Patogeneza bolilor infecţioase Curs II

Patogeneza

► Pathos = boală,suferinta

► Genesis = naştere

► In producerea unei infecţii intervin o multitudine de factori şi variabile, o serie de elemente permit conturarea unui cadru conceptual de patogeneză,in care relatia agresor-gazda joaca rolul principal.

Relația agent infecțios –gazdă

► Presupune două aspecte:

1. Recunoașterea de către gazdă a microorganismelor și apărarea față de agresori.

2. Dezvoltarea la microorganismele din mediu ale unor capacități care să permită evitarea mecanismelor de apărare ale gazdei.

Relațiile agresor-gazdă sunt influențate de o serie de factori din mediul înconjurător care modifică atât capacitatea de apărare a gazdei cât și agresivitatea microorganismelor.

Contaminarea=prezenţa unui microorganism pe o suprafaţă corporală, obiecte, substanţe (inclusiv apa, alimentele) fără multiplicare şi fără vreo reacţie din partea gazdei;

Colonizarea=multiplicarea unor microorganisme la nivelul ţesuturilor gazdei,fără producerea vreunei reacţii detectabile din partea acesteia;

Infecţia=ansamblul proceselor biologice legate de interacţiunea dintre microorganismul patogen aflat in multiplicare şi gazdă.

Agentul infecțios este un microorganism capabil să invadeze o gazdă și să interacționeze cu acesta.

Boala infecțioasă exprimă modificările anatomo-funcționale care apar în cursul interacțiunii dintre agentul infecțios și gazdă și care depășesc un anumit prag critic care se manifestă prin semne, simptome și alterări biologice.

Procesul infecțios este o noțiune extinsă la relațiile dintre agentul infecțios și gazdă intra și post infecțioase.

Formele de manifestare ale infecției

I.Infecția acută, manifestă clinic poate fi:

► Localizată (abces, furuncul)-ag patogen rămâne cantonat la poarta de intrare.

► De focar (sinuzita, otita, colecistita)-ag patogen rămâne în apropierea porții de intrare dar infecția are răsunet general (febră, stare generală alterată,etc).

► Regională (TBC, limfogranulomatoza veneriană)-ag patogen depășește poarta de intrare și afectează gg limfatici. Poate fi o etapă în dezvoltarea infecției sistemice.

Infecția acută, manifestă clinic (continuare)

► Sistemică:

1. ciclică-care are o evoluție previzibilă-incubație, invazie,stare, declin, convalescență-fiind urmată de imunitate durabilă/de scurtă durată sau de persistența agentului patogen în organism.

Rela ia agresor-gazdăț

gazdă agresor

1.Bariere naturale

2.Imunitate nespecifică

3.Imunitate specifică:

celulară

umorală

4.Adaptare progresivă

5.Reactivitate particulară (vârstă,sex, genetică)

1.Adezivitate

2.Multiplicare

3.Patogenitate

4.Virulență

5.Infecțiozitate

6.Invazivitate

7.Toxicogeneză

8.Adaptabilitate

9.Putere antigenică

1.Infecție acută

aparentă sau inaparentă

2.Infecție cronică

3.Purtător de germeni

4.Imunitate

În funcție de răspunsul organismului gazdă la agresiunea agentului infecțios infecția poate fi manifestă clinic (cu diferite forme) sau asimptomatică (inaparentă).Icebergul epidemiologic al formelor de manifestare ale infecției.

decese

Infecția simptomatică

Infecția asimptomatică

Neinfectați

2. septicemică-evoluție imprevizibilă, gravă, cu mortalitate ridicată(sepsis, endocardite).

Forme de manifestare ale infecției

II.Infecția subclinică are manifestări ușoare clinic dar modificări biologice. Poate determina complicații, sechele(infecția cu SHGA, hepatita C)

III. Infecția inaparentă – fără modificări clinice sau biologice dar are expresie imunologică sau se poate evidenția agentul patogen(HVA, gripa,rubeola).

Constituie modalitatea de imunizare ocultă sau de răspândire a infecției.

IV.Infecția latentă apare când există un echilibru temporar/definitiv între microrganism și gazdă(TBC, herpesvirusuri).

Agentul infecțios rămâne cantonat la poarta de intrare/în vecinătate/distanță și se poate exprima clinic după o perioadă de timp în prezența factorilor favorizanți.

V.Infecția cronică-persistența ag patogen în organismul gazdei.

VI.Purtător de germeni- sunt foști bolnavi/pers sănătoase care dețin și elimină continuu, intermitent,temporar sau cronic agenți patogeni(VHB, Salmonella typhy)

Relația agent infecțios-gazdă

► În conflictul patogen-gazdă, agentul

infecțios intervine cu atu-urile sale:

Patogenitatea este capacitatea de a produce boala-și nu toate microrganismele sunt patogene.

Virulența este o măsură a patogenității care indică capacitatea de a invada(depăși barierele) gazda și severitatea bolii.

Factorii de virulență sunt molecule componente ale agenților infecțioși: enzime(exo), toxine (exo/endo), etc.

Doza infectantă

Doza infectantă este reprezentată de pragul critic al numărului de microbi la care apar semne de boală.

Escherichia spp. = 10

Salmonella spp. = 10

Shigella spp. = 2x10² microbi

Treponema = 5x10¹

Care gen este cel mai infecţios?

Relația agent infecțios-gazdă

Față de agresiunea microbiană

organismul se apără cu ajutorul mai

multor bariere.

Apărarea organismului este de două feluri:

I.Nespecifică care intervine inițial și care acționează identic idiferent de agresor(agent infecțios).

II.Specifică care intervine mai târziu, țintit asupra unui agresor specific.

I.Apărarea nespecifică

1.Barierele anatomice naturale

2.Apărarea nespecifică umorală și celulară

► Barierele anatomice intervin în apărare prin mai multe mecanisme:

a.Fizic - prin oprirea pătrunderii microorg. datorită integrității acestora: tegumente, mucoase(mucus protector la nivel respirator,genito-urinar),bariera hemato-encefalică.

b.Chimic – prin realizarea unui mediu acid, neprielnic dezvoltării patogenilor:acizii grași ai glandelor sebacee,ph-ul pielii, aciditatea gastrică,etc.

c.Mecanic – prin îndepărtarea patogenilor de pe tegumente sau mucoase(descuamarea stratului cornos superficial,mișcarea cililor respiratori, tusea, strănut, motilitatea intestinală).

d.Biologic – prin acțiunea florei normale care intră în competiție pentru receptori și factori nutritivi cu agresorii.

2. Apărarea nespecifică

2.Apărarea nespecifică umorală și celulară

2.a.Apărarea umorală este compusă dintr-o serie de molecule biologic active care sunt grupate într-un complex sau acționeză indvidual pentru stoparea/limitarea pătrunderii patogenilor.

Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică prezent în lacrimi, salivă, plasmă, lapte matern, secreții nazale cu rol în distrugerea peretelui bacterian(peptidoglican) al cocilor gram pozitivi.

Sistemul complement este format din 34 proteine plasmatice care intervine pe două căi (clasică/alternă) în fagocitoză, actvarea mastocitelor, etc.

Citokinele sunt polipeptide secretate de limfocite cu rol în inițierea unor fenomene inflamatorii.

Interferonii au rol antiviral, antiproliferativ și imunomodulator

Fibronectina este o glicoproteină cu rol în aderența intercelulară.

2.b.Apărarea nespecifică celulară se realizează cu ajutorul unor celule ˝specializate˝ în fagocitoză-cel mai puternic și rapid mecanism de apărare.

Celulele fagocitare sunt:

► PMN neutrofile (activate de complement)

► Macrofage circulante=monocite

► Macrofage fixe=cel Kupffer hepatice,macrofagele alveolare, astrocitele,etc.

► Celulele NK (natural killer) care distrug celule infectate viral sau bacterian (Salmonella typhi) și celule tumorale.

► Celulele fagocitare sunt:

► PMN neutrofile (activate de complement)

► Macrofage circulante=monocite

► Macrofage fixe=cel Kupffer hepatice,macrofagele alveolare, astrocitele,etc.

► Celulele NK (natural killer) care distrug celule infectate viral sau bacterian (Salmonella typhi) și celule tumorale.

Lizozimul

Structura lizozimuluiSir Alexander Fleming 1922

► Elie Metchnikoff(1845-1916) Laureat al premiului Nobel in 1908

In cei 28 ani de munca la Institutul Pasteur a abordat 3 direcţii de cercetare:

1. Fagocitoza şi imunitatea

2. Bolile infecţioase şi microbismul intestinal

3. Procesul de imbătrânire

A observat in cursul unor studii privind inflamaţia o serie de celule amoeba-like pe care le-a numit “fagocite” care ingerau materiale dăunătoare;

A descris “fagocitoza”ca o reacţie normală de apărare impotriva infecţiei

II. Apărarea specifică

► Apărarea specifică este umorală și celulară

1.Apărarea umorală specifică este reprezentată de anticorpi ( solubili sau fixați pe suprafața celulelor). Anticorpii sau imunoglobulinele(Ig) sunt structuri glicoproteice, secretate de (plasmocite) limfocitele B. Fiecare unitate are în componență 4 polipeptide legate prin punți disulfitice.

Sunt 5 clase de Ig: A, M, G, D, E.

. Apărarea specifică

Anticorpii determină:

► Favorizarea fagocitozei prin imobilizarea patogenilor

► Neutralizarea toxinelor microbiene

► Neutralizarea particulelor virale circulante

► Blocarea atașării microbilor pe receptorii celulari

► Distrugerea celulelor infectate

► Inițierea inflamației prin interacțiunea cu antigenele și complementul

Răspunsul imun este de două feluri:

Ig A

Ig M

► Inițial, la un prim contact cu antigenul față de care se dezvoltă atc = răspunsul imun primar. Apare la 7-14 zile de la contactul cu atg. și se manifestă prin apariția Ig M.

► Răspunsul imun secundar (anamnestic) apare la reîntâlnirea cu un atg și corespunde apariției Ig G.

2.Apărarea specifică celulară este asigurată de limfocitele T (derivate din timus), prezente în sânge,limfă, măduvă osoasă, ganglioni, splină.

Limfocitele T sunt o populație celulară heterogenă, fiind diferențiate în:

► Limfocite Th(helper) divizate în Th1 și Th2, îndeplinind rolul de˝dirijori ai sistemului imun˝. Prezintă pe suprafața lor receptori CD4.

► Limfocite Ts(supresoare) au receptori CD8.

► Limfocite Tc(citotoxice) au receptori CD8 și eliberează perforine(induc apariția porilor în celula infectată care este distrusă prin liză osmotică).

► Limfocite Tm(cu memorie)

Limfocitele T participă la răspunsul imun în colaborare cu moleculele complexului major de histocompatibilitate.

Principii de diagnostic în B.I.

► Diagnosticul complet al unei boli infecțioase include criterii epidemiologice, clinice și de laborator. Acesta din urmă fiind și elementul decisiv în atitudinea terapeutică și în confirmarea diagnosticului.

► Criteriile clinice de diagnostic sunt

1. istoricul bolii și

2. examenul clinic al pacientului( sindroamele majore întâlnite în practica infecțioasă sunt: icteric, febril, meningian, diareic, adenomegalic, respirator, eruptiv.

Criterii de diagnostic

► Criteriile epidemiologice sunt reprezentate de

1. Prezența receptivității pentru o boală infecțioasă(sugerată clinic)

2. Evidențierea sursei de infecție(călătorii, contact cu persoane bolnave,etc)

3. Evidențierea căii de transmitere sugestive pentru boala suspicionată.

Criterii de diagnostic

► Criteriile de laborator în diagnosticul bolilor infecțioase se referă la:

1. Examene nespecifice: HL,fibrinogen, transaminaze, bilirubină, etc.

2. Examene specifice, de evidențiere a unui agent patogen:

• directe-prin examen microscopic, cultură, IF(evidențiază atg microbiene) , evidențierea genomului microbian prin tehnici moleculare-PCR.

• Indirecte-prin evidențierea atc îndreptați împotriva patogenului=serodiagnostic(RFC, IFI,ELISA)

Criterii de tratament în bolile infecțioase

Tratamentul unei B.I. este complex, vizând agentul etiologic și .efectele infecţiei asupra organismului.

Obiectivele generale ale tratamentului sunt:

1.Combaterea agentului etiologic

► Tratament etiologic cu antibiotice, antivirale, antifungice

► Tratament specific cu produse biologice: seruri, imunoglobuline, vaccinuri

2.Restabilirea macroorganismului –gazdă:

► Corectarea dezechilibrelor funcţionale şi a sindroamelor ameninţătoare de viaţă: insuficienţa respiratorie, cardio-circulatorie,renală, hepatică, deshidratarea, edemul cerebral, hipertensiunea intracraniană;

► Tratament patogenic: antiinflamator, imunomodulator

► Tratament simptomatic

► Tratament de susţinere şi stimulare nespecifică a gazdei(pacient)

3.Asigurarea unor condiţii igieno-dietetice optime

Principalele clase de antibiotice

I.Betalactamine

A.Peniciline

B.Cefalosporine

C.Carbapeneme

II.Inlocuitori ai betalactaminelor in caz de sensibilizare sau rezistenta

Macrolide

Glicopeptide

Rifampicina

FARMACOCINETICAFARMACODINAMICA

posologie

Concentrația Serică

Variabilă întimp

Efecte farmacologiceȘi

toxice

Concentrația la locul infecției

Efecte terapeutice

Concentrațiaîn alte țesuturi

RELAȚIA DINTRE FARMACOCINETICĂ (PK) ȘI FARMACODINAMICĂ (PD)

TRATAMENTUL ETIOLOGIC

III.Aminoglicozide si polimixine

IV.Tetracicline

V.Cloramfenicol

VI.Chinolone

VII.Sulfamide

► Betalactaminele sunt cea mai

mare clasă de antibiotice.

► Acționează bactericid, inhibând sinteza peptidoglicanului din peretele bacterian.

► După structura inelului beta lactamic se împart în

1. Monobactami-Aztreonam

2. Dibactami în care se situează majoritatea betalactaminelor

3. Tribactami-Sanfetrinem

Betalactaminele

Antibioterapia

II.Inlocuitori de betalactamine

a. Macrolide – AB bacteriostatice cu mecanism de actiune asupra sintezei proteice

Eritromicina, spiramicina(Rovamycina)

b. Lincosamide –

Lincomicina, clindamicina-

sunt mai active pe stafilococ;

Cea mai de temut r.a.este colita pseudomembranoasa determinata de Clostridium difficile:

c. Rifampicina, antistafilococic de rezeva si antituberculos

Glicopeptide

Acționează bactericid prin

► inhibarea sintezei peptidoglicanului

► Modificarea permeabilității membranelor

► Inhibarea sintezei ARN bacterian

Reprezentanți: VANCOMICINA,

TEICOPLANINA

Indicații: infecții cu bacterii gram pozitive, aerobe și anaerobe, listerii, clostridii, bacilul difteric și cărbunos.

Antibioterapia

III.Aminoglicozide

Betalactamine(dibactami)

PENICILINE CEFALOSPORINE

CARBAPENEME

1.Peniciline naturalePG/PV

2.Peniciline semi-sinteticea.Aminopeniciline

(Ampi/amoxi)b.Izoxazolilpeniciline

(Oxa/cloxa)c.Carboxipeniciline

Ticarcilinad.Ureidopeniciline (Azlo/mezlo/pipera)

e. Combinații cu inhibitori de betalactamaze:

Amoxi+ac.clavulanicAmpi+sulbactam

Ticarcilina+ac.clavulanicPiperacilină+tazobactam

Imipenem-cilastatinMeropenemErtapenem

CFS gen ICefaclor, cefadroxil

2.CFS gen IICefuroxima, cefoxitina

3. CFS gen IIICefotaxima, ceftriaxona

Ceftazidima, cefoperazona4. CFS gen IV

Cefpiroma,cefepima

Antibiotice bactericide care inhiba sinteza proteinelor bacteriene

Gen I streptomicina, neomicina, kanamicina

Gen II gentamicina

Tobramicina, sisomicina

Gen III amikacina, netilmicina

R.a. oto,nefrotoxice, bloc neuromuscular

Polimixine

sunt bactericide cu actiune de alterare a membranei citoplasmatice

Polimixin B si Colistin

Actiune asupra bacililor G-

IV. Tetracicline

Bacteriostatice,se fixeaza de subunitatea ribozomala 30 S si inhiba sinteza proteinelor bacteriene;

Tetraciclina, doxiciclina, minociclina

V.Cloramfenicol

Este bacteriostatic cu spectru larg actionand atat pe aerobi cat si pe anaerobi; se elimina ca metabolit inactiv prin bila si urina;

r.a. aplazie medulară de tip idiosincrazic și nu legată de doza

VII.Chinolone- actiune prin inhibarea girazei, enzima care determina spiralarea AND-ului bacterian;

Gen I acidul nalidixic(Negram)

Gen II nu mai sunt in uz datorita unei toxicitati accentuate;

Gen III ciprofloxacina,norfloxacina, ofloxacina,levofloxacina(Tavanic), moxifloxacina(Avelox);

Chinolonele nu se administreaza la copii sub 13 ani datorita afectarii cartilajelor de crestere;

In afara de r a specifice fiecarei clase, toate AB induc dismicrobisme,

sd de malabsorbtie, avitaminoze, interfera imunitatea postinfectioasa(favorizeaza aparitia de recaderi, reinfectii,cronicizare)

POLIPEPTIDE acționează bactericid, modificând bariera osmotică prin legarea de fosfolipidele membranei.

► Colistina singura care se utilizează în prezent, este indicată în infecții cu bacili G-, inclusiv piocianic.

SULFAMIDELE sunt bacteriostatice prin inhibiția competitivă a subtratului metabolic microbian.

► Sulfametoxazol (asociat cu trimetoprim) =cotrimoxazol. Indicații: pneumocistoza(indicație de elecție), infecții urinare sau digestive cu germeni sensibili.

► Sulfosalazina(Salazopirina) în rectocolita ulcero-hemoragică

► Sulfodiazina(asoc cu pirimetamina)=Fansidar pt. Malarie sau toxoplasmoză.

► Sulfona(Dapsona) în lepră.

IMIDAZOLII acționează bactericid prin efectul toxic asupra ADN-ului bacterian. Reprezentant: Metronidazol

Reacții adverse ale AB

► Intoleranța digestivă(vărsături, diaree, durere abdominală) sau la locul administrării (flebite, noduli subcutanați)

► Toxicitatea hepatică, renală, otică, neurologică, hematologică.

► Reacțiile alergice de la manifestări cutanate până la șoc anafilactic

► Dismicrobisme

► Interferența imunității postinfecțioase cu apariția de recăderi, reinfecții.

► Perturbarea gravidității și embriopatii

Principii de terapie antimicrobiană

► In alegerea AB trebuie luate in consideraţie următoarele aspecte:

1.Proprietăţile agentului patogen cunoscut sau suspectat a fi generatorul bolii infecţioase;

2.Factorii legaţi de gazdă care pot influenţa antibioterapia(toxicitate): vârstă, stări fiziologice sau patologice,localizarea infecţiei;

3.Proprietăţile antimcrobiene şi farmacocinetice ale antibioticului;

Inainte de orice trebuie evaluată oprtunitatea instituirii tratamentului cu antibiotice !

Se apreciază că 30-50% dintre prescripţiile de AB sunt inutile,

fie că

este vorba de boli neinfecţioase,

fie că

sunt boli infecţioase dar care nu necesită AB( virale, parazitare,,bacteriene uşoare/moderate sau autolimitate).

Antibiterapia în situații speciale

► Antibiotice care se pot administra la gravide

► 1.Penicilina G

► 2.Toate penicilinele de semisinteza

► (mai putin ticarcilina care este teratogenă)

► 3.Cefalosporinele

► 4.Lincomicine si streptogramine

► 5.Macrolide(mai puțin claritromicina)

Principii de antibioterapie

1.Necesitatea de a avea un diagnostic de infecţie, precoce, precis, complet.(date clinice, epidemiologice, laborator)

Febra nu este per se un indicator de antibioterapie. Apare in :

► stări maligne,

► colagenoze,

► endocrinopatii,

► boli alergice

Chiar în etiologia infecţioasă AB nu sunt întotdeauna necesare:

► boli virale de CRS,

► gripa,

► TIA,

► enterocolitele banale.

► 2.Inaintea instituirii tratamentului cu AB trebuie recoltate de la bolnav şi supuse prelucrării de laborator toate produsele fiziologice, patologice necesare stabilirii etiologiei;(exudat faringian, hemoculturi, uroculturi, coproculturi,culturi din secreţii oculare, otice, plăgi).

► 3.AB inlocuiesc rareori tratamentul chirurgical in infecţiile localizate care necesită drenaj;

4. AB singure nu rezolvă infecţiile produse de dispozitive intracavitare: catetere iv.,intravezicale, proteze, şunturi de drenaj;

► acestea trebuie imediat indepărtate(investigate bacteriologic!) pentru a putea controla infecţia.

5. Stările infecţioase grave necesită antibioterapie de urgenţă, antibiterapie care va fi stabilită in raport de suspiciunea de diagnostic, de localizare, pe criterii statistice de probabilitate, urmând a fi reconsiderată ulterior.

Orice antibioterapie trebuie să respecte principiul celor 4 D :

► drug(medicament adecvat)

► doză adecvată

► durată suficientă

► dez-escaladare

Dez-escaladarea se realizează conform scorului Carmeli.

ERORI IN FOLOSIREA ANTIBIOTICELOR

► Lipsa diagnosticului clinic

► Nefolosirea/interpretatea greşită a datelor de laborator

► Indicaţii nejustificate

► Alegerea greşită a AB(AB care nu concentreaza la locul de infectie, asocieri inutile/antagonice

► Greşeli in conducerea tratamentului: ritm, durata, doza,

Terapia antivirală

► Sunt mai bine de 5 decenii de la introducerea primului medicament antiviral (Prusoff,1959,idoxuridina)

► Astăzi sunt disponibile cca 40 de produse pentru tratamentul orthomyxovirusurilor,retrovirusurilor, herpesvirusurilor, virusurilor hepatitice B,C.

► Antiviralele au o toxicitate ridicată

Toxicitatea oricărui antiviral trebuie acceptată dacă nu există altă alternativă !

Principalele produse antivirale

ACICLOVIRUL acţionează ca inhibitor competitiv al ADN polimerazei virale;

► Este activ pe VHS-1, VHS-2, mai puţin pe VVZ(sunt necesare doze mult mai mari), EBV(reduce portajul), activitate minima pe CMV;

Indicat in:

► Infecţia herpetică

► Encefalita sau forme viscerale cu VHS(10mg/kgc x 3/zi ,iv);

► Herpes zoster la persoane cu imunitate compromisa(400-800mgx5/zi,oral);

► Varicela, forme severe,(5mg/kgc x 3/zi,iv.);

Reacţii adverse:

► flebita

► Disfunctie renala

► ↑ transaminazelor

► Neurotoxicitate: delir,tremoe, modificari EEG

VALACICLOVIR este clivat enzimatic in aciclovir

Antivirale

AMANTADINA interferează primele etape de replicare ale virusului gripal A

► Este utilizata in primele 24-48h de la debutul clinic al bolii-gripa A,

CIDOFOVIR inhibă ADN-polimeraza virală

► Este activ pe VHS-1,VHS-2,VVZ,EBV,CMV, unele poxvirusuri

► Este indicat in corioretinita CMV

► Nefrotoxicitatea:proteinurie, azotemie este legată de doză şi este frecventă;

FAMCICLOVIR, analog guanozinic, este inhibitor al ADN-polimerazei virale;

► Este activ pe VHS-1,VHS-2,VVZ, VHB.

► Indicat in herpes genital recurent(supresie,tratament)

► Herpes zoster(tratament la persoane cu imunitate indemnă)

► Este bine tolerat

Principalele antivirale

GANCICLOVIR este activ pe CMV,VHS-1,VHS-2, VHH-8,VHB;

Indicat in

► Tratamentul şi profilaxia bolii citomegalice, mai ales la bolnavii cu SIDA dar şi posttransplant;

► Tratamentul retinitei CMV

VALGANCICLOVIR este ganciclovir cu o biodisponibilitate mai bună;

► Indicat in profilaxia CMV posttransplant;

FORMIVIRSEN este un oligonucleotid antisens care inhibă CMV prin legare de ARNm care transcrie unitatea timpurie a virusului;

Este indicat in

► tratamentul retinitei CMV in administrare intravitroasă;

PENCICLOVIR este analog nucleotidic guaninic, cu activitate inhibitorie asupra ADN-polimerazei virale;

► Activ pe VHS-1,VHS-2,VVZ, administrare locala;

Antivirale

IODOXURIDINA(IDU), TRIFLURIDINA sunt indicate in kerato-conjunctivita herpetică in aplicaţii locale;

VIDARABINA este utilizată in keratoconjunctivita şi encefalita herpetica(activitate mai scăzută decât a ciclovirului),herpes neonatal, herpes zoster;

OSELTAMIVIR inhibă neuraminidaza virusului gripal , cu efecte asupra agregării şi eliberării virionilor din celula infectată;

Indicat in

► Tratamentul gripei A şi B, după vârsta de 1 an(75mg x 2/zi, 5 zile), in primele 2 zile de la debutul clinic;

► Profilaxia gripei, 75mg/zi, 7 zile de la ultimul contact apropiat sau 6 sapt. In epidemii; eficacitate>80%.

ZANAMIVIR inhibă neuraminidaza virusurilor gripale A,B,A H5N1(v.gripei aviare);

Utilizare:

► Tratamentul gripei la persoane>7 ani,in primele 2 zile de la debutul clinic, in inhalaţii;

► Profilaxia gripei A/B la persoane>5 ani

LAMIVUDINA analog nucleozidic de timidina care inhibă ADN-polimeraza VHB şi reverstranscriptaza HIV;

► Utilizata in tratamentul hepatitei cr./cirozei VHB si a HIV( in asociere cu alte ARV.);

ENTECAVIR analog nucleotidic guanozinic care inhibă specific polimeraza VHB;

► Nu are activitate pe HIV la care poate fi folosit la cei care nu au tratament specific dar au coinfecţie HIV-HVB;

INTERFERON-citokină glicoproteică(mesager intracelular) cu acţiune complexă imunomodulatoare, antineoplazică şi antivirală(VHB,VHC, papilomavirusul uman)

Este indicat:

► Hepatite cronice B/C

► Leucemie mieloida cronica

INTERFERON PEGYLAT are capacitatea(pe lângă efectele imunomodulatoare) de a inhiba replicarea virusurilor hepatitice B,C in celulele infectate;

Reacţii adverse

► Importante, severe uneori cauza abandonului terapeutic

► Sd.pseudogripal

► Artralgii, cefalee, insomnie

► trombocitopenie, neutropenie, anemie

► Sd.depresiv, alopecie,eruptii cutanate

RIBAVIRINA, analog nucleozidic sintetic

► Spectru aniviral larg:virusuri gripale A,B, v. paragripale, arenavirusuri, bunyavirusuri,VHC;

Utilizare:

► Pneumonia, bronsiolita cu VSR in aerosoli

► Hepatita cu VHC in asociere cu peginterferon

Reactii adverse: anemie hemolitica, dependenta de doza

Medicamente antifungice

I.POLIENE ANTIFUNGICE - AMFOTERICINA B,

► are mai multe forme de prezentare care nu se deosebesc ca spectru de activitate ci doar ca tolerabilitate

Mecanism de acţiune

► Legarea de ergosterolul celulei fungice duce la formarea de pori prin care se scurge K ceea ce duce la moartea fungului;

Reactii adverse

► Fenomene digestive: greţuri,vărsături

► Tahipnee,dispenee(fen secundare eliberarii de histamina)

► Nefrotoxicitate severa/ireversibila

► Hepatotoxicitate pina la insuficienţă hepatică ac

► Aritmii severe

► Alergodermii severe

Spectru de activitate

► Aspergillius spp, Candida spp., Cryptococcus neoformans

Antifungice

II. IMIDAZOLI: Miconazol,Ketoconazol, Clotrimazol,Econazol, Isoconazol,etc.

KETOCONAZOL

Utilizare:

► Este activ pe Candida spp, Cryptococcus neoformans

► este un agent de a doua linie pentru tratamentul fungilor dimorfi: Histoplasma capsulatum,Coccidioides immitis,Sporothrix schenckii;

► Nu se foloseşte in meningite cu fungi sensibili datorita proastei penetrari in LCR;

Doze: 200-400mg/zi in candidoza cr.

R.A: fenomene digestive, ginecomastie, oligospermie, modificarea transaminazelor

TRIAZOLI: Fluconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol;

FLUCONAZOL

Spectru de activitate:

► Candida spp(excepţie C.glabrata,C.krusei) Cryptococcus neoformans, Coccidioides immitis,Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis, Epydermophiton sp, Mycrosporum spp,Tricophyton.

Aspecte PK

► Bine absorbit, aproape complet, dupa administrare orala,

► Concentraţii bune, similare in plasma,saliva, sputa,secreţie vaginală şi mai mici in urina, tegument; trece bine in LCR

► Eliminare predominant renala si transpiraţie;

VORICONAZOL este destinat infecţiilor fungice sistemice la gazde cu apărare compromisă , produse de Aspergillus, Candida, Fusarium spp;

III. ANALOGI PIRIMIDINICI - FLUCITOZINA

Spectru de activitate: Candida,Aspergillus, Sporothrix, Cryptococcus, etc.

IV.ECHINOCANDINE

► Echinocandinele inhibă sinteza de glucan din peretele celular prin inhibarea 1,3-beta-glucan-sintetaza;

CASPOFUNGIN(CANCIDAS)

► Activ pe Aspergillus, Candida spp,etc.

► R.A. rare, minore

► Se adm iv.

Asocierea de antifungice nu este in practica curentă, fiind necesare mai multe studii in acest sens..

Terapia imună

► Folosește seruri imune sau imunoglobuline care oferă imunitate pasivă organismului.

► Aplicată rapid după contactul infecțios, imunterapia induce protecție imediată dar de scurtă durată.

► Serurile imune conțin anticorpi specifici, sunt heterologe, recoltate de la animale hiperimunizate.

► Datorită riscurilor de reacții alergice severe imunoterapia necestă administrare prudentă,în doze mici, crescătoare=desensibilizare.

► Ser antitetanic, antirabic, antidifteric, antibotulinic.

► Imunoglobulinele sunt obținute prin prelucrarea sângelui de la donatori. Sunt polivalente sau specifice.

► Ig polivalente conțin o multitudine de anticorpi în proporții diferite și se pot adm. im.(în profilaxia rujeolei la contacții nevaccinați) și Ig de uz iv. recomandate în infecții severe,deficite imune diverse , boala Kawasaki.

► Ig specifice disponibile sunt: anti-VHB, anti-CMV, antitetanice, antirabice, antirujeoloase, antizosteriene, antiurliene, antipertussis.

► Vaccinurile sunt produse biologice care conțin antigene bacteriene(vaccinuri cu tulpini microbiene vii atenuate sau vaccinuri cu tulpini bacteriene inactivate) cu rol de a induce formarea anticorpilor la receptori.

► Se utilizează profilactic dar pot fi utilizate și în continuarea seroterapiei(în difterie sau tetanos) pentru prevenirea reîmbolnăvirilor.