Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU
-
Upload
abalanoaie-macel-ionut -
Category
Documents
-
view
290 -
download
1
Transcript of Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu
Universitatea "Ştefan cel Mare" SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie PublicăDepartamentul ID
Specializarea: Asistenta Manageriala Si Secretariat, Anul II,Sem. II
DREPT COMERCIAL
Lector univ. drd. Alunica MORARIU
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
2011
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
PRIVIND DREPTUL AFACERILOR (COMERCIAL)
I. 1. Noţiunea şi obiectul dreptului comercial I. 1. 1. Noţiunea de drept comercial
Dreptul civil, ca ramură a dreptului privat, reglementează raporturile
juridice civile, care sunt raporturi sociale cu conţinut patrimonial sau personal
nepatrimonial, stabilite între părţi care au o poziţie juridică egală.
Dreptul comercial reglementează numai un anumit gen de raporturi patrimoniale
stabilite între părţi egale juridic. Denumirea drept comercial sugerează ideea unui
ansamblu de norme juridice care privesc comerţul.
Etimologic, termenul de „comerţ” provine de la latinescul commercium, care esteo juxtapunere a cuvintelor cum şi merx, ceea ce înseamnă „cu marfă”.
În sens economic, comerţul este acea activitate care are ca scop circulaţia
bunurilor de la producător la consumator
În sfârşit, în sens juridic, noţiunea de comerţ cuprinde nu numai operaţiunile de
interpunere în circulaţia mărfurilor, pe care le realizează comercianţii, ci şi operaţiunile
de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, a materialelor şi obţinerea
unor produse de o valoare mai mare, de către fabricanţi.. I. 1. 2. Obiectul dreptului comercial
În concepţia clasică a dreptului comercial există două sisteme care permit
determinarea obiectului dreptului comercial: sistemul subiectiv şi sistemul obiectiv.
În sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile
comercianţilor.
În sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile
comerţului, adică actelor juridice, faptelor juridice şi operaţiunilor calificate de lege ca
fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte.
Definiţia dreptului comercial
Dreptul comercial poate fi definit ca reprezentând un ansamblu de norme juridice
de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele juridice
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
şi operaţiunile considerate de lege ca fiind fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice
la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.
I. 3. Izvoarele dreptului comecrcial
Izvoarele dreptului comercial se împart în două categorii: izvoare normative(izvoare formale de drept; izvoare creatoare) şi izvoare interpretative (destinate
interpretării actelor normative sau a voinţei părţilor în raporturile juridice comerciale).
I. 3. 1. Izvoarele normative
Izvoarele formale de drept comercial sunt: Constituţia României, Codul
comercial, legile comerciale speciale şi în subsidiar, Codul civil şi legile civile speciale.
Constituţia României. Legea fundamentală a ţării reglementează principiile de
organizare a activităţii economice. Astfel, potrivit art. 134 din Constituţie, economia
României este o economie de piaţă.
Codul comercial român în vigoare de la 1 septembrie 1887, constituie actul
normativ de bază al activităţii comerciale, cuprinzând norme juridice care reglementează
instituţiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comerţ, comercianţii,
obligaţiile comerciale etc.
Legile comerciale speciale. Deşi în art. 1 C. com. Nu se vorbeşte decât de „legea
de faţă”, nu toate normele de drept comercial sunt cuprinse în Codul comercial. Au fost
adoptate, în special după 1990, o serie de legi comerciale speciale, care ocupă un loc tot
mai important între izvoarele formale ale dreptului comercial.
Actele normative emise după 1990 se clasifică în:
• Legi stricto sensu;
• Decrete-legi;
• Ordonanţe de urgenţă ale guvernului;
• Ordonanţe ale guvernului;
• Hotărâri ale guvernului;
• Norme, regulamente şi ordine adoptate sau emise de organele competente.
Codul civil şi legile civile speciale. Codul civil constituie, conform art. 1 C. com.,
izvorul subsidiar al dreptului comercial. În realitate, însă, izvorul subsidiar al acestei
ramuri de drept îl reprezintă legile civile, respectiv Codul civil şi legile civile speciale.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Convenţiile internaţionale. Dezvoltarea comerţului internaţional a obligat statele
să remedieze dificultăţile apărute datorită diversităţii reglementărilor interne cu privire la
comerţ. În acest scop au fost utilizate două procedee principale:
• Suprapunerea peste reglementările interne, care rămân în vigoare, a unor
reglementări internaţionale uniforme, care se aplică numai în raporturile
comerciale internaţionale;
• Uniformizarea normelor juridice, atât pe planul relaţiilor internaţionale,
cât şi pe planul legislaţiei naţionale a fiecăruia dintre statele care au
ratificat convenţia.
I. 3. 2. Izvoarele interpretative. Rolul izvoarelor interpretative este, de a servi
interpretării actelor normative sau a voinţei părţilor în raporturile juridice comerciale. Fac
parte din această categorie uzanţele comerciale, doctrina şi jurisprudenţa.
Uzanţele comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma) este o regulă de conduită
născută din practica socială, folosită vreme îndelungată şi respectată ca o normă juridică
obligatorie.
Doctrina. Soluţia tradiţională a fost adoptată şi în dreptul comercial: doctrina nu
constituie izvor formal de drept..
Jurisprudenţa. Deşi nici practica judiciară nu constituie izvor formal de drept, ea
joacă un rol important în interpretarea legii comerciale
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
II. ELEMENTE PRIVINDACTIVITATEA DE COMERŢ
II. 1. Faptele de comerţ II. 1. 1. Reglementarea faptelor de comerţ.
Art. 3 C.com. prevede: „ Legea consideră ca fapte de comerţ:
1. Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie
după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi
cumpărarea, spre a se revinde, de obligaţiuni ale statului sau de alte titluri de
credit circulând în comerţ;2. Vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi
vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ,
când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de stat sau a altor titluri de
credit circulând în comerţ;
4. Cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor
comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul decât
autorul sau artistul vinde;
11. Operaţiunile de bancă şi schimb;12. Operaţiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau
pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
15. Construcţia, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru
navigaţia interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi
aprovizionarea unui vas;
16. Expediţiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate
contractele privitoare la comerţul pe mare şi la navigaţie;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiunii;
19. Depozitele pentru cauză de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra
recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele."
În continuare, art. 4 C. com. mai prevede că sunt socotite „fapte de comerţ" şi
„celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă saudacă contrariul nu rezultă din însuşi actul."
De asemenea, art. 56 C. com. prevede: „Dacă un act este comercial numai pentru
una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi legii comerciale, afară de dispoziţiunile
privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel."
Fapta de comerţ poate fi definită ca fiind actul juridic, faptul juridic sau
operaţiunea prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări,
prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia bunurilor, efectuată cu intenţia de aobţine anumite beneficii (profit).
VI. 1. 2. Clasificarea faptelor de comerţ În doctrina clasică, faptele de comerţ au fost clasificate în două mari categorii:
a) fapte de comerţ obiective, care sunt determinate de lege şi produc efecte
juridice în temeiul legii, independent de calitatea persoanei care le săvârşeşte
(comerciant sau necomerciant);
b) fapte de comerţ subiective, adică faptele care dobândesc caracter comercial
datorită săvârşirii lor de către o persoană care are calitatea de comerciant.
II. 2. Subiectele dreptului comercial II. 2. 1. Comercianţii. Consideraţii generale II. 2. 1. 1. Noţiunea si calitatea de comerciant.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Codul comercial nu cuprinde o definiţie legală a comerciantului, ci califică anumite
persoane ca fiind comercianţi. Astfel, art. 7 C.com. prevede: „Sunt comercianţi aceia care
fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale".
Doctrina consideră că există două categorii de comercianţi: comercianţii persoane
fizice (comercianţii individuali) şi comercianţii persoane juridice (comercianţii colectivi),
categorie care cuprinde societăţile comerciale, grupurile de interes economic, regiile
autonome precum şi organizaţiile cooperatiste.
II. 2. 1. 2. Dobândirea calităţii de comerciant:
a) de către persoana fizică.
Potrivit art. 7 C.com., „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având
comerţul ca profesiune obişnuită (...)". La aceste condiţii prevăzute de lege, în doctrină s-a
mai încercat adăugarea altora, cum ar fi: faptele de comerţ să fie săvârşite în nume propriu; persoana fizică să aibă capacitatea cerută de lege; să existe autorizaţia administrativă,
atunci când legea prevede; să se fi procedat la înmatricularea în Registrul comerţului etc..
b) de către persoanele juridice
Societăţile comerciale au calitatea de comerciant, art. 7 C.com. prevăzând expres
aceasta, în prezent, această calitate este atribuită celor cinci categorii de societăţi
comerciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (societatea în
nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea încomandită pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată), precum şi societăţilor comerciale
constituite ca societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată prin reorganizarea
întreprinderilor de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990.
Regiile autonome sunt organizate, în temeiul Legii nr. 15/1990 privind
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, în
ramurile strategice ale economiei naţionale, fiind persoane juridice care funcţionează pe
bază de gestiune economică şi autonomie financiară, iar calitatea lor de comercianţi
rezultă expres din dispoziţiile art. l alin. 2 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului.
Organizaţiile cooperatiste au calitatea de comerciant, conform art. l alin. 2 din Legea
nr. 26/1990, calitate ce este justificată prin aceea că ele desfăşoară activitate comercială
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
(producţie, prestări de servicii etc.) în scopul obţinerii de profit. Organizaţiile cooperatiste
dobândesc calitatea de comerciant de la data înfiinţării lor în condiţiile legii.
În sistemul dreptului comercial român nu au calitatea de comerciant asociaţiile şi
fundaţiile, statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale.
II. 2. 1. 3. Dovada calităţii de comerciant
Proba calităţii de comerciant se face de către cel care afirmă existenţa acesteia, în mod
diferit, după cum este vorba de o persoană fizică sau de o persoană juridică.
În cazul persoanelor fizice, calitatea de comerciant se poate proba numai prin
prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit în mod efectiv una
sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. ca o profesiune obişnuită şi în nume
propriu.
În cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se probează prin dovedireaconstituirii societăţii, în condiţiile prevăzute de lege, un mijloc de probă putând constitui
copia certificatului de înregistrare a societăţii în registrul comerţului, potrivit dispoziţiilor
Legii nr. 26/1990.
În cazul regiei autonome şi al organizaţiei cooperatiste, calitatea de comerciant se
poate proba în mod asemănător, prin dovedirea înfiinţării în condiţiile stabilite de lege,
putându-se utiliza copia certificată de pe înregistrarea în registrul comerţului.
II. 2. 1. 4. Încetarea calităţii de comerciant În cazul persoanei fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin
săvârşirea unor fapte de comerţ obiective, cu caracter profesional, încetarea calităţii de
comerciant are loc în momentul în care nu se mai săvârşesc fapte de comerţ ca profesiune
obişnuită. Radierea din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei administrative trebuie
să fie însoţite de încetarea efectivă şi definitivă a efectuării unor fapte de comerţ cu caracter
profesional.
Calitatea de comerciant a societăţilor comerciale încetează în momentul când
acestea încetează să mai existe ca persoane juridice. Societatea comercială îşi încetează
existenţa prin dizolvare şi lichidare. Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea
poate avea loc prin: trecerea termenului stabilit pentru durata societăţii; imposibilitatea
realizării obiectului societăţii sau declararea nulităţii societăţii; hotărârea adunării
generale; hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice, precum
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii; falimentul
societăţii etc.
Dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii
juridice, societatea nemaiputând face operaţiuni noi, ci doar operaţiunile necesare
lichidării. Practic, personalitatea juridică a societăţii încetează odată cu ultima operaţie
de lichidare.
Regiile autonome îşi încetează activitatea prin hotărârea guvernului sau prin
decizia organului administraţiei publice locale, iar organizaţiile cooperatiste îşi încetează
existenţa prin hotărârea adunării generale, privind dizolvarea sau reorganizarea ca societate
comercială.
II. 3. Obligaţiile profesionale ale comercianţilor II. 3. 1. Obligaţiile profesionale ale comercianţilor. Consideraţii generale.
Prin instituirea legală a anumitor obligaţii profesionale în sarcina comercianţilor se
urmăreşte apărarea intereselor publice, în special a creditului comercial, dar şi protejarea
intereselor terţilor şi ale comercianţilor înşişi.
Principalele obligaţii profesionale ale comercianţilor sunt:
a. publicitatea prin registrul comerţului;
b. organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale;
c. exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite.
II. 3. 2. Publicitatea prin registrul comerţului Publicitatea în registrul comerţului este reglementată prin Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului şi Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea
în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice,
înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.
Activitatea fiecărui oficiu privind înregistrările în registrul comerţului se află sub
controlul unui judecător al tribunalului judeţean, respectiv al Tribunalului MunicipiuluiBucureşti, delegat anual de preşedintele tribunalului. Registrul comerţului cuprinde:
a. registrul pentru înregistrarea comercianţilor persoane fizice;
b. registrul pentru înregistrarea comercianţilor persoane juridice.
II. 3. 2. 1. Înmatricularea în registrul comerţului .
În cazul comerciantului persoană fizică, înmatricularea va cuprinde:
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
a) menţiuni privind numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul,
cetăţenia, data şi locul naşterii, starea civilă şi activitatea comercială anterioară;
b) menţiuni privitoare la firma comercială şi sediul acesteia;
c) obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi activităţii principale, astfel cum
sunt prevăzute în autorizaţia pentru exercitarea comerţului;
d) numărul, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea
comerţului.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 26/1990, înmatricularea unei societăţi comerciale în
registrul comerţului va cuprinde, după caz, datele conţinute în mod obligatoriu în actul său
constitutiv.
II. 3. 2. 2. Înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului
Art. 21 din Legea nr. 26/1990 prevede că se vor înregistra în registrul comerţului menţiuni privitoare la:
a) donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra
fondului de comerţ,;
b) numele şi prenumele, cetăţenia, codul numeric personal, pentru cetăţenii
români, seria şi numărul paşaportului, pentru cetăţenii străini, data şi locul naşterii
împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul;
c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile deorigine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora
societatea comercială, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul
persoană fizică sau asociaţie familială are un drept;"
d) hotărârea de divorţ a comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor
comune, pronunţate în cursul exercitării comerţului;
e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a
curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, precum şi
înscrierea menţiunilor corespunzătoare;
g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului
pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;
h) orice modificare privitoare la faptele sau menţiunile înregistrate.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Totodată, la încetarea activităţii comerciale, comerciantul este obligat să ceară
oficiului registrului comerţului radierea înmatriculării din registrul comerţului.
II. 3. 2. 3. Procedura efectuării înregistrărilor în registrul comerţului .
În ceea ce priveşte înmatricularea comerciantului, cererea de înmatriculare în
registrul comerţului trebuie făcută în 15 zile ( dacă legea nu prevede alt termen ):
(a) pentru comercianţi, persoane fizice
(b) pentru societăţile comerciale, de la data încheierii actului constitutiv;
(c) pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi organizaţii
cooperatiste, de la data actului de înfiinţare.
Cererea de înmatriculare a comerciantului persoană fizică va fi făcută personal
sau prin împuternicit cu procură specială şi autentică.
Cererile de înmatriculare vor indica şi:a) denumirea sucursalei şi numele/denumirea filialei, forma şi sediul
comerciantului din străinătate;
b) numele şi calitatea persoanelor care pot reprezenta faţă de terţi şi în justiţie
comerciantul din străinătate, precum şi ale celor dintre ele care se ocupă nemijlocit de
activitatea sucursalei;
c) ultima situaţie financiară a comerciantului din străinătate aprobată, verificată
sau publicată potrivit legislaţiei statului în care comerciantul are domiciliul/sediul. Dacă este cazul, se vor înregistra şi menţiuni referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenţă asupra
comerciantului din străinătate;
b) dizolvarea societăţii din străinătate, numele şi puterile lichidatorilor;
c) închiderea sucursalei.
În ceea ce priveşte înregistrarea menţiunilor, cererea de înregistrare în registrul
comerţului a menţiunilor trebuie făcută de comerciant în termen de cel mult 15 zile de la
data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare.
În scopul simplificării formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, prin Legea nr. 359/2004
a fost instituită o procedură unică de înregistrare şi autorizare a funcţionării comercianţilor
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
(persoanele fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, asociaţiile familiale,
societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes
economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste).
La înregistrarea modificărilor actului constitutiv se eliberează certificatul de
înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea judecătorului delegat, precum şi alte acte
prevăzute de lege.
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi a celui de înscriere de
menţiuni este de cel mult 10 zile de la data înregistrării cererii, dacă prin încheieri
pronunţate de judecătorul delegat nu se dispune altfel.
II. 3. 3. Organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale. Rolul şi reglementarea contabilităţii activităţii comerciale
Obligaţiile ce le revin comercianţilor privind evidenţa activităţii comerciale sunt
stabilite prin Legea contabilităţii nr. 82/1991 cu modificările şi completările ulterioare, care
însă nu abrogă expres dispoziţiile Codului comercial referitoare la aceste obligaţii (cuprinse
în Cartea I, Titlul IV ,Despre registrele comercianţilor", art. 22-34). Pe cale de consecinţă,
dispoziţiile acestuia sunt aplicabile, în măsura în care nu sunt contrare Legii nr. 82/1991.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi
Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează
conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratoruluisau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului, în cazul în care
contabilitatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea revine comerciantului, potrivit
Legii nr. 82/1991.
II. 3. 4. Concurenţa comercială. Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite.
În economia de piaţă, exercitarea concurenţei (confruntarea între comercianţi
pentru câştigarea şi conservarea clientelei) constituie un drept al oricărui agent economic.
Numai dacă exercitarea concurenţei are loc în aceste limite, concurenţa este licită şi, deci,ocrotită de lege, potrivit art. 135 din Constituţie.
Limitele în care trebuie să se manifeste concurenţa şi sancţiunile pentru
nerespectarea acestora sunt stabilite prin legi speciale (Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenţei neloiale cu modificările şi completările ulterioare).
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
II. 4. Fondul de comerţ
II. 4. 1. Noţiunea şi natura juridică a fondului de comerţ Orice activitate comercială implică utilizarea unor bunuri şi drepturi adecvate
operaţiunilor respective.
Legislaţia în vigoare conţine dispoziţii privind anumite operaţiuni şi acte care
privesc acest ansamblu de bunuri (spre exemplu, prevederile art. 21 din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, potrivit cărora sunt supuse înregistrării menţiunile
privind donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală imobiliară asupra fondului de
comerţ).
Fondul de comerţ nu trebuie confundat cu patrimoniul (totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor comerciantului, care au o valoare economică); întrucât nu conţine creanţele şi
datoriile comerciantului. II. 4. 2. Elementele fondului de comerţ Fondul de comerţ nu are un conţinut unitar, ci variabil, în funcţie de specificul
activităţii comerciantului respectiv.
Elementele fondului de comerţ sunt:
- corporale, cum ar fi: imobilul în care se exercită comerţul, dacă el este obiect al
dreptului de proprietate al comerciantului; maşini, unelte, instalaţii, mărfurile şi ambalajele
împreună cu dotările care sunt destinate să le păstreze sau să le prezinte, inclusiv
mobilierul, materiile prime, materialele etc.;
- incorporale, cum sunt: drepturile asupra numelui comercial (firma), asupra
emblemei sau a altor semne distinctive, drepturile asupra mărcilor de fabrică, de comerţ şi
de serviciu, asupra brevetelor de invenţii, a denumirilor de origine, a indicaţiilor de
provenienţă; drepturile asupra contractelor de locaţiune pentru spaţiile destinate activităţii de
comerţ; clientela şi vadul comercial; drepturile de autor etc.
FirmaEste un element de identificare a comerciantului în câmpul activităţii comerciale.
Ea constă, potrivit Legii nr. 26/1990, în numele sau, după caz, denumirea sub care un
comerciant este înmatriculat în registrul comerţului, îşi exercită comerţul şi sub care
semnează.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Verificarea disponibilităţii firmei se face de către oficiul registrului comerţului, înainte
de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, a modificării firmei.
Emblema
Emblema este un alt atribut de identificare a comerciantului în activitatea
comercială, definită de Legea nr. 26/1990 ca fiind semnul sau denumirea care deosebeşte
un comerciant de altul de acelaşi gen. Emblema asigură un supliment de individualizare
între comercianţii care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi domeniu. Spre deosebire de
firmă, emblema are un caracter facultativ.
Clientela şi vadul comercial
Clientela este definită în doctrină ca fiind totalitatea persoanelor fizice şi juridicecare apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia,
pentru procurarea unor mărfuri şi servicii. Clientela constituie o valoare economică,
datorită relaţiilor ce se stabilesc între titularul fondului de comerţ şi persoanele care
apelează la el pentru procurarea mărfurilor şi serviciilor. .
Prin natura sa, vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comerţ,
ci numai împreună cu clientela.
Drepturile de proprietate industrială
În doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în: creaţii noi
(invenţiile, desenele şi modelele industriale; modelele de utilitate); semne noi (mărcile de
fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă).
Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie
eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul Legii nr. 64/1991 privind
brevetele de invenţii.
Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt semne distinctive folosite de
agenţii economici pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice
sau similare ale altor agenţi economici.
Marca poate fi constituită din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice, plane sau
în relief, reprezentaţii sonore etc.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
III. CATEGORII DE COMERCIANŢI
III. 1. Comerciantul persoană fizică / Asociaţiile familiale
III. 1. 1. Noţiuni generaleConstituţia României consacră, în art. 48, principiul libertăţii economice.
Conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent
persoanele fizice, cetăţeni români sau cetăţeni străini care provin din statele membre ale
Uniunii Europene şi din statele aparţinând Spaţiului Economic European, pot desfăşura
activităţi economice pe teritoriul României, în mod independent sau pot constitui asociaţii
familiale în condiţiile acestei legii.
III. 1. 2. Condiţiile cerute persoanei fizice pentru a fi comerciant
Pentru a dobândi calitatea de comerciant, adică pentru a putea săvârşi fapte de
comerţ obiective, cu caracter profesional şi în nume propriu, persoana fizică trebuie să
aibă capacitatea deplină de exerciţiu. Concluzia se desprinde din interpretarea sistematică
a dispoziţiilor Codului comercial şi ale Legii nr. 300/2004.
Pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau în cadrul asociaţiilor
familiale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent şi a persoanelor fizice
care au iniţiativa constituirii asociaţiei familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul
membrilor asociaţiei familiale;
b) starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii pentru care se solicită
autorizaţia;
c) au calificarea - pregătire profesională sau, după caz experienţă profesională -,
necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru care se solicită autorizaţia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă
pentru săvârşirea de fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc
disciplina financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
e) îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în
domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului, protecţiei muncii şi apărării
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
împotriva incendiilor şi cerinţele reglementărilor specifice protecţiei consumatorului
pentru activitatea desfăşurată, precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor
puse pe piaţă.
III. 1. 2. 1. Incapacităţi
Potrivit dispoziţiilor legale, nu au capacitatea de a fi comercianţi minorul şi
persoana pusă sub interdicţie. Întrucât sunt lovite de incapacitate, aceste persoane nu pot
dobândi calitatea de comercianţi, chiar dacă săvârşesc fapte de comerţ în condiţiile
articolului 7 C. com.
III. 1. 2. 2. Incompatibilităţi
Prin definiţie, activitatea comercială urmăreşte realizarea unui profit.
Constituţia României prevede, în acest sens, că funcţia de judecător (art. 125 al. 3)
şi cea de procuror (art. 132 al. 2) sunt incompatibile cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Aşadar, magistraţii nu
pot exercita profesiunea de comerciant.
Pentru aceleaşi considerente, nu pot exercita profesiunea de comerciant diplomaţii
şi cadrele militare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor
militare.
De asemenea, prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, este
stabilită, implicit, o incompatibilitate a funcţionarilor publici de a avea calitatea decomerciant.
În mod tradiţional, se consideră că există o situaţie de incompatibilitate şi în
privinţa celor care exercită profesii liberale (ne referim la cei ce practică avocatura,
medicina şi la notarii publici).
III. 1. 2. 3. Decăderi
Asigurarea legalităţii şi moralităţii activităţii comerciale, precum şi protejarea
demnităţii profesiunii comerciale impun ca, în cazul săvârşirii unor fapte grave,
comercianţii să fie decăzuţi din dreptul de a exercita o profesiune comercială.
III. 1. 2. 4. Interdicţii
În anumite cazuri, exercitarea activităţii comerciale este supusă unor interdicţii.
Pentru ocrotirea unor interese generale ale societăţii, prin lege s-a statuat că anumite
activităţi nu pot fi exercitate pe baza liberei iniţiative (avem în vedere fabricarea şi
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
comercializarea de echipament militar, muniţii şi armament, fabricarea şi comercializarea
de droguri şi narcotice etc.).
III. 1. 3. Autorizarea. Procedura de autorizare. Anularea autorizaţiei
Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi
asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţia şi certificatul de înregistrare eliberate în
condiţiile legii.
În vederea emiterii autorizaţiei pentru desfăşurarea de activităţi economice în
mod independent sau în cadrul unei asociaţii familiale, trebuie să se asigure la primăria
competentă o documentaţie care va cuprinde:
a) cerere-tip; în cazul asociaţiei familiale trebuie să conţină semnăturile tuturor
membrilor asociaţiei;
b) rezervarea denumirii la oficiul registrului comerţului;c) certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante, respectiv al fiecărui membru
al asociaţiei familiale, în original. Cetăţenii străini neînregistraţi fiscal în România au
obligaţia să prezinte o declaraţie pe propria răspundere autentificată, din care să rezulte că
nu au datorii fiscale şi că nu au săvârşit fapte de natura celor care se înscriu în cazierul
fiscal, sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-
fiscală;
d) copii de pe actele de identitate;e) în cazul desfăşurării activităţii în contextul dreptului de stabilire - actele din
care să rezulte domiciliul sau reşedinţa;
f) certificatul medical pentru persoana fizică, respectiv pentru fiecare membru al
asociaţiei familiale, prin care se atestă că starea sănătăţii le permite desfăşurarea
activităţii pentru care se solicită autorizaţia, eliberat de medicul de familie sau de o
unitate sanitară;
g) declaraţia-tip pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de funcţionare
prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului, protecţiei muncii şi apărării împotriva incendiilor, precum şi reglementările
specifice protecţiei consumatorului pentru activitatea desfăşurată şi normele de calitate a
produselor şi serviciilor puse pe piaţă;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
h) copii de pe documentele care dovedesc pregătirea profesională sau, după caz,
experienţa profesională, pentru desfăşurarea activităţii pentru care solicită autorizarea.
Calificarea profesională dobândită în România poate fi dovedită cu următoarele
documente, după caz:
a) diploma, certificatul sau adeverinţa prin care se dovedeşte absolvirea unei
instituţii de învăţământ preuniversitar sau universitar;
b) certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în
condiţiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
c) certificatul de competenţă profesională, eliberat de instituţiile abilitate conform
legislaţiei în vigoare;
d) cartea de meşteşugar, obţinută în condiţiile prevăzute de actele normative în
vigoare la data eliberării acesteia;e) carnetul de muncă al solicitantului, din care să reiasă că acesta a fost încadrat în
muncă pe o durată de minim 2 ani în activitatea, meseria sau ocupaţia pentru care se
solicită autorizarea;
f) declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru
care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în
cazul meseriilor tradiţionale artizanale;
g) alte dovezi care să ateste experienţa profesională. Persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate trebuie să depună
pentru obţinerea autorizaţiei, după caz:
a) atestatul de recunoaştere şi/sau echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, pentru
diploma, certificatul sau adeverinţa prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de
învăţământ preuniversitar sau universitar;
b) atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara
sistemului de învăţământ, eliberat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
în condiţiile stabilite prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr.
701/2003 pentru desemnarea instituţiei care să recunoască automat documentele care
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
dovedesc calificarea dobândită în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, de
cetăţeni români sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor
aparţinând Spaţiului Economic European.
Autorizaţia pentru desfăşurarea de către persoane fizice a unor activităţi
economice în mod independent, precum şi pentru înfiinţarea şi funcţionarea de asociaţii
familiale, denumită în continuare autorizaţie, se eliberează, la cerere:
a) în cazul desfăşurării activităţii în contextul dreptului de stabilire, de către
primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului
Bucureşti, în a căror rază teritorială solicitanţii îşi au domiciliul sau reşedinţa;
b) în cazul desfăşurării activităţii în contextul prestării de servicii, de către
primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului
Bucureşti, în a căror rază teritorială solicitanţii vor presta activităţile respective.Primăria are obligaţia ca în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării
cererii de autorizare sau, după caz, de completare a autorizaţiei, să elibereze autorizaţia şi
copia certificată a acesteia.
Autorizaţia va cuprinde în mod obligatoriu:
a) datele de identificare a emitentului autorizaţiei;
b) datele de identificare a persoanei fizice care va desfăşura activităţi economice
în mod independent sau a persoanei din iniţiativa căreia se înfiinţează asociaţia familialăşi a membrilor acesteia;
c) activitatea principală şi, după caz, activităţile secundare pentru care se
eliberează autorizaţia, codificate conform Clasificării activităţilor din economia naţională
- CAEN;
d) locul de desfăşurare a activităţii principale şi, după caz, a activităţilor
secundare;
e) data eliberării autorizaţiei şi numărul de înregistrare al acesteia.
Anularea autorizaţiei se realizează în baza cererii de renunţare sau când una dintre
condiţiile de autorizare nu mai este îndeplinită.
Anularea autorizaţiei atrage radierea din oficiu din Registrul Comerţului a
persoanei fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau a asociaţiei
familiale.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
III. 1. 4. Procedura de înregistrare în Registrul Comerţului
În vederea eliberării certificatului de înregistrare, primăriile au obligaţia să ia
măsurile necesare pentru a asigura obţinerea cazierului fiscal şi dovada rezervării
denumirii firmei necesare pentru eliberarea şi depunerea autorizaţiei, în copie certificată,
la oficiul registrului comerţului.
Depunerea autorizaţiei în copie certificată de oficiul registrului comerţului se
realizează în termen de maxim 3 zile de la eliberarea acesteia.
În termen de 7 zile lucrătoare de la primirea documentelor transmise de primărie,
oficiul registrului comerţului va emite şi va transmite către primărie certificatul de
înregistrare.
Data comunicării certificatului de înregistrare către comerciant va fi transmisă de
către primării organelor fiscale competente din structura teritorială a MinisteruluiFinanţelor Publice, pentru evidenţa fiscală.
Primăriile au obligaţia să notifice instituţiilor abilitate cu supravegherea
respectării de către comercianţi a legislaţiei specifice în domeniul sanitar, sanitar-
veterinar, protecţiei mediului, protecţiei muncii şi apărării împotriva incendiilor, conform
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de
autorizare a funcţionării comercianţilor, despre eliberarea autorizaţiei şi a certificatului de
înregistrare.Respingerea cererii de autorizare şi refuzul înregistrării în Registrul comerţului în
mod nejustificat, precum şi măsura anulării autorizaţiei pot fi contestate în instanţă, în
condiţiile legii.
III. 2. Societăţile comerciale
III. 2. 1. Aspecte generaleÎn vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se
pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare.
Societatea comercială poate fi definită drept o persoană juridică constituită de
către o grupare de persoane, pe baza unui contract de societate, în care asociaţii înţeleg să
pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul
realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.
Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandita simplă;
c) societate pe acţiuni;
d) societate în comandita pe acţiuni şi
e) societate cu răspundere limitată.
III. 2. 2. Constituirea societăţilor comerciale. III. 2. 2. 1. Actul constitutiv al societăţii Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de
societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se
constituie prin contract de societate şi statut.
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei
singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic,
denumit act constitutiv.
Denumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de
societate şi/sau statutul societăţii. Actul constitutiv se semnează de toţi asociaţii sau, în
caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este
obligatorie atunci când:- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului
comerţului.
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în
constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori. Nu pot fi fondatori sau administratori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de
prezenta lege.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată va cuprinde:
a) numele şi prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul
şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor,
persoane juridice; numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de
înregistrare, potrivit legii naţionale; la societatea în comandită simplă se vor arăta
asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal dacă este
cazul;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii
principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat,în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la
care se va vărsa integral capitalul social subscris. La societăţile cu răspundere limitată se
vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor
sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii
neasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit şi daca ei urmează să le
exercite împreună sau separat;f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi
fără personalitate juridică, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile
pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde:
a) numele şi prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul
şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor,
persoane juridice; numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de
înregistrare, potrivit legii naţionale; la societatea în comandită pe acţiuni se vor arăta
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal dacă este
cazul;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii
principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat. La constituire, capitalul social subscris,
vărsat de fiecare acţionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege
nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la
înmatriculare;
e) valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societate, modul de evaluare
şi numărul acţiunilor acordate pentru acestea;
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominativesau la purtător. Dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, se vor arăta numărul, valoarea
nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;
g) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia
administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea administratorilor,
persoane juridice; garanţia pe care administratorii sunt obligaţi să o depună, puterile ce li
se conferă şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; drepturile speciale de
reprezentare şi de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societăţile în comandită pe acţiuni se vor indica comanditaţii care reprezintă şi administrează societatea;
h) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia cenzorilor,
persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea cenzorilor, persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii
societăţii de către organele statutare, controlul acesteia de către acţionari, precum şi
documentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita
controlul;
j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi
fără personalitate juridică, atunci când se înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile
pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
m) avantajele rezervate fondatorilor;
n) acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;
o) operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care
aceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni nu
poate fi mai mic de contravaloarea în lei a 25.000 EURO.
Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5.
Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de
200 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de
50.În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale
unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce
revin, potrivit legii nr. 31/1990, adunării generale a asociaţilor.
Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru această calitate.
O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o
singură societate cu răspundere limitată.O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu
răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
La autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovada eliberată de oficiul
registrului comerţului privind disponibilitatea firmei şi declaraţia pe propria răspundere
privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.
III. 2. 2. 2. Înmatricularea societăţii În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii sau
administratorii societăţii ori un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea societăţiiîn registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.
Cererea va fi însoţită de:
a) actul constitutiv al societăţii;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv, dovada
sediului declarat şi a disponibilităţi firmei;
c) actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în cazul în care
printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
d) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate
de asociaţi;
e) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a
cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către autorităţile publice în
funcţie de obiectul de activitate al unei societăţi, vor fi solicitate de către oficiul
registrului comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autorităţile
competente vor trebui să emită avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nueste necesar a se depune avizele sau autorizările tehnice şi nici cele a căror eliberare este
legal condiţionată de înmatricularea societăţii.
Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în
registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat.
În cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin
încheiere, pronunţată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza
constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului, în condiţiile prevăzute de legea privind acest registru.
Societatea comercială este persoana juridică de la data înmatriculării în registrul
comerţului.
Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data încheierii
judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale.
Reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la oficiul registrului comerţului
semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiţi prin actul
constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării societăţii, în termen de 15 zile de la alegere.
Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde
clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o
cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea
oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere,
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea
neregularităţi. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate.
III. 2. 3. Societatea în nume colectiv şi în comandită simplă - noţiuni generaleSocietatea în nume colectiv este o societate constituită prin asocierea, pe baza
deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,
pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în
care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.
Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor
comanditaţi.
Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de o
stipulaţie contrară în actul constitutiv.Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul
sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala
lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării
puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.
Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează
capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane
este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri
pentru daunele cauzate.
Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat
pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.
Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi
concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau
al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi
asociaţi.Administraţia societăţii în comandită simplă se va încredinţa unuia sau mai multor
asociaţi comanditaţi.
În cazul societăţii în comandită simplă comanditarul poate încheia operaţiuni în
contul societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, data
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. În caz contrar, comanditarul
devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii
contractate de la data operaţiunii încheiate de el.
III. 2. 4. Societăţile pe acţiuni - aspecte generale
Societatea pe acţiuni este acea societate constituita prin asocierea mai multor
persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare
reprezentate prin titluri numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale în
scopul împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita
aportului lor.
În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de
societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Felul
acţiunilor va fi determinat prin actul constitutiv, în caz contrar ele vor fi nominative.Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală.
Valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 lei.
Acţiunile vor cuprinde:
a) denumirea şi durata societăţii;
b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este
înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al
României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;
c) capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală
a acţiunilor şi vărsămintele efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.
Pentru acţiunile nominative se vor mai menţiona: numele, prenumele, codul
numeric personal şi domiciliul acţionarului, persoană fizică; denumirea, sediul, numărul
de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului, persoană juridică, după caz.
Acţiunile trebuie să poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulţi,
sau a unicului administrator.Acţiunile trebuie să fie de o egală valoare; ele acordă posesorilor drepturi egale.
Acţiunile sunt indivizibile.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Constituirea de garanţii reale imobiliare asupra acţiunilor se face prin înscris sub
semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor
cu care se garantează.
Garanţia se înregistrează în registrul acţionarilor.
Garanţia devine opozabilă terţilor la data înregistrării în Arhiva Electronică de
Garanţii Reale Mobiliare.
III. 2. 5. Adunarea generalăAdunările generale sunt ordinare şi extraordinare.
Adunarea ordinară se întruneşte cel puţin o data pe an, în cel mult 4 luni de la
încheierea exerciţiului financiar.
În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea
generală este obligată:a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza
rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari şi să fixeze
dividendul;
b) să aleagă pe administratori şi cenzori;
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs administratorilor şi
cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;
d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de
activitate, pe exerciţiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi
ale societăţii.
Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa
acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile sa fie
luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în
adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.Dacă adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor precedente,
adunarea ce se va întruni, după o a doua convocare, poate să delibereze asupra
problemelor puse pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital
social reprezentată de acţionarii prezenţi, cu majoritate.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se
lua o hotărâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
d)înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii,
reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;i) dizolvarea anticipată a societăţii;
j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
l) emisiunea de obligaţiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru
care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actulconstitutiv nu dispune altfel, sunt necesare: la prima convocare, prezenţa acţionarilor
reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui
număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social; la
convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social,
iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o
treime din capitalul social.
Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în
conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv. Termenul de întrunire în nici un caz nu
poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării.
Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi
într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii
sau din cea mai apropiată localitate.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai
prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă,
expediată cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului,
înscrisă în registrul acţionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii, dacă nu
i-a fost comunicată în scris de acţionar.
De asemenea, convocarea poate fi făcută prin afişare la sediul societăţii, însoţită
de un convocator ce va fi semnat de acţionari, cu cel puţin 15 zile înainte de data ţinerii
adunării. Semnătura acţionarului şi data semnării vor fi certificate de un funcţionar anume
desemnat.
Unul dintre secretari întocmeşte procesul-verbal al şedinţei adunării generale.
Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.
Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentrualegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea lor şi
pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor.
Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen
de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în
Monitorul Oficial al României.
Acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu
privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la formasocietăţii, au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la societate
contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un
expert autorizat, prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de
standardele europene de evaluare (EVS).
Odată cu declaraţia de retragere, acţionarii vor preda societăţii acţiunile pe care le
posedă după caz.
III. 2. 6. Administratorii societăţii
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori,temporari şi revocabili.
Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie.
Numirea şi înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenul mandatului
lor nu poate fi mai mare de 4 ani.
Dacă nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el este pentru 2 ani.
Administratorii sunt reeligibili când prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Fiecare administrator va trebui sa depună o garanţie pentru administraţia sa,
prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobată de adunarea
generală a acţionarilor. Garanţia nu poate fi mai mică decât valoarea nominală a 10
acţiuni sau decât dublul remuneraţiei lunare.
Dacă administratorul este acţionar, garanţia se poate constitui, la cererea acestuia,
prin depunerea a 10 acţiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile şi se păstrează
la societate.
Garanţia se va depune înainte de preluarea funcţiei de către administrator; ea poate fi depusă şi de un terţ.
Dacă garanţia nu va fi depusă înainte de data preluării funcţiei, administratorul
este considerat demisionat.
Garanţia va fi depusă într-un cont bancar distinct, la dispoziţia exclusivă a
societăţii, şi va putea fi restituită administratorului numai după ce adunarea generală a
aprobat situaţia financiară al ultimului exerciţiu financiar în care administratorul a
îndeplinit această funcţie şi i-a dat descărcare.Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerţului, o dată
cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanţiei.
Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administraţie este necesară prezenţa a
cel puţin jumătate din numărul administratorilor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
un număr mai mare.
Deciziile în consiliul de administraţie se iau cu majoritatea absolută a membrilor
prezenţi.
Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de
direcţie, compus din membri aleşi dintre administratori, fixându-le în acelaşi timp şi
remuneraţia.
Deciziile comitetului de direcţie se iau cu majoritatea absolută a voturilor
membrilor săi.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Comitetul de direcţie este obligat să prezinte, la fiecare şedinţă a consiliului de
administraţie, registrul său de deliberări.
În comitetul de direcţie votul nu poate fi dat prin delegaţie.
Numirea funcţionarilor societăţii se face de către consiliul de administraţie, dacă
în actul constitutiv nu se prevede altfel.
Nimeni nu poate funcţiona în mai mult de trei consilii de administraţie
concomitent.
La şedinţele consiliului de administraţie vor fi convocaţi şi cenzorii.
La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde ordinea
deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate.
III. 2. 7. Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii
Societatea pe acţiuni va avea trei cenzori şi tot atâţia supleanţi, dacă prin actulconstitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor
trebuie sa fie impar.
Cenzorii se aleg la început de adunarea constitutivă. Durata mandatului lor este de
3 ani şi pot fi realeşi.
Cenzorii trebuie să-şi exercite personal mandatul lor.
Cel puţin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau
expert contabil.Cenzorii sunt obligaţi să depună a treia parte din garanţia cerută pentru
administratori.
Cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert contabil sau contabil
autorizat, care poate fi terţ ce exercită profesia individual ori în forme asociative.
Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de
cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror
angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator, care potrivit legii,
sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de
mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege.
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate, au
atribuţii de control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice,
cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.
Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin actul constitutiv
sau de adunarea generală care i-a numit.
În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a
unui cenzor, supleantul cel mai în vârsta îl înlocuieşte.
Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă
situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din
urmă sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conformregulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
Despre toate acestea, precum şi asupra propunerilor pe care le vor considera
necesare cu privire la situaţiile financiare şi repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta
adunării generale un raport amănunţit.
Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale dacă acestea sunt
însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.
Cenzorii sunt obligaţi, de asemenea:a) să facă, în fiecare lună şi pe neaşteptate, inspecţii casei şi să verifice existenţa
titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune ori
depozit;
b) să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată de
administratori;
c) să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare, putând face să se insereze în
ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;
d) să constate o regulată depunere a garanţiei din partea administratorilor;
a) să vegheze ca dispoziţiile legii şi ale actului constitutiv să fie îndeplinite de
administratori şi lichidatori.
III. 2. 8. Societăţile în comandită pe acţiuni - aspecte generale
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Societatea în comandită pe acţiuni este societatea constituită prin asocierea mai
multor persoane, care participă la formarea capitalului social prin anumite contribuţii
reprezentate prin acţiuni, în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale, pentru
realizarea unor beneficii şi împărţirea lor şi care răspund pentru obligaţiile sociale,
nelimitat şi solidar, în cazul asociaţilor comanditaţi, respectiv numai până la concurenţa
capitalului social subscris, în cazul asociaţilor comanditari.
Societatea în comandită pe acţiuni este reglementată de dispoziţiile referitoare la
societăţile pe acţiuni, cu câteva excepţii. Sunt două categorii de asociaţi, cei comanditaţi,
care răspund pentru obligaţiile lor sociale în mod nelimitat şi solidar, şi cei comanditari,
care răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris după cum rezultă din
însăşi definiţia societăţii în comandită pe acţiuni.
Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţicomanditaţi.
Asociaţilor comanditaţi li se vor aplica dispoziţiile prevăzute la art. 80-83, iar
asociaţilor comanditari cele din art. 89 si 90 ale Legii nr. 31/1990, aşa cum este prevăzut
pentru societatea în nume colectiv şi pentru societatea în comandită simplă.
În societatea în comandită pe acţiuni, administratorii vor putea fi revocaţi de
adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru
adunările extraordinare.Adunarea generală alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat
sau care a încetat exercitarea mandatului său.
Numirea trebuie aprobată şi de ceilalţi administratori, dacă sunt mai mulţi.
Noul administrator devine asociat comanditat.
Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat faţă de terţi pentru
obligaţiile pe care le-a contractat în timpul administraţiei sale, putând însă exercita
acţiune în regres împotriva societăţii.
Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările
adunărilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă posedă acţiuni ale societăţii.
III. 2. 9. Societăţile cu răspundere limitată - aspecte generaleSocietatea cu răspundere limitata este acea societate constituita pe baza deplinei
încrederi, de către una sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor şi care răspund
pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor.
Numărul maxim al asociaţilor este de 50 persoane. Capitalul social nu poate fi
mai mic de 2 milioane lei iar părţile sociale nu pot avea o valoare mai mica de 100 de mii
lei. Capitalul unei societăţi cu răspundere limitată este divizat în părţi sociale.
Adunarea asociaţilor la o SRL are următoarele obligaţii principale:
a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizat profitul net;
b) să îi desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi să le dea descărcare
de activitatea lor, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta
nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite
societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;d) să modifice actul constitutiv.
Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel
puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.
Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul
social, vor putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.
Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa
unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziuafixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a
ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de
administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să
facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane
fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.
Dacă numărul asociaţilor trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este
obligatorie.
Dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor
din societăţile cu răspundere limitată.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost
aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile precedente nu
sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz,
societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ
contabil aprobat.
În cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului
succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi
maximul legal.
III. 2. 10. Modificarea actului constitutiv
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale adoptată în
condiţiile legii sau printr-un act adiţional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti.
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci
când are ca obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui teren;
b) modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publicăDupă înregistrarea în registrul comerţului, actul modificator se trimite, din oficiu,
Monitorului Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, de către registrul
comerţului, pe cheltuiala societăţii.
III. 2. 11. Reducerea sau majorarea capitalului social Capitalul social poate fi redus prin:
a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de
pierderi, prin:
a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
b) restituirea către acţionari a unei cote-parţi din aporturi, proporţională cu
reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din
ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea
valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar sau în
natură. Societatea cu răspundere limitată îşi va majora capitalul social, cu respectarea
dispoziţiilor privitoare la constituirea acestei societăţi.
III. 2. 12. Excluderea si retragerea asociaţilor Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată:a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Aceste dispoziţii se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.
Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a
oricărui asociat.
Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu
răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul
unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri atribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin
acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de
tribunal.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
III. 2. 13. Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale III. 2. 13. 1. Dizolvarea societăţilor Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizareaacestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice,
precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
Societatea pe acţiuni se dizolvă:
a) în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 1531 al Legii nr. 31/1990;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal.
Societatea în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se dizolvă:
a) în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 153 (vezi nota 1) al Legii nr.
31/1990;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal.Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită
acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
Dispoziţiile aliniatelor precedente se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau
în comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României cu excepţia cazului trecerii timpului stabilit
pentru durata societăţii.
1 Art. 153 (1) Dacă administratorii constată că în urma unor pierderi activul net, determinat ca diferenţăîntre totalul activelor şi datoriile societăţii, reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social,vor convoca adunarea generală extraordinară, pentru a hotărî reîntregirea capitalului, reducerea lui lavaloarea rămasă sau dizolvarea societăţii.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are
loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri
prevăzute de lege.
Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni; în
caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au
întreprins.
Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are
efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României.
La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al
registrului comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii, în cazurile în
care:a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale,
situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului
comerţului;
c) societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu social cunoscut ori nu
îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut sau nu au
domiciliu ori reşedinţă cunoscută;d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii.
Hotărârea tribunalului, prin care s-a pronunţat dizolvarea se înregistrează în
registrul comerţului, se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva
societăţii.
Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în
termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii în condiţiile legii.
Pe data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis dizolvarea, societatea
va fi radiată din oficiu din registrul comerţului
III. 2. 13. 2. Fuziunea şi divizarea societăţilor
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Fuziunea se face prin absorbţia unei societăţi de către o altă societate sau prin
contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşi
încetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţa.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care îşi
încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau
societăţile beneficiare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în
schimbul atribuirii de acţiuni sau de părţi sociale ale acestora către asociaţii societăţii care
încetează.
În baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintre societăţile
care participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect
de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:a) forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor participante la
operaţiune;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăţilor
beneficiare;
d) modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care
acestea dau dreptul la dividende;e) raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale;
h) data situaţiei financiare de fuziune/divizare, dată care va fi aceeaşi pentru toate
societăţile participante;
i) orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune.
Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, la data înmatriculării în
registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind
majorarea capitalului social al societăţii absorbante.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
În cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este
ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire,
drepturile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţi
astfel înfiinţate.
III. 2. 14. Lichidarea societăţilor comerciale Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul
constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul
lor, cu excepţia cazurilor de fuziune sau divizare totală a societăţii;
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act
ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija
lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate înMonitorul Oficial al României.
Se mai aplică societăţilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin
lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii
persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi persoane fizice ale societăţii lichidatoare
trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii.
Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu
administratorii societăţii să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate
situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii şi să le semneze.
Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii,
registrele ce li s-au încredinţat de administratori şi actele societăţii. De asemenea, ei vor
ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor.
Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.
În afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerută pentru
numirea lor, lichidatorii vor putea:a) să dea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;
b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare;
c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii;
vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
d) să facă tranzacţii;
e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al
debitorilor, dând chitanţă;
f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să
îndeplinească orice alte acte necesare.
Ei nu pot însă, în lipsă de dispoziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de
numire, să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu vor fi autorizaţi de
instanţă, cu avizul cenzorilor.
Asociaţii vor putea cere însă ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii
şi Consemnaţiuni ori la o societate bancară sau la una dintre unităţile acestora şi să se
facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă,
afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadentesau care vor ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din
cuantumul lor.
Lichidatorii care probează, prin prezentarea situaţiei financiare anuale, că
fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie
să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat
integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaţi potrivit formei societăţii, să le procure
sau, dacă sunt debitori faţă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erauobligaţi în calitate de asociaţi.
Lichidatorii care au achitat datoriile societăţii cu proprii lor bani nu vor putea să
exercite împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţineau creditorilor
plăţii.
Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării.
Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea
societăţii din registrul comerţului.
După aprobarea socotelilor şi terminarea repartiţiei, registrele şi actele societăţii în
nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare
vreunuia dintre asociaţi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
În societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, acestea (cf. art. 72 al. 1 lit.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
a-f) vor fi depuse la registrul comerţului la care a fost înregistrată societatea, unde orice
parte interesată va putea lua cunoştinţă de ele, cu autorizarea judecătorului delegat, iar
restul actelor societăţii vor fi depuse la Arhivele Naţionale.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
IV. PROCEDURA INSOLVENŢEI
IV. 1. Aspecte generale
În ceea ce priveşte procedura insolvenţei reglementată de Legea 85/2006distingem 2 tipuri de proceduri şi anume :
- procedura generală
- procedura simplificată
Potrivit dispoziţiilor art.1,alin.1 din Legea 85/2006 procedura generală se aplică
următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă,
cu exceptia celor prevăzuţi la alin.2,lit.c) şi d) :
1. societăţile comerciale;
2. societăţile cooperative;
3. organizaţiile cooperatiste:
4. societăţile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6.orice altă persoană juridică de drept privat care desfasoara si activitaţi
economice;
Potrivit art.1 alin.2 din Legea 85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor
aflaţi în stare de insolvenţă care se incadrează în una din următoarele categorii:a) comercianţi , persoane fizice, acţionand individual;
b) asociaţii familiale;
c) comercianţii carora li se aplica procedura generala si indeplinesc una din
urmatoarele condiţii:
1.nu deţin nici un bun in patrimoniu lor;
2.actele constitutive sau doumentele contabile nu pot fi gasite;
3.administratorul nu poate fi gasit;
4.sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comer ţului;
d) debitorii carora li se aplica procedura generala, care nu au prezentat
documentele prevazute la art.28 alin.1 lit.b),c),e) si h) in termenul prevazut de
lege;
e) societăţile comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
f) debitorii care şi-au declarat prin cererea introductivă inten ţia de intrare în
faliment sau care nu sunt indreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare
judiciară prev.de Legea 85/2006;
Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată
prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.Insolvenţa
este prezumată ca fiind vădită dacă debitorul, după 30 de zile de la scadenţă nu îsi
plăteşte datoriile faţă de unul sau mai multi creditori.Insolvenţa este iminentă dacă se
dovedeşte că debitorul nu are disponibil la data scadentă pentru a putea plăti datoriile
exigibile angajate .
Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat în insolvenţă.
Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin legea menţionată, inclusiv cele privind notificările, convocările si comunicările de acte făcute de administratorul judiciar
şi/sau lichidator vor fi suportate din averea debitorului.
În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare,
constituit prin :
a) majorarea cu 20% a taxelor percepute de oficiile registrului comerţului pentru
operaţiunile de înregistrare ;
b) majorarea cu 20% a taxelor percepute pentru operaţiunile de înregistrare înregistrul societăţilor agricole şi în registrul asociaţiilor si fundaţiilor a asociaţiilor şi
fundaţiilor ce desfasoară activităţi economice ;
Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic,
administratorul judiciar şi lichidatorul.
IV. 2. Procedura insolvenţei
Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau
de către creditori si de orice alte persone sau instituţii prevăzute expres de lege. Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare va putea introduce cerere împotriva entităţilor aflate sub
supravegherea şi controlul acestora, care, potrivit datelor de care dispun, îndeplinesc
criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevăzute de
prezenta lege.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
IV. 2. 1. Cererea debitorului Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere
pentru a fi supus dispozitiilor legii insolventei , în termen de maximum 30 de zile de la
apariţia stării de insolvenţă
C ererea debitorului va trebui sa fie însoţită de următoarele acte:
a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare
pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii ;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi
băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona
datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora:
certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate saucontestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în
cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada
de observaţie ;
f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor
cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
h) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura
simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin
lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această
declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului de 10 zile, se prezumă că
debitorul este de acord cu inţierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru
reorganizarea activităţii. j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar sau certificată de
avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul
registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege
într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
k) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar sau certificată de
avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals sau pentru
infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr.21/1996 şi că administratorii, directorii şi /
sau asociaţii nu au fost condamnaţi definitivi pentru brancrută frauduloasă, gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, inşelăciune, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori
infracţiuni prevăzute în Legea nr.21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.
l) Un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor
mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Dacă debitorul nu dispune, în momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre
informaţiile arătate la lit.a)-f) si h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, întermen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi considerată o recunoaştere a stării
sale de insolvenţă şi în acest caz judecătorul-sindic va dispune intrarea în procedura
simplificată.
Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare judiciară ale debitorilor, care
în ultimii 5 ani, precedenţi hotărării de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei
astfel de proceduri.
IV. 2. 2. Cererile creditorilor
Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate
introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat de insolvenţă din
cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:
a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă, acestea trebuie să aibă un
cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile
legii şi calculate la data formulării cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum minim de 10.000 lei
( RON )calculat la data formulării cererii introductive;
După înregistrarea unei cereri introductive, repartizarea cauzei se realizează
potrivit art.53 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod
aleatoriu, în sistem informatizat.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe
rol, cu acelaşi obiect vor fi conexate la primul dosar.
IV. 2. 3. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii
Dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite de lege, judecătorul-
sindic va pronunţa după caz o încheiere de deschidere a procedurii generale sau de intrare
în procedura simplificată. Prin aceeaşi încheiere, judecătorul-sindic dispune ca
administratorul judiciar, sau după caz lichidatorul să facă notificările către toţi creditorii
debitorului şi Oficiului Registrului Comer ţului sau, după caz, registrului societăţilor
agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat. Notificarea se
publică într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă . În cazul
în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 de zile de la notificare,
judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţiadministratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în
urma căreia va soluţiona, deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile.
La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au
introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult
10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi
admisă. Daca cererea va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele
suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă vafi respinsă.
În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul-sindic va
comunica cererea, în copie, debitorului. Debitorul are posibilitatea ca în termen de 10 zile
de la primirea acesteia, să conteste sau să recunoască existenţa stării sale de insolvenţă. În
cazul în care alege calea contestaţiei judecătorul-sindic este chemat să o soluţioneze:
- în cazul în care stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge
contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţă.
- dacă stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea
creditorilor , aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
Dacă debitorul nu contestă în termen de10 zile că ar fi in stare de insolvenţă şi îsi
exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea judecătorul-sindic va da o sentinţă de
deschidere a procedurii generale. Dacă din declaraţia debitorului rezultă că el se
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
încadrează în una din categoriile prevăzute la art.1 alin.2 sau a mai beneficiat de
reorganizare în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii, se va pronunta o sentinţă de
deschidere a procedurii simplificate.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul sindic va desemna
un administrator judiciar, iar in cazul procedurii simplificate un lichidator provizoriu.
În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună
la dosarul cauzei actele şi informaţiile menţionate de art. 28 alin. (1) din Legea nr.
85/2006.
De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau
extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.De
asemenea, deschiderea procedurii suspendă orice termen de prescripţie a unor astfel de
acţiuni.După ce s-a dispus deschiderea procedurii este interzis administratorilor
debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul
judecătorului-sindic, acţiunile sau părţile lor sociale sau de interes, deţinute la debitorul
care face obiectul acestei proceduri.
Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar sau, după
caz, lichidatorului, toate informaţiile cerute de acesta cu privire la activitatea şi averea sa,
precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 dezile anterioare deschiderii procedurii.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi
corespondenţa emise de debitor, administrator judiciar sau lichidator vor cuprinde în mod
obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limba română, engleză şi franceză, menţiunea „în
insolvenţă, in insolvency, en procedure collective”. După intrarea în reorganizarea
judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în aceleaşi condiţii, menţiunea
„în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement ” sau, după caz, „în
faliment, in brankruptcy, en faillite”. După intrarea în procedura simplificată se va face
aceeaşi menţiune ca la faliment.
Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar , pot oricând adresa
judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca
justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
unui plan raţional de activitate. Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile
cererea, într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi
administratorul special.
Judecătorul sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil
în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al său sau al administratorului
judiciar/lichidatorului.
După deschiderea procedurii de insolvenţă, administratorul judiciar sau dupa caz
lichidatorul va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de
judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport
amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului,
cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
În cel din urmă caz, raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitoruluiîn procedura generală va fi supus aprobării adunării generale a creditorilor la prima
şedinţă a acesteia. Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea
acestui raport, publicarea unui anunţ referitor la raport în Buletinul proceduilor de
insolvenţă, cu indicarea datei şedinţei adunării creditorilor, într-un termen de maxim 10
zile de la prima sedinţă a adunării generale a creditorilor. În această şedinţă se va supune
spre vot propunerea administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului
creditorilor referitor la aceasta.Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului la sediul
său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi
la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi
comunicată debitorului.
În baza hotărârii adunării generale a creditorilor de aprobare a raportului,
judecătorul sindic va decide, prin sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.
IV. 2. 4. Planul de reorganizare
Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în
condiţiile de mai jos:
a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor în termen de
30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta sau dacă procedura a fost
deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori potrivit art.33, alin.6;
b) administratorul judiciar , de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui
termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor, cu condiţia să îşi fi
manifestat această intenţie până la votarea raportului asupra cauzelor şi imprejurărilor
care au dus la apariţia insolvenţei debitorului;
c) unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea
totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv în termen de 30 de zile de la data afişării
tabelului definitiv al creanţelor şi care şi-au anunţat această intenţie până la votarea
raportului menţionat la lit.b;
În cazul nerespectării termenelor sus-menţionate, sancţiunea aplcabilă este
decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reoganizare şi înconsecinţă trecerea la faliment.
Planul va putea sa preveda: fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului,
fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante.
Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5
ani anterior formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în
baza legii şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru
infracţiunile prevăzute de Legea concurenţei 21/1996 sau ai căror administratori, directorişi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni
de fals ori infracţiuni prevăzute în Legeanr. 21/1996, în ultimii 5 ani anterior deschiderii
procedurii.
Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu un tabel de creanţe în care
sunt incluse cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de
creanţe pe care debitorul se obligă să le platească acestora şi termenele la care debitorul
urmeaza să plătească aceste sume .
Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data
confirmării.
Planul de reorganizare va menţiona:
a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, in sensu legii;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii
din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi
descărcaţi de răspundere;
d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în
comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de
faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la oficiul
registrului comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată
debitorului prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului
creditorilor.
După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar convocarea adunării generale a creditorilor si a debitorului într-un termen cuprins între
20 si 25 de zile, dar nu mai devreme de afişarea tabelului definitiv al creanţelor.
Judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar, ca în termen de 5 zile de
la admitere să fie publicat un anunţ referitor la propunerea planului în Buletinul
procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cănd se va vota cu
privire la plan şi a faptului că este admisibilă votarea prin corespondenţă, precum şi a
datei de confirmare a planului, care va avea loc în maximum 15 zile de la data exprimăriivotului asupra planului.
Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună
originalele la administrator cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea
votului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a vota.
Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă
despre plan şi data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura
posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.
Când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este
reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte
părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul falimentului,
planul confirmat va fi socotit ca o hotărăre definitivă si irevocabilă împotriva debitorului.
Pentru executarea silită titlu executoriu îl va reprezenta sentinţa de confirmare a planului.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
. IV. 2. 5. Reorganizarea
Scopul procedurii reorganizării este redresarea activităţii debitorului şi plata
creanţelor creditorilor.
În urma confirmării de către judecătorul-sindic a unui plan de reorganizare,
debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în
conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, ,
după caz :
- încheierea procedurii insolvenţei si reiserţia debitorului în activitatea comercială;
sau
- reorganizarea să înceteze şi să se treacă la faliment.
Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub
supravegherea administratorului judiciar. IV. 2. 6. Falimentul Procedura falimentului are ca scop transformarea în bani a bunurilor din
patrimoniul debitorului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. Ea constă într-un
ansamblu de acte şi operaţiuni care privesc stabilirea masei active, stabilirea masei
pasive, efectuarea lichidării bunurilor din patrimoniul debitorului şi distribuirea sumelor
realizate prin lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului.
Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele
cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată ;
b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului
de deschidere a procedurii , a contestat că ar fi în stare de insolvenţă iar contestaţia a fost
respinsă de judecătorul sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de
reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan dereorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile
stipulate prin planul confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul
reorganizării aduce pierderi averii sale;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea
în faliment a debitorului.
Prin hotărărea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va
pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) în cazul prcedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi
stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin
hotărâre a Guvernului;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lihidator al
administratorului judiciar desemnat;
d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de
predare a gestiunii averii de la debitor/administrator judiciar către lichidator, împreună culista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii;
e) întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în
termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a
unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data
intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
f) notificarea intrării în faliment.
După intrarea în faliment în procedura generală, lichidatorul va trimite onotificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administrator judiciar,
debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole
unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele
bugetare, născute după data deschiderii procedurii sau al căror cuantum a fost modificat
faţă de tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată din planul de
reorganizare, ca urmare a plăţilor făcute dupa data deschiderii procedurii.
În cazul întrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii
creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în
planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.
IV. 2. 7. Măsuri premergătoare lichidării
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa
comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele,
mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
Când debitorul are bunuri şi în alte judeţe, documentele întocmite de alte
tribunale, certificând că sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.
În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul va lua măsurile necesare pentru
conservarea bunurilor.
Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul
va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri el
va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faţă
şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă debitorul nu se va
prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.Lichidatorul, pe măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind
depozitarul lor judiciar.
Inventarul va trebui să descrie toate bunurile debitorului chiar şi pe cele nepuse
sub sigiliu, şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. Cu aprobarea
comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert evaluator, pe cheltuiala averii
debitorului, pentru evaluarea bunurilor.
Actul de inventar va fi semnat de lichidator si de debitor, dacă participă lainventariere, prin administratorul special.
IV. 2. 8. Efectuarea lichidării Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub
controlul judecătorului-sindic.
Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcţionare sau
individual. Bunurile pot fi vândute prin licitaţie publică, prin negociere directă sau o
combinaţie a celor două. Lichidatorul la recomandarea comitetului creditorilor va propune metoda de vănzare, iar aceasta va fi supusă spre aprobare adunării generale a
creditorilor.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Lichidatorul va angaja, în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau
juridică, sau va utiliza un evaluator propriu, ce va evalua bunurile din averea debitorului,
în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
În caz de necesitate sau utilitate învederată a vânzării în bloc, lichidatorul va
prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate, descrise şi evaluate
bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se şi sarcinile de care, eventual,
sunt grevate, însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. O copie de pe raport va
fi depusă la grefa tribunalului, unde va putea fi studiată de orice parte interesată.
Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor în termen de maximum
20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor, înştiinţându-i pe aceştia despre
posibilitatea studierii raportului şi a procesului verbal al sedinţei comitetului creditorilor
privind raportul.Dacă adunarea generală a creditorilor aprobă raportul, judecătorul-sindic va da,
printr-o încheiere, dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare,
în condiţiile propuse prin raport.
Aceste prevederi se aplică, în mod corespunzător, şi pentru autorizarea vânzării în
bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane.
Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată
de adunarea generală a creditorilor .Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren
şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat
şi să indice pasul de supraofertare.
Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare; sumele realizate din
vânzări vor fi depuse în contul prevăzut de lege şi recipisele vor fi predate judecătorului-
sindic. În cazul vănzării la licitaţie, procesul verbal de adjudecare constitue titlu de
proprietate.
IV. 2. 9. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării
Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în
favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare, ori drepturi de
retenţie, de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi
plata retribuţiilor persoanelor angajate în condiţiile legii;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările
şi penalităţile de orice fel; precum şi cheltuielile.
La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta
comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea
de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata retribuţiei
sale şi a celorlalte cheltuieli, prevăzute de lege. Împotriva raportului şi planului orice
creditor poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la afişare.
Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege,inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea
debitorului precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate conform legii;
2. creanţele izvorăte din raporturi de muncă ;
3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate
de instituţiile de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din
continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
4. creanţele bugetare;5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor
obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate
asigurării mijloacelor de existenţă;
6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea
debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente,
cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din
chirii;
8. alte creanţe chirografare;
9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar
deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea
generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate
proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă.
Titularii de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după ce
creanţele din categoria ierarhic superioară au fost integral achitate.
După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune
judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe
acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa
tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen demaximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la
raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
IV. 3. Închiderea procedurii
O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de
plan va fi închisă, printr-o sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată
asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine
faliment, aceasta va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când
toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile
nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-
sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura şi, după caz, dispunând radierea
societăţii comerciale.
Efectele închiderii procedurii :
- judecătorul sindic, administratorul/ lichidatorul precum şi toate persoanele care
i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură,
debitor si averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.
- debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de
intrarea in faliment, cu condiţia să nu fie găsit vinovat de săvăşirea infracţiunilor de
brancrută frauduloasă sau de plată ori transferuri frauduloase;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
IV.4. Răspunderea membrilor organelor de conducere Judecătorul-sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a
lichidatorului, ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de
insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul
societăţii sau de conducere - administratori, directori, cenzori şi orice altă persoană -
care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre
următoarele fapte (art.138, alin.1):
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel
al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod
vădit, persoana juridica la încetarea de plăţi;d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile
sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit, în
mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mjloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridce fonduri, în
scopul întărzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu
preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
În caz de pluralitate răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 este
solidară, dacă apariţia stării de insolvenţă este contemporană sau anterioară perioadei de
timp în care şi-au exercitat mandatul sau a deţinut poziţia care ar fi putut cauza
insolvenţa.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
V. CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE.
V. 1. Consideraţii generale
În conţinutul sintagmei "contracte comerciale" legiuitorul român de la 1887 aînţeles să includă:
• Vânzarea-cumpărarea comercială - (art. 60-73 C. com.);
• Reportul - (art. 74-76 C. com.);
• Contul curent - (art. 370-373 C. com.);
• Mandatul - (art. 374-393 C. com.);
• Comisionul - (art. 405-412 C. com.);
•
Transportul - (art. 413-441 C. com.);Pe cale de consecinţă, sfera sintagmei "contract comercial" s-a lărgit, incluzând şi
alte contracte, cum sunt cele bancare (contractul bancar de depozit de fonduri, contractele
de credit, contractul de card bancar etc.), contractul de consignaţie, contractul de leasing,
contractele de bursă etc.
Toate contractele comerciale sunt supuse condiţiilor de validitate cerute de art.
948 C. civ.:
• Consimţământul valabil al părţii care se obligă;
• Capacitatea de a contracta;
• Un obiect determinat şi licit;
• O cauză legitimă.
V. 2. Contractul de vânzare-cumpărare comercială
Din punct de vedere al fizionomiei sale structurale, vânzarea-cumpărarea
comercială este similară vînzării-cumpărării civile, ambele fiind contracte prin
intermediul cărora se transmite, în schimbul unui preţ, proprietatea asupra unui lucru.
Principala trăsătură caracteristică a vânzării-cumpărării comerciale o constituie
intenţia de revânzare: cumpărarea este făcută cu scopul revânzării ori închirierii, iar
vânzarea este precedată de o cumpărare făcută în scop de revânzare.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Întrucât Codul comercial român nu oferă o definiţie a contractului de vânzare-
cumpărare comercială , prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 C. Com., care statuează că acolo
unde legea comercială nu dispune se va aplica legea civilă, contractul va fi definit pe baza
dispoziţiilor Codului Civil: „vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă
între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi
preţul lui”.
V. 2. 1. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare comercialăsunt:
1. este un contract bilateral (sinalagmatic) dând naştere la obligaţii reciproce
între părţi;
2. este un contract cu titlu oneros, prin încheierea lui fiecare parte urmărind
obţinerea unei contraprestaţii, a unui folos patrimonial;
3. este un contract comutativ, pentru că fiecare parte cunoaşte de la început
existenţa şi întinderea prestaţiei la care se obligă;
4. este un contract consensual , întrucât se încheie pe baza simplului acord de
voinţă al părţilor contractante;
5. este un contract translativ de proprietate, prin intermediul acestuia
transmiţându-se dreptul de proprietate.
V. 2. 2. Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare sunt:
1. consimţământul părţilor . Acordul de voinţă al părţilor (consimţământul),în sensul transmiterii de la vânzător la cumpărător a dreptului de proprietate asupra unui
bun, în schimbul preţului trebuie sa fie liber şi neviciat.
2. capacitatea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare comercială.
Încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare comercială este condiţionată şi
de existenţa capacităţii cerută de lege pentru părţile contractante: capacitatea de folosinţă
şi capacitatea de exerciţiu.
3. obiectul contractului de vânzare-cumpărare comercială. Caracterul
bilateral al contractului de vânzare cumpărare comercială face ca acesta să dea naştere la
obligaţii în sarcina ambelor părţi, fiecare obligaţie având ca obiect o anumită prestaţie:
obligaţia vânzătorului – lucrul vândut, iar obligaţia cumpărătorului – preţul.
4. cauza legitimă .
V. 2. 3. Obligaţile părţilor în contractul de vânzare-cumpărare comercială sunt:
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
1. obligaţia vânzătorului este aceea de a pune la dispoziţia cumpărătorului
bunul cumpărat, conservat şi păstrat până la momentul predării şi să-l garanteze de
evicţiune şi de viciile bunului pe cumpărător.
2. obligaţia cumpărătorului e aceea de a plăti preţul.
V. 3. Contractul de leasing
Potrivit O. G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
cu completările şi modificările ulterioare, prin termenul de leasing sunt desemnate
operaţiunile „prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă
determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte parţi,
denumită utilizator, la solicitarea acesteia, în schimbul unei plaţi periodice, denumită rată
de leasing , iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respectedreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing
ori de a înceta raporturile contractuale“. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea
bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă parţile convin astfel şi dacă sunt
achitate toate obligaţiile asumate în contract.
Tipuri de contracte de leasing
A. Contract de leasing financiar
Conform Legii nr. 571/2003 – Codul Fiscal, contractul de leasing financiar este
un contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
- riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului – obiect al
contractului – sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing
produce efecte;
- prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului, către utilizator
la momentul expirării contractului;
- perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului,
perioada de leasing incluzând orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi
prelungit.
B. Contract de leasing operaţional
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Contractul de leasing operaţional este definit ca fiind orice contract de leasing
încheiat între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing
financiar.
C. Contract de leasing intern
Contractul de leasing, financiar sau operaţional, încheiat între doi rezidenţi.
D. Contract de leasing extern (cross-border)
Contractul de leasing, financiar sau operaţional, încheiat între un
locator/finanţator non-rezident şi un utilizator rezident.
Operaţiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin
imobile prin destinaţie, precum şi bunuri mobile, aflate în circuitul civil, cu excepţia
înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor,
a drepturilor de autor şi a bunurilor necorporale.Locatorul (societatea de leasing2) achizitionează bunurile de care are nevoie
utilizatorul pentru a i le transmite în locaţiune. În acest sens, utilizatorul prezintă
societaţii de leasing o ofertă fermă, lista cuprinzând bunurile care vor constitui obiectul
contractului de leasing şi acte care să evidenţieze situaţia sa financiară.
De regulă, bunul este cumpărat de la un terţ furnizor, cu excepţia cazului în care
societatea de leasing deţine şi această calitate. La expirarea duratei contractului,
utilizatorul poate fie să cumpere bunul, fie să reînnoiască închirierea pentru o nouă perioadă de timp, fie să restituie bunul către locator (societatea de leasing).
Contractul de leasing trebuie să cuprindă pe lângă părţile contractante:
- locatorul/finanţatorul;
- utilizatorul;
cel puţin următoarele elemente:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau
operaţional; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile
de identificare a acestuia;
2 Societăţile de leasing sunt societăţi comerciale care au ca obiect principal de activitate desfăşurareaoperaţiunilor de leasing şi au un capital social minim, subscris şi vărsat integral în numerar, la înfiinţare,egal cu echivalentul în monedă naţională – leu – a sumei de 200.000 euro.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
c) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
prevăzute la alin.(1), următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.”
Părţile pot conveni şi alte clauze dar, contractul de leasing nu se poate încheia pe
un termen mai mic de un an. Contractele de leasing constituie titlu executoriu, dacă
utilizatorul nu predă bunul în următoarele situaţii:
- la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea
cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
- în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Obligaţiile părţilor în cadrul unei operaţiuni de leasing
Locatorul/finanţatorul se obligă:a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a allege furnizorul de bunuri,
potrivit intereselor sale;
b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile
expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de
utilizare asupra programului pentru calculator;
c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia,
în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului
de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare
asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita
acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
d) să respecte dreptul de opţiune a locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul,
de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta
raporturile contractuale;
e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile
în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin
contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.
Utilizatorul se obligă:
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare
agreate cu furnizorul;
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să
asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing, decât
cu acordul finanţatorului;
d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de
leasing, asigurări, impozite, taxe - în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
e) să suporte cheltuielile de întreţinere precum şi orice alte cheltuieli aferente
bunului sau din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţiicontrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii
săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi
continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii
contractului de leasing;
g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului
de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a
dreptului de proprietate, venită din partea unui terţ;
i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract, fără
acordul locatorului/finanţatorului;
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
În cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în
contract şi nu vor fi limitate doar la prevederile menţionate deja.
În temeiul contractului de leasing utilizatorul are următoarele drepturi:
a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea,
calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie,
locatorul/finanţatorul fiind exonerate de orice răspundere;
b) de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.
Drepturile reale ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de
leasing sunt opozabile judecătorului-sindic, în situaţia în care utilizatorul se află în
insolvenţă, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006. Dacă utilizatorul se află în
dizolvare şi/sau lichidare, aceleaşi dispoziţii se aplică şi lichidatorului numit potrivitLegii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Răspunderea părţilor
În cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat
cu furnizorul şi/sau în contractul de leasing, sau dacă se află în stare de reorganizare
judiciară şi/sau faliment, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de
leasing cu daune-interese.
Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu
execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive,
calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are
dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie
bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului
de leasing.
Dacă locatorul/finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune al
locatarului/utilizatorului, aşa cum este prevăzut în prezenta ordonanţă,
locatorul/finanţatorul datorează daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin
încălcarea acestei obligaţii, iar instanţa judecătorească învestită cu stabilirea daunelor-
interese va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
5/12/2018 Curs - Dreptul Comercial - Lector Univ. Drd. Alunica MORARIU - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/curs-dreptul-comercial-lector-univ-drd-alunica-morariu 34
Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul/finanţatorul înstrăinează
bunul, respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru
calculator altei societăţi de leasing, dobânditorul este legat de aceleaşi obligaţii
contractuale ca şi locatorul/finanţatorul care a înstrăinat bunul, respectiv transmiţătorul
care a cesionat dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator.
Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi
reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă
de terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea
locatarului/utilizatorului.