Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e1

CURS I - 3.III.2015

Șenuti din Atripe

Egiptul de Sus – 333

Prinţii săi se numeau Abulcus şi Daruba

După ce Daruba rămâne însărcinată, aceasta, aflându-se într-o călătorie ( să o numim

aşa) se întâlneşte cu un grup de monahi care îi vorbesc despre rodul binecuvântat al

pântecelui ei. Deasemenea are un vis în care apare o femeie stând lângă ea. Aceasta într-o

mână avea crucea, iar în cealaltă pâinea. Femeia îi spune că este o femeie care o iubeşte şi se

roagă lui Dumnezeu pentru ea. Astfel îi spune: Îngerul Domnului să te apere până vei naşte

rodultau care va fi binecuvântat pentru tine. Vedem din toate acestea oarecum prevestirea

faptului că urmează să se nască din Daruba un rod binecuvântat, rod care va fi Senuti.

Daruba şi Abulcus munceau din greu, cumpăra o turmă de oi pe care o dă spre îngrijire

unui cioban. După ce se naşte Senuti părinţii acestuia sunt de accord că el s ail ajute pe

păstor, dar să se întoarcă seara acasă. Astfel, Senuti îl ajută pe păstor să pozeasca oile. De la o

vreme acesta nu mai ajungea acasă fapt care i-a îngrijorat pe părinţi. Iniţial ei erau liniştiţi,

dar cu timpul devin îngrijoraţi, merg să vorbească cu pastor, dar acesta le spune c ail trimite

acasă în fiecare sear ape copil. Într-o seară pastoral îl urmăreşte şi constată că Senuti nnu

mergea acasă, ci ajungea la o baltă a Nilului, se afunda în ea rugându-se cu mâinile îi sus,

degetele fiindu-I ca nişte făclii. Văzând acestea pastorul îl trimite definitive pe Senuti acasă.

Ajuns acasă părinţii hotărăsc să-l trimită la o mănăstire unde unchiul Darubei era stareţ,

anume la mănăstirea Alba, înfiinţată de monahul Pingoul. Aici erau 30 de călugări care trăiau

după rânduiala stabilită de duhovnic, o rânduială mai aspră decât cea a Sfântului Pahomie (

toate alimentele animaliere erau interzise).

După cum am spus, Senuti se naşte în 333. Sfântul Pahomie în 292. Astfel, Senuti era

copil când comunitatea Sfântului Pahomie era în floare. Menţionăm faptul că la 9 ani Senuti

merge în mănăstire. Aici învaţa carte şi îşi însuşeşte credinţa ortodoxă. Lucrează cu

seriozitate şi astfel progresează în duhovnicie. Despre părinţii lui nu mai avem informaţii. Ei

erau egipteni autentici. Spunem acest lucru deoarece Egiptul foarte devreme a fost locuit de

coomunitati neegiptene. Odată cu cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare aveam de-

a face cu o elenizare brutală.

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e2

Senuti rămâne în mănăstirea lui Pingoul multă vreme ( Pingoul era unghiul mamei sale

). Ava Pingoul moare, iar Senuti ajunge la conducerea mănăstirii în 383-385. Aflăm aceasta

din corespondenta lui Senuti cu Timotei al Alexandriei. În calitatea aceasta rămâne până la

moartea sa la vârsta de 118 ani. Se pare că a participat la Sinodul III Ecumenic şi IV, însă nu

aveam dovezi în ceea ce priveşte participarea sa la Sinodul IV Ecumenic.

În calitatea de egumen al mănăstirii Albe, Senuti are o activitate deosebită. Dă un duh

nou mănăstirii şi face să crească numărul monahilor dela 30 când a intrat el în mănăstirea

până la 4.000 de personae la moartea sa. Mănăstirea cuprindea 2.200 manahi şi 1.800

călugăriţe.

Senuti avea o deosebită activitate duhovnicească fiind bun organizator, implicat social

şi naţionalist prin excelenţă. O preocupare a sa a fost de a converti egiptenii la creştinism

ducând o muncă misionară foarte grea. De asemenea ducea o luptă aprigă împotriva

păgânismului. Se spune că acesta ieşind din mănăstire dărâma templele păgâne şi construia

biserici în locul lor. Aceste fapte ale sale i-au adus în final chiar arestarea. La process însă

năvăleşte o mulţime de oameni care îl iau pe Senuti de acolo şi îi duc în Egiptul de Sus, fără

ca autorităţile să poate intervenii.

În ceea ce priveşte sistemul monahal al mănăstirii Albe acesta era unul chinovial. Cu

toate acestea, stareţul permitea că în jurul mănăstirii să se poată retrage monahi şiş a traiesca

într-un regim eremitic. Însuşi Senuti se pare că practică acest lucru. În acest fel, avantajele

vieţii eremitice şi cele ale vieţii chinoviale se întâlneau şi se completau în viaţa fiecărui

monah. De 4 ori pe an se întâlneam totuşi toţi monahii. Această obligaţie o aveau şi eremiţii.

Întâlnirile despre care vorbim aveau loc sâmbătă după cum mărturiseşte Beza, succesorul lui

Senuti.

Senuti militează pentru păstrarea limbii copte în Biserică, bineînţeles împotriva limbii

greceşti. El se implica în eradicarea nedreptăţilor socialle şi în ceea ce însemna acţiuni care

urmăreau că cetăţenii egipteni să aibă drepturi în fata globalizării din acea vreme.

Senuti se găseşte în fruntea mişcărilor de rezistenţă împotriva autorităţilor imperial;

organizează acţiuni de împiedicare a navelor încărcate cu grâne care urmau să părăsească

Egiptul; se ridică împotriva idolatriei greco-romane. În susţinerea păstrării limbii copte în

Biserică, Senuti se foloseşte de acel sentiment de dispreţ faţă de elementele eterogene. Astfel,

el nu a primit în mănăstirea să monahi de altă origine decât cea egipteană. Aceasta a făcut că

informaţiile despre sistemul său monahal să fie foarte puţine în izvoarele greco-latine.

Istoricii îl considera unul dintre primii factori de eliberare de sub dominarea elino-

romana.

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e3

Senuti face carieră în secolul V când sentimental independenţei faţă de Constantinopol

era în vogă.

Senuti a scris foarte mult. Este socotit părintele care a scris cel mai mult în copta. În

omiliile sale se constată un interes deosebit pentru problemele sociale şi naţionale şi nu doar

pentru cele religioase. Într-o omilie găsim îndrumări pentru monahi şi monahii. Se păstrează

scrisori ale lui Senuti către Timotei al Alexandriei şi una către împăratul Teodosie cel Mare.

Altele sunt adresate unor personalităţi bisericeşti sau laice. Multe dintre omiliile sale au ca

obiect critică violentelor la care cei bogaţi şi salariaţii statului îi supuneau pe cei săraci. Multe

predici împotriva idolatriei. Altele tratează teme cu caracter moral, teologic şi învăţături

dogmatice ale Bisericii.

Teologia lui este cunoscută şi apreciată. La Sinodul din 431 de la Efes Senuti s-a

remarcat printre specialiştii Sfântului Chiril.

Senuti a avut o vocaţie de conducător. A făcut că ţăranii egipteni să vadă în creştinism

şansa eliberării lor de sub proprietarii de pământ. El arată că religia creştină vine în sprijinul

emancipării personale a omului. A fost ideologul unor acţiuni sociale de pe poziţii creştine.

Monahismul lui Şenuda era o speranţă pentru schimbarea stării sociale a oamenilor de

rând. Prezenţa unui număr mare, chiar foarte mare de oameni în mănăstiri însemna şi o

educaţie pentru această populaţie.

Şenuda creează noi speranţe pentru o societate mai bună, nu doar pentru viaţa de după

moarte, dar şi pentru cea de aici. Prin Şenuda se împlinea un gol al societăţii creştine. Se

crează în Egipt un nou tip de relaţii sociale bazate pe relaţia cu Harul lui Dumnezei. Senuta îi

face pe oameni să lupte pentru ei înşişi contra celor care îi asupresc. Pentru Senuta era de

neconceput ca pe lângă mănăstire să existe sărăcie, iar în mănăstiri îndestulare: Iubirea de

săraci este pom cu roade pentru oamenii din toate timpurile….Nevoinţa monahului pentru

unirea cu Duhul Sfânt are drept roadă iubirea faţă de aproapele.

Senuti a produs un riviniment în cultura egipteană care se va opune invaziei

culturale arabe. Opera sa a făcut din mănăstirea Alba un centru cultural, traducându-se aici

Sfinţi Părinţi şi apărând, aici, versiunea coptă a Bibliei. De asemenea la mănăstirea Alba

exstra o mare bibliotecă.

În Mănăstirea Alba există o disciplină strictă. Monahii erau obligaţi să depună un

jurământ: Eu jur în faţa lui Dumnezeu … cuvintele buzelor mele sunt mărturie că nu doresc

să-mi murdăresc trupul, că nu voi fura, nu voi minţii, nu voi face lucruri ruşinoase în

secret…Dacă nu voi fi credincios să fiu alungat din Împărăţia Cerurilor. Dumnezeu să

distrugă sufletul şi trupul meu în focul iadului dacă voi încălca acest jurământ.

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e4

În Mănăstirea Alba existau două servicii:

a. de dimineaţă;

b. de seară; LITURGHIA SE SĂVÂRŞEA SÂMBĂTĂ ŞI DUMINICĂ

În Mănăstirea Albă existau două mese pe zi. Regimul alimentar era foarte sever.

Şenuda moare la vârsta de 118 ani. Îi urmează Beza – Zenovius. Comunitatea, încet

încet, se depopulează. În secolele XI-XII mănăstirea va fi folosită de armenii din Egipt. În

secolele XIII-XIV va fi restaurată, dar nu va mai fi o comunitate puternică. În 1984 se reia

activitatea culturală în Mănăstirea Alba.

CURS II - 10.III.2015

Începuturile monahismului în Peninsulă Sinai

Există mai multe puncte de vedere cu privire la provenienţa numelui de Sinai:

- după unii ar fi un epitet după Horep;

- un savant egiptean spune că numele Sinai vine de la cuvântul şina care înseamnă

munte acoperit cu plante

- după un elghez, Stanlay, numele vine de la SINAI-Acacia-un fel de mărăcine

- alţii consideră că numele de Sinai vine de la zeul Sin al cărui cult era dezvoltat în

această zonă înainte de stabilirea anahoreţilor creştini acolo.

Dacă în nord relieful este apropiat de câmpie (deşi acum este deşert), spre sud avem

culmi muntoase. Ex: 2.244metri are Sinaiul. Muntele Sfânta Ecaterina are 2.600 metri.

Munţii aceştia nu au pic de vegetarie, deşi în apoftegme observăm că acolo creşteau păduri,

astfel încât, spre exemplu, Sfântul Atanasie merge 3 zile prin pădure până la Pavel din

Teba.

Începuturile monahismului în Peninsulă Sinai sunt vechi deoarece acest munte,

după trecerea evreilor prin el, totdeauna a fost un loc de pelerinaj pentru iudei. Astfel, acest

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e5

loc de pelerinaj a fost preluat şi de către creştini. Pentru primele forme monahale în Muntele

Sinai trebuie să ne oprim la jumătatea secolului III de când avem informaţii că în Sinai

existau eremiţi creştini. Din păcate anahoreţii au avut de suferit din partea invazilor barbare.

Se consemnează faptul că la sfârşitul secolului III, la începutul domniei lui Diocletian,

anahoreţii au fost atacaţi de hoarde din Etiopia care au ucis pe cei din grotele muntelui.

Informaţia a fost consemnată de un pelerine diacon plecat din Alexandria spre pustnicii din

Sinai. El spune că acei Barbari au ucis 39 de pustnici în mănăstirea Răit şi 38 în Sinai,

măcelărind şi populaţia din Faran. De asemenea etiopienii au foat sir obi, dar revenind la

corăbii au constatat că acestea lipseau. Prin urmare îi ucid per obi, după care se omoară între

ei.

Atacurile din partea necreştinilor nu i-au împiedicat pe anahoreţi să se stabilească în

Muntele Sinai, mai ales în sud, de unde se extend în est şi în vest. Se constituie numeroase

aşezăminte în Muntele Horeb sau Sinai, centrul fiind Rugul Aprins sau Faranul. Anahoreţii

trăiau în peşteri, rugându-se zilnic şi luptându-se în a practica sfinţenia.

La începutul secolului IV, când Sfântul Atanasie se stabileşte la Kolzum, se constată o

prezenţă mai numeroasă a anahoreţilor în peşterile din Munţii Sinai. Sfânta Elena pela 330 a

construit pe locul unde se găseşte( găsea) Rugul Aprins o biserică în cinstea Fecioarei Maria

şi un turn unde să se retragă monahii care vor fi fost atacaţi de răufăcători. Pe la 354 Sfântul

Sisoie se va muta din Schit în Mănăstirea Sfântului Atanasie? din Kolzum, rămânând aici

cca 70 de ani când se retrage într-un oraş.Sfântul se geseste în corespondenta cu un monah

din Răit ceea ce arată că în Răit există o comunitate monahală organizată. Fericitul Teodoret

al Cyrului a scris o lucrare în care vorbeşte despre anahoreţii din Siria. Pe la 360, ne spune

acesta, Sfântul Iulian Sabaş, unul dintre primii întemeietori de mănăstiri siriene, a mers în

Muntele Sinai unde a rămas o vreme. Cu ucenicii săi construieşte o bisericuţă în vârful

Muntelui Sinai.

Tot Orientul Apropiat a fost un spaţiu în care s-a încurajat pelerinajul după pacea

constantiniana. În acest sens avem date în secolul IV de la pelerine Egeria, care face un lung

pelerinaj în acele locuri. În 1884 se găsesc anumite notiţe de călătorie ale Egeriei în care se

consemnează importante informaţii despre acea perioadă. Ea scrie că, la acea dată, în Sinai

existau mai multe aşezăminte monahale: Unii monahi trăiau în peşteri.. există o bisericuţă,

probabil cea a lui Iulian Sabaş, de asemenea se găsea şi o grădină frumoasă, grădină pe care o

regăsim şi astăzi acolo. Egeria spune că a mâncat fructe de acolo, ceea ce arată faptul că

există vegetaţie, fapt contrar cu situaţia din present.

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e6

Monahii au trăit în condiţii diverse, având, după um spuneam, parte de atacuri din

partea necreştinilor. Spre exemplu, despre necazurile monahilor din Schit scrie Nil Sinaitul.

El spune că arabii au năvălit în Muntele Sinai pentru a-i masacra pe palugari sau pentru a-i

lua robi. Nil Sinaitul scapa greu; la rândul său fiul său scăpa cu viaţa, dar este luat ca sclav.

Va fi dus în Răsărit de unde va fi cumpărat ca sclav de către episcopal de Eluza. Prin acesta

Nil îşi va regăsi băiatul. Episcopul de Eluza îi va hirotoni pe amândoi preoţi1.

La sfârşitul secolului IV în Sinai îşi face apariţia un părinte remarcabil: Sfântul Silvan.

Originar din Palestina, trăieşte o perioadă în Egipt, în Schit. Părăseşte Egiptul împreună cu

câţiva ucnenici stabilindu-se în Muntele Sinai după care va pleca spre Palestina.. Unul dintre

ucenicii săi, Netras, va ajunge episcop în Faran, alţi ucenici, Zaharias i Zeno nil vor însoţi în

Palestina, iar Marcu, poate cel mai învăţat, moare foarte tânăr.

Despre anul 570 avem informaţii despre viaţa din Sinai de la un pelerine din Italia (

Piacenza ) care spune că a găsit în Sinai călugări care vorbeau greacă, latină, siriana şi beşica.

O asemenea informative o regăsim şi sin Viaţa Sfântului Eftimie.

Dat fiind faptul că monahii erau tulburaţi de necreştini, împăratul Iustinian a vrut să

asigure monahilor din Sinai liniştea. Astfel împăratul detasaza un corp de armată pentru a-i

apăra. De asemenea este construit un castru în interiorul căruia se va construe şi o biserică.

Biserica există şi astăzi -> Sfânta Ecaterina.

Odată cu cuceririle arabe încet încet Biserică şi creştinismul oriental a primit şi

primeşte lovituri continue. Monahii din Sinai îi cer lui Mahomed acordarea unui sprijin în

acest sens. Concep un act2 care să constituie apărarea monahilor din Sinai în fata atrocităţilor

arabe. Astfel, o perioadă monahii din Sinai au linişte. Mai târziu, Selim I cere actul

respective, mănăstirea rămânând mai departe ocrotita.

Perosnalitati ale Sinaiului:

- Sfântul Ioan Moscos

- Sfântul Atanasie Sinaitul

- Sfântul Ioan Scărarul3 – secolul VII

- Sfântul Grigorie Sinaitul – secolul XIV

1 De la Nil Sinaitul avem cateva scrieri in Filocalie

2 Cunoscut si ca actiname

3 Scire Scar ape care o adreseaza egumenului Ioan. Primele 20 cap. trateaza viciile care afecteaza viata,

urmatoarele 20 vorbind despre virtutiile pe care trebuie sa le urmeze monahul.

Curs de Monahismul Oriental, An I, Sem 2- Șerban George Adrian

Pag

e7