Curs Dogmaticu0102 - Partea a II-A
23
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU Una dintre problemele fundamentale ale credinlei cregtine in general qi a celei ortodoxe in special este cunoagterea lui Dumnezeu ca jintd qi finalitate a efortului uman spre viala veqnic6, conform spuselor SfAntului Evanghelist Ioan: ,,Aceasta este viala veqnic[: SI Te cunoascd pe Tine, singurul Dumnezeu adevira| gi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis'(Ioan 17. 3). Cunoaqterea lui Dumnezeu a constituit gi va constitui pentru totdeauna cel mai inalt pisc al frdmfintirilor gi cdutdrii umane, iar Sfinlii P[rin!i, in dorul lor nestins c6tre Dumnezeu\ a\ incercat aproape fiecare in parte gi toli laolalt[ sd descopere gi apoi sd facd cunoscute tuturor, mijloacele realizitrii acestui lel uman. Astfel, in Vialu lui Moise, Sfdntul Grigorie de Nyssa ne prezintf, prin Moise, inaintdnd pe Muntele Sinai, chipul omului credincios, care urcd neincetat in cunoagterea lui Dumnezeu' Trebuie precizatc6, Cunoagterea lui Dumnezeu de citre om, nu-i este necesard lui Dumnezeu, ci omului credincios, dornic sd-L cunoascd pe Acela, care din iubire l-a creat gi tot din iubire s-a intrupat,,pentru ca celce crede intr-insul sd nu piar[, ci s6 aib6 via[d veqnic6". Aceast[ cunoagtere ins[, nu este simpli qi nici lipsitd de riscuri, dacf, in metodele pe care le folosim, nu {inem cont, in primul r6nd, de posibilitdlile intelectuale modeste ale omului, iar in al doilea rdnd. de riscurile ce comportl abordarea unor mijloace neadecvate cunoaqterii lui Dumnezeu, dacd nu {inem cont de cele afirmate qi experiate antinomic de Sfin1ii Pf,rin{i, gi anume c5 Dumnezeu este ,,cognoscibil dar gi ,,necognoscibil" este ,,comunicabil, dar gi ,,incomunicabil, are ,,multe nume" dar este gi ,,fEri nume", etc. Aceste aspecte ale cunoagterii lui Dumnezeu se intemeiazd chiar pe Sf6nta Scripturd, care pe de o parte spune c5: ,,Fa{a Mea insl nu vei putea s-o vezi, cdci nu poate vedea omul fala Mea gi sd trdiascd"(legire, 33, 20), sau ,, p0 Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodati"(Ioan 1, l8), iar pe de altd parte, in Fiul Sdu, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea cunoaqterii celei mai presus de fire ,,Fiul Cel Unul- Ndscut, Care este in Sdnul Tatdlui, Acela L-a ldcut cunoscut", sau ,,Cel ce M-a vizut pe Mine a vdzut pe Tat51"(loan 14, 9). Prin textele de mai sus, Sffinta Scriptur[ ne confirmd invdldtura antinomicd a Sfinfilor P[rin!i, cd Dumnezeu nu poate fi cunoscut, dar gi posibilitatea cunoagterii lui Dumnezeu, dar aceasta numai, in, qi prin Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, intrupat. Prin urrnare, posibilitatea, dar gi garunlia cunoaqterii lui Dumnezeu, se fundamenteazdpe intruparea Fiului Sdu qi de revela{ia adusd de EI in lume. Ceea ce este foarte important de precizat este faptul cd efortul omului de cunoagtere a lui Dumnezeu are ca drept finalitate, desivdrqirea sa. Izvoarele cunoagterii lui Dumnezeu sunt Revelalia naturali qi Revelalia supranaturalS. Revela{ia naturald o avem in tot ce a creat Dumnezeu, in lumea externi gi internS. Ei ii corespund ca organe subiective de sesizare, puterile naturale de cunoagtere ale omului, cum e congtiin{a, o anumit[ intuilie gi mai ales rafiunea inleleasl ca dreapti judecat6. 1. Cunoagterea naturall gi supranaturall Citind cu ochii sufletului in cartea Crealiei, descifr[m cd existd un Creator atotdnlelept qi atotputernic al lumii. ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu qi facerea mdinilor Lui o vestegte tdria", spune psalmistul (Ps.18,1), iar Sfdntul Apostol Pavel zice: ,,Cele nevdzute ale lui Dumnezeu se v[d de la facerea lumii, in{elegdndu-se din ldpturi, adicl veqnica Lui putere gi dumnezeire" (Rom. I, 20)
-
Upload
ionut-si-georgiana -
Category
Documents
-
view
238 -
download
1
description
ii
Transcript of Curs Dogmaticu0102 - Partea a II-A
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
Una dintre problemele fundamentale ale credinlei cregtine in general qi a celei ortodoxe in
special este cunoagterea lui Dumnezeu ca jintd qi finalitate a efortului uman spre viala veqnic6,
conform spuselor SfAntului Evanghelist Ioan: ,,Aceasta este viala veqnic[: SI Te cunoascd pe Tine,
singurul Dumnezeu adevira| gi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis'(Ioan 17. 3).
Cunoaqterea lui Dumnezeu a constituit gi va constitui pentru totdeauna cel mai inalt pisc al
frdmfintirilor gi cdutdrii umane, iar Sfinlii P[rin!i, in dorul lor nestins c6tre Dumnezeu\ a\ incercat
aproape fiecare in parte gi toli laolalt[ sd descopere gi apoi sd facd cunoscute tuturor, mijloacele
realizitrii acestui lel uman.
Astfel, in Vialu lui Moise, Sfdntul Grigorie de Nyssa ne prezintf, prin Moise, inaintdnd pe
Muntele Sinai, chipul omului credincios, care urcd neincetat in cunoagterea lui Dumnezeu'
Trebuie precizatc6, Cunoagterea lui Dumnezeu de citre om, nu-i este necesard lui Dumnezeu,
ci omului credincios, dornic sd-L cunoascd pe Acela, care din iubire l-a creat gi tot din iubire s-a
intrupat,,pentru ca celce crede intr-insul sd nu piar[, ci s6 aib6 via[d veqnic6".
Aceast[ cunoagtere ins[, nu este simpli qi nici lipsitd de riscuri, dacf, in metodele pe care le
folosim, nu {inem cont, in primul r6nd, de posibilitdlile intelectuale modeste ale omului, iar in al doilea
rdnd. de riscurile ce comportl abordarea unor mijloace neadecvate cunoaqterii lui Dumnezeu, dacd nu
{inem cont de cele afirmate qi experiate antinomic de Sfin1ii Pf,rin{i, gi anume c5 Dumnezeu este
,,cognoscibil dar gi ,,necognoscibil" este ,,comunicabil, dar gi ,,incomunicabil, are ,,multe nume" dar
este gi ,,fEri nume", etc.
Aceste aspecte ale cunoagterii lui Dumnezeu se intemeiazd chiar pe Sf6nta Scripturd, care pe
de o parte spune c5: ,,Fa{a Mea insl nu vei putea s-o vezi, cdci nu poate vedea omul fala Mea gi sd
trdiascd"(legire, 33, 20), sau ,, p0 Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodati"(Ioan 1, l8), iar pe de altd
parte, in Fiul Sdu, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea cunoaqterii celei mai presus de fire ,,Fiul Cel Unul-
Ndscut, Care este in Sdnul Tatdlui, Acela L-a ldcut cunoscut", sau ,,Cel ce M-a vizut pe Mine a vdzut
pe Tat51"(loan 14, 9).
Prin textele de mai sus, Sffinta Scriptur[ ne confirmd invdldtura antinomicd a Sfinfilor P[rin!i,
cd Dumnezeu nu poate fi cunoscut, dar gi posibilitatea cunoagterii lui Dumnezeu, dar aceasta numai,
in, qi prin Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, intrupat. Prin urrnare, posibilitatea, dar gi garunlia
cunoaqterii lui Dumnezeu, se fundamenteazdpe intruparea Fiului Sdu qi de revela{ia adusd de EI in
lume.
Ceea ce este foarte important de precizat este faptul cd efortul omului de cunoagtere a lui
Dumnezeu are ca drept finalitate, desivdrqirea sa.
Izvoarele cunoagterii lui Dumnezeu sunt Revelalia naturali qi Revelalia supranaturalS.
Revela{ia naturald o avem in tot ce a creat Dumnezeu, in lumea externi gi internS. Ei ii corespund ca
organe subiective de sesizare, puterile naturale de cunoagtere ale omului, cum e congtiin{a, o anumit[
intuilie gi mai ales rafiunea inleleasl ca dreapti judecat6.
1. Cunoagterea naturall gi supranaturallCitind cu ochii sufletului in cartea Crealiei, descifr[m cd existd un Creator atotdnlelept qi
atotputernic al lumii. ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu qi facerea mdinilor Lui o vestegte tdria",
spune psalmistul (Ps.18,1), iar Sfdntul Apostol Pavel zice: ,,Cele nevdzute ale lui Dumnezeu se v[d de
la facerea lumii, in{elegdndu-se din ldpturi, adicl veqnica Lui putere gi dumnezeire" (Rom. I, 20)
Dar cunogtinla despre Dumnezeu dobdnditl din Revelalia natural[ este incompletI, neclard gi
nesigur[. De aceea, Dumnezeu ne-a invrednicit de o descoperire mai completd, mai directb qimai
sigur6 a Sa, adicd Revelalia supranaturald a Vechiului qi Noului Testament. Ea fereqte pe om sIconfunde pe Dumnezeu cu natura. Omul cunoagte cu ajutorul ei, ci existd un Dumnezeu deosebit de
naturS, un Dumnezeu personal care are o voie pe care gi-o face cunoscuti in mod direct prin cuvdntul
Sdu. Revelalia aceasta s-a fEcut prin prooroci gi a culminat in Iisus Hristos, in care Dumnezeu ne-a
venit pentru totdeauna in cea mai mare apropiere (Evrei I, 1).
Acestei Revelalii supranaturale ii corespunde in om un organ, de asemenea supranatural.
Acesta este credinfa, pe care o produce Dumnezeu prin Duhul Sfdnt, folosind gi puterea naturalS de
incredere gi de dreapti judecatl a omului. Primind Revela[ia supranaturalI prin credinld, omul cap[tlo cunogtin{E mai complet[ gi intru totul sigurd despre Dumnezeu gi despre voia Lui, iar dac6
inainteazl intr-o via{6 tot mai cur6{itd de patimi, tot mai virtuoasS, ajunge prin puterea Duhului Sf0nt
gi la o experienli a celor dumnezeiegti, care ne-au fost aduse de M0ntuitorul Iisus Hristos.Dupi
invdldtura ortodoxd, Dumnezeu este, pe de o parte, cognoscibil, iar pe de alt[ parte, necognoscibil. E
cognoscibil dupd lucr[rile sau energiile lui, prin care a creat, proniazd Si m6ntuieqte lumea qi e
necognoscibil gi cu totul transcendent dupd fiin{a Sa. Prin aceasta se impacl expresiile aparent
contradictorii ale Sfintei Scripturi, care afirm6 pe de o parte cd Dumnezeu ,,locuiegte in lumina
neapropiatl gi nu L-a vdzut nimeni dintre oameni, nici poate s6-L vad6" (I Tim.VI, 16), iar pe de altS
parte cd ,,Cuvdntul trup s-a Idcut gi am vdzut slava Lui, slav[ ca a unuia ndscut din Tatdl, plin de dar
qi de adev[r" (Ioan I, 14).
Aqa se explicd cd Sfinlii Pdrinli, pe de o parte, dau lui Dumnezeu o mullime de numiri gi-I
spun ,,Cel cu multe nume" (rofuurovupoO, iar pe de alti parte declar[ ci nu I se potriveqte nici un
nume gi-I spun ,,Cel frrd nume" (crvrrlvupoO. Prima numire se referd la lucririle Lui, care sunt multe
qi variate qi din aceastd cauzd Dumnezeu este cu multe nume. A doua numire se referd la fiinla luiDumnezeu, care rdm6ne necunoscut6. C6nd Dionisie Areopagitul se ocupd de lucrdrile dumnezeieqti,
scrie o carte intreagd ,,Despre numirile divine", iar cdnd se ocupf, cu fiin{a dumnezeiascS, scrie o altd
carte: ,,Teologia mistic6", in care aratd cd lui Dumnezei nu I se potriveqte nici un nume, nici un
atribut.
Astfel, pe de o parte spunem c[ Dumnezeu e existent[, via!f,, bundtate, etc., ca cel ce face
prin lucrgdrile Lui toate acestea, pe de alta ci nu e viat6, nu e bundtate, nu e existen!6, nu ca unul ce
nu are acestea, ci ca unul ce e mai presus de toate acestea. Deci altemdm teologia catafaticd sau
afirmativd cu cea apofaticd sau negativS.
Lucrf,rile lui Dumnezeu le cunoagtem fie din considerarea ralionali a aspectelor crealiei, care
sunt tot atdtea rezultate ale lucrdrilor lui Dumnezeu, fie prin credin!6, fie din trdirea lor, ca de pildd din
trdirea harului, care e lucrare dumnezeiascd, sau din vederea luminii dumnezeieqti, care de asemenea e
lucrare dumnezeiasc6.
Vederea deplind a lui Dumnezeu o vom avea in viata viitoare, dar experienla lucrurilordumnezeieqti se face de aici, printr-o via{6 induhovnicitd. lmportant este faptul cd Ortodoxia este
singura Bisericd ce afirmd posibilitatea unui progres in cunoagterea lui Dumnezeu care are ca scop
prefacerea chipului lui Dumnezeu din om in asemdnare cu Dumnezeu.
intrucdt, spre deosebire de catolicism, ortodoxia afirmd c[ fiinla divini nu poate fi vdzutd
niciodatd, iar vederea luminii dumnezeiegti nu poate fi cuprinsi in concepte ralionale, ea accentuiazd
mai mult apofatismul sau necunoa$terea lui Dumnezeu, adici cunoagterea Lui prin puterea Duhuluidumnezeiesc, care e cunoaqtere experiementalS, supraralionalE gi negrditS, o cunoaqtere care impliciconqtiinla cd Dumnezeu e totodatd incongnoscibil, cunoagtere experiemntald exprimat6 prin termeni
35
opu$i gi antinomici, pe cdnd catolicismul accentuiazd mai mult catafatismul, adic6 cunoaqterea
ralionalS a lui Dumnezeu, prin analogie cu lucrurile create.
Din punct de vedere ortodox, exist[ un progres in inlelegerea dogmelor. Acest proces nu
poate fi transformat in demonstra{ie constrdngltoare qi qtiinlificd, pentru cd in}elegerea dogmelor
depinde de progresul din viala spiritualE. in acest sens, mitropolitul Filaret al Moscovei a exprimatacest punct de vedere astfel: ,,Nici una din tainele inlelepciunii lui Dumnezeu nu trebuie sd ne apar[striind sau cu totul transcendent[, ci cu toati smerenia trebuie sd adaptim spiritul nostru lacontemplarea lucrurilor divine. Acelagi lucru il afirmi gi Lossky, cdnd spune: o,Dogma exprim0nd un
adevdr revelat, care ne apare ca un mister insondabil, trebuie s5 fie triiti de noi intr-un proces incursul cdruia, in loc de a asimila misterul modului nostru de inlelegere, va trebui, dimpotrivi, s6
urmdrim o schimbare profundd, o transformare interioarl a spiritului nostru pentru a ne face apii de
experienla mistic6".
Dar dacd adevdrul dogmelor se sesizeazd prin progres spiritual, experienla aceasta se rezolv6
doar ca o scufundare a revelatiei in lumina tradiJiei, sub lucrarea Duhului in Bisericd. Experienla cea
noul a cuiva este o stribatere a Duhului din Bisericd in viala lui. Numai cel ce rdmdne in Tradilie e
sigur cd experienla spirituald e un dar al Duhului SfAnt gi cunoagtin{a pe care o primeqte este
cunogtinla adevdrat[ a tainelor Bisericii.
Experienla duhovniceasci se bazeazd pe credin{6. Toli suntem datori sI ajungem la
experienla harului, dar numai prin creedinld gtim de existenla acestui har. Credinla iniliald e un fel de
cunogtintf,, iar cunogtinla finald este tot credin!6. ,,Mintea, zice Talasie, care incepe s[ filosofeze incele dumnezeiedti, incepe de la credin{[ gi trec6nd prin cele de la mijloc, sfdrqegte iarigi la credinlacelor de sus".
De la credinla ini1ial6, la credinla trainicd se trece prin urm6toarele trepte:
- Cur6lirea de patimi, sau dobdndirea virtulilor ;
- Iubirea ca virtute culminantS, sau totalitatea virtulilor ;
- Cunoagterea in duh ce izvorSgte din iubire.
Aceasta e experiatd de Sfinlii Pdrinli ca 1umin6. Pe toatd aceastl cale, principiul dinamizatoreste Duhul Sfhnt, lucrAnd ascuns in faza virtulilor, iarinfaza cunoqtinlei, izbucnind in conqtiinlI. Prinele ajungem si facem experien{a luminii dumnezeiegti ca plenitudine a vielii divine cu toate simJurilespiritului.
Cunoaqterea aceasta este mai presus de cunoagterea omeneasci. Nici un cuvdnt omenesc nu ise potrivegte, de aceea este numitf, de Sfin{ii Pdrinli qi necunoagtere, in sens apofatic.
Degi experienta aceasta este supraralionalI, ea presupune o adaptare a raliunii la cunoqtin{alucrurilor dumnezeiegti. Ortodoxia nu dispre{uieqte nici raliunea in cunoagterea lui Dumnezeu. Ea are
un rol pregltitor pentru vederea celor inalte gi o funclie practicd specificI. Prin ea luptd omul impotrivapatimilor, in vederea dobdndirii virtulilor.Virtutea este ralionald. A deveni virtuos inseamnd a deveni raJional, iar aceasta este totuna cu a revenila viala cea dupd fire. Raliunea astfel intdrite poate cunoaqte pe Dumnezeu. Numai cel ce qi-a curilitastfel raliunea se poate ridica la cunoagterea celor duhovniceqti.
2. Cunoaqterea catafaticfl qi cunoagterea apofaticiBazalr pe revelalia dumnezeiasci, Sfinlii P[rin{i gi la aceasta pdrere se raliazd qi pdrintele
profesor Dumitru Stdniloae, pleacl de la constatarea unanim recunoscutd c5: ,,exist5 o cunoagtere a lui
36
Dumnezeu ralionald sau catafaticd gi una apofaticd sau negr[itd"4e, cu precizarea c6: ,,cea din urmd e
superioard celei dint6i, complet6ndu-o pe aceea"50.
in ceea ce privegte rela{ia dintre cele doui moduri de cunoagtere a lui Dumnezeu, pdrintele
Stdniloae, constati mai multe aspecte gi anume:
Prin nici una din cele doud forme de cunoaqtere nu se poate cunoagte Dumnezeu in fiin1a Sa.
Prin cea ra{ionall il cunoagtem pe Dumnezeu in calitatea Sa de cauzdcreatoare qi proniatoare a lumii,
prin cea de a doua ins6, putem avea o experienld directi a prezenfei Lui tainice, care depdqegte simpla
cunoa$tere a Lui de cauzd creatoare. A doua formi se numegte apofaticS, pentru cdprezen\a tainic6 a
lui Dumnezeu, experiati prin ea, depSgegte putinla de definire prin cuvinte, dar este mai adecvati
cunoaqterii lui Dumnezeu, dec6t cea catafaticd.sr
Dar, cu toate acestea, pirintele Dumitru Stlniloae considerd c[ nu se poate renunla nici la cea
ralional[ (catafaticd), chiar dacd ceea ce se spune prin ea despre Dumnezeu nu este intru totul adecvat,
dar nici nu spune ceva contrar despre Dumnezeu. Ceea ce afirm[ cunoaqterea rafionalE in mod teoretic,
trebuie pus in practicd, ad6ncit sau experiat, prin cea apofaticS. Aceasta cu atdt mai mult cu cAt,
atributele lui Dumnezeu, spre exemplu, infinitatea, atotinlelepciunea, atotputemicia sau iubirea lui
Dumnezeu, nu trebuie sI rdmdnd numai noJiuni intelectuale, ci ele pot fi experiate in mod direct. ,,inactul cunoaqterii apofatice, subiectul uman trdieqte in mod real un fel de scufundare in infinitatea lui
Dumnezeu, in atotputemicia Lui, in iubirea Lui. Prin cunoagterea apofatici nu numai qtie c[Dumnezeu e infinit, atotputernic, etc., ci giexperiazi aceasta"52.
Prin urmare, cele dou6 feluri de cunoagtere nici nu se contrazic, nici nu se exclud una pe alta,
ci se completeazd reciproc, sau mai corect spus, cea apofaticd o completeazdpe cea catafaticd, fiind
superioar6 acesteia.
Un alt aspect legat de raportul dintre cele dou[ cunoaqteri, ar fi cd in timp ce cunoaqterea
afirmativ ralionald e legat[ insd totdeauna de lume, Dumnezev fiind cauza ultiml a lumii, incunoa$terea apofaticI, pentru cE sufletul este absorbit de sesizarea prezenlei lui Dumnezeu, i-a ftcut pe
sfin{ii plrinli sd vorbeascd de o uitare a lumii in cursul acestui act.53
AltE deosebire intre cunoagterea apofatic[ gi cea catafaticd, sesizatd de pdrintele Dumitru
Stdniloae, este cI prin cunoagterea apofaticI, subiectul uman triiegte prezenla lui Dumnezeu intr-unmod mai presant ca persoani, cu toate cI inlelegea lui Dumnezeu ca persoani nu este exclusd nici incunoagterea afirmativ-ralionald, dar aici taina Persoanei Lui nu i se dezvdluie atdt de accentuat, de
profund qi de presant. Aceasta pentru cI in ambele situalii, cunoa$terea lui Dumnezeu ca Persoan[, ne
este mijlociti de Revelalia supranaturali. Fdri revelalia supranatural6, chiar gi cunoagterea apofaticd,
poate experia prezen\a negriitd a lui Dumnezev, ca un addnc impersonal. ,,De aceea nu trebuie sd
deosebim cunoagterea apofaticd de cea afirmativ-ralionald prin faptul c[ cea dint0i ar fi o cunoaqtere
supranaturali revelati, iar a doua cunoagtere pur naturald. Amdndou[ au la bazd Revelafia
supranaturald, c6nd e o cunoagtere a lui Dumnezeu ca persoanA5a.
Un ultim aspect, constatat de pdrintele Stdniloae, in relalia dintre cele doul moduri de
cunoa$tere, este esenlial, in sensul cI ,,pe mdsurd ce un om progreseaz[ intr-o via]6 duhovniceascS,
cunoaqterea intelectuald despre Dumnezeu din lume - in calitate de Creator gi Proniator al ei - se
ae Pr.prof'. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmaticd Ortodox[, pentru Institutele teologice, vol. I, Editura Institutului Biblic ai deMisiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, Bucuregti, 1978, p. I 13.tt'Ibidem5tlbidem52 Ibidem, p.11453 Ibidem, p. 1155o lbidem, p. I l5- I l6
37
imbib6 de contemplarea Lui directd mai bogat[, adicd de cunoagterea apofatic6ss. Acest aspect este
sesizat qi de Sfdntut Grigorie de Nyssa in Viala lui Moise: ,,Cel ce voieqte sd se apropie de inlelegerea
celor inalte trebuie s6-qi curdleascd mai inainte felul de via!6 de toati migcarea simpalS gi animalic[,
s6-gi spele cugetarea de orice p[rere n6scuti din vreo obignui1d..."56 CAci, ,,numai dupd ce s-a curilit
astfel, s[ indrazneasci sd se apropie de munte. Cdci cu adevdrat munte indllat pieptiq este cunoaqterea
lui Dumnezeu".57
Prin urmare, dacl pentru cunoagterea catafatici se foloseqte in mod exclusiv raJiunea, in cea
apofatic6, pe l6ng[ raliune, este necesard trdirea, sau curdlirea de patimi. in acest sens, cunoaqterea
apofaticd nu este ira[ional[ sau negativ intelectuali ci suprara{iona16, a$a cum persoana este
supraralionald, ca subiect al rafiunii, al unei vieli care iqi are totdeauna un sens.t* De aceea, sco!6nd in
relief rolul curilirii de patimi in cunoaqterea apofatic[, pirintele Dumitru Stiniloae, conchide
,,necesitatea curi{irii de pasiuni pentru aceast[ cunoagtere, sau a unei simfiri acute a pdcdtoqeniei qi a
insuficienlei proprii, aratd gi ea cd aceasti cunoagtere nu este o cunoagtere negativi intelectuald, cum a
fost in{eleas[ in Apus, adic6 o simpla negare a unor afirmiri ralionale despre Dumnezeu. Ci e vorba de
o cunoa$tere prin experien!f,. De altfel pirinlii rdsdriteni numesc aceastd apropiere de Dumnezeu mai
mult unire dec6t cunoagtere"5e.
3. Relafia dintre cunoagterea rafionali qi cea apofaticlprin cunoagterea apofaticd noi ne ddm seama de infinitatea lui Dumnezeu, dar aceasta nu se
identific6 nici cu esenta lumii, nici cu esenla spiritului uman, pentru cd Dumnezeu, izvorul infinitAlii,
este transcendent. Transcenden{a lui Dumnezeu reiese din faptul ci este necreat, pe c6nd lumea 9i
spiritul uman sunt create. Transcendenla Sa este asiguratd de caracterul Sdu de Persoani, capabili s6
fie deasupra unei infinit61i care nu e ea insdgi persoan6.60 Prin urmare ,,numai Persoana transcendentd
asigurd o infinitate care nu e in continuitate de esen!f, cu esenla lumii sau a spiritului uman$ ci e intr-o
continuitate posibila dupa har, prin participarea omului datoriti bun[voinlei Persoanei dumnezeieqti 9i
a efortului fiinlei noastre"6l.
Prin urmare, cunoscdnd infinitatea sau bunltatea lui Dumnezeu nu cunoaqtem fiinla lui
Dumnezeu, pentru cd El este transcendent, dar ne ddm seama cd suntem in comuniune cu Persoana
Lui.
Spre deosebire de aceasti conceplie a sfinlilor pf,rinli, unele sisteme filosofice, considerau cIpot cunoaqte divinitatea in esenld ei. Astfel, neoplatonismul considera esenta lumii sau a sufletului
omenesc identice cu divinitatea gi prin urrnare, Dumnezeu poate fi cunoscut in esenfa Sa. Plec6nd de la
aceeaqi conceplie, qi eunomeii iqi intemeiau pretenlia cE pot cunoaqte exact fiinla lui Dumnezeu. Prin
aceasta ins6, ei negau caracterul personal qi transcendent al lui Dumnezeu62.
Depdqind aceste conceplii filosofice, qi spre deosebire de alli teologi risdriteni,63 p[rintele
Dumitru Stdniloae, precizeazd c6, ,,cunoagterea apofatici cregtinS implicd at6t o cobor6re a lui
Dumnezeu la capacitatea omului de a-L sesiza, cdt qi transcendenla Lui. Dumnezeu se coboar[ prin
s5 lbidem, p. 11656 Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre viala lui Moise, in PSB 29, trad. De Pr.prof.D.StAniloae 9i pr. Ioan Buga, note de
pr.prof.D.Staniloae, indice de pr. Ioan Buga, editura Institutului Biblic qi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, Bucuregti, 1982, p.
T1
" Ibidem.58 Pr.prof. Dumitru Staniloae, op. cit., p. I l95e lbidem, p. l2060 lbidem, p. l2.ln' Ibidem.62 Ibidenr, p.121-122.63 lbidem, nota 7 , p. 122
3g
energiile Lui. Caracterul Lui de Persoan[ asigurf, transcende]a Lui. Persoana Lui asigurd chiar. ,,,64
rnilnlatea LulDatorit[ faptului cd Dumnezeu este Persoand, intre El gi noi se stabilegte un raport de iubire.
lubirea aceasta o experiem nu ca pe o infinitate mereu identicd, ci ca o infinitate cu perspectiva unei
continui nout6{i, ca un ocean de bog[lie mereu noub. Mereu vom inainta in ea qi pe m6surd ce ilcunoagtem pe Dumnezeu, de aceea vom dori sI-L cunoagtem gi mai mult, din ce-L iubim mai mult, ne
stimuleazl la gi mai multd iubire6s. Dar, din aceastd bogi{ie, mereu noud pe oare o sesizSm, exist6 un
izvor al ei, care nu intri in raza experien(ei noastre.
Prin urmare, se poate constata ,,cd existd doud apofatisme: apofatismul a ceea ce se experiaz[, dar nu
se poate defini gi apofatismul a ceea ce nu se poate nici m6car experia. Ele sunt simultane. Fiinla
divin6, care r[m6ne dincolo de experienla noastrf,, dar pe care totuqi o simfim ca izvor, subzistd in
persoani. Subzistdnd ca persoani, fiinla e sursd vie de energii sau de acte care ni se comunicd"66.
Sfdntul Grigorie de Nyssa, vorbegte de asemenea despre ambele feluri ale cunoaqterii lui
Dumnezeu. uneori diferenliindu-le, alteori imbindndu-le. Dar in mod special vorbegte despre
cunoaqterea apofatic[, pentru ci gi el considerd cE cea catafaticd sau afirmativ-rafional6, este cuprinsd
in cea apofaticE.
Despre cunoa$terea ra{ionali vorbegte in Marele cuvdnt catehetic, in special in primele doud
capitole, iar despre cea apofaticb vorbegte in Viala lui Moise. Totugi, qi el scoate in evidenld faptul cila cunoagterea apofaticd putem ajunge doar prin curdlirea sufleteasci.
Plecdnd de la inv6!6tura Sfdntului Grigorie de Nyssa, prezentatd in Viafa lui Moise, pdrintele
profesor Stiniloae, afirmI c6, cunoagterea lui Dumnezeu are un caracter paradoxal: pe m[surf, ce se
inal16 cineva in cunoa$terea Lui, se inal1[ in inlelegerea tainei Lui de neinleles. ,,in aceasta std
adev[rata cunoagtere a Celui cdutat, in a cunoaqte aceea c5 nu cunoagte. Cici Cel cdutat e deasupra
oricdrei cunoagteri, inconjurat din toate p[(ile de neinlelegere"67 .
4. Cunoagterea lui Dumnezeu in imprejurlrile concrete ale viefii
Dac6 cele doud cii - afirmativi gi negativ[ - sunt mai mult cdi de cunoagtere intelectuali, apoi
existi posibilitatea ca toli credincioqii s6-L cunoasci pe Dumnezeu in imprejurdrile concrete ale vieiii.
Acest mod concret de cunoagtere il numegte Sf. Maxim M6rturisitorul pronie gi judecatd. il cunoagtem
pe Dumnezeu prin apelul pe care El ni-l face in diferite imprejurdri, in necazurile sau incercirile care
vin asupra noastrd cu voia sau fdrd voia noastr6, in insuccesele, in bolile proprii, in mustririle
congtiinlei etc. E o cunoa$tere a lui Dumnezeu care ne sensibilizeazdmai direct fa[6 de Dumnezeu gi
care ne ajutd la gSsirea unui drum propriu de manifestare a credinlei. indeosebi imprejuririle grele
produc in noi o sensibilizare mai acuti, o subliere a fiinfei noastre pentru viala religioas[. Ele fac
sufletul mai sensibil pentru prezen\a lui Dumnezeu: "intru necazul meu cdtre Domnul am strigat gi m-a
auzit" (Psalmul I 19,1).
Dumnezeu ni se face cunoscut in toate suferin{ele noastre, daci cdutdm sd vedem qi greqelile
noastre. Sf. Nicodim Aghioritul afirmi cf, "Dumnezeu folosegte mijloace de constrdngere gi smerenie
c0nd omul incepe a se increde in sine".
ln concluzie, putem spune cI cunoaqterea lui Dumnezeu in imprejuririle vietii este o
cunoagtere existenliald a lui Dumnezeu, in raporturile lui directe cu noi, in care experiem caracterul
Lui personal gi marea Sa iubire fa1[ de noi, ca pe Creatorul, Proniatorul qi M6ntuitorul nostru.
64 lbidem, p. t22t" lbidem66 Ibidem, 123o'Ibidenr, pag. 125
39
t
Fiin{a qi lucrlrile necreate ale lui Dumnezeu
Una dintre problemele esen{iale care separa Biserica Risiriteanf, de cea Apuseani este
doctrina despre energiile divine necreate. Este adevdrat ci aceasti doctrind n-a fost stabiliti intr-un
sinod ecumenic Ai, ca gi alte inv6![turi de credin!6 ale Bisericii cregtine nu se afl6 revelate intr-un mod
foarte clar in SfAnta Scripturd. Cu toate acestea, Biserica R[siriteand a considerat-o ca fiind
fundamental[ pentru ceice doresc sE se m0ntuiascd gifolositd caatarc incd din primele secole creqtine,
gi lIcutd cunoscutd in special din secolul al IV-lea, c6nd Sfinlii Pdrin{i incep s-o pund in lumind prin
scrierile 1or.
Avdnd sdditi incS de la creare vocalia spre perfeclionare gi des6vdrqire, omul a incercat din
totdeauna gi chiar in toate sectoarele de activitate s5 atingl perfecfiunea. Aceasta cu atdt mai mult in
domeniul vielii spirituale, unde omul, fiind creat dup[ chipul lui Dumnezeu tinde spre desdvdrgire, spre
asemf,narea cu Creatorul s[u: ,,Omul tinde spre o realitate personal[ infinitd (adicd Dumnezeu)
superioar[ lui, din care sd se poati hrlni la infinit, fbr[ si poat[ dispune de ea, date fiind posibilitnlile
lui limitate, dar gi fdri si dispard apoi in ea"68.
Prin urmare, sensul viefii gi al existen{ei umane nu este neantul sau necunoscutul, ci insuqi
Dumnezeu, Creatorul, Proniatorul gi M6ntuitorul omului, cu care omul este inrudit prin sufletul sdu qi
spre care tinde ca spre o oazd de linigte gi odihn6: ,,Nelinigtit este sufletul meu p6n6 se va odihni intru
Tine".De aceea, din punct de vedere ortodox, ,,doctrina cregtind despre Dumnezeu nu are caracter
teoretic, nu e o specula{ie gratuitd a fanteziei, ci are ca scop fundamental mdntuirea omului.
Dumnezeul mdntuirii cregtine nu e o fiin{6 abstracti, un principiu lErd voin!6, ci este un Dumnezeu
care poate gi vrea si-l mdntuie pe om. Dar mAntuirea constd in unirea omului cu Dumnezeu in iubire.
$i un Dumnezeu care ar face imposibilE aceast6 unire a omului cu El in iubire, e un Dumnezeu al
fi losofi lor, nu al credinciogilor"6e.
Omul, creat de Dumnezeu dupd chipul Sdu, a primit ca !int[ a vie]ii sale pdmdntegti, putinla
de asemdnare cu Dumnezeu, iar asemdnarea cu Dumnezeu, ca lintd a vielii umane, a fost definitl de
Sfinlii Pdrinfi ca desSv6rqire, perfecliune moral6, sfinlenie sau chiar indumnezeire. indumnezeirea
omului fiind socotiti de Sfdntul Atanasie cel Mare chiar scopul intrupdrii Fiului lui Dumnezeu, iar
printre ciile atingerii acestui deziderat duhovnicesc se numdrd ,,isihia" pe care Sffintul Grigorie
Palama o socoteqte a fr ,,atta artelor"70.
Referindu-se la starea de desdvArgire pe care o poate atinge omul printr-un continuu progres
duhovnicesc, la unirea lui cu Dumnezeu, la imp6rtIgirea de El, qi despre fericirea vederii Lui, Sfbnta
Scripturd vorbeqte in mod antinomic.
Astfel, pe de o parte, cregtinii sunt destinali si devind ,,p[rtaqi ai firii dumnezeieqti" (II Petru
1, 4); celor ce implinesc poruncile lui Dumnezeu, M6ntuitorul le fbgdduiegte ci se va sillqluiimpreun[ cu Tat6l in ei: ,,Dacd Md iubeqte cineva, va pdzi cuv6ntul Meu, qi Tatil Meu il va iubi, gi
vom veni la el gi vom face locaq la ei" (Ioan 4, 23), iar ,,cei curali cu inima vor vedea pe
Dumnezeu"(Matei 5, 8).
Pe de alt[ parte, pe Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodatd, nici nu poate sd-L vad6: ,,Fa!a
Mea ins6 nu vei putea s-o vezi, cd nu poate vedea omul fala Mea gi s5 tr6iasc6" (legire, 33,20);,,Cel
68 Pr.prot'.dr.Dumitru Stdniloae, Teologia dogmaticd ortodoxd, EIBMBOR, vol. Bucureqti , 7996, pag.746e Teologia Dogmatic6 9i Simbolicd, vol.l, EIBMOB, Bucureqti, 1958,p.324
'o Sfantul Grigorie Palama, Pentru cei care se linigtesc cu sfinlenie, in Filocalia romAneascd, EIBMBOR, BucureEti 1977,
vol.7, p.22440
ce singur are nemurire qi locuiegte in lumina neapropiatd; pe Care nu L-a v6zut nimeni dintre oameni,
nici nu poate s[-L vadd" (I Timotei 6m l6) sau: ,,Pe Dumnezeu nimeni nu L-a v6zut vreodatS" (Ioan
l, l8), etc.
Pe baza acestor texte, Sfinlii Pdrinli au conchis c6, pe de o parte Dumnezeu este
incomunicabil, neimpdrt[qibil, invizibil, pe de altd parte El este imp6rt6gibil, vizibil, accesibil: este
incomunicabil dupl fiinJd, dar comunicabil prin energiile sau lucrlrile Sale.
Problema aceasta insf,, a fost abordatd in mod diferit de teologii risiriteni gi apuseni, iar
diferen{a dintre cele doud teologii a rdbunit in mod evident in secolul al XIV-lea prin disputa dintre
Sfdntul Grigorie Palama gi Varlaam de Calabria, Achindin gi Gregoras, privind practica isihastl de
c6tre pdrinlii r[s[riteni.Degi a fost cunoscuti foarte tdrziu de citre teologii occidentali, trebuie precizat ci practica
isihast[, ca mijloc de unirea omului cu Dumnezeu dupd har, care a fost contestatd de adversarii
Sfdntului Grigorie Palama, nu este doar o migcare teologici ap6rutd in secolul al XIV-lea, av0nd ca
promotor principal pe Sfbntul Grigorie Palama, ci este o cale spre sfinlenie, spre indumnezeire,
practicatd de c6tre Pdrin{ii Risdriteni incf, de la inceputul Bisericii gi c6 aceastd practic6 este
fundamentatd pe Sfhnta ScripturS.
Temeiuri scripturistice privind doctrina despre energiile divine necreate.
Practica isihast[, ca mod de unire a omului cu Dumnezeu a fost experiatd de unii prooroci
chiar in Vechiul Testament, precum Sfdntul Prooroc Ilie gi Sfrntul Prooroc Ioan, inainte Mergdtorul 9i
Botezdtorul Domnului. Astfel Sfhntul Prooroc Ilie a mers 40 de zile qi 40 de nop{i p6nd la Horeb,
muntele lui Dumnezeu gi acolo a vorbit cu Dumnezeu: ,,$i s-a sculat Ilie gi a mdncat gi a biut qi,
intlrindu-se cu acea mdncare, a mers patruzeci de zile qi patruzeci de nopfi, pdnd la Horeb, muntele lui
Dumnezeu. $i a intrat acolo intr-o pegterd gi a rimas acolo. $i iatd cuvdntul Domnului a fost cltre el qi
i-a zis : Ce faci aici Ilie?...Apoi, a zis Domnul : Iegi 9i stai pe munte inaintea felei Domnului" (III Regi
19,8-18).
tn ceea ce priveqte pe SfAntul Prooroc Ioan, cel care a avut menirea sd pregSteasc[ calea
venirii in lume a Fiului lui Dumnezeu gi sI-L arate lumii, el de mic copil s-a retras in pustie gi a stat
acolo in liniqte qi in permanentd rugdciune cdtre Dumnezeu, pdnd in zita ardtdrti lui c[tre Israel (cf.
Luca 1,76-80).
Dar, dovada cea mai concludentd a unirii omului cu Dumnezeu pe aceastd cale, ne-a ar[tat-o
insugi M6ntuitorul Iisus Hristos. Aceasta se vede din faptul cd Fiul lui Dumnezeu, degi de multe ori era
inconjurat de mullime, mergea adesea in munli sau in locuri retrase spre a se ruga (cf. Luca 5, 16) qi nu
pentru cd ar fi avut nevoie El insugi de rugdciune, ci pentru a ne da noul pild[ de rug[ciune gi modul
de a ne ruga.
Apoi, Sfdntul Apostol Petru, cel care L-a cunoscut in mod nemijlocit pe Fiul lui Dumnezeu,
vorbegte lIri nici o indoiali de posibilitatea unirii reale a omului cu Dumnezeu (cf. II Petru 1, 4).
De asemenea, ins[gi revela{ia Sfintei Treimi nu este numai temelia intregii teologii, dar qi
piscul cel mai inalt spre care tinde omul in demersul sdu duhovnicesc. Plec6nd de la acest aspect,
Vladimir Lossky susline ci ,,teologia trinitarl este, o teologie a unirii, o teologie mistici cerdnd trf,ire,
care presupune o cale de schimb[ri progresive ale naturii create, o impirtigire din ce in ce mai intimf, a
persoanei omeneqti cu Dumnezeul-Treime"71.
" Vladimir Lossky, Teologia misticd a Bisericii de R6s6rit, traducere, studiu introductiv gi note de Pr.Vasile R6duc6,
E,ditura Anastasia, Bucuregti 1990, p.9741
De aceea, isihasmul, ca metodd gi mijloc de unire a omului cu Dumnezeu a fost cunoscut qi
practicat de majoritatea pirinlilor rlsdriteni. Cel care a sintetizat insd aceastd doctrini a fost Sfrntul
Grigorie Palama, iar acesta a fbcut-o nu dintr-o necesitate interioard, ci in primul rdnd datoritd faptului
cf, aceastd practicd a fost contestatd de adversarii sdi Varlaam, Achindin gi Gregoras, iar in al doilea
r6nd pentru a pune cap[t disputelor dintre Orient qi Occident privitoare la distinclia dintre fiinta sau
esenla divin6 qi energiile necreate.
Doctrina despre energiile divine necreate la predecesorii Sf.Grigorie Palama.
Pentru ci teologii apuseni au cdutat s[ invinuiasci de aceastd doctrin[ pe Sf.Grigorie Palama
qi sd considere c[ aceastf, inv[!5tur6 este str[ind gi necunoscutd de Biserica Risiriteanl pdn[ in secolul
al XIV-lea, ba mai mult a fost inventatl de acest SfAnt Pdrinte, vom cduta sd prezentdm evoluJia
acestei doctrine in spaliul rdsdritean qi pe Sfinlii PSrinli r[sSriteni, care au scos in evidenld qi au triit inmod plenar bucuria unirii cu Dumnezeu prin energiile necreate.
Pentru inceput trebuie sd facem precizarea c[ Cel care a realizat, qi garantat unirea omului cu
Dumnezeu este insuqi M6ntuitorul tisus Hristos care a ftgiduit celor ce implinesc poruncile lui
Dumnezeu, cd se va s[lSqlui impreunf, cu Tatdl in ei: ,,Dac[ ME iubegte cineva, va pdzi cuv6ntul
Meu, gi Tatil Meu il va iubi, givom veni la el qi vom face locaq la ei" (Ioan 4,23),
Aceste cuvinte rostite de M6ntuitorul lisus Hristos prin gura apostolului teolog, au constituit
punctul de plecare gi sensul vie{ii cregtine pentru cei mai mari sfinli qi in acelagi timp teologi ai
Bisericii noastre.
in demersul nostru de faJi nu-i vom putea prezenta pe to{i, ci vom face referire la c6liva dintre
ei care au constituit atunci gi acum repere teologice, atdt prin viafa lor duhovniceascd cdt qi prin
teologia 1or. Astfel vom prezenta pe cei trei mari teologi ierarhi, Vasile, Grigorie gi loan, pe Sfhntul
Atanasie cel Mare, pe Sfdntul Maxim Mdrturisitoul, pe Sfhntul Dionisie Areopagitul gi pe cel ce a
sintetizat teologia tuturor, Sfhntul Ioan Damaschinul.
Ca o dovadi de necontestat c[ Sfdntul Grigorie Palama a teologhisit in acelagi spirit cu SfinliiTrei Ierarhi o constituie faptul ci SfAntul Grigorie Palama, pentru a-gi susline punctele sale de vedere,
face mereu trimitere la teologia celor trei ierarhi, gi chiar alli Sfinli Pdrinli, cit6nd din abundenlE din
scrierile lor. De aceea, din aceastd perspectivd este impropriu spus ,,teologia palamitd" sau ,,teologiaSfdntului Grigorie Palama", ci corect ar fi, aqa cum susline Hierotheos, mitropolit de Nafpaktos
,,teologia Bisericii", intrucdt ,,Teologia Sf6ntului Grigorie Palama este teologia Bisericii qi a celor TreiIerarhi, intrucAt cei Trei Ierarhi, ca purtdtori ai Tradiliei, au o viati gi inv6!6turi comune cu cele ale
SfAntului Grigorie, care,la r6ndul sdu, este purtitor gi continuator al Tradiliei Ortodoxe. Vedem acest
lucru limpede atunci cdnd studiem textele Sfbntului Grigorie Palama. El dA permanent citate din
operele celor Trei Ierarhi gi a altor Sfin{i Pdrinli, interpret6ndu-le pe cele autentice"72.
in secolul al Il-lea cei mai importanli autori cregtini care vorbesc despre cunoagterea luiDumnezeu sunt Sltntul Teofil al Antiohiei gi Sffintul Irineu de Lion. La amdndoi se gisegte aceeagi
concep{ie eshatologici despre vederea lui Dumnezeu. Teofil al Antiohiei afirmd in Apologiile sale
cdtre Autolic: ,,Astfel Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin cuvdntul Siu gi inlelepciunea Sa,
poate fi cunoscut prin providenfa gi lucrdrile Sale73. Dar, acest mod de cunoa$tere nu are ca efect o
vedere directf, a lui Dumnezeu, ci o permanenti revelare a lui Dumnezeucare se dezviluie caTreime:
Tatdl care este necunoscut Se face cunoscut in lume prin Fiul gi prin Sfdntul Duh .
72 Hierotheos, mitropolit de Nafpaktos, Sfdntul Grigorie Palama Aghioritul, trad. Prof.Paul B6lan, Editura Bunavestire,Bac[u, 2000, p.38373 Sf. Teofil al Antiohiei, P. G. 6, col. 1024 - 1036, apud Vladimir Lossky,'oVederea lui Dumnezeu", tradus de Prof.RemusRus, Editura Institutului Biblic Ei de Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne, Bucuregti, 1995, p.27
42
t
Acelagi mod de a-L vedea pe Dumnezeu il intdlnim qi la Sfbntul lrineu. in demersul omului de
a-L vedea pe Dumnezeu, Sfdntul Irineu distinge trei etape ale vederii: prima - profetic[, se realizeazd
prin Sf6ntul Duh; a doua - invierii se realizeazri prin Fiul qi a treia a Tatdlui se implinegte in impdralia
cerurilor. Duhul il pregdtegte pe om in Fiul lui Dumnezeu; Fiul ii aduce Tatdlui, Tat[l ii diruieqte
nestric6ciunea vielii vegnice, pentru ca omul sd poatd inlelege din acest fapt ci il poate vedea pe
DumnezeuTa.
in secolul al III-lea incepe sd dispari spiritul eshatologic care caracteriza primele doud secole
cregtine. Clement din Alexandria vorbeqte despre un proces intelectual care sfhrgeqte cu contempla{ia.
in conceplia sa existi un mod negativ sau apofatic de cunoagtere a lui Dumnezeu, idee care a fost
reluat6 mai t6rziu de Plotin. Clement se menline pe un plan intelectual, propundnd ideea cd Dumnezeu
este cunoscut prin ceea ce nu este, deqi inainte de a ajunge la aceastE cunoagtere negativd trebuie s5
mergem dincolo de monada inteligibila, si ne scufundim in contemplalia slavei lui Hristos, pentru a
dob6ndi dupd aceea, ,,prin sfinlenie" abisul Tat61ui75. Pentru Clement Jinta creqtin[ este de a-L
cunoagte pe Dumnezeu angaj6nd in aceasta cunoagtere aproape in exclusivitate facultatea intelectuala a
omului gi duc6ndu-l la fericirea vegnic6.
Sfin1ii p6rinli din secolul al IV-lea au avut o reaclie violenti impotriva lui Eunomiu pentru a
evita intelectualismul in ceea ce privegte cunoaqterea lui Dumnezeu. Sfdntul Vasile cel Mare, unul
dintre cei mai mari capadocieni, considerd cd intreaga vedere a lui Dumnezeu este o vedere trinitara, o
vedere a Duhului Sf6nt prin Fiul indreptatd spre Tatil. El vorbeqte despre energiile divine qi despre
fiin{a lui Dumnezeu care ramdne inaccesibil6 pe cind lucrSrile sau energiile sunt cele care pot fi
cunoscute: ,,Noi 1l cunoagtem de Dumnezeu prin energiile Sale, fdrS si ne apropiem de fiin{a Sa. C[ci
dacd aceste energii coboard pdn6 la noi firea Sa rdmdne inaccesibil6"76. Acest text este foarte
reprezentativ pentru distinclia dintre fiin16 gi energie. incercdnd s6-l combatf, pe Eunomiu, care
considera cd energia este prezenti ca voin
cuno$tintra bundtdtrii, nu a fiintei Lui Dumnezert'79. El vorbegte despre cunoaqterea apofatic6 gi cea
catafaticd pundnd accentul pe cunoagterea apofatic[ .
Toli Sfin1ii Pirinli sunt de acord cd fiin{a lui Dumnezeu este incognoscibild, Dumnezeu
putdnd fi cunoscut prin lucrdrile sau energiile Sale. Gdndirea Sfinlilor P[rinli din secolul al IV-lea
marcheazd un pas decisiv in transformarea ueqtin[ a elinismului alexandrin al luiClement qi Origen.
Astfel, Sf6ntul Atanasie cel Mare a fost primul care a vorbit in mod direct despre
indumnezeirea omului ,,CEci El s-a intrupat, ca noi s5 fim indumnezeili"Te, stare la care sunt chemati
toli oamenii. Prin intrupare, Logosul va deveni principiul vielii celei noi, adic6 comuniunea cu
Dumnezeu in Cuvdntul intrupat, in Hristos Cel care a invins p6catul gi moartea comunicdnd firii create
premisele nestric[ciunii gi indumn ezeireaviitoare8o.
in lucrdrile sale, in special in Scrisoare a cdtre Amfilohie sau chiar in tratatul impotriva lui
Eunomiu, Sfdntul Vasile cel Mare face distinclie netd intre energiile divine gi fiinla lui Dumnezeu.
Putem afirma, zice Sfdntul Vasile, c[ din lucr6ri il cunoaqtem pe Dumnezeu pe c6nd de fiinla Lui nu
suntem in stare sd ne apropiem, pentru cd lucrdrile Lui sunt cele care coboari spre noi, pe cdnd fiinla
Lui rdm6ne inaccesibi16"8l.
Spre deosebire de Sffintul Vasile cel Mare, care a rdmas neintrecut ca administrator chiar gi in
teologie, Sfbntul Grigorie de Nazianz s-a dedicat aproape in totalitate contempldrii Sfintei Treimi.
Dup[ el, impirSlia lui Dumnezeu este contemplare a treimii, unirea cu Dumnezeu dep[geqte gnoza".
Cu Dionisie Areopagitul, teologia cunoagterii qi vederii lui Dumnezeu face un pas in fa{6. La
el, distincJia dintre fiinla incognoscibili gi energiile divine, schilata prima oari de Sfdntul Vasile cel
Mare qi SfAntul Grigorie de Nyssa capdtil contur in lucrarea ,,Despre numele divine". Astfel prin
numele pe care le d[m lui Dumnezeu de: Via{6, Fiinld, inlelepciune, etc., noi numim nu fiinla lui
Dumnezeu, ci lucrf,rile sale. ,,Numindu-L Dumnezeu, Via!6, FiintS, noi vrem s6 spunem puterile
indumnezeitoare, dltdtoare de via16, ddt[toare de fiin{6 prin care Dumnezeu se comunici in timp ce
r[mdne incomunicabil in natura Sa gi se face cunoscut in timp ce rdmdne necunoscut in esenla Sa83"
Aceast6 distinc{ie ftcuti de Dionisie Areopagitul va constitui temeiul dogmatic pentru doctrina despre
vederea lui Dumnezeu de mai tdrziu giin special din secolul XIV.Unul dintre cel mai des Sfinte Pdrinte citat de cdtre Sfdntul Grigorie Palama, Sfdntul Maxim
Mdrturisitorul are gi el aceeaqi pirere cd Dumnezeu poate fi cunoscut dupi energie, iar dupd fiin{6
rdm6ne necunoscut. ,,in pragul cunoaqterii lui Dumnezeu, nu cduta s6-I cunogti fiin{a; spiritul uman nu
poate dobdndi o astfel de cunoaqtere; nimeni nu o cunoa$te dec6t Dumnezeu. insd ia in considerare inmod deplin atributele Sale, de exemplu veqnicia Sa, infinitatea Sa, invizibilitatea Sa, bunf,tatea Sa,
inlelepciunea Sa, puterea Sa care creeazd, guverneazd gi judecd toate fiinlele" sau ,,Cel ce dupi fiin!6 e
tuturor neimpSrtdgibil, chip, nu iese cdtugi de pulin din ascunzimea cea dupd fiin15"84.
Sfldntul loan Damaschin, iqi incepe expunerea ,,Credinfei ortodoxe" prin a afirma categoric
natura incognoscibilS a lui Dumnezeu: ,,Nici oamenii, nici puterile ceregti, nici heruvimii gi serafimii
nu il cunosc pe Dumnezeu in alt mod dec6t prin revelaliile Sale. in firea Sa El este deasupra fiinleidoar in mod apofatic, prin negalii. Ceea ce putem spune despre Dumnezeu in mod afirmativ nu indicifirea Sa, ci atributele Sale - ceea ce este aproape de firea Sa8s.
78 St. Grigorie de Nyssa. "La Fericiri", Vl, apud Episcop Irineu Sldtineanul, op. cit., ed. cit., p. 89
'n Slantul Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, PSB vol.15, Despre intruparea Cuvdntului, cap.LIV, p.151to Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p.60t' Sfantul Vasile cel Mare, Partea a treia, PSB, vol. 12, Epistola 234,p.483t'vladi.i, Lossky, op.cit., p.6983 lbidem, p.1058asf. Maxim Mirlurisitorul, apud Vladimir Lossky, "Vederea lui Dumnezeu", Ed. cit., p.l 1 It'Sf. Ioan Damaschin, "Dogmatica", Editura Scripta, Bucuregti, 1993, p. l5
44
Teologia Sfdntului Grigorie Palama despre energiile divine necreate 9i disputa cu adversarii
sdi.
Cu toate c6 nu aduce ceva nou in teologia rlsiriteanS, totuqi, teologia Sfdntului Grigorie
palama a stdrnit de-a lungul timpului foarte multe controverse atat in timpul vielii cdt qi in secolul al
XX-lea cdnd scrierile sale au fost redescoperite.
De fapt, atunci c6nd i s-a cerut de cltre fralii sdi cdlugdri sd le apere practica rugiciunii
impotriva lui Varlaam de Calabria, Sfdntul Grigorie nu a licut altceva decdt a sistematizat doctrina
p[rinlilor Bisericiiintr-o teologie extins6 a cunoaqterii lui Dumnezeu. Cheia in aceastd cunoaqtere a lui
Dumnezeu este distinc1ia dintre fiin{6 qi energiile divine care a creat foarte multe disculii.
De-a lungul timpului s-a pus intrebarea: daci fiinla lui Dumnezeu este incognoscibilS cum ilvom cunoa$te pe Dumn ezeu.Laaceasti intrebarea r6spunsul dat de Rdsdrit a fost diferit fata de Apus.
Astfel, au ap[rut doua puncte de vedere, pe de o parte cel ortodox dupi care fiinla divini nu
poate fi vdzutb, iar pe de altd parte cel catolic dup6 care fiin{a lui Dumnezeu este obiectul vederii
fericite. Deqi sunt diferite, ele au un punct de vedere comun 9i anume ambele doresc s6-1 vadf, pe
Dumnezeu fa([ cStre fa!I.
in r[s6rit, problema referitoare la distinclia dintre fiin!6 gi energiile necreate a fost ridicatS in
secolul al XIV-lea. Sinoadele de la Constantinopol din anii 1341, 1351 qi 1368 au hotdrdt cd fiinla lui
Dumnezeu ramdne inaccesibila atAt pentru cei fericili c6t gi pentru ingeri, ea fiind observatd prin
energiile sale necreate.
Doctrina catolic6 a fost formulatd prima dat6 de Toma d'Aquino in ,,Summa contra Gentiles"
qi ,,Summa Teologica". in demersul sdu de a-qi susline pirerea cunoaqterii lui Dumnezeu pe cale
ralional[, Toma d'Aquino citeazd doui mari personalitSli rdsiritene, este vorba despre Sf6ntul loan
Hrisostom qi Dionisie Areopagitul. La cel dintdi, citdndu-i din Omilia a cincisprezecea la Sfhntul Ioan:
,,Nimeni nu L-a vdzut vreodat[ pe Dumnezeu", Toma d'Aquino se intreabd, reprog0ndu-i Sffintului
P6rinte: ,,Aceasta inseamni ci Dumnezeu nu a fost v[zut de profeli, nici chiar de ingeri qi de
arhangheli. CIci cum poate ceea ce este de naturr[ creatd s5 vadd ceea ce este necreat?86. Celui de al
doilea, i\ citeazd din De divinis nominibus: ,,El nu poate fi cunoscut prin simluri, nici prin inchipuire,
nici prin pdrere, nici prin rafiune, nici prin cunoagtere", 9i ii face acelaqi reprog.t'
Anselm de Canterbury, un alt teolog catolic, este de pdrere ci prin mintea ralionalS se ajunge
la cunoagterea esenlei supreme, Dumnezeu fiind gdsit in interioritate proprie. Aceast[ doctrin[ este
sus{inutd gi de adversarii lui Grigorie Palama: ,,Ce poate fi mai clar dec6t faptul cd mintea ra{ionali cu
c6t incearci cu mai multd rAvnd sd se invele pe sine, cu atdt urci mai cu spor spre cunoalterea Aceluia
gi cu cat neglqeazd mai mult sd se cercetezepe sine, cu atdt mai mult se indeplrteazd de oglindirea
Lui"88. Prin minte se oglindegte chipul celui care nu poate fi vdzut fald. cdtre fa16 pentru c[ are
,,memorie, in{elegere gi iubire fa
$i, totu$i, ea rAmane cu totul inaccesibild. Trebuie sd afirm6m pe amdndoud deodatd qi sd pdstrEm
antinomia lor ca pe un criteriu al slavei !" e0
Trebuie fbcutf, in Dumnezeu o cu totul alt[ distinclie decdt cea intre persoand qi fiin!6 9i
anume cea intre fiin{a lui Dumnezeu inaccesibild, incognoscibili, necomunicabili 9i energiile
cognoscibile care sunt inseparabile de fiinla lui Dumnezeu.
Datoriti concepliei sale despre energiile divine gi fiin{a lui Dumnezeu, Sfhntul Grigorie gi-a
c6qtigat incd de la inceput o serie de adversari. Unul din cei mai importanli este Varlaam de Calabria
care, cu privin!6 la distinc{ia dintre fiin16 qi energii iqi are fundamentat[ ideea pe douf, postulate
filosofice :
a. Postulatul aristotelic dupi care orice cunoagtere inclusiv cea a lui Dumnezeu se bazeazi pe
perceplia simlurilor;
b. Postulatul neoplatonic bazat, de asemenea pe scriitorii creqtini, in special pe Dionisie
Areopagitul - dup[ care Dumnezeu este dincolo de experienla sensibild 9i din aceastd cauzd
incognoscibil; dupi Varlaam orice fel de cunoaqtere a lui Dumnezeu nu poate fi decdt indirectl; ea se
realizeazd prin fiinla omeneasci supusd simlurilor chiar qi cunoa$terea mistic6 nu poate fi decdt
simbolic realSer.
intreaga controversd varlaamitd are la bazf, aceste doud postulate. Varlaam admitea numai
minlii putinla de a se vedea pe sine gi de a cunoagte pe Dumnezeu. Dar Sfdntul Grigorie Palama
considerd c[ mintea luminat[, cur6!it5 vede in mod real energia necreatd a lui Dumnezeu: ,,Mintea,
iardgi, o declar vdzdtoue de Dumnezeu daci nu privegte ca la un alt ipostas ci pe sine ins69i, 9i in sine,
ca intr-un chip propriu, pe Dumnezeu, cdnd s-a curSfit pe patimi gi de neqtiin{[. $i socoteqti ci sunt de
acord cu tradilia cregtin[ cei ce zic cdvdd astfel ca lumin6 insigi fiinla minlii. Dar aceea qtiu cI mintea
curf,{itf,, luminati gi devenit5 in chip vddit pdrtagd de harul lui Dumnezeu se invredniceqte 9i de alte
vederi tainice gi mai presus de fire"e2.
in cele trei tratate intitulate ,,Contra mesalienilor" Varlaam consideri cd isihaqtii sunt cei care
vid esenla dumnezeiascl acuzdndu-i de mesalianism qi dovedind prin aceastd acuzatie cI nu cunoaqte
distinclia intre fiinla lui Dumnezeu gi lucr[rile sau energiile Sale. Mesalianismul este o erezie
condamnata de Biserica Bizantind deoarece acegtia credeau ci vdd esenla divin6.
Pentru a sc[pa de aceast6 acuza\ie care-i fusese adus6, SfAntul Grigorie Palama face aceastf,
distinclie care-gi gdsegte elementele principale la Sfhntul Grigorie de Nyssa qi la Sfdntul Maxim
Mdrturisitorul. Pentru Sfhntul Grigorie de Nyssa tAcerea reprezintd singurul lucru ce se poate spune
despre Dumnezeu: ,,Cdnd se vorbegte despre Dumnezeu gi se intreab[ in ce consti fiinla Lui vremea
este si taci. Dar in ce privegte lucrarea Lui sf6nt6, a cirei cunoagtere se coboari la noi, atunci e vremea
sd vorbeqti qi si te foloseqti de grai, despre puterile ei, sd vestegti minunile ei, s5 istoriseqti faptele.,,93
el
A-L vedea pe Dumnezeu fu16 cf,tre fa16" nu inseamnd pentru Grigorie Palama ,,sd vezi
esen!a", cdci Dumnezeu Cel supraesen{ial nu poate in nici un fel s[ fie identificat cu nici un concept
creat, gi mai ales cu esenla ca gi concept filosofic. ,,Atunci c6nd Dumnezeu vorbea cu Moise, El nu a
zis < Eu sunt esenfa> ci <Eu sunt Acela care este) (Ecsod III , 14 ). Deci nu Acela care este provine
din esen[6, ci esenla provine din Acela care este, cici Acela care este cuprinde in El fiinia intreagi "ea.
n0 Sfantul Grigorie Palama, "Theophaneso'apud, John Meyendorff, op.cit.,p. 86n'John Meyendorff, Sf6ntul Grigorie Palama qi mistica ortodox6, Editura Enciclopedicd, Bucureqti, 2000, p.85e2Filocalia, vol.VII, Editura Institutului Biblic Ai de Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne, Bucuregti, 1997,p.275e3 Sf. Gligorie de Nyssa, "in Eccl. VII, 18", apud Episcop lrineu SlStineanul, op. cit. , p.88ea Sf. Grigorie Palama, "Tride, III",apud John Meyendorff, op cit., p. 98
Sfdntul Grigorie Palama contrazic6ndu-l pe Varlaam aratd cd pe l6ngd cunoagterea naturald
indirecti a lui Dumnezeu, omul mai are posibilitatea s6-L cunoascd pe Dumnezeu printr-o cunoaqtere
supranatural5. El este de aceeagi p[rere cu Sfdntul Grigorie de Nazianz conform cdruia cunoaqterea
supranaturalS a lui Dumnezeu se realizeazi atunci c6nd Cel nevizut Se coboar[ la om: ,,Cici Cel ce
este dup6 fiinla Sa din veac Ai pdn6 in veac, tuturor nevdzut gi de tofi necuprins, se coboari din
inilJimea Sa ca si poatd inc[pea intruc0tva in firea noastr6"e5.
Prin urmare, Sfdntul Grigorie Palama crede cd Dumnezeu Se face cunoscut omului prin
energiile Sale necreate, dar rimdne incognoscibil dupd fiin1a Sa. Acelagi lucru este suslinut 9i de Sfinlii
Pirin{i dar qi de Sfdnta Scripturi. FiinJa lui Dumnezeu rimdne necunoscuti dupd cum spune S{hntul
Evanghelist loan: ,,pe Dumnezeu nimeni nu L-a vdzut vreodati" ( Ioan I , l8 ) qi Sfdntul Apostol Pavel
intere$te acest lucru : ,, Pe Cel care nici un om nu L-a vdzut, nici nu-L poate sd-L vadl " ( I Timotei VI
, 16 ) .
Ca punct de plecare pentru combaterea adversarilor sdi, Sf0ntul Grigorie stabileqte o deosebire
intre energie qi fiin
Aceast6 invildtur6 despre energiile divine deosebite de fiin!6 apdratd de Sfdntul Grigorie are
totuqi un caracter antinomic pentru cI pe de o parte Dumnezeu se lasl impirtIgit prin energiile Sale, pe
de alta, El nu este impirt6qit dupi fiin{a Sa. Energiile sunt dup[ cum spune Sffintul Apostol Pavel
,,ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu" (Rom.l, 19), sau,,Cele nevdzute ale Lui se vdd de la
facerea lumii, inlelegdndu-se din fdpturi, adicd vegnica Lui putere 9i dumnezeire, aqa ca ei s[ fie frricuvdnt de aplrare" (Romani 1,20). Prin ,,cele nevSzute" ale lui Dumnezeu inlelegdndu-se energiile -lucr[rile comune ale Sfintei Treimi care se aratdin fEpturi.
Sfin{ii parinli ca qi Sfdntul Grigorie Palama au aceeagi pdrere in ceea ce priveqte cunoaqterea
lui Dumnezeu din energiile Sale ne putdnd s5 fie cunoscutd fiin{a Lui. Dumnezeu se face cunoscut prin
energiile Sale neimpa(ind firea in cognoscibili gi incognoscibil[, ci aratd doui feluri de existenla
dumnezeiasc[ in fiinf6 qi in afara ei.
Comentand cuvintele de la II Petru I, 4: ,,Prin care El ne-ahirdzitmari qi prelioase ftgdduinle,
ca prin ele si v6 faceli p[rtaqi dumnezeiegtii firi, scdp6nd de stricdciunea poftei cele din lume". Sfdntul
Grigorie Palama sus{ine cd expresia,,pirtagi dumnezeieqtii firi" are un caracter antinomic asem[ndnd-o
cu dogma Sfintei Treimi dupd care Dumnezeu este deodatd Unul gi Trei la fel qi ,,Natura divin6 trebuie
sd fie in acelaqi timp neimpArt&ibilA gi intr-un anume sens impirtiqibili; noi ajungem in imp6rt6girea
de natura lui Dumnezeu gi cu toate acestea ea rf,mdne cu totul inaccesibili. Deci trebuie s5 afirmim
amdndou[ lucrurile deodatd gi s5 p6strdm antinomia lor ca un criteriu al cucerniciei.ee
Teologia ortodoxd iqi expune punctul de vedere prin Sffintul Grigorie Palama care explicd
aceastd antinomie dup6 care Dumnezeu este impirtdgibil dupi lucriri qi ne6mp6rt6gibil dup6 fiin
dar nu |e putem cunoagte in fiin{a lor, ci in lucr[rile lor, fbrd ca lucrdrile sd punl un zid intre ele 9i
noi.
Sfintii Pdrinli fac o deosebire fundamental6 intre teologre ca misterul vielii interne al Sfintei
Treimi Si iconomie ca operi comuni a acestor Persoane in raport cu lumea. Noi, in fiecare lucrare
dumnezeiasc[ venitd in lume cunoaqtem ,,Treimea iconomic6".
Energiile interpretate in aceastd perspectiv[ {in un loc de mijloc. Pe de o parte, ele apa(in
teologiei ca fo(e eterne gi inseparabile ale Treimii exist6nd independent de actul crealiei lumii, dar,
pe de alt6 parte, ele lin de iconomie pentru ci Dumnezeu se manifesti creaturilor in energii. in fiecare
lucrare ce vine la noi avem pe firul energiilor toate persoanele divine intoarse cdtre noi, sau cum
spune teologia patristica, fiecare lucrare provine din Tatll, se comunicd prin Fiul in Duhul Sffint'
Lucrarea Sfintei Treimi in exterior se manifesti in lume prin energii. Treimea coboard in
Iume prin energiile divine ca s6 ne inalle gi pe noi spre comuniunea trinitard. in puterea Duhului ne
indl!6m cu Hristos c6tre Tatil. Prin Duhul cunoa$tem pe Hristos Fiul lui Dumnezeu gi in Fiul vedem pe
Tat[|. Duhul este fa]a Treimii intoarsi citre noi. De aceea tot darul ce ne vine de sus se numeqte dar
al Duhului Sfhnt sau Duh. Prin Duh avem in noi intreaga Sfhnta Treime.
Ortodoxia nu pledeazd nici pentru panteism qi nici pentru deism, ci pentru transfigurarea
crealiei prin energiile necreate care izvorf,sc din fiinla Lui Dumnezeu 9i se comunic[ omului in
Biseric[ de la Cincizecime, de la Tat6l prin Fiul, in Sf. Duh, pentru ca credinciogii sE se inalle la
aseminarea cu Dumnezeu.
ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU
Lumea a fost creatd de Dumnezeu prin voin{a Sa, adic6 prin lucrdrile Sale necreate. De
aceea lumea constituie un fel de carte a naturii din care desprindem anumite atribute ale lui
Dumnezeu. Sfbntul Apostol Pavel spune: ,,Cele nevizute ale lui Dumnezeu se vid de la facerea
lumii, inlelegdndu-se prin fbpturi, adicd vegnica lui putere qi dumnezeire, aqa cI ei s[ fie fdr6
cuvflnt de aplrare" (Rom.I, 20). Puterea, inJelepciunea, iubirea, etc., nu sunt altceva decdt atribute
ale luiDumnezeu.
Atributele lui Dumnezeu pot fi cunoscute:
- prin meditaliile asupra lucrdrii lui Dumnezeu in creaJie;
- prin triire.Dacd medita{ia te face sE te concentrezei asupra efectelor lucrSrii lui Dumnezeu in lume, trlirea teface si te ridici ceva mai sus.
Vederea lui Dumnezeu fafi ci/ire fald se va realiza numai in veacul viitor. Acum avem numai o
cunoagtere a lucririi lui Dumnezeu, care descoperi ceva din fiinla lui Dumnezeu, dar fiinla lui
Dumnezeu nu o vom cunoatte in veacul de acum. Prin ochii raliunii, luminati de credin{6, avem
posibilitatea, in existenla noastrd pimdnteasci, si descoperim doar atributele lucrlrii lui Dumnezeu.
inlelese astfel, atributele divine sunt niqte concluzii asupra ac[iunii lui Dumnezeu, prin care noi
desprindem prin ochii raliunii luminate de credin{6, efectele lucrSrii luiDumnezeu in lume.
Atributele divine sunt mai intAi nigte reprezentiri subiective gi analogice izvor6te din efectul
lucrdrii lui Dumnezeu in lume: ,,Pentru cI ceea ce se poate cunoa$te despre Dumnezeu este
cunoscut de c6tre ei: fiindci Dumnezeu le-a ardtat lor" (Rom. I, 19).
Faptul c6 ceea ce se gtie despre Dumnezeu vine din inima omului, rezultd cd atributele au un
caracter subiectiv, iar faptul cE aceste reprezentdri subiective te inal16 cu minttea citre Dumnezeu,
pornind de la atributele lui Dumnezeu in crealie, are caracter analogic, dar cu toate cf, ele sunt
subiective gi analogice, aceste atribute au caracter obiectiv qi real, pentru cf, se intemeiazi pe
lucrarea concretd a lui Dumnezeu in crealie.
Trebuie sd se facd deosebire clarl intre atribute, insugiri gi predicate. Atributele se referi la
inlelepciunea, puterea qi iubirea lui Dumnezeu care se oglindesc in cosmosul creat de Dumnezeu'
insugirile sau propriet6{ile personale ale lui Dumnezeu se referd la relaliile lor interne cu Sfdnta
Treime. Ele pun in eviden{6 calitatea Tatilui de niscdtor gi purcez[tor; calitatea Fiului de niscut 9i
insugirea Duhului de purces. Predicatele il caracterizeazd pe Dumnezeu ca subiect al lucrdrii
sdvdrgite in afara dumnezeirii, in raport cu lumea: Tat6l : creator, Fiul = rlscump6ritor, Duhul =
sfin!itor.
Diferit de inv6fitura ortodox[, Teologia catolici qi-a dezvoltat concepfia ei despre atributele divine.
Diferenla esenlial6 dintre cele doui concepte este c5, in timp ce ortodocqii pun atributele divine in
relalie cu lucrurile necreate care vin dupi fiinla lui Dumnezeu, care se referd la ceea ce este in
jurul lui Dumnezeu, Teologia catolicl aqeazd atributele divine in relalie directd cu insuqi fiinta lui
Dumnezeu.
in timp ce R6s[ritul vede atributele dincolo de fiin[a lui Dumnezeu in efectele lucrlrilor necreate
ale lui Dumnezeu, Teologia catolicd considerd cd atributele divine constituie ins[;i fiinla lui
Dumnezeu. Ei pornesc de la un atribut principal considerat constitutiv al fiinlei dumnezeieqti, care
poate fi, dupl preferin{6, c0nd fiin{a, cdnd infinitatea, cAnd aseitatea gi care devine principiul tuturor
atributelor dumnezeie gti.
Rdsdritul considerd cd fiinla lui Dumnezeu rdmdne necunoscuti, in timp ce apusenii introduc
ralionalismul in ins[gi fiin]a lui Dumnezeu, d6nd omului impresia c6-l poate cunoaqte qi stdpdni pe
Dumnezeu, de unde tendinla omului de a lua locul lui Dumnezeu pe pimdnt. R[sdritenii pdstteazd
taina dumnezeirii pentru ca s6-l cunoascd pe Dumnezeu nu numai prin raliune, ci prin via!6,
experien{E gi triire, ce angaieazi cunoaqterea omului intreg.
Scolastica rnedievald are caracterul ei speculativ qi a dat nagtere la dou[ curente cu privire la
atributele ce privesc fiin1a lui Dumnezeu:
1. Dupi nominaligti, atributele lui Dumnezeu sunt elemente temporale 9i secundare care
desfiinleazd unitatea gi simplitatea luiDumnezeu gi pericliteazd absolutul dumnezeiesc;
2. Realigtii, in schimb, suslin c6 atributele aduc deosebiri reale in fiinla lui Dumnezeu,
divizAndu-o oarecum in tot at6tea p6(i.
$i una gi alta sunt tributare unei conceplii care considerd cd omul il poate cunoa$te pe
Dumnezeu in fiinla Lui.
in lumea ortodox6 nu s-au pus astfel de probleme pentru c5, de la Sfdntul Grigorie de
Nyssa ss-a spus: ,,despre fiinla dumnezeiascd avem cuno$tin!6 mirginitS. Cunoaqtem suficient din
numirile ce se referd la ea".
Pornind de la astfel de considera{ii, Pdrinfii Bisericii au vorbit despre Dumnezeu cel
ftrd de nume, ce nu poate fi cunoscut in fiinla Sa, qi Dumnezeu cel cu nume multe, ce poate fi
cunoscut dup[ lucrdrile qi atributele Sale. in primul caz avem o conceplie intelectualist[ despre
50
atribute. tn al doilea caz avern o conceplie spirituald ce d6 posibilitatea teologiei sd interpreteze
atributele intr-un mod dinamic.
Formularea qi impirfirea atributelor divine. Pentru formularea atributelor divine,
exist[ trei cdi de investigalie:
I " Calea afirmaliei, care porne$te de la ideea de cauzalitate sau de creaJie. De aceea se
mai numegte ,,via affirmationis sau causalitatis" Ea pleacl de la ideea cf, toate perfecliunile din lume
iqi au cauza in Creator, care a privit zidirea Sa qi a vdzut cd era buni foarte' Aqa ajungem la
atributele de existen!6, bunitate, frumusele, putere, via{d, sau in{elepciune. in acest fel s-a spus despre
Dumnezeu cd este cel cu multe Nume.
Z. Calea eminenlei, ,,via eminentiae" sau superlativd, care consider6 cd toate desiv6rgirile
omenegti se g6sesc in Dumnezeu in mod amplificat gi superlativ. Oamenii pot fi buni, dar Dumnezeu
e foarte bun, e bunltatea ins[gi in plinitatea ei, la care particip[ gi oamenii. Oamenii pot fi puternici.
dar Dumnezeu e atotputernic. Oamenii participd la viaf6, dar Dumnezeu este via(a. Astfel se spune cd
Dumnezeu este mai presus de orice nume qi toate atributele trebuie subliniate 9i afirmate, in mod
sublim.
3. Calea negativ6, ,,via negationis", pleac6 de la contrastul dintre creaturd qi Creator. Ea
cere sd goleqti sufletul de tot ce este creatural, ca, Creatorul si se silqluiasci in el.
Nu se poate atribui lui Dumnezeu nici ceea ce este bun, nici ceea ce este foarte bun in
lume. Daci spunem cd Dumnezeu este viala, nu ne-am exprimat corespunzStor, cdci Dumnezeu
este mai presus de orice via
Chiar gi unii P[rinti au preferat un atribut fa15 de celelalte. Sf. Dionisie Pseudo-
Areopagitul qi Sffintul Ioan Damaschin prefera bun[tatea, alli pe Iahve, dar fEr[ a-i atribui rolul de
r[dicini, izvor al tuturor celorlalte atribute.
ins6, din punct de vedere ortodox nu putem accepta implr[irea catolicS in atribute fizice
qi metafizice, pentru c[ toate atributele, fie cd este vorba de inlelepciune, putere sau iubire, acestea
nu lin de firea dumnezeiasc[, ci de lucrdrile lui Dumnezeu ad extra.
Ca urmare, manualele romano-catolice de Teologie Dogmatici impart, in general,
atributele in atribute ale fiinlei gi in atribute ale acliunii dumnezeieqti, care derivl tot din fiinla
dumnezeiasc6.
Mulli teologi ortodocgi au r6mas tributari concepfiei catolice despre impS(irea
atributelor dupd esen(a fizic[ qi metafizicl a lui Dumnezeu.Cel ce incearcd s[ se distanleze de
aceastd imp6(ire qi sd se apropie de punctul de vedere ortodox este Macarie, care imparte
atributele in:
a) atribute ale esenlei lui Dumnezeu;
b) atribute ale intelectului dumnezeiesc;
c) atribute ale voinlei dumnezeiegti.
Considera gi el, din nefericire, ci spiritualitatea lui Dumnezeu desemneazi firea
dumnezeiasci in chipul cel mai desdvdrgit.
in ceea ce ne privegte, atributele lui Dumnezeu se impart in: atribute naturale,
intelectuale gi morale.
ins6, trebuie fEcut6 precizarea ci nici unul dintre aceste atribute nu intrS in componenla
naturii divine, ci sunt doar expresia energiilor necreate care vin dupi esenfa divinS.
Din momentul in care atributele sunt introduse in natura divin[, cum face intelectualist
gi speculativ scolastica, atAt atributele cAt gi fiin{a lui Dumnezeu dobdndegte un caracter static" Mai
mut, Dumnezeu pierde legdtura internl cu lumea gi rimdne o realitate transcendentd, izolatd in
transcendent gi lipsitd de semnificalie pentru viala spirituali a cregtinului. Deci se cade intr-o
concep{ie deistd despre Dumnezeu.
Din moment ce energiile divine sunt puse in legdturd cu energiile necreate, atributele
divine dob6ndesc caracter dinamic Ai sunt inlelese ca niqte iegiri iubitoare ale lui Dumnezeu care
iese in int6mpinarea omului ca sd-l inalle la viala cea mai presus de fire.
ATRIBUTELE NATIIRALE
Atributele naturale sunt atributele pe
anume, in contrast cu insugirile ei, pe temeiul
temeiul Revela[iei supranaturale.
care le formuldm privind natura inconjuritoare, qi
RevelaJiei naturale, in primul rdnd, gi, apoi, pe
Astfel, in lumea creatl donmneqte legeacaluzalitifii; Dumnezeu insi nu este cauzat de
nimeni gi de nimic, deci I se atribuie aseitatea. in lumea predomind materia; Dumnezeu insi este
Duh absolut, deci I se atribuie spiritualitatea. in lume totul e mdrginit gi relativ; Dumnezeu e
nemirginit gi absolut: privitor la spa{iu este aspa}ial gi supraspalial, deci are atotprezenla; privitor la
timp este atemporal gi supratemporal, deci are vegnicia gi privitor la putere are atotputernicia. in
lume totul e trecitor, numai Dumnezeu r6mdne in vegnicie acelagi, deci are neschimbabilitatea, etc.
52
intr-un cuvdnt, se poate afirma ci atributele naturale ale lui Dumnezeu, accentuiaz[
unicitatea Creatorului.
1. Aseitatea, existenla de Sine sau independenla absolutd. Prin aceasta noi afirmEm ci
Dumnezeu are existtenJa de la Sine gi prin Sine gi cd nu are o cauzd in afar6 de Sine, El insuqi
fiind propria-i cauz6. Mai mult, El e plindtatea fiinlei qi a viefii, deoarece El condilioneazd
existenla tuturor celor vlzute gi nevdzute. De aceea, Dumnezeu tnsuqi descoper[ numele Siu ca
nume care implic[ existenla, viala in toatl plinltatea ei, lahve, o ov <<Cel ce sunt>> (legire III,
l4), cdci El e Alfa gi Omega, Celce a fost, Celce va fi, inceputul 9i Sfhrqitul (Apocalips[ I, 8).
2. Spiritualitatea. Prin spiritualitatea fiinlei dumnezeieqti in{elegem c6 Dumnezeu nu
este material sau corporal, ci spirit pur, imaterial, simplu, nevdzut, perfect, ra{ional 9i liber. Esenla
dumnezeiasc6 este esenjl spirituald. Aceasta nu inseamn[ numai nematerialitate, ci 9i suport de
atribute spirituale, suport de cunoagtere, de dreptate, de puritate, de iubire' Atributul spiritualitdlii
pune in lumin[ in mod deosebit, caracterul de Duh al esenlei divine: ,,Duh este Dumnezeu 9i cel ce
I se inchina Lui, trebuie s[ I se inchine in Duh gi adev6r"(Io an lY , 24).
Sf6nta Scriptura vorbegte despre spiritualitatea lui Dumnezeu atdt indirect, intruc6t
inva!6 cI Dumnezeu n-are nici una din insugirile materiale sau corporale, cAt qi direct, atribuindu-l
congtiinla de Sine, raliune, libertate, activitate gi numindu-L direct ,,spirit" 9i ,,duh", cum am vizut
mai sus. Spiritualitatea este poate, atributul lui Dumnezeu cel mai ugor de stabilit, dar cel mai greu
de experimentat.
3. Atotprezenfa sau supraspa{ialitatea lui Dumnezeu. Acest atribut este strdns legat de
absolutul gi infinitatea lui Dumnezeu. El se manifesti prin aspalialitate, supraspalialitate qi prin
omniprezenld (pretutindenitate). Dumnezeu este aspalial pentru cI este duhul absolut care creeazd
spa{iul, il umple, dar nu e cuprins qi mdsurat de el, nu e limitat de el. in acest sens, Sfhntul Apostol
Pavel spune c6: ,,Dumnezeu care a fdcut lumea gi tot ceea ce este in lume 9i care este Domnul
cerului qi al pimdntului, nu locuiegte in temple fdcute de m6ini omenegti" (Fapte XVII, 24).
Dumnezeu nu este ins[ aspafial, in sensul deigtilor, care-L izolau pe Dumnezeu de lume,
in transcendenla Sa, ci in sensul ci nu intri in cadrele spaliului. Dar Dumnezeu nu este insi numai
aspa{ial, ci qi supraspalial, adicd e mai presus de spaliu care e creat de El, il stlpdnegte gi-i depiqeqte
legile gi dimensiunile lui: ,,Cerul e tronul Meu gi aqternut picioarelor Mele, zice Domnul, ce casd
imi ve{i zidi voi?" (Isaia 66, 1). Pslamistul a exprimat in chip empiric pretutindeneitatea lui
Dumnezeu, scriind: ,,Unde voi fugi de la Duhul T[u gi de la Fala Ta unde md voi duce?" (Psalmul
127,7-8).
Cele doud concepJii filosofice eronate referitoare la acest atribut, panteismul qi deismul,
trebuie respinse, accentudnd impotriva celui dint6i transcendenla lui Dumnezeu, iar impotriva celei
de a doua, imanenla Sa.
4. Veqnicia sau eternitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este supus timpului dupd cum
nu e supus spaliului. E supratemporal gi raportul de dependen{[ este invers fali de al oamenilor cu
timpul; Timpul e in dependenlI de El. Agadar, Dumnezeu nu are nici inceput nici sfdrqit, este
neniscut gi nemuritor. in Dumnezeu nu este nici trecut nici viitor, ci vegnic prezent.
Sfdnta Scriptura afirmi veqnicia lui Dumnezeu in multe locuri: ,,Mai inainte de a se fi
f[cut mun{ii gi de a se face pdm6ntul gi lumea, din veac gi pdnd in veac egti Tu" (Psalmul 89,2);
,,Cel ce este gi Cel ce era qi Cel ce va sd vin[" (Apocalipsi I, 4).
53
La Dumnezeu nu existi un trecut, pentru c6, prin trecut se mdsoard distanla parcursd
spre desdv6rgire, nici un viitor pentru c6, prin viitor se sper6 o inaintare spre desdvdrqire care nu e
posedati in prezent. in viala dumnezeiasci este un prezent, fbr6 o referire la trecut qi la viitor,
pentru cd se tr[ieqte pururea in plenitudine. Dumnezeu este etern pentru cd la El nu exist6 o depiqire
a comuniunii realizate spre o alta mai deplin6. Viala dumnezeiascd nu e nici o tncremenire fbr[
inceput gi fdrl sf6rgit, ci e o comuniune vie intre Persoane des6v6rqite.
5.Neschimbabilitatea. Acest atribut este legat de cel al existen{ei de Sine sau al
aseitalii. intrucdt Dumnezeu este necondilionat de nimic, adicd nu depinde de nici o cauzi din
afarf,, aceasta inseamni cE este neschimbat, atdt in fiinJa Sa cdt qi in actele Sale. Fiinla Sa posedd
toate perfec{iunile cirora nu li se adaugi nimic qi din care nu se ia nimic. Dumnezeu nu se
schimb6 nici in ac{iunile Sale, pentru ci El cugetl gi voiegte acelaqi lucru din eternitate'
Sfdnta Scriptur6 confirmd neschimbabilitatea lui Dumnezeu. ,,La Pdrintele luminilor nu
este schimbare, nici umbrl de mutare" (Iacob I, 17), sau ,,Eu sunt Dumnezeul vostru qi nu mi
schimb" (Maleahi, III, 6). Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu trebuie confundatd cu imobilismul
conceput de filosofia antic6 greac6, ci trebuie privitd intr-o leg[turd antinomic[ cu viziunea biblicd a
lui,,Dumnezeu cel viu".
6. Atotputernicia. Este atributul lui Dumnezeu care stabileqte un raport intre puterea
Lui gi fo4ele cu care El insuqi a inzestrat intreaga crealie. El arat[ ci puterea lui Dumnezeu nu e
m6rginitd de nimic. Raportul dintre voin
Sf6nta Scripturi insistd in multe locuri asupra rolului inlelepciunii in opera
dumnezeiasc6. in special crealia apare ca un rod al conclucrdrii atotputerniciei dumnezeieqti cu
atotinlelepciunea: ,,Cdt s-au mirit lucrurile Tale, Doamne, toate cu infelepciunea le-ai ftcut" (Ps.
123,4), iar Apostolul neamurilor exclamd in fala mdreliei creafiei: ,,O, ad6ncul inlelepciunii qi al
gtiinlei lui Dumnezeu! C0t sunt de necercetate judecdlile Lui gi c6t de nepitrunse ciile Lui!"
(Romani XI, 33).
ATRIBUTELE MORALE
Dacd atributele naturale au scos in evidenfi puterea lui Dumnezeu, iar cele intelectuale
in{elepciunea Lui, atributele morale demonstreazd desdv6rqirea dumnezeiasc6. Principalele atribute
morale sunt trei: sfinlenia, dreptatea qi iubirea. Ele sunt analoage virtulilor activit[1ii noastre libere.
L sfinfenia. Este acordul voinlei lui Dumnezeu cu fiinla Lui. De aceea, Sfdnta
Scripturl ne indeamn[ sd fim sfin{i ca El, desdvdrgili ca El. Dumnezeu singur e sfhnt in plinitatea
cuv6ntului. Dup[ cf,dere, toate au fost supuse degertdciunii, adicd au fost golite de sfinfenie. Crealia
intreagi suspini dup[ o restaurare, care trebuie si inceapd cu omul prin care a venitt 9i c6derea. El e
preotul crealiei care trebuie si o inchine din nou lui Dumnezeu.
Sfinlenia lui Dumnezeu este o sfinlenie fiinliald, intrucdt este acordul voinlei cu fiinla.
Dumnezeu nu suporti ceea ce este necurat, nu suportd minciuna, nu suportS alli zei pe l6ngi El.
Sfin{enia igi are locul ei pe pdmdnt ca gi in cer, pentru cd cerul e tronul lui Dumnezeu, dar 9i
p[m6ntul e agternutul picioarelor Lui.
2. Dreptatea lui Dumnezeu are doud nuna{e deosebite: una de sfinlenie, o stare
conformd cu voia Lui sfAnt6, alta de dreptate in sens obiqnuit, legal, adicd voia constantd de a da
fiecdruia ce i se cuvine.
Dupd primul inleles, drept este cel care trf,ieqte dup[ voia cea sfhnti a lui Dumnezeu. in
acest sens, drep{ii Vechiului Testament sunt echivalentul sfin{itor din Legea Nou6. in Vechiul
Testament accentul se punea mai mult pe conformarea omului cu legea sfdnti a lui Dumnezeu, mai
mult printr-o constr6ngere exterioari gi mai pulin printr-o transformare l6untric[, deoarece harul se
df,dea sporadic, instituliile de sfinlenie fiind mai mult,,umbrd a celor viitoare".
A doua nuan{6 a dreptdlii dumnezeieqti e cea juridicd. in acest sens, Revelalia atribuie
lui Dumnezeu sanclionarea sau r6spldtirea pe tdrAmul moral, dAnd recompense qi pedepse" Este
adevdrat cd Dumnezeul nostru este Dumnezeul iubirii; e adevdrat ci El ne iarti de gaptezeci de ori
cdte gapte, dar tocmai aceastS iubire cere dreptate. Omul inseteazd de dreptate gi ur[gte nedreptatea.
Din punct de vedere cregtin, nu se poate concepe o trdire creqtind fbrd spiritul dreptdlii.
indurarea poate dura cel mult pdnd la sfArgitul vielii; atunci urmeazd sanc{iunea veqnicS.
3. Iubirea dumnezeiasci este irnpdrtdgirea creaturilor din bunurile Sale cele mai
prefioase. Iubirea e comuniunea propriei fericiri intratrinitare. Ea se face prin deschiderea spre
lume, prin ddruire tota16, a Tatdlui ceresc c[tre creaturile Sale. Cel dint6i bun ddruit de Dumnezeu
oamenilor din iubire a fost insigi existenla lor prin crealie. Cel mai de pre! bun implrtdgit de
Dumnezeu oamenilor este insS adevf,rul mdntuitor. Pentru impSrtdqirea lui, Dumnezeu insuqi s-a
intrupat, dupd ce vorbise in multe feluri qi de nenumdrate ori omenirii.
Dar revelarea adev[rului mdntuitor a coincis cu descoperirea iubirii inslqi in Jertfa cea
mai presus de orice cuv6nt. Atunci au in{eles oamenii cd Dumnezeu este iubire (t Ioan IV, 8).
55
Iubirea nu se poate manifesta decdt intr-o comuniune de doud sau mai multe persoane. De aceea,
numai Dumnezeul nostru se poate numi iubire, fiindcd numai El e comuniune intratrinitard a unor
euri desdvdrgite.
Contrariul iubirii e egoismul. Dumnezeu l-a os6ndit crednd lumea pentru a-i impdrtigi
din iubirea proprie; L-a osAndit la intrupare; L-a osdndit pe Cruce; L-a osdndit la revf,rsarea
oceanelor de daruri in ziua Cincizecimii, cAnd a ftcut pe oameni pdrtaqi propriei vieli dumnezeieqti.
Dintre toate confesiunile cregtine, Biserica OrtodoxA este cea cate a urmirit realizarea
acestui ideal al comunitarismului s[u. Nici individualismul protestant, nici cel romano-catolic
intruchipat in papl gi continuat prin izolarea ierarhiei de credinciogi, nu urmdreqte acest ideal.
Numai Biserica noastrd trdieqte in comuniunea iubirii: ,,Sd ne iubim unii pe al1ii, ca intr-un gdnd sd
m[rturisim pe Tat61, pe Fiul qi pe Sltntul Duh".
56
