan I şi, parţial, Mircea cel Bătrân, corespunzând, în bună măsură, epocii de cristalizare instituţională a statalităţiimuntene;

• arhetipul caracteristic acestui model esteAlexandru cel Mare, eroul cuceritor, imagine dezirabilă pe deplin justificatăpentru o domnie în curs de consolidare, într-o epocă de acerbe confruntări pentruafirmarea şi păstrarea fiinţei statale, ca şi pentru lărgirea frontierelor;

• pornind de la cele trei idealuri ale modelului cavaleresc - adevăr, dreptate şi îndurare - se poate face afirmaţia căacestea se regăsesc, implicit, în uneledocumente emise de cancelaria ŢăriiRomâneşti;

Bătălia de la Arbella.Jan Breugel cel Batrân, 1602,

Luvru

Alexandru / Iskender.Miniatură

persană din sec. XV

• �icolae Alexandru apare în pronaosul bisericii Sfântul NicolaeDomnesc, zugrăvit postum, în timpul domniei lui Vladislav-Vlaicu ,,în costum occidental, cu o tunică strânsă pe trup /.../, cu pantaloni strâmţi /.../ şi cu o centură cavalereascăîncingându-i şoldurile“ (P.Chihaia, Ţara Românească între Bizanţ şi Occident, Iaşi, Institutul European, 1995, p.154).

• Într-un mod similar a fost -probabil - înfăţişat şi Vladislav-Vlaicu, aflat la data executăriipicturii murale în biserică, 1379, în culmea puterii sale.

MODELUL ECUME�IC-CAVALERESC• un al doilea set de elemente ai imaginii cavalereşti îl reprezintă

redarea principelui într-o manieră care să amintească de modelularhetipal - reprezentările domnilor munteni atât în tablourile votive, cât şi în efigiile monetare.

Pe monedele emise în timpuldomniei lui Radu I, acesta estereprezentat ,,în armură, cu pieptul apărat de o cuirasăînchisă, formată din douăcarapace /.../, cu mijloculprotejat de o jupă de pieleîntărită cu plăcuţe metalice /.../ îmbrăcând pulpele", într-un mod oarecum asemănător efigieide pe monedelecontemporanului său, regeleCarol al V-lea al Franţei.(P.Chihaia, Ţara Românească între Bizanţşi Occident, Iaşi, Institutul European, 1995, p.159).

MODELUL ECUME�IC-CAVALERESC

ACACŢŢIU�I PE�TRU PROMOVAREA IU�I PE�TRU PROMOVAREA MODELULUI POLITIC BIZA�TI�MODELULUI POLITIC BIZA�TI�

• titlurile cele mai impunătoare le poartă principii acesteiperioade.

• în titulatura acestora se regăsesc indicatorii esenţiali pentruconstruirea imaginii domniei ca expresie a noului model politic:

– numele-titlu 3T - 3T"<<0H ;

– formula ,,Dei gratia" în versiunea sa slavonă ― „milosti7

Bojie7”;

– atributul de independenţă - în sens medieval -„samodr\javnâ”.

ACACŢŢIU�I PE�TRU PROMOVAREA IU�I PE�TRU PROMOVAREA MODELULUI POLITIC BIZA�TI�MODELULUI POLITIC BIZA�TI�

• Titlul cel mai bogat în asemenea elemente apareîn diplomatica păstrată de la cancelaria lui Mirceacel Bătrân, elocvent în acest sens fiind titluldomnului aşa cum apareîn documentul datat<1404 – 1406>.

• La data probabilă a emiterii documentului, modelul bizantin se impusese deja, instituţiile statalităţiimedievale româneştifiind cristalizate în forma lor clasică.

• ,,Eu, cel în Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristosiubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darullui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată ţaraUngrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi către părţiletătărăşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi peamândouă părţile pe toatăPodunavia, încă şi până la Marea cea Mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului" (DRH, B, I, p.63-65).

Reprezentarea iconografică:• atât �icolae Alexandru - reprezentat în

pronaosul bisericii Sfântul NicolaeDomnesc -, cât şi Mircea cel Bătrân -figurat la Cozia, în biserica mare şi în bolniţă - sunt zugrăviţi purtând în jurulgâtului şi pe braţe însemne de rang bizantine, „clavi aurei", care semnificaulegătura cu Bizanţul şi, implicit, integrarea în ierarhia imperială.

• în cazul lui Mircea cel Bătrân, trimiterea la lumea bizantină este şi mai evidentă, fiind figurat şi vulturulbicefal bizantin ca simbol heraldic.

PRI�CIPALII I�DICATORI AI PRI�CIPALII I�DICATORI AI MODELULUI ECUME�ICMODELULUI ECUME�IC--DOM�ESCDOM�ESC

• invocarea unor texte saupersonaje biblice în arenga unordocumente, cum este cazul unuidocument de la Mircea cel Bătrândatat 20 mai 1388;

• formula este reluată în o serie de acte ulterioare emise de cancelariile lui Dan al II-lea, Alexandru Aldea sau Vladislaval II-lea:– toate documentele fiind

acordate mănăstirii Cozia, se poate presupune că suntactualizări ale primei forme;

– mai bine de o jumătate de secol formula de invocare a legitimităţii divine esteneschimbată.

,,† Câţi se poartă cu duhul luiDumnezeu, aceştia sunt fiiilui Dumnezeu, cum spunedumnezeiescul apostol, căruia mergându-i pe urmăcei iubitori de dreptate, ce se silesc spre cele bune şi viaţadorită au dobândit, celepământeşti pământuluilăsându-le şi mutându-se la ceruri, acel fericit glas de bucurie auzindu-l, pe care veşnic îl aud: «Veniţi, binecuvântaţii părinteluimeu, să moşteniţi împărăţiacerurilor, care este gătităvouă de la întemeierealumii»"(DRH, B, I, p.25-28)

PRI�CIPALII I�DICATORI AI PRI�CIPALII I�DICATORI AI MODELULUI ECUME�ICMODELULUI ECUME�IC--DOM�ESCDOM�ESC

Analiza documentelor indică faptul căprincipalii indicatori de imagineconţinuţi de acestea sunt: – legătura directă, de cvasi-rudenie,

a domnului cu lumea sacralităţii -prin intermediul apostolilor, ,,sfinţiipurtători de Dumnezeu părinţi“;

– cultivarea idealurilor de dreptate, binefacere şi milostenie - în senscreştin ortodox, deci subsumat ideiide ecumenicitate;

– legitimarea domniei prin intenţiade a continua faptele de înţeleaptăcârmuire a vechilor împăraţi şi domni.

Manuel II Paleologul

Soborul Sfinţilor Apostoli

STRATEGII DE IMAGI�E UTILIZATE DE STRATEGII DE IMAGI�E UTILIZATE DE VLAD VLAD ŢŢEPEEPEŞŞ

Faptele indică existenţa a două etape bine conturateale domniei, definite de poziţia domnului în cadrulstatului şi în relaţiile cu Regatul maghiar şi Poartaotomană - strategiile de imagine utilizate de VladŢepeş sunt adaptate acestor etape: – prima etapă se află sub semnul eforturilor pentru

consolidarea domniei. Vlad Ţepeş îşi creeazăpropria imagine de „mare stăpânitor“:

• imaginea tradiţională a judecătorului suprem;• alte elemente rezultate din izvoare:

– ordinea din ţară;– administraţia fermă şi eficientă;– siguranţa drumurilor;– forţă armate profesionistă.

– după 1460, preponderentă în acţiunile lui VladŢepeş a devenit problema confruntării cu Poarta.

MODELUL DOM�ESC POSTBIZA�TI�MODELUL DOM�ESC POSTBIZA�TI�

• problema trebuie analizată la nivelul celor două palieredistincte: – tiparul/modelul politic - care va rămâne neschimbat;– modelul comportamental/domnesc.

• atâta vreme cât fluctuaţiile/diferenţele apar exclusiv în sferamodelului comportamental, aspectul poate fi interpretat celmai probabil ca o translaţie individuală de prestigiu -posibilă în condiţiile dispariţiei centrului de putere politico-spirituală care ar fi putut pune sub semnul întrebăriilegitimitatea preluării unor asemenea elemente de cătreprincipii munteni - şi nu atât o preluare de prerogative politice, cu pretenţii de ecumenicitate imperială;

• mutaţiile produse în modelul domnesc survin după interludiulreprezentat de cea de-a doua domnie a lui Vlad Ţepeş, perioadă ce reprezintă un probabil moment de discontinuitate în evoluţia modelului ecumenic domnesc în Ţara Românească.

I�DICATORII DE IMAGI�E AI MODELULUI I�DICATORII DE IMAGI�E AI MODELULUI DOM�ESC POSTDOM�ESC POST--BIZA�TI�BIZA�TI�

• Principalul element de noutate al perioadei, menitsă-i creeze domnului imaginea de principe legitim, este preluarea temei „"ova Plantatio" în matriceasigilară a lui Radu cel Frumos

• Compoziţia sigilografică de tip ,,'ova Plantatio”cuprinde două personaje, de obicei afrontate, având între ele un arbore.

• Până la această dată reprezentările de tip „'ova Plantatio", deşi atestate în spaţiul sud-carpatic, suntatipice, abia la Radu cel Frumos motivul vegetal din centrul reprezentării căpătând forma - de tradiţiebizantină - a arborelui smuls.

• Interesant este faptul că motivul ,,'ova Plantatio" va fi preluat şi de către Vlad Ţepeş în perioadapremergătoare celei de-a treia domnii.

Sigiliul lui Radu Paisie

Sigiliul lui Mihai Viteazul


• se invocă direct divinitatea cu formulele,, † Iisus Hristosînvingător", respectiv,,"umele domnului am chemat şi mi-a fost mieajutor“;

• stabilirea unei relaţii de continuitate întredaniile imperiale în folosul mănăstiriloratonite şi cele ale domnilor munteni, precum şi ideea uneifiliaţii - evident spirituală - între familiadomnească şi familiileimperiale sud-dunărene.

,,/.../ mănăstirea numită Hilandar, am văzut-o sărmană de domniibinecinstitori şi fericiţii ctitori sârbi, iar în ultima vreme lăsată şi de binecinstitoarea doamnă şi împărăteasă Mara ajunsă la bătrâneţe şi aşteptându-şi fericitulsfârşit, care în locul fiilor ei iubindu-ne şi înştiinţându-ne despre aceastăsfântă mănăstire mai sus zisă şi rugându-ne cu bune cuvinte, ca pecopiii ei, ca pe această sfântămănăstire, lipsită <de sprijinul> binecinstitorilor domni să nu o lăsăm, ci să o căutăm şi să o miluim şi să nenumim ctitori ai ei, din urmă“(documentul emis de cancelaria lui VladCălugărul în noiembrie 1492 pentru mănăstireaHilandar, în DRH, B, I, p.377-380).


• intensa activitate de reformare şi consolidare a Bisericii: – artizanul acestei opere

reformatoare este fostul Patriarhecumenic �ifon al II-lea:

• chemat de Radu cel Mare -cel mai probabil în 1503

• osemintele sale au fost aduseîn ţară în 1515 de protectorulfostului patriarh pe timpulneînţelegerilor sale cu Radu, �eagoe Basarab.

– figura sa este frecvent invocatăpentru a spori prestigiul şi legitimitatea faptelor celor doidomni.

I�DICATORII DE IMAGI�E AI I�DICATORII DE IMAGI�E AI MODELULUI DOM�ESC POSTMODELULUI DOM�ESC POST--BIZA�TI�BIZA�TI�

Acţiunile imagologice utilizatede �eagoe Basarab:

• domnul muntean realizează o remarcabilă sinteză a modelelor comportamentalevehiculate până la el;

• Învăţăturile sale conţin atâtfragmente din Viaţa SfântuluiConstantin, cât şi elementepreluate din Alexăndria;


• deşi opera sa se înscrie în categoria „oglinzilorde principi", cu relativă circulaţie în epocă, faptul redactării ei trimite la modelulînţeleptului rege-profet David, care a lăsat o seamă de sfaturi fiului său, Solomon;

• asocierea la propria sa imagine, în posteritate, a înrudirii cu familia despoţilor sârbiBrancovici:– alături de chipurile ctitorilor sunt zugrăvite

şi cele ale cneazului Lazăr cu familia sa– pomelnicul mănăstirii Argeş înfăţişează, pe

coloane paralele, pe domnii ŢăriiRomâneşti şi „Pomelnicul despoţilorsârbi", în frunte cu „Sfântul cneaz Lazăr“.

• îşi asumă titlul - moştenit prin soţie - de despot;• utilizarea simbolului heraldic al vulturului

bicefal;• numele de certă rezonanţă bizantină al fiului

său, Theodosie;• adoptarea ca părinte spiritual a Sfântului

�ifon, fostul patriarh ecumenic.


Coborârea de pe cruce1522-1523, Muzeul Naţional

de Artă al României

MODELUL DOM�ESC AUTOHTO� MODELUL DOM�ESC AUTOHTO� ŞŞI I I�DICATORII SĂI DE IMAGI�EI�DICATORII SĂI DE IMAGI�E

• Modelul domnesc autohton nu apare şi, maiales, nu trebuie privit ca un antimodel ecumenic- bizantin sau postbizantin -, ci ca o prelungire a acestuia în spaţiul românesc, îmbogăţită princăpătarea unei identităţi etnice/prenaţionale.

• În majoritatea cazurilor, în perioada care face obiectul acestuicurs, este vorba doar de menţionarea modelului, personificat de legendarul �egru vodă.

• Important este faptul că această cristalizare/nominalizare a eroului civilizator în persoana lui Negru vodă este precedată de tentativele de legitimare prin invocarea „vechilor domni" şi a„începuturilor ţării", de-a lungul unui proces care îşi are începuturile cel mai târziu în primii ani ai secolului al XVI-lea.

MODELUL DOM�ESC AUTOHTO� MODELUL DOM�ESC AUTOHTO� ŞŞI I I�DICATORII SĂI DE IMAGI�EI�DICATORII SĂI DE IMAGI�E

O interesantă expresie a acestui proces poate fiidentificată în concepţia şi maniera de execuţie a pietrei tombale a lui Radu de la Afumaţi.

Curs Imagologie. Imagologie Istorica -2009-2010

Documents

Transcript of Curs Imagologie. Imagologie Istorica -2009-2010