Liceul Teoretic Filadelfia

Tel/fax: 0230 531205

www.filadelfia.ro

scoalafiladelfiasv@gmail.com

str. Narciselor 5 E, 720207 Suceava

Cont: RO22RNCB0234096458170001 BCR Suceava

Cod fiscal: 14687487

GEOGRAFIE

Clasa a IX-a

SEMESTRUL I

Frecvenţă Redusă

Universul – Pământul

Pamantul – o entitate a universului

Definitie: Unieversul reprezinta tot ceea ce exista,este infinit in spatiu si timp intr-o continua

evolutie. * are aproximativ 15-18 miliarde de ani

Partile universului:

-Metagalaxia ( universul observabil)

-Universul Fizic (universul neobservabil)

Structura universului:

-Stele

-Planete

-Satelitii planetelor

-Corpuri ceresti (asteroizi ,comete, meteoriti, praf stelar)

Stelele: -Sunt corpuri ceresti

-Au lumina proprie

-Au caldura proprie

-Stelele sunt gazoase

-Forma este sferica

-Temperaturi de mii de grade Celsius.

Planetele:

-Sunt corpuri ceresti.

-Sunt solide

-Sferice sau aproape sferice

-Nu au lumina proprie.

Galaxiile – sunt o grupare de stele – reprezinta asocieri enorme de stele ( 100 de miliarde)

Roiurile de galaxii – sunt grupari de galaxii

C a l e a L a c t e e

Mai este numita si galaxia noastra

Forma:- de disc aplatizat usor, bombata la mijloc.

- privita de sus,forma de spirala deschisa cu mai multe brate.

- contine aproximativ 100 mild. de stele.

- diametrul 100000 ani lumina

- soarele este situate marginal la 30 de mii de ani-lumina de centrul galaxiei pe unul

din brate.

-> Sistemul solar:

Componenta:

-Soarele

-8 planete (4 planete telurice (Mercur, Venus, Terra, Marte) şi 4 planete gigant-gazoase (Jupiter,

Saturn, Uranus şi Neptun) şi centurile de asteroizi)

-Sateliti naturali ai planetelor

-Meteoriti,comete

-Praf cosmic

-> Soarele :

Soarele se roteste in jurul centrului galaxiei

Viteza cu care se deplaseaza soarele este de 220 km/s

Este o stea de marime mijlocie

Concentreaza 99% din masa sistemului solar.

Volum de 1 milion 300 de mii de ori mai mare decat pamantul.

Are densitate de 4 ori mai mica ca pamantul.

Materia se afla in stare de plasma

Planetele

- Planetele graviteaza pe o orbita eliptica

-Planetele se invar in aceeasi directie

-Viteze diferite de deplasare

Forma si dimensiunile Pamantului

Varsta pamantului: ~ 4,5 miliarde ani

Forma pamantului: geoid (reprezinta prelungirea imaginara sub

continent a marilor si oceanelor)

Geoidul si elipsoidul de rotatie au acelasi volum.

Pamantul este o planeta de marime mijlocie.

Raza: 6371 Km, Diametrul = Rx2

Suprafata: 510 milioane km2

Circumferinta la ecuator: 40.075 km

Compozitia chimica:

Terra este alcatuita din 90 de elemente.

Elementele chimice:

- oxigenul - 47 %

- siliciu - 28%

- aluminiu - 7,9 %

- fier - 4,5 %

- calciu - 3,5 %

Proprietati fizice:

Gravitatia reprezinta atractia exercitata de centrul planetei asupra

corprilor aflate in sfera sa de influenta.

Consecinte:

- curgerea raurilor

- mentinerea aerului in troposfera

- mentinerea lunii pe orbita

- magnetismul terestru

- este generat de actiunea de dinam care se formeaza in

nucleul pamantului

Miscarile Pamantului

Miscarea de rotatie: (miscarea realizata in jurul proriei axe – axa este inclinata la 23030min)

Durata: 23h,56 minute, 4 secunde

Viteza: 465 m/s la ecuator,scazand spre poli unde ajunge 0

Consecinte :

1. Alternanta zilelor si a noptilor

2. Modificarea temperaturii pe parcursul a 24 h

3. Modificarea orei pe glob

Ora indica pozitia unui punct in raport cu soarele

4. Forta centrifuga care are ca efect turtirea la poli si bombarea la

ecuator.

Miscarea de revolutie: (miscarea realizata in jurul Soarelui)

Durata: 365 zile,6 ore,9 minute,9 secunde.

Viteza: 29.7 km/s

Terra se deplaseaza pe o orbita eliptica in jurul soarelui.

Distanta medie este de 149,6 milioane km.

3 Ianuarie – Periheliu – 147 milioane km (apropiere maxima)

4 Iulie – Afeliu – 152 milioane km (departare maxima)

Consecinte :

Formarea si alternanta anotimpurilor.

Inegalitatea zilelor si a noptilor pe parcursul unui an.

Incalzirea inegala a suprafetei terestre pe parcursul unui an.

Formarea solstiţiilor (22 iunie şi 22 decembrie) şi a echinocţiilor (21 martie şi 23 septembrie).

Structura interna a Pamantului

Alcatuire:

- Nucleu - in centrul planetei

- are doua parti: - interior (este solid)

- exterior (este topit)

- raza: 3500 km

Alcatuirea nucleului:

- Fier

- Nichel

- densitate: 12g/cm3

- Manta - peste nucleu

- fier si magneziu

- parti: -Manta interioara

-Manta exterioara ( Astenosfera)

- Astenosfera – partea superioara a mantalei si are o

vascozitate marita.

– materie solida care are un comportament plastic.

– densitate 5g/cm3

– 2900 km.

Scoarta terestra:

Dimensiunea:

- cea mai subtire: - grosimea medie 8-40 km.

- scoarta continentala 70-80 km

- bazinele oceanice 5-10 km.

Alcatuirea:

- oxigenul

- siliciul (densitate 3g/cm3)

Suprafetele de discontinuitate:

- sunt suprafetele care despart unitatile interioare ale planetei.

1. Suprafata de discontinuitate: Gutemberg-Weichert

- desparte nucleul de manta.

2. Suprafata Mohorovici

- desparte mantaua de scoarta terestra

Scoarţa terestră este fragmentată în mai multe plăci tectonice de diferite dimensiuni (macroplăci,

mezoplăci şi microplăci) care se deplasează formând contacte de diferite tipuri. Scoarta terestra:

Dimensiunea:

- cea mai subtire: - grosimea medie 8-40 km.

- scoarta continentala 70-80 km

- bazinele oceanice 5-10 km.

Zonele de contact intre placi: Se clasifica dupa sensul miscarii pe care-l imprima placilor.

Zonele de divergent(RIFT):

- placile se indeparteaza

- zonele de rift -> specifice bazinelor oceanice

- pot sa apara si pe continente

Zonele de convergenta(SUBDUCŢIE-SUBSIDENŢĂ):

- zonele se ciocnesc

- zone de contact

- apar fosele

- la contactul dintre placi, placa cu scoarta continentala ( granit) si placa cu scoarta oceanica

(bazalt) se ciocnesc.

- placa cu scoarta continentala se suprapune placii cu scoarta oceanica.

Faliile transformante:

- linii rupturale

- asociate de obicei rifturilor

- determina fragmentarea rifturilor

- determina miscarii in sens paralel sau opus.

Continente: ASIA, AFRICA, AMERICILE, EUROPA, AUSTRALIA, ANTARCTIDA.

Oceane: PACIFIC, ATLANTIC, INDIAN, ARCTIC.

Refielful Terestru: relieful reprezintă totalitatea deformărilor scoarţei terestre.

Agenţrii de modelare ai reliefului:

AGENŢII EXTERNI ŞI RELIEFUL CREAT

- principalii agenţi externi: apele curgătoare, ploaia, zăpada, gheaţa, apa mării, vântul,

vieţuitoarele, omul;

- există şi agenţi a căror evoluţie nu se observă ci se deduce din rezultatul manifestării lor în

timp.

PROCESE DE METEORIZARE

- acţiunea lor conduce la sfărâmarea şi distrugerea chimică a rocilor prin: • dezagregare

(sfărâmare) prin dilatări şi contractări datorită oscilaţiilor de temperatură şi îngheţ-dezgheţ; •

alterare prin modificarea alcătuirii chimice a rocilor;

PROCESE LEGATE DE ACTIUNEA GRAVITATIEI

- gravitaţia asigură deplasarea materialelor ajunse în stare de dezechilibru;

- tipuri de deplasări:

• prăbuşiri = deplasări bruşte de stânci, blocuri de rocă prin cădere liberă, surpare, rostogolire;

• alunecările de teren = deplasări de materiale pe o suprafaţă înclinată, care este umezită puternic,

formată din argile şi marne;

- elementele unei alunecări: râpa de desprindere; pat de alunecare; valuri de alunecare; treaptă de

alunecare; - măsuri de combatere: eliminarea apei din masa alunecată; - plantare de arbori

iubitori de umezeală;

• curgerile de noroi = materiale îmbibate cu apa care curg dupa ploi bogate;

• sufoziunea = proces de săpare pe dedesubt de către apă în loess;

• tasarea = proces de îndesare a rocilor afanate (loess); rezultă microdepresiuni numite crovuri,

gavane şi padine;

PROCESE LEGATE DE ACTIUNEA PRECIPITATIILOR

- şiroirea = concentrarea apei de ploaie pe fagase din lungul versantilor, unde executa procese de

eroziune, transport si depunerea materialelor la baza pantelor; forme rezultate: rigole, ravene,

ogase;

- torentialitatea = actiunea suvoaielor de apa produse de ploi bogate sau topirea zapezilor;

ACTIUNEA APELOR CURGATOARE

- apele curgatoare executa procese de eroziune, transport si acumulare;

- rezultatul actiunii: vaile - cu lungimi de la zeci pana la mii de km si adancimi de zeci sau sute

de m; în alcătuirea văilor intra: albia minoră, albia majoră (lunca), terasele, versanţii.

ACTIUNEA GHETII

- precipitatiile sub forma de zapada, in timp, prin tasare, se transforma in gheata; formele

rezultate din actiunea ghetii alcatuiesc relieful glaciar;

- apare acolo unde temperatura medie anuală este sub -2 ºC, în munţii înalţi şi în zonele polare;

• Eroziune - exaratie glaciară - smulge bucăti de rocă de pe versanti. • Transport - al materialelor

erodate sau căzute de pe versanti.

• Acumulare - bucătile de rocă sunt depuse pe fundul văii formând mări de pietre sau morene -

tipuri de ghetari: Ghetari de calotă - au dezvoltare mare în suprafată: Antarctica (14 mil. kmp),

Groenlanda (1,7 mil. kmp) - au grosimea medie de cca. 1500m dar pot atinge şi 4500m; - sunt

cea mai mare sursă de apă dulce de pe Glob. se întâlnesc în: Antarctica, Groenlanda, Islanda,

Novaia Zemlea; Ghetari montani -se formează pe vârfurile muntilor înalti care depăşesc limita

zăpezilor persistente. Tipuri de ghetari montani: -alpini - ghetari cu limbă glaciară ce coboară

mult sub limita zăpezilor persistente. -pirineeni - gheari de circ. - himalaieni - ghetari compuşi,

fără un circ propriu zis, unde se întâlnesc mai multe limbi glaciare -stea - ghetarii din craterele

unor vulcani stinşi. Forme ale reliefului glaciar: - de eroziune: circuri, văi glaciare, creste ascutite

- de acumulare: morene, mări de pietre.

ACŢIUNEA APEI DE MARE - se manifesta asupra ţărmului prin valuri, curenţi, maree;

procese: eroziune (abraziune), transportul spre larg a materialelor erodate şi acumulare de nisip,

pietriş. - ţărmuri înalte: cu fiorduri (Scandinavia, Scoţia, Labrador) cu riass = văi scurte şi înguste

care se deschid spre mare sub forma unor pâlnii; cu canale = regiuni cu asociaţii de culmi, văi şi

depresiuni invadate de apele mării; - ţărmuri joase: cu lagune şi limane (formate prin închiderea

unor golfuri şi guri de vărsare ale râurilor cu cordoane de nisip); cu delte (la gura de vărsare a

fluviilor neafectate de maree care aduc cantităţi importante de aluviuni); cu estuare (gura de

vărsare a fluviilor care se varsă în regiuni cu maree);

ACŢIUNEA VÂNTULUI - se manifesta in regiunile unde roca este lipsita de vegetatie, prin 3

procese: eroziune (coroziune), deflaţie (spulberare) şi acumulare; - forme rezultate: campuri de

pietre (hamade), dune de nisip, campuri de dune de nisip (erguri);

AGENŢII INTERNI ŞI RELIEFUL CREAT Relief = ansamblul asperitatilor (denivelarilor

scoartei terestre). Formele de relief sunt conditionate de actiunea unui agent care dispune de

energie. Agenti: interni (miscari tectonice, magmatism, vulcanism, seismicitate, gravitatia) si

externi (vantul, apa raurilor, marii, gheata, zapada, ploaia, omul, vietuitoarele).

AGENŢII INTERNI

1. Mişcările tectonice

• deplasări ale plăcilor tectonice pe orizontală sau pe verticală;

a) mişcări orogenetice - au loc în sectoarele de ciocnire a plăcilor; se produce cutarea,

metamorfozarea şi înalţarea materialelor ce alcătuiesc marginile acestora; • în urma acţiunii

plăcilor tectonice rezultă munţi de cutare, care se asociază în lanţuri de sute sau mii de km; ex.

Mişcările orogenetice caledonice - Alpii Scandinaviei, M. Scoţiei; mişcările hercinice - M.

Appalachi, Ural, Masivul Central Francez, M. Vosgi, Pădurea Neagră, Munţii Măcin; mişcările

alpine - Carpaţii, Alpii, Himalaya, Cordilierii, Anzii;

b) Miscarile epirogenetice - ridicari (epirogeneza pozitiva) sau coborari (epirogeneza negativa)

ale regiunilor continentale. Prin ridicare creste suprafata de uscat iar prin coborare se restrange.

2. Magmatismul Ansamblul proceselor legate de mişcarea şi consolidarea magmei în interiorul

scoarţei ca urmare a magmatismului rezultă: batoliţi, lacoliţi, filoane, neck-uri, dyke-uri.

3. Mişcările seismice Miscari bruste ale scoartei terestre datorate acumularii unor mari cantităţi

de energie; durata: sec-min Elemente: focar (hipocentru), epicentru (unde seismice;) cutremure

superficiale (până la 100 km); - cutremure medii ( 100-300 km); - cutremure profunde ( peste

300 km) Măsurarea cutremurelor: scara Richter (magnitudinea = cantitatea de energie eliberată

în momentul producerii unui cutremur); scara Mercalli (intensitatea = impactul cutremurului

asupra societăţii).