www.referat.ro

Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti

Facultatea de DreptCONTENCIOS ADMINISTRATIV

Curs pentru invatamant la distanta Conferentiar universitar,Dr. Alexandru MIRCEA

Bucuresti CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Cuprinsul

INTRODUCERECAPITOLUL I

NOTIUNEA SI FUNDAMENTELE CONSTITUTIONALE ALE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

1. Contenciosul administrativ; aspecte etimologice si abordari conceptuale;

2. Evolutia contenciosului administrativ in dreptul european;

3. Evolutia doctrinei si legislatiei romanesti in materia contenciosului administrativ;

4. Definitii ale contenciosului administrativ;

5. Tipuri de contencios administrativ;

6. Fundamente constitutionale ale contenciosului administrativ;

CAPITOLUL II

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV REGLEMENTAT DE LEGEA NR.554/2004

1. Preliminarii;

2. Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004

CAPITOLUL III

PARTILE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Sectiunea I-a: Calitatea de reclamant (subiecte de sezina). Legitimarea procesuala activa in contenciosul administrativ.1. Precizari cu caracter general;

2. Persoana fizica vatamata;

3. Tertul vatamat;

4. Persoana juridica , subiect activ al actiunii in contencios administrativ;

5. Avocatul Poporului

5.1. Temeiul juridic;

5.2. Avocatul Poporului ca titular al actiunii in contencios administrativ subiectiv

5.3. Avocatul Poporului ca titular al actiunii in contencios administrativ obiectiv

6. Ministerul Public;

6.1. Temeiul juridic al dreptului la actiune al Ministerului Public;

6.2. Actiunea in contencios administrativ subiectiv;

6.3. Actiunea in contencios administrativ obiectiv;

7. Subiecte administrativ- tutoriale: Prefectul si Agentia Nationala a Functionarilor Publici;

7.1. Prefectul

7.2. Agentia Nationala a Functionarilor Publici;

8. Autoritatea emitenta a actului administrativ unilateral nelegal;

Sectiunea a II-a : Calitatea de parat; legitimarea procesuala pasiva in contenciosul administrativ;

CAPITOLUL IV

CONDITIILE ACTIUNII IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV:

1. Actul atacat sa fie un act administrativ;

2. Actul sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim;

3. Actul sa emane de la o autoritate publica;

4. parcurgerea procedurii prealabile;

5. Introducerea actiunii intr-un anumit termen prevazut de lege;

CAPITOLULV

ACTELE ADMINISTRATIVE EXEPTATE DE LA CONTROLUL DE LEGALITATE AL INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ;

1. Suportul legal;

2. Actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

3. Actele de comandament cu caracter militar;

3.1. Notiune de comandament cu caracter militar;

3.2. Delimitarea sferei actelor de comandament cu caracter militar;

4. Actele exeptate de la contencios administrativ decurgand din existenta unui recurs paralel;

5. Regimul limitelor;CAPITOLUL VIACTELE ADMINISTRATIV JURISDICTIONALE

1. Notiunea de act administrativ jurisdictional;

2. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra actelor administrativ jurisdictionale;

CAPITOLUL VII

PROCEDURA PREALABILA SESIZARII INSTANTEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV RECURSUL ADMINISTRATIV;

1. Preliminarii;

2. Recursul gratios;

3. Recursul ierarhic;

4. Fundamentul juridic al recursului administrativ;

5. Tipuri de recurs administrativ;

6. Relatia recurs administrativ-recurs judiciar;

7. Relatia dintre actul administrativ jurisdicional, recursul administrativ jurisdicional, autoritatea administrativ jurisdicional;

8. Recursuri administrative prealabile prevzute n legi speciale;

9. Concluzii privind recursul administrativ de drept comun;

CAPITOLUL VIII

PROCEDURA N FAA INSTANEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV.1. Instana competent

1.1.Competena material de fond

1.2. Competena teritorial de fond

1.3.Competena material n recurs

1.4.Competena n cazul persoanelor private asimilate autoritilor publice.1.5. Competena de judecare a cererilor persoanelor vtmate prin ordonane care nc nu au fost declarate neconstituionale

1.6. Competena de a soluiona litigii de contencios administrativ n temeiul unor legi speciale

2.Termenul de introducere a actiunii

3. Capetele de cerere

4. Actele probatorii. Cerine procedurale.

5. Amenda judiciara.

6. Judecarea cererilor;

7. Soluiile ce le poate da instana de fond

8. Recursul

9. Aciunile mpotriva ordonanelor Guvernului;

10. Excepia de nelegalitate;

11. Procedura executrii hotrrilor.CAPITOLUL IX

PROCEDURA SUSPENDARII ACTULUI1.Precizari prealabile;

2 .Justificarea suspendrii actului administrativ. Soluii posibile

3. Suspendarea ntemeiat pe exercitarea recursului administrativ

4. Suspendarea ca accesoriu al aciunii n faa instanei de contencios administrativ

5. Calea de atac contra hotrrii de suspendare;

6. Competena de judecare a cererii de suspendare;7. Suspendarea actului administrativ la solicitarea Ministerului public; 8. Suspendarea de drept a actului administrativ;

CAPITOLUL X

INTRODUCEREA N CAUZ A FUNCIONARULUI PUBLIC VINOVAT DE EMITEREA/ELABORAREA ACTULUI ADMINISTRATIV.1.Sediul materiei.;

2.Caracteristicile aciunii.

3.Chemarea n garanie a superiorului ierarhic;4.Chemarea n judecat a funcionarului public5.Rspunderea persoanei fizice vinovate prin aciune n regres, potrivit dreptului comun***INTRODUCERE Scopul cursului Cursul Contencios administrativ are n vedere insusirea procedurii de soluionare a litigiilor dintre administraia public i cei administrai pe calea activitii jurisdicionale.

Cursul este structurat n 10 unitati de invatare (capitole) i este inclus in planul de nvmnt al Facultatii de Drept, domeniul Stiinte juridice, ca disciplina formativa de specialitate, categoria optionala pentru anul III, semestrul I.

ObiectiveDisciplina Contencios Administrativ urmrete realizarea urmtoarelor obiective:

1. Realizarea cunoaterii principiilor, regulilor si conceptelor fundamentale care stau la baza soluionrii conflictelor dintre administraie i cei administrai.2. cunoasterea drepturilor si obligatiilor procesuale corelative ale partilor ce se confrunta intr-o actiune in contencios administrativ .3. Cunoasterea semnificatiei si rolului procedurilor in contencios extrajudiciar (recursul gratios si recursul ierarhic)4. Cunoasterea si intelegerea particularitatilor (rigorilor) principiilor, regulilor si procedurilor actiunii in comtencios administrativ, atat in faza procedurii preala bile cat si in fata instantei de judecata

5. Insusirea cunostintelor privind garantiile de executare a unei sentinte pronuntate de instanta de contencios administrativ; sanctiunile specifice in caz de neexecutare

Evaluarea activitiiEvaluarea cunotinelor, acumulate pe baza materialului prezentat n curs i a bibliografiei consultate, se va realiza n cadrul unui examen. In afara examenului, pe parcursul semestrului, fiecare student va elabora, pe baza bibliografiei recomandate, un referat care va fi prezentat tutorelui anterior sesiunii de examene. Nota final va fi calculat innd cont urmtoarele ponderi:

a) Nota obinut n cadrul activitilor tutoriale (asistate) va reprezenta 10%;

b) Nota obinut la examen va reprezenta 90%CAPITOLUL INOTIUNEA SI FUNDAMENTELE CONSTITUTIONALE ALE CONTENCIOSULUI ADMINISTATIV

Obiectivele temei: insusirea cunostintelor referitoare la urmatoarele aspecte:

Contenciosul administrativ; aspecte etimologice si abordari conceptuale;

Evolutia contenciosului administrativ in dreptul european; Evolutia doctrinei si legislatiei romanesti in materia contenciosului administrativ; Definitii ale contenciosului administrativ; Tipuri de contencios administrativ; Fundamente constitutionale ale contenciosului administrativ;

1) Contenciosul administrativ; aspecte etimologice si abordari conceptualeEtimologic, termenul de contencios provine din latinescul contentiosus, care inseamna certre, adjectiv al substantivului contentio, care, la randul lui are semnificatia conflict, disput, confruntare, si a fost preluat si introdus in sistemul institutional juridic prin filier francez (contentieux = contencios).Astfel, rezulta ca sub aspect strict lingvistic, termenul contencios semnifica o confruntare, iar in sens juridic semnifica o actiune contradictorie intre doua parti aflate intr-un litigiu si situate pe pozitii convergente.

In aceste conditii noiunea de contencios a devenit o noiune tradiional a dreptului, fiind utilizat pentru a defini, in principal, activitatea de solutionare, de catre autoritatile competente, a unui conflict juridic, in special in domeniui care vizeaza apararea unui drept pretins.Atunci cand dreptul incalct este consecinta unei conduite (actiune sau inactiune) din partea unei autoritati administrative sau a unei entitati care actioneaza cu girulunei astfel de autoritati, litigiul care se naste se solutioneaza printr-o actiune in contencios administrativ. Din aceasta perspectiva, contencios administrativ semnifica activitatile jurisdictionale mpotriva actelor i operaiunilor administrative . Un recurs impotriva unui act administrativ, deci o cale de atac, dobndeste caracter jurisdicional (contencios) ori de cte ori autoritatea care-l soluioneza are calitatea de judector. In felul acesta s-a ajuns att n doctrin, ct i n legislaie s se utilizeze n mod curent termenii: contencios administrativ; aciuni de contencios administrativ; instan (organ) de contencios administrativ, hotrri de contencios administrativ, legea contenciosului administrativ, etc.Rezulta, din cele expuse, ca, in raport de competenta, pot exista atat organe de contencios judiciar, in general, care solutioneaza , in principiu, litigiile izvorate in circuitul civil ca urmare a unor acte sau fapte juridice dintre entitati diverse , cat si organe de contencios administrativ, a caror competenta este aceea de a solutiona conflictele de natura juridica izvorate in exercitarea activitatii administrative, in care cel putin una din parti (de regula, paratul) este organ al administratiei publice sau infaptuieste un serviciu public. In dreptul administrativ, termenul de contencios administrativ este utilizat si pentru a delimita caile de atac jurisdictionale impotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite.Un recurs, deci o cale de atac , dobindeste caracter jurisdictional (contencios) ori de cate ori autoritatea care il solutioneaza are calitatea de judecator. Constituirea instantelor de contencios administrativ a devenit la un moment dat necesara deoarece s-a constatat ca, in practica, autoritatea publica emitenta a actului administrativ sau cea ierarhic superioara nu inlaturau, pe calea recursului administrativ gratios ori a recursului ierarhic, actele prin care se aducea atingere drepturilor sau intereselor legitime ale celor vatamati. Noiunea de contencios administrativ are mai multe acceptiuni, astfel:

a) Intr-o prima acceptiune, prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare a litigiilor, in care, cel putin una din parti este un organ sau un reprezent al al administratiei publice.Acesta este sensul functional al contenciosului administrativ.

b) Intr-o alta acceptiune, prin contencios administrativ se intelege categoria de organe abilitate sa solutioneze litigiile izvorite din activitatea de administratie publica. Aceasta este semnificatia organizatorica a contenciosului administrativ.

c) O alta acceptiune a contenciosului administrativ este aceea de institutie juridica ce include ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce apar in activitatea de solutionare a litigiilor nascute in activitatea de administratie publica, institutie juridica ce se regaseste in cadrul dreptului administrativ ca ramura de drept .Asadar, din analiza acceptiunilor expuse, rezulta ca sfera si continutul contenciosului administrativ ii confera acestuia un sens formal, organic si unul material.

Sensul formal (organic) se refer la organele de jurisdicie care sunt competente s soluioneze respectivele litigii, iar sensul material privete natura si obiectul litigiilor juridice care se circumscriu activitatii judiciare i regimul juridic aplicabil (dreptului comun sau dreptului administrativ).Sensul formal, organic, definea contenciosul administrativ prin raportare la autoritatile competente sa solutioneze litigiile dintre administratie si administrati, in special in doctrina franceza a secolului al XIX-lea. Astfel, conform definitiei lui Ducrocq, contenciosul administrativ apare ca fiind constituit din totalitatea litigiilor de competenta tribunalelor sau a justitiei administrative.

Sensul material al contenciosului administrativ are in vedere, pe de o parte, obiectul si natura litigiilor, iar pe de alta parte, calitatea subiectelor intre care are loc litigiul si regulile juridice aplicabile in speta pentru solutionarea acestuia.Din aceasta perspectiva, doctrina franceza defineste contenciosul administrativ ca fiind ansamblul de reguli aplicabile solutionarii jurisdictionale a litigiilor ridicate de activitatea administrativa, care pot fi aduse in fata unui judecator administrativsau ca ansamblul problemelor legate de existenta unui litigiu survenit cu ocazia unei activitati administrative, in sensul larg al termenului

2. Evolutia institutiei contenciosului administrativ n dreptul european

Coninutul i sfera contenciosului administrativ, ca fenomen juridic, i implicit a noiunii respective, au gasit rezolvari diverse, care variaza de la o ar la alta, n aceeai ar de la o perioad la alta, in functie de conditionarile filosofice, politice si sociale predominante la un moment dat. . Aceste orientri diferite ale doctrinei ce au avut, firesc, ecou n legislaie, precum i n jurispruden sunt determinate, n principal, de interrelaiile care au fost fundamentate ntre sensul material i sensul formal-organic al contenciosului administrativ.

Din punct de vedere formal-organic se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:

sistemul francez al sistemul administratorului judector si al jurisdiciei speciale administrative (tribunale administrative i Consiliul de Stat);

sistemul anglo-saxon al instanelor de drept comun, competente i n materia contenciosului administrativ.

Sistemul controlului administratiei de catre instante ale puterii judecatoresti specializate in problematica administratiei publice;Dup cum se arat constant n literatura de specialitate, sistemul administratorului judector era dominant n majoritatea statelor pn la revoluia burghez din Frana, deoarece jurisdicia administrativ se identifica cu administraia activ: a judeca administraia este tot a administra. Acest sistem este caracterizat prin aceea ca solutionarea litigiilor particularilor cu administratia se solutiona de autoritati situate tot in sfera administratiei, dar care erau investite cu atributii jurisdictionale.Odat cu victoria Marii Revoluii Franceze, ncepnd cu Frana, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului potrivit cerinelor principiului separaiei puterilor n stat i anume n: organe ale puterii legislative, ale puterii executive i ale puterii judectoreti. Cu toate acestea chiar Frana a fost primul stat care a ncredinat contenciosul administrativ administraiei, astfel nct s-a instituit de la nceput dualitatea jurisdiciei, o jurisdicie de ordin judiciar i alta de ordin administrativ.

n doctrina francez din secolul trecut contenciosul administrativ era definit prin raportare la organele competente a soluiona litigiile dintre administraie i administrai. Cum n Frana s-au nfiinat, nc din perioada revoluiei, tribunale administrative, n sistemul Consiliului de Stat, s-a ajuns la coincidena ntre sensul organic (formal) i cel material i la urmtoarea definiie dat de autorii francezi: contenciosul administrativ cuprinde ansamblul litigiilor de competena tribunalelor administrative.

Sistemul francez se bazeaz pe dou principii fundamentale:

1. Principiul separrii activitilor administrative de activitile judiciare;

2. Principiul separrii administraiei active de justiia administrativ, care constituie un ordin de jurisdicie paralel i separat de puterea judiciara.

Specificul sistemului francez const tocmai n faptul ca justiia administrativ are propriul su organ suprem, anume secia de contencios a Consiliului de Stat, care, n ansamblu, apare ca o autoritate a puterii executive i nu a puterii judiciare. Aa se explic de ce jurisdiciile administrative sunt compuse din consilieri juridici (ai Guvernului i ai administraiilor) i nu din magistrai.

Sistemul francez al tribunalelor administrative, care functioneaza in sistemul administratiei publice, separat de sistemul instantelor judecatoresti de drept comun, a fost preluat, cu unele particularizari, de majoritatea statelor europene, printre care menionm: Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.

In sistemul anglo-saxon, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administraiei publice este, in integralitatea sa , de competenta instantelor de drept comun. Sistemul anglo-saxon este adoptat i n unele ri europene, cum sunt Danemarca, Islanda i Norvegia. Conform acestui sistem, in tarile anglo-saxone administratia se plaseaza in fata instantelor judiciare ordinare pe aceeasi pozitie de egalitate cu particularii, cetateanul si administratia fiind, in principiu, egali in fata judecatorului (de drept comun)Sistemul instantelor judiciare, apartinand puterii judecatoresti, specializate in contencios administrativ se caracterizeaza prin existenta a doua principii fundamentale;

-solutionarea situatiei litigioase dintre particulari si administratie de catre autoritati apartinand puterii judecatoresti, fara nici o legatura cu sistemul de organe aprtinand administratiei publice;

- specializarea, in cadrul instantelor apartinand puterii judecatoresti, a unor instante specializate sa solutioneze actiunile in contencios administrativ.Prin urmare, se observa ca aceste instante, desi judeca litigii izvorate din activitatea administratiei publice, sunt total independente de administratie, ele facand parte din sistemul puterii judecatoresti. Sistemul, ca atare, se regaseste, in prezent, in Germania unde, la 19 martie 1991, imediat dupa unificare, a fost adoptat Codul Jurisdictiei Administrative. In acest Cod este reglementata, in art. 1, independenta tribunalelor administrative fata de autoritatea executiva, conditie esentiala pentru orice organ cu atributii judiciare.In insasi Constitutia Germaniei justitia administrativa este consacrata ca fiind una din cele cinci ramuri ale puterii judiciare, respectiv alaturi de: justitia ordinara, justitia sociala, justitia muncii, justitia fiscala , toate acestea avand grade de jurisdictie ierarhice.

Fr a critica sau a elogia unul sau altul din aceste sisteme, considerm c cea mai bun soluie pentru realizarea finalitii acestei instituii controlul legalitii actelor administrative de autoritate emise de organele administraiei publice o constituie controlul acestei legaliti de ctre organele puterii judectoreti i, n cadrul acestora, de organe specializate ale puterii judectoreti, aa cum sunt seciile de contencios administrativ.3. Evolutia doctrinei si legislatiei romanesti in materia contenciosului administrativ

Institutia contenciosului administrativ din ara noastr este, in mare parte, rezultatul unor acumulari de ordin doctrinar si legislativ, determinate de evolutia ideilor si orientarilor politice, filozofice si juridice care s-au succedad in timp. Fr a aprofunda, n cele ce urmeaz vom nfia principalele perioade ale evoluiei istorice a contenciosului administrativ n Romnia:

1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima dat n ara noastr prin Legea nr.167 din 11 februarie 1864 pentru nfiinarea Consiliului de Stat, fiind deci organizat dup modelul francez si regasindu-se printre reformele administrative realizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Consiliul de Stat facea parte din puterea executiva si avea rolul de a initia proiectele de lege ce urmau a fi prezentate de Guvern in Adunarea Electiva ( Parlamentul din vremea respectiva), de a elabora instructiunile de aplicare a legilor dar si, ceea ce este important in context, avea prerogativa de solutionare, in contencios, a litigiilor in materie administrativa. Pe fondul acestei prerogative, Consiliul de Stat putea solutiona litigii referitoare la hotararile ministrilor sau la acte emise de prefecti ori alte entitati administrative date cu exces de putere sau cu incalcarea legilor ori a altor acte normative in vigoare. Totodata, art.26 din Legea susmentionata, abilita Consiliul de Stat sa solutioneze, in cazuri expres prevazute de lege, reclamatii ale persoanelor particulare (fizice sau juridice), in cazul in care, un ministru sesizat anterior, nu a raspuns petitiei in termenul de 15 zile. Legea instituie si reguli procedurale privind dreptul la aparare , admisibilitatea cererii (intre care, o conditie este parcurgerea procedurii prealabile), caile de atac, etc. Contenciosul administrativ era unul de interpretare, in sensul ca hotararea viza interpretarea aplicabila unui text de lege, pe fondul caruia s-a declansat litigiul, urmand ca autoritatea administrativa vizata sa tina cont de interpretarea data de Consiliul de Stat.2. n perioada 12 iulie 1866 l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiinat prin Legea pentru mprirea diferitelor atribuiuni ale Consiliului de Stat iar atribuiunile de contencios administrativ au fost ncredinate autoritilor judectoreti (curi de apel i instane judectoreti de drept comun), trecndu-se deci la modelul anglo-saxon.Competenta instantelor judecatoresti s-a format pe cale jurisprudentiala, dar, in aceasta perioada capata dimensiuni practice institutia exceptiei de ilegalitate

3. n perioada l iulie 1905 25 martie 1910, dup adoptarea Legii pentru reorganizarea naltei Curi de Casaie i Justiie, Seciunea a III-a a naltei Curi de Casaie i Justiie a devenit competent s judece recursurile n contra unor categorii de acte administrative sau chiar de jurisdicie precum si recursurile impotriva regulamentelor si ordonntelor adoptate cu incalcarea legii, inclusiv recursurile impotriva actelor administrative adoptate de prefecti si de autoritatile publice locale.

4. n perioada 25 martie 1910 17 februarie 1912, prin Legea Curii de Casaie din 25 martie 1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiinat, iar pricinile de aceast natur se soluionau de ctre tribunalele de jude. In baza acestei legi a fost recunoscut particularilor dreptul de a ataca in justitie actele administrative emise cu incalcarea legii, autoritatile judiciare de drept comun fiind investite cu prerogativele contenciosului in anulare. Este instituit principiul judecarii cu precadere si de urgenta, in complet de 2 judecatori5. Competena stabilit prin Legea Curii de Casaie din 25 martie 1910 nu a durat dect doi ani pentru c prin Legea de reorganizare a Curii de Casaie i Justiie din 17 februarie 1912 cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Seciunii a III-a a Curii de Casaie, situaie care a durat pn n 1925.

6. Dup adoptarea Constituiei din 1923, una din cele mai moderne constituii europene din epoc, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competena de soluionare a litigiilor de acest gen a fost ncredinat instanelor judectoreti de contencios administrativ, care aveau deplin jurisdicie, putnd chiar s anuleze actele administrative constatate ca fiind ilegale. Aratam, fie si numai pentru similitudinea cu legislatia actuala, cateva prevederi din legea respectiva:oricine se pretinde vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ de autoritate facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, sau prin reaua vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere pentru recunoasterea dreptului sau la instantele judecatoresti competente. Instantele competente erau Curtile de apel de la domiciliul reclamantului.Ca si in legislatia actuala, erau exceptate controlului judiciar actele de comandament cu caracter militar, dar si actele de guvernamant.

7. n perioada 9 iulie 1948 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale direct, a fost redus doar la cteva categorii de acte administrative, lsndu-se astfel cetenii la discreia organelor administraiei de stat.

Initial, prin Decretul nr.128/1948 Contenciosul administrativ a fost desfiintat, astfel incat instantele judecatoresti au pierdut dreptul de a controla activitatea organelor administratiei de stat (organe care, in timp, si din ce in ce mai pregnant, se suprapuneau, pana la identitate, cu organele partidului unic). In insasi expunerea de motive a Decretului nr. 128/1948 se mentioneaza, fara echivoc intentia legiuitorului:sa se impiedice ca actele autoritatii sa fie puse in discutie de particulari, iar acestia sa mai aiba dreptul sa cheme statul in judecata pentru ca actele lui sa fie cenzurate de o autoritate subordonata8. n perioada 26 iulie 1967 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ n ara noastr a fost nfptuit de instanele judectoreti, n condiiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de ctre tribunale a cererilor celor vtmai n drepturile lor prin acte administrative ilegale. Dei, n general, aceast lege inspirat din Legea din 1925 era bine redactat, partea negativ a acesteia rezulta din aceea c, de regul, cererile celor vtmai n drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru c judectorii care soluionau aceste conflicte juridice erau alei de ctre consiliile populare, adic de organele ale cror acte ar fi trebuit s le cenzureze. Fa de aceast practic, cei vtmai n drepturile lor, prin acte administrative ilegale, renunau la introducerea unor cereri la instanele judectoreti, ceea ce a dus la reducerea, an de an, a numrului cauzelor soluionate de instanele judectoreti de contencios administrativ.

9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptat la scurt timp dup evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un mijloc efectiv de control al legalitii activitii organelor administraiei publice organe ale puterii executive de ctre instanele judectoreti organe ale puterii judectoreti. Dei cu unele imperfeciuni sesizate de diveri autori, aceast lege a asigurat, cu succes, vreme de peste un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fa de abuzurile administraiei.

10. n baza experienei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum i ca urmare a noilor reglementri cuprinse n Constituia Romniei adoptat n anul 2003 n perspectiva viitoarei aderri la Uniunea European, Parlamentul Romniei a adoptat la 2 decembrie 2004, Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, in vigoare la data redactarii prezentului curs, lege ale carei trasaturi si continut urmeaza afi detaliate.3. Definitii ale contenciosului administrativ:Desi institutia contenciosului administrativ si-a dobandit locul binemeritat in sistemul judiciar, incepand cu anul 1864, in timpul marii reformarii a dreptului din perioada lui Alexandru Ioan Cuza, totusi o definitie legala a acestei institutii nu a existat pana la aparitia Legii nr. 554/2004. Dar, in baza abordarilor doctrinare, noiunea de contencios administrativ a fost utilizat fie ntr-un sens larg material, evocnd totalitatea litigiilor dintre administraie i particulari (indiferent cine soluiona litigiul, un organ judectoresc sau un organ administrativ), fie ntr-un sens mai restrans, evocnd litigiile soluionate numai de instanele judectoreti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atribuiile n aceast materie ale instanelor judectoreti (instanele obinuite, uneori s-au creat i instane speciale). Din aceast perspectiva, prof. C. Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nscute ntre particulari i Administraiunile publice, cu ocaziunea organizrii i funcionrii serviciilor publice i n care sunt puse n cauz reguli, principii i situaiuni juridice aparinnd dreptului public.

Raportndu-se la cadrul juridic instituit n ara noastr dup 1989, respectiv la reglementrile cuprinse n Constituia Romniei din 1991, Legea Contenciosului administrativ nr. 29/1990 precum i la alte acte normative, prof. V.I. Prisacaru d urmtoarea definiie: prin contencios administrativ nelegem activitatea de soluionare, cu putere de adevr legal, de ctre instanele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice n care cel puin una din pri este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nscut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

O alt definiie, mai nuanat, o d prof. Antonie Iorgovan: Legislaia n vigoare ne oblig sa privim noiunea de contencios administrativ ntr-un sens strict i ntr-un sens larg. n sens larg, vom nelege prin contencios administrativ litigiile de competena instanelor judectoreti, dintre un organ al administraiei publice, respectiv, un funcionar public sau, dup caz, o structur autorizat sa presteze un serviciu public, pe de o parte, i alt subiect de drept, pe de alt parte, n care organul public sau funcionarul public apare ca purttor al autoritii publice. ntr-un sens mai restrns (cel mai frecvent), noiunea de contencios administrativ evoc totalitatea litigiilor de competena seciilor de contencios administrativ.

De asemenea,o definitie interesanta apartine profesorului Tudor Draganu conform caruia contenciosul administrativ reprezinta totalitatea mijloacelor juridice puse la dispozitia cetatenilor pentru a putea lupta pentru restabilirea ordinii de drept tulburate de actele juridice si faptele materiale ale organelor administratiei de stat intervenite inaplicarea legilor si in functionarea serviciilor publice.

Legea contenciosului administrativ, nr. 544/2004, cu modificarile si completarile aduse de Legea nr.262/2007, in vigoare, definete, in art.2 alin.(1) lit. f), contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim Tipuri de contencios administrativ

Avand in vadere complexitatea institutiei contenciosului administrativ, acesta poate fi analizat din mai multe perspective.

In primul rand se impune remarca faptului ca in realitatea juridica exista contencios (judiciar) de drept comun si contencios administrativ. Primul este alcatuit din totalitatea litigiilor deduse judecatii, indiferent de natura lor si indiferent de instanta investita, pe cand contenciosul administrativ este cel prin care se solutioneaza litigiile create in sfera administratiei publice, in care cel putin una din parti este o autoritate publica si se solutioneaza de catre o instanta cu o anumita specializare .Profesorul Constantin G Rarincescu definea, din aceasta perspectiva, contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nascute intre particulari si Administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si in care sunt puse in cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinand dreptului public. Rezulta ca ambele tipuri de contencios ae solutioneaza in sistemul judiciar, de catre magistrati, dupa aceleasi reguli de procedura, diferenta fiind facuta da obiectul concret al litigiului, de calitatea subiectelor si de faptul ca , in contencios administrativ instantele sunt specializate.

Contenciosul administrativ poate fi privit atat in sens formal, organic, cat si in sens material-functional. Sensul formal, organic, are in vedere autoritatile judiciare investite sa judece litigiile dintre administratie si administrati, respectiv tipul de instante si ierarhizarea lor in sistem, pe cand sensul material are in vedere categoria de litigii dedusa judecatii, calitatea subiectilor si regulile aplicabile in solutionarea litigiilor.

De asemenea, este util distingem ntre contenciosul administrativ obiectiv i cel subiectiv, primul fiind un proces contra actului administrativ, raportat la regulile (legi, alte acte normative) care-i guverneaz emiterea, pe cnd al doilea are n centrul su preocuparea fa de drepturile subiective ale persoanelor fizice sau juridice, fr a se preocupa de legalitatea obiectiv a actului administrativ.

De asemenea, amintim faptul exista o distincie ntre contenciosul n anulare, care d dreptul judectorului s anuleze actul atacat i contenciosul de plin jurisdicie, care autorizeaz judecatorul s se substituie administraiei, decizia sa nlocuind actul administrativ anulat. n doctrina romn contenciosul de plin jurisdicie este caracterizat prin faptul c puterile judectorului sunt mai largi, i decizia lui nu se limiteaz numai la anularea actului, ci poate dispune i alte msuri, cum ar fi recunoaterea unui drept subiectiv, restituiri, reintegrri, despgubiri i chiar eventual reformarea unui act administrativ cu alte cuvinte ne aflm n prezena unui contencios de plin jurisdicie cnd puterile judectorului sunt ct mai depline. De asemenea, se apreciaz c n cazul contenciosului subiectiv suntem n prezena unui contencios de plin jurisdicie, iar contenciosul obiectiv este un contencios n anulare. Prima calificare are, ntotdeauna, n vedere obiectul constatrilor instanei, iar cea de-a doua, decizia acesteia.

Fundamente constitutionale in materia contenciosului administrativ

In general, in statul de drept, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt consacrate in Constitutie si sunt garantate/aduse la indeplinire, in concret, prin reglementari detaliate stipulate in legi. In aceasta ordine juridica se inscrie si protectia cetatenilor fata de posibilele incalcari ale drepturilor si intereselor legitime prin acte ale administratiei publice. Drept urmare si in mod firesc, legislatia care reglementeaza activitatea de contencios administrativ, are suport constitutional, nefiind altceva decat transpunerea in lege o principiilor constitutionale. Astfel, in Constitutia Romaniei, adoptata la data de 29 martie 1923, considerata una din cele mai progresiste la vremea respectiva, se consacra, in art.99 alin. 1) caorice persoana vatamata printr-un decret sau printr-o dispozitie semnata sau contrasemnata de un ministru, care violeaza un text expres al Constitutiei sau al unei legi, poate cere statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat, iar in art. 107 alin.4) din acelasi act fundamental a consacrat dreptul persoanelor vatamate prin acte administrative nelegale de a cere instantelor judecatoresti anularea actului ilegal si obligarea la plata daunelor pana la repararea prejudiciului cauzat.Dispozitiile astfel consacrate au constituit temeiul adoptarii Legii contencios administrativ din 23 decembrie 1925, lege care s-a remarcat prin abordari realmente democratice si progresiste, fapt ce a facut mentinerea sa in activitate, fara modificari semnificative, pana la 1 iulie 1948 cand a fost abrogata ca urmare a instaurarii regimului comunist. Astfel, in art. 1) din aceasta lege, oricine se pretinde vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ de autoritate facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, sau prin reaua vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere pentru recunoasterea dreptului sau la instantele judecatoresti competente. Valorile juridice si democratice ale acestei legi au facut ca spiritul si multe din textele ei sa fie preluate imediat dupa schimbarile social politice din Decembrie 1989, in Legea contenciosului administrativ nr. 20 din 8 noiembrie 1990. Cum sistemul legislativ a cunoscut transformari radicale, cel mai semnificativ moment fiind, din aceasta perspectiva, adoptarea Constitutiei din 1991, si Legea nr 20/1990 afost semnificativ modificata, configurand conceptia si trasaturile contenciosului administrativ. Astfel, Constituia din 1991, chiar dac nu folosete expres noiunea de contencios administrativ, descrie esena acestei instituii juridice: persoana vtmat ntr-un drept al su de o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins, anularea actului i repararea pagubei. n textul constituional se precizeaz c prin lege organic vor fi stabilite condiiile i limitele exercitrii acestui drept. Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003, consacra numeroase dispozitii care fundamenteaza si configureaza institutia contenciosului administrativ, intr-o forma mai cuprinzatoare, consolidand suportul constitutional si rolul acestei institutii juridice in structura juridica a statului de drept, astfel:

- art.1 alin 3). Consacra faptul ca Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, (....),dreptatea ( ...), sunt garantate iar alin. (5)

stipuleaza ca respectarea legilor este obligatorie, desigur si de autoritatile publice, in caz contrar intervenind instantele judiciare, conform competentei si procedurilor stabilite de lege.

- art. 51 consacra dreptul cetatenilor si al organizatiilor legal constituite sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii si, corelativ acestui drept, obligatia autoritatilor sa raspunda la petitii in termene si in conditiile stabilite potrivit legii;

- art. 52 al.1) stipuleaza ca persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autotitate publica, printrun act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea cauzei.

- art.123 alin.5): prefectul poate ataca, n fata instanei de contencios administrativ, un act al consiliului judeean, al celui local sau al primarului, n cazul n care consider actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept- art 126 alin.6) reglementeaza controlul judecatoresc asupra actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, stipuland ca acesta este garantat. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale. *CAPITOLUL II CARACTERISTICILE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV CONFORM LEGISLATIEI IN VIGOAREObiectivele temei:

Cunoasterea aspectelor esentiale ale legislatiei in materie de contencios administrativ introduse prin noua lege a contenciosului legislativ; Identificarea si intelegerea semnificatiei reglementarilor nou introduse in lege, eficienta acestora in contextul general al instructiunii judiciare in materie de contencios administrativ; insusirea particularitatilor controlului de plina jurisdictie in contenciosul administrativ, a reglementarilor in materie de competenta a instantelor, conditiile de admisibilitate a actiunii.1. Preliminarii:

Sediul principal al materiei se regaseste, in principal, in Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care a fost adoptat i publicat n Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 i a intrat n vigoare dup 30 de zile, respectiv la 6 ianuarie 2005.

Aceasta lege definete contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (art.2 alin.1 lit.e).

Rezulta, din definiia legal a contenciosului administrativ, formulat n concordan cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, urmatoarele elemente de continut:a. este o activitate de soluionare a unui litigiu dintre o autoritate public i alte entiti publice sau private;b. activitatea este realizat de instane de contencios administrativ;

c. conflictul juridic soluionat de instanele de contencios administrativ se poate nate fie din emiterea sau ncheierea unui act administrativ, fie din nesoluionarea n termenul legal a unei cereri sau, n fine, din refuzul nejustificat de a rezolva cererea .2. Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004Aceast nou lege a contenciosului administrativ pstreaz n bun parte trsturile legii anterioare, nscriindu-se, prin esena sa, n tradiia romneasc din perioada interbelic a contenciosului administrativ. Astfel putem remarca serie de trsturi ce s-au pstrat relativ nemodificate:

- Contenciosului administrativ este un controlul de plin jurisdicie. Conform art. 18, potrivit cruia instana, soluionnd aciunea, poate, dup caz, s anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ, s oblige autoritatea administrativ s emit un act administrativ ori s elibereze un certificat, o adeverin sau orice alt nscris, putnd hotr i asupra daunelor materiale i morale cauzate, rezult c prin Legea nr. 544/2004 se pstreaz contenciosul de plin jurisdicie instituit n ara noastr prin Legea nr. 29/1990. n temeiul acestei caracteristici a contenciosului administrativ romn, instana de contencios administrativ, (tribunalele administrativ-fiscale precum i seciile de contencios administrativ i fiscal ale curilor de apel), soluionnd aciunea n contencios, va putea, n cazul n care o gsete ntemeiat, s anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ emis cu nerespectarea legii, s oblige autoritatea administrativ s emit actul la care reclamantul avea dreptul, iar atunci cnd, prin actul emis ori prin refuzul administraiei de a emite, i s-au cauzat prejudicii reclamantului, s oblige autoritatea administrativ la acoperirea daunelor materiale i morale cauzate acestuia. Cu alte cuvinte solutionand fondul instanta de contencios administrativ poate dispune o restitutio in integrum a celui vtmat n drepturile sale.

- Contenciosul administrativ se judeca de instante specializate, respectiv tribunalele administrativ-fiscale, Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de apel si, respectiv, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Pana la infiintarea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile in materie se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.- Obiectul litigiilor: Legea prevede ca instantele de contencios administrativ exercita un control pe cale de aciune judiciar directa att fa de actul administrativ propriuzis (manifestare de voin n scopul de a da natere, a modifica sau a stinge drepturi i obligaii), ct i fat de actul administrativ asimilat (tcerea sau tardivitatea organului administraiei publice); . Controlul judecatoresc exercitat prin instantele de contencios administrativ a fost extins prin Legea nr 29/1990 si mentinut ca atare prin Legea nr.554/2004, si asupra actelor administrative emise de toate autoritatile publice, nu doar de cele administrative. De asemenea, mentionam ca legea in vigoare nu mai face distinctie daca aceste acte administrative sunt normative sau individuale.In sfera obiectului litigiilor, prin Legea nr.554/2004 se lrgete materia reglementat prin lege (practic se cuprinde ntreaga sfer a materiei de contencios administrativ): se introduce tutela administrativ exercitat de prefect cu privire la actele emise de autoritile administraiei publice locale (art. 3); excepia de ilegalitate (art. 4); contractele administrative sunt introduse in categoria actelor administrative asimilate, conferindu-le acelasi regim de drept administrativ (art. 8 alin. 2); actele administrativ-jurisdicionale (art. 6); ordonanele Guvernului (art. 9), etc.

In ceea ce priveste calitatea partilor, actiunea poate fi indreptata impotriva oricarei autoritati publice emitente a unui act administrativ prin care se lezeaza un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim, drept la actiune avand orice persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata. Actiunea poate fi formulata, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat, si impotriva functionarului considerat vinovat de elaborarea actului ilegal sau de refuzul de a incheia un act la care partea vatamata se considera indreptatita. Acesta poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autoritatea administrativ. Legea confera calitate procesuala Avocatului Poporului si Ministerului Public care pot avea calitatea de subiecte de sezina atunci cand sunt sesizate de persoane vatamate cu privire la incalcarea unor drepturi subiective , context in care acestea dobandesc calitatea de reclamant; de asemenea, in virtutea legii, prefectul si Agentia Nationala a Functionarilor Publici, ambele in virtutea unui drept de tutela administrativa, au calitatea de asubiecte de sesina, putand introduce actiune in contencios administrativ atunci cand se sesizeaza cu privire la ilegalitatea actului administrativ. Autoritatea public nsi, care a emis un act administrativ ilegal ce a produs deja efecte juridice, poate solicita instantei de contencios constatarea nulitii acestuia. Mentionam ca actul administrativ, odata intrat in circuitul civil si, pe cale de consecinta , a produs efecte juridice, nu mai poate fi revocat printr-un alt act administrativ .- Deznvestirea instanei de contencios administrativ (renunarea voluntar la aciune) nu mai este posibil n anumite cazuri, conform art. 28 alin. 2 (aciunile introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenia Naional a Funcionarilor Publici precum i cele introduse mpotriva actelor administrative normative).- Instituirea procedurii administrative prealabile (recursul administrativ graios sau ierarhic): consta in posibilitatea persoanei vatamate de a se adresa autoritatii emitente sau autoritatii administrative superioare ierarhic daca exista- nainte de a introduce aciunea n instan, pentru a-i oferi posibilitatea de a nltura actul ilegal i a repara eventuala pagub. Prin aceasta procedura se creaza posibilitatea evitarii unei actiuni in justitie (inclusiv a costurilor necesare) si rezolvarea litigiului cu celeritate. - Se creaza posibilitatea juridica a suspendarii actului administrativ in perioada solutionarii fondului.

- Se reglementeaza posibilitatea partii vatamate de a introduce, odata cu actiunea, si exceptia de neconstitutionalitate si, pe cale de consecinta, suspendarea litigiului de contencios administrativ pana la solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala;-Instituirea daunelor cominatorii (amenda judiciar) instana poate obliga autoritatea administrativ care nu trimite lucrrile cerute n termen sau nu pune n executarea hotrrea la plata unor sume de bani pentru fiecare zi de ntrziere nejustificat (art. 3 alin. 4 i art. 24 alin. 2);

- Cererile adresate instantei de contencios administrativ se judeca de urgenta si cu precadere. - Contenciosul administrativ are dou grade de jurisdicie: fondul i recursul, ambele date n competena seciilor de i fiscal.** *CAPITOLUL IIIPARTILE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Obiectivele temei:

Cunoasterea reglementarilor si a particularitatilor referitoare la identitatea juridica a partilor cu vocatie procesuala in actiunile in justitie in materia contenciosului administrativ: partile cu calitate procesuala activa, respectiv entitatile ce pot avea calitatea de parat; identificarea si descrierea entitatilor subiecte de sezina speciale .Sectiunea I-a.

Calitatea de reclamant (subiecte de sezin) Legitimarea procesual activ n contenciosul administrativ . Precizari cu caracter general

Titularul aciunii n contenciosul administrativ poate fi orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea , in termenul legal a unei cereri...(art.2 alin.1) Ca element de noutate, legea include n aceast categorie, n mod explicit, i tera persoan, vtmat printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.

Textul legii nu precizeaz despre ce fel de persoan este vorba, folosind formularea cu caracter general orice persoan, de unde se poate concluziuna c sunt avute n vedere, n egal msur, att persoanele fizice ct i persoanele juridice.

n definiia legal dat noiunii de persoan vtmat n art.2 alin.1 se pot identifica trei pri distincte:a) persoana vtmat poate fi o persoan fizic sau juridic titular a unui drept (subiectiv), definit ca fiind orice drept fundamental prevzut de Constituie sau de lege, cruia i se aduce atingere printr-un act administrativ.Persoanele fizice sau juridice pot fi vtmate n drepturile lor i prin efectul tcerii administrative sau a refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, aceste fapte administrative fiind asimilate actelor administrative (art.2 alin.2).

Persoanele fizice sau juridice trebuie s aib capacitate juridic i procesual. Persoanele fizice pot aciona n contencios administrativ chiar dac nu au cetenia romn, deoarece legea nu face nici o precizare n acest sens.

b)n al doilea rnd, sunt asociate persoanelor vtmate i grupurile de persoane fizice. Intenia legiuitorului a fost aceea de a crea un fel de aciune colectiv, ntemeiat pe comunitatea de drepturi i interese vtmate, exercitat n comun de mai multe persoane fizice.

c) Legea prevede expres posibilitatea terului fa de actul administrativ individual de a contesta actul administrativ, chiar dac nu i se adreseaz direct. Considerm textul superfluu, aceast posibilitate reieind clar att din art.1 alin.1: orice persoan care se consider vtmat [] se poate adresa [], ct i din ansamblul reglementrii contenciosului administrativ, fiind recunoscut de asemenea i de practica judiciar nc din perioada de aplicare a Legii nr.29/1990. Util este doar precizarea referitoare la curgerea termenelor de contestare pentru teri de la luarea la cunotin a actului administrativ, dar nu mai mult de 6 luni de la emiterea actului (art.7 alin.3).

n ce privete anumite persoane juridice, de drept public, legea le consacr reglementri speciale, detaliind condiiile i obiectul aciunilor de contencios administrativ ce pot fi introduse de:

1. Avocatul Poporului, n baza unei sesizri a unei persoane fizice, poate sesiza instana competent de contencios administrativ de la domiciliul petentului, care dobndete, de drept, calitatea de reclamant;

2. Ministerul Public, atunci cnd apreciaz c prin acte administrative unilaterale individuale s-au nclcat drepturile, libertile i interesele legitime ale persoanelor, sesizeaz instana de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vtmate. Petiionarul dobndete, de drept, calitatea de reclamant. De asemenea, cnd Ministerul Public apreciaz c prin emiterea unui act administrativ normativ se vatm un interes public, va sesiza instana de contencios administrativ competent de la sediul autoritii publice emitente;

3. Autoritatea public emitent a unui act administrativ nelegal poate s solicite instanei constatarea nulitii acestuia, n situaia n care actul nu mai poate fi revocat, ntruct a intrat n circuitul civil i a produs efecte juridice;

4. Prefectul i Agenia Naional a Funcionarilor Publici pot introduce aciunile reglementate la art. 3 tutela administrativ;

5. Orice persoan de drept public, pentru aprarea unui drept propriu nclcat (contencios subiectiv) sau, dup caz, cnd s-a vtmat un interes legitim public (contencios obiectiv).

2. Persoana fizica vatamataCalitatea procesuala activa a persoanei vatamate este consecinta incalcarii drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin acte administrative (acte unilaterale, individuale sau normative, tacere, refuz nejustificat si contract administrativ). Vatamarea interesului legitim ca temei al actiunii in contencios administrativ s-a impus ca urmare a dispozitiilor art.21 din Constitutia Romaniei, care consacra dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime.Pentru ca actiunea partii vatamate sa fie admisibila la instanta de contencios administrativ, trebuie sa fie indeplinite anumite conditii, astfel:

a) Persoana vatamata trebuie sa aiba capacitate administrativa, care are un continut diferit de capacitatea juridica generala.

In principiu, persoana fizica vatamata trebuie sa indeplineasca acele conditii necesare prevazuta de Codul de procedura civila pentru introducerea actiunii, respectiv sa aiba capacitate de exercitiu si de folosinta. Lipsa capacitatii procesuale de folosinta atrage nulitatea absoluta a actului procedural, iar lipsa capacitatii de exercitiu atrage doar nulitatea relativa a actului de procedura. Considerentele prezentate se bazeaza pe dispozitiile art. 28 alin.1) din Legea nr 554/2004 care prevad ca dispozitiile legii respective se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.

b) Existenta interesului.O persoana fizica se poate adresa instantei de contencios administrativ daca o autoritate sau o institutie publica aduce atingere unui drept subiectiv sau unui interes legitim. Trebuie insa, ca dreptul subiectiv sau interesul legitim sa fie vatamat in cadrul unui raport de drept public, respectiv de drept administrativ. De asemenea, notiunea de interes legitim ce poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ difera, in continut, de notiunea de interes in sensul de conditie de admisibilitate a actiunii in dreptul procesual civil, deoarece, intr-un litigiu administrativ, existenta unei vatamari aduse unui drept sau interes legitim se dovedeste pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond.

Problema interesului legitim, ca temei al actiunii in contencios, reprezinta o transpunere in drept a prevederii, cu caracter principial, din art. 21 din Constitutia Romaniei, prevedere care a fost introdusa cu ocazia revizuirii legii fundamentale din 2003.Chiar daca persoana fizica este afectata in interesul legitim sau intr-un drept subiectiv printr-un act normativ cu caracter general, care afecteaza un interes legitim mai larg sau un interes public, persoana care se considera vatamata poate cere anularea actului, solutionand astfel o problema de interes public, dar temeiul actiunii sale este determinat de faptul ca este vatamat un drept subiectiv, respectiv un interes propriu si nicidecum pe considerentul ca se incalca dreptul altor persoane sau entitati. Desi temeiul actiunii este vatamarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim propriu, persoana vatamata poate invoca, insa numai un subsidiar, faptul ca prin actul abuziv se incalca si un interes legitim public. Conform legii, sunt asimilate persoanei vtmate i organismele sociale care invoc vtmarea unui interes public prin actul administrativ atacat.

n primul rnd, din analiza textului rezult c suntem n prezena unei aciuni de contencios administrativ obiectiv, ce vizeaz anularea actului administrativ, n temeiul interesului public. Aciunea este asimilat, n ceea ce privete celelalte aspecte, n totalitate aciunii persoanei fizice sau juridice vtmate n drepturi. Prin urmare, termenele de intentare sunt aceleai, precum si procedura prealabil administrativ este identica.Considerm, ns, c anumite elemente ale aciunii persoanelor fizice sau juridice vtmate nu au aplicabilitate aici: este vorba n primul rnd de posibilitatea de a cere despgubiri (despgubirile pot fi cerute numai n cazul contenciosului administrativ subiectiv, atunci cnd sunt vtmate drepturi i liberti private, personale). Vor putea fi solicitate doar cheltuieli de judecat. De asemenea, ilegalitatea actului administrativ atacat trebuie s fie una obiectiv, afectnd legalitatea obiectiv, i nu una subiectiv, ntemeiat pe vtmarea unui drept subiectiv al organismului social.

Ct privete noiunea de organisme sociale, ea este definit n art.2 alin.1 lit.r) din lege: structuri neguvernamentale, sindicate, asociaii, fundaii i altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecia drepturilor diferitelor categorii de ceteni sau, dup caz, buna funcionare a serviciilor publice administrative.

3. Tertul vatamat;Legea prevede expres in art. 1 alin.2) din legea nr 554/2004 ca se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, consacrand astfel posibilitatea terului fa de actul administrativ individual de a contesta actul administrativ, chiar dac nu i se adreseaz direct. Considerm textul superfluu, aceast posibilitate reieind clar att din art.1 alin.1: orice persoan care se consider vtmat [] se poate adresa [], ct i din ansamblul reglementrii contenciosului administrativ, fiind recunoscut de asemenea i de practica judiciar nc din perioada de aplicare a Legii nr.29/1990. Util este doar precizarea referitoare la curgerea termenelor de contestare pentru teri de la luarea la cunotin a actului administrativ, dar nu mai mult de 6 luni de la emiterea actului (art.7 alin.3).

Prin actiunea in justitie la care terta persoana este indrituita, aceasta isi poate proteja drepturi existente si poate preveni vatamarea unor interese legitime, fara a avea insa posibilitatea sa dobandeasca drepturi noi.

Prin natura sa, o astfel de actiune poate viza numai modificarea sau anularea unui act administrativ individual si ea poate fi indreptata atat impotriva autoritatii parate cat si impotriva beneficiarului actului atacat, care poate dobandi calitatea de intervenient, alaturi de autoritatea emitenta parata.

Problema care se pune este legata de obligativitatea indeplinirii procedurii prealabile prevazute de art.7 alin.3) in cazul tertului vatamat, precum si de termenele in care aceasta procedura trebuie indeplinita. Intrucat Legea nr. 554/2004 prevede explicit in art. 7 alin 3) ca persoana vatamata printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept este indreptatita sa introduca plangere prealabila, rezulta ca , desi formularea este, aparent supletiva, indreptatirea trebuie interpretata ca avind caracter imperativ. Asadar, tertul vatamat trebuie, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ sa parcurga procedura contenciosului gratios sau, dupa caz, a contenciosului ierarhic in termenul prevazut de lege.

Nerespectarea acestei dispozitii atrage inadmisibilitatea cererii.

Desi legea nu prevede expres, persoana vatamata indrituita la actiune in contencios in temeiul art.1 alin.2) poate fi atat persoana fizica precum si o persoana juridica sau grup de persoane fizice sau juridice fara personalitate juridica. Asadar, tert vatamat poate fi atat o persoana fizica, o persoana juridica sau un grup de persoane, neexistand diferente de tratament juridic sub aspect procesual fata de persoana vatamata prin act administrativ cu adresabilitate directa. Si in acest caz, ca si in cazul persoanei vatamate prin act adresat nemijlocit, trebuie sa existe relatia de cauzalitate dintre actul atacat si prejudiciu cauzat (vatamarea dreptului sau a interesului legitim)In practica se intalnesc situatii in care actul administrativ considerat nelegal vatama atat persoana careia ii este adresat nemijlocit cat si unui tert. In astfel de situatii problemele de procedura se pun in mod diferentiat, in functie de momentul in care tertul ia la cunostinta de existenta actului. Daca ia la conostinta concomitent cu persoana vizata nemijlocit, se poate alatura actiunii, inclusiv procedurii prealabile introdusa de acesta sau poate formula o plangere prealabila in nume propriu, desigur, in termenul legal, urmand ca, la instanta de fond, sa faca o cerere de interventie in nume propriu.

Exista insa situatii in care actiunea tertului poate fi indreptata atat impotriva autoritatii emitente cat si impotriva beneficiarului actului. In astfel de situatii, ambii subiecti au calitate procesuala pasiva, (parati), acestia avand posibilitatea sa isi formuleze apararile in mod separat sau, dimpotriva, prin actiuni comune, fiind aplicabile dispoziiile art. 47 C.pr. civ. mai multe persoane pot fi mpreun reclamante sau prte dac obiectul pricinii este un drept sau o obligaiune comun ori dac drepturile sau obligaiile lor au aceeai cauz. Cum insa, prin asemenea actuni ale tertului se formuleaza pretentii diferite fata de cele doua parti, de exemplu, prin actiunea principala se solicita anularea actului emis de autoritatea emitenta iar beneficiarului sa i se pretind efectuarea unui act material, apararile proprii sunt in masura sa asigure o mai buna infaptuire a justitiei.

Plangerea prealabila, care este obligatorie si in cazul tertului vatamat, trebuie indeplinita in termenul prevazut la art.7 alin. 3) repectiv in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta de existenta actului respectiv. Cum insa acest act nu se comunica tertului vatamat, problema se pune in mod diferentiat, daca actul administrativ face parte din categoria celor care se comunica , sau a celor care se publica. In cazul actelor care nu se publica, tertul vatamat poate lua la cunostinta de existenta actului pri constatarea efectuarii unor acte materiale efectuate de autoritate sau de persoana careia i s-a adresat, teermenul curgand din acel moment. Pentru actele administrative care se publica, termenul de prescriptie, respectiv de decadere curge din momentul publicarii.

Dupa parcurgerea procedurii prealabile, tertul vatamat se poate adresa instantei cu cerere de anulare sau modificare a actului administrativ in termenul prevazut de art.11 alin.2) din Legea nr 554/2004.4. Persoana juridica, subiect activ al actiunii in contencios administrativ.Conditiile necesare si suficiente pentru admisibilitatea cererii in contencios introduse de o persoana juridica sunt aceleasi ca si in cazul in care cererea este introdusa de o persoana fizica.

In ceea ce priveste vocatia procesuala a persoanei juridice, opinia dominanta in doctrina este aceea ca poate avea calitatea de subiect de sezina o entitate care nu are, in mod obligatoriu, capacitatea juridica civila in sensul dreptului civil, dar are capacitate juridica administrativa sau de alta natura. Prin urmare, poate formula o actiune in contencios o entitate care, inca, nu a dobandit pesonalitate juridica ( poate, de exemplu, sa se adresezeze instantei de contencios chiar referitor la neindeplinirea, de catre o autoritate publica a unui act necesar reclamantului tocmai in vederea dobandirii personalitatii/capacitatii juridice de drept civil).Si in acest caz subiect de drept procesual poate fi, atat o persoana juridica vatamata printr-un act administrativ care ii este adresat in mod direct, cat si o persoana juridica vatamata printr-un act administrativ adresat unui tert (fie acesta o persoana fizica sau o persoana juridica).

De asemenea, pentru ca actiunea sa fie admisibila, trebuie indeplinita conditia parcurgerii procedurii prealabile, asa cum aceasta este reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004.Intrucat din dispozitiile art. 2 alin. 1) lit.a) al Legii nr.554/2004 persoana vatamata este definita ca fiind orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica (....), nefacand nici o distinctie daca aceasta persoana este persoana fizica sau persoana juridica, rezulta ca toate prevederile cu caracter procesual se aplica in mod identic.In textul legii, regasim, ca exceptie, reglementari speciale pentru anumite persoane juridice subiecte de sezina, aceste reglementari fiind consecinta modului de actiune a unor subiecte de drept care, prin natura lor, au menirea de a asigura un anumit tip de control si de tutela a administratiei. Astfel, unele subiecte de sezin precum Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenia Naional a Funcionarilor Publici, prefectul, etc. i reglementarea unui nou mecanism de promovare a aciunilor de contencios administrativ, aa cum s-a artat mai sus, sunt in masura sa asigure, atat un contencios subiectiv, atunci cnd sunt vtmate drepturile persoanelor fizice si/sau juridice de drept public ori privat, respectiv a unui contencios obiectiv, ce rezult din formularea impersonal s-a vtmat un interes legitim din finalul textului, ce poate fi interpretat n sensul c se refer i la interesul legitim public .

5. Avocatul Poporului.

5.1. Temeiul juridic.

Art. 3 alin.1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca subiect de sezina poate fi si Avocatul Poporului. Acesta, potrivit legii sale organice, atunci cand, in urma controlului efectuat, apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii administrative de a-si realiza atributiile legale nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de la domiciliul petentului.Asadar, Avocatul Poporului actioneaza ca subiect de sezina dupa ce anterior a fost sesizat de un petent si in baza sesizarii a efectuat propriul control, context in care apare suspiciunea (indiciul) referitor la incalcarea , de catre autoritatea administrativa, a dreptului persoanei fizice petente. Conform legii, petitionarul dobandeste calitatea de reclamant, urmand a fi citat de instanta in aceasta calitate. Daca petitionarul nu-si insuseste actiunea formulata de Avocatul Poporului la primul termen de judecata, instanta de contencios administrativ anuleaza cererea. De asemenea, temeiul juridic al dreptului la actiune se regaseste in insasi prevederea de la art. 58 din Constitutie si in Legea nr. 35/1997 a Avocatului Poporului. Conform art. 1 alin.1) din Legea nr 35/1997, institutia Avocatului Poporului are drept scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile acestora cu autoritatile publice .Din textele legale enuntate, rezulta ca Avocatul Poporului are o dubla calitate procesuala : poate fi titular al actiunii in contencios subiectiv si, repectiv, titular al actiunii in contencios obiectiv.

5.2 . Avocatul Poporului ca titular al actiunii in contencios subiectiv;Conform art.13. lit. b) din legea nr. 35/1997, institutia Avocatului Poporului primeste si repartizeaza cererile facute de persoanele lezate prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre autoritatile administratiei publice si decide asupra acestor cereri. In baza art. 13 lit. c) din aceeasi lege nr. 35/1997, urmareste rezolvarea legala a cererilor primite si cere autoritatilor sau functionarilor administratiei publice in cauza incetarea incalcarii drepturilor si libertatilor cetatenesti, repunerea in drepturi a petitionarului si repararea pagubelor.In cazul in care, in urma cercetarilor facute, Avocatul Poporului constata ca plangerea persoanei lezate este intemeiata, el va cere in scris autoritatii administratiei publice care a incalcat drepturile acesteia, sa reformeze sau sa revoce actul administrativ si sa repare pagubele produse, precum si sa repuna persoana lezata in situatia anterioara.(art. 23 alin. 1)

Rezulta ca, in baza legii, institutia Avocatului Poporului se adreseaza autoritatii administrative ca intr-o veritabila procedura prealabila, solicitand, in interesul celui vatamat, solutionarea legala a cererii.Atunci cand, in urma sesizarii care ii este adresata, constata ca, intradevar, drepturile petitionarului au fost incalcate printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat de a efectua un anumit act, iar demersurile efectuate in temeiul art. 23 alin.1) din Legea nr. 35/1997 raman fara rezultat, institutia Avocatul Poporului poate sesiza instanta de contencios administrativ de la domiciliul petitionarului. Conform legii, petitionarul dobandeste calitate procesuala activa, respectiv devine reclamant, institutia Avocatul Poporului neavand nici o calitate procesuala.Din textele legale citate, rezulta ca Avocatul Poporului poate sa sesizeze instanta de contencios numai daca sunt intrunite urmatoarele 2 conditii:- a fost sesizata in prealabil de o persoana fizica lezata in drepturile si libertatile sale printr-un act al autoritatii administrative.

- a epuizat, fara rezultat favorabil, mijloacele specifice activitatii sale, respectiv a indeplinit activitatile prevazute la art.23 si urmatoarele din Legea nr. 35/1997 .

Daca petitionarul nu isi insuseste actiunea formulata de la primul termen de judecata, instanta competenta anuleaza cererea.

Daca petitionarul isi insuseste cererea , decurg urmatoarele consecinte:- dobandeste calitatea procesuala activa, devenind reclamant;

- ii incumba obligatia de a achita taxa de timbru si a timbrului judiciar, in conditiile prevazute de Legea nr. 146/1997 si, respectiv, Ordonanta nr.32/1995.

- persoana vatamata, devenita reclamant, este scutita de plangerea prealabila prevazuta la art. 7 din Legea nr 554/2004. Ratiunea unei asemenea abordari se regaseste in faptul ca demersurile ca autoritatea administrativa sa modifice, sa anuleze actul considerat nelegal sau vatamator si sa repare daunele au fost intreprinse, in interesul celui vatamat, de Avocatul Poporului. - rolul activ al Avocatul Poporului inceteaza.5.3 . Avocatul Poporului ca titular al actiunii in contencios obiectiv; Spre deosebire de actiunile in contencios subiectiv, actiunile in contencios obiectiv introduse de Avocatul Poporului sunt actiuni in nume propriu si vizeaza apararea interesului public in principal si ordinea de drept care trebuie sa existe in administratia publica.Daca, in cazul contenciosului subiectiv, Avocatul Poporului are initiativa procesuala in cazul in care este sesizat de o persoana fizica vatamata, in cazul contenciosului obiectiv acesta actioneaza atunci cand este sesizat fie de o persoana fizica vatamata, fie atunci cand se sesizeaza din oficiu sau ca urmare a controlului exercitat, in conditiile legii, asupra activitatii autoritatii administrative.

Obiectul contenciosului obiectiv il constituie intotdeauna un act administrativ cu caracter normativ care afecteaza drepturi si libertati ale cetatenilor.

Daca, in cazul contenciosului subiectiv, actiunea introdusa de Avocatul Poporului poate fi retrasa de persoana vatamata devenita reclamant, actiunea in contencios obiectiv, odata introdusa, nu mai poate fi retrasa, intrucat ea vizeaza, in primul rand, un interes public. In acest caz, Avocatul Poporului isi pastreaza calitatea de titular al actiunii de ordine publica si va fi citat in proces in calitate de reclamant.

Actiunea este scutita de taxa de timbru. Asa cum am precizat anterior, in temeiul art.7 alin 5) din Legea nr. 554/2004, in cazul actiunii in contencios introdusa de Avocatul Poporului nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.Daca in cazul contenciosului subiectiv instanta competenta sa judece actiunea este cea de la domiciliul persoanei fizice vatamate, in cazul contenciosului obiectiv, instanta competenta este cea de la domiciliul/sediul autoritatii emitente a actului atacat.

6. Ministerul public;

6.1 Temeiul juridic al dreptului la actiune al Ministerului public

Legitimitatea calitatii de subiect de sezina a Ministerului public se regaseste in legea fundamentala. Astfel, articolul 131 alin. 1) din Constitutia Romaniei prevede: In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.

In baza acestor prevederi constitutionale, Legea nr.554/2004 consacra, in mai multe articole, un rol important al Ministerului Public, in ceea ce priveste calitatea sa de autoritate cu rol de sezina al instantei de contencios administrativ, astfel: In articolul 1 alin.4) se precizeaza: Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.

In acelasi articol, la alin. 5), se prevede ca atunci cand Ministerul Public apreciaza ca, prin emiterea unui act administrativ, se vatama un interes legitim public, sesizeaza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.La solutionarea cererilor in contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, in orice faza a procesului, ori de cate ori apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor( art.1 alin. 9).

De asemenea, Legea nr. 554/2004 reglementeaza dreptul Ministerului Public de a solicita instantei, din oficiu sau la sesizare, suspendarea executarii actului administrativ normativ cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ (art.14 alin.3)

Din analiza textelor enumerate, rezulta ca Ministerul Public poate avea calitate procesuala activa atat in cadrul unui contencios subiectiv, in cadrul unui contencios obiectiv si, de asemenea, ca o particularitate si, totodata si ca o varianta a actiunii in contencios obiectiv, dreptul la o actiune in suspendare a actului administrativ normativ.

Ministerul Public este reprezentat in actiunile in contencios administrativ de catre procurorii constituiti in parchete.

Referitor la nivelul de autoritate al parchetului, in absenta unei dispozitii exprese a legii, consideram ca parchetul abilitat sa introduca actiunea este cel care, in desfasurarea activitatilor specifice si acestea nu pot fi decat legate de o sesizare penala sau in cadrul activitatii de urmarire penala se sesizeaza si de nelegalitatea unui act administrativ. Asadar, chiar daca instanta de contencios administrativ competenta sa solutioneze un litigiu referitor la un act administrativ este tribunalul sau curtea de apel, actiunea poate fi introdusa si de un parchet de pe langa o autoritate judecatoreasca de alt nivel.6.2. Actiunea in contencios administrativ subiectiv;

Temeiul juridic al unei asemenea actiuni il constituie, pe de o parte, prevederile art. 131 alin. 1) din Constitutia Romaniei cat si, pe de alta parte, dispozitiile art.1 alin. 5) din Legea nr.554/2004, citate mai sus. Din analiza textulor rezulta ca Ministerul Public, atunci cand constata ca prin emiterea, cu exces de putere, a unui act administrativ individual, se incalca drepturi, libertati si interese legitime ale cetatenilor si daca are acordul celor vatamati, este indrituit sa sesizeze instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate.

Rezulta, din analiza textelor citate, urmatoarele aspecte relevante privind actiunea in contencios subiectiv introdusa de Ministerul Public;

Actiunea poate fi introdusa numai in cazul existentei (emiterii) unui act administrativ. Prin urmare, refuzul autoritatii de a emite un act sau tacerea administrativa nu constituie temei al actiunii in contencios introdusa de Ministerul Public. Ratiunea unei astfel de situatii rezulta din aceea ca Ministerul Public apara , in primul rand, ordinea de drept si legalitatea actelor in sfera administratiei publice, interesele celor vatamati fiind o chestiune subsidiara domeniului de activitate al Ministerului Public. Pe de alta parte, dreptul celui vatamat de a obliga autoritatea administrativa sa emita un act , se poate valorifica prin actiune in contencios introdusa chiar de cel vatamat.

Actiunea Ministerului Public vizeaza, in primul rand, inlaturarea unei ilegalitati si, in subsidiar, un interes al celui vatamat. Fiind o chestiune de legalitate, actiunea Ministerului Public este admisibila si fara parcurgerea procedurii prealabile. In art.7 alin. 5) din Legea nr.554/2004 se foloseste sintagma In cazul actiunilor introduse de (.....) Ministerul Public nu este obligatorie plangerea prealabila, ceea ce inseamna ca , anterior sesizarii instantei, nimic nu opreste Ministerul Public sa se adreseze autoritatii administrative emitente sa isi reformeze sau sa anuleze propriul act. Numai ca nu este obligat sa parcurga aceasta procedura.

Ministerul Public este reprezentat in actiunile in contenciosde catre procurori din cadrul parchetelor.

Referitor la rolul persoanei vatamate in cazul actiunii in contencios administrativ subiectiv introdusa de Ministerul Public, semnalam urmatoarele:

a) persoana vatamata trebuie sa isi dea acordul pentru ca Ministerul Public sa sesizeze instanta de contencios. Intrucat dispozitia din art.1 alin. 4) este imperativa, lipsa acestui acord este motiv de inadmisibilitate.

b) Din moment ce acordul persoanei vatamate a fost exprimat, aceasta dobandeste, ca si in cazul actiunii introduse de Avocatul Poporului, calitatea de reclamant, respectiv o calitate procesuala activa alaturi de reprezentantul Ministerului Public care, in calitatea sa de autoritate investita cu asigurarea legalitatii inclusiv in domeniul administratiei publice, poate participa in orice faza a procesului, ori de cate ori apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor(art. 1 alin.9). Consideram ca, in conformitate cu principiul disponibilitatii, atunci cand persoana vatamata renunta la actiune, capata relevanta atitudinea reprezentantului Ministerului Public; acesta poate continua sa sustina actiunea din ratiuni de ordine publica, chiar daca persoana vatamata a renuntat sau , dimpotriva, poate renunta la actiune, in temeiul art. 28 alin 3) din Legea nr. 554/2004.

Persoana fizica, respectiv persoana juridica de drept privat determina, prin domiciliul, respectiv sediul social, instanta competemnta teritorial sa solutioneze litigiul.

6.3 Actiunea introdusa de Avocatul Poporului in contencios administrativ obiectiv;

Actiunea in contencios administrativ obiectiv este justificata in mod esential de ideea de existenta a unui interes public, respectiv acel interes care, in conformitate cu pevederile art.2 alin.1) lit.r din Legea nr. 554/2004, vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice .

Legitimarea procesuala este data de insusi textul art.131 din Constitutie si din prevederile generale ale Legii nr. 304/2004 si este consecinta faptului ca Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept precum si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.

Trasaturi specifice ale contenciosului administrativ subiectiv deriva din ratiunea interesului public pe care il protejaza si sunt urmatoarele:

- promovarea actiunii se poate face de catre Ministerul Public fie la sesizarea unei persoane fizice sau juridice interesate, fie din oficiu, in exercitarea atributiilor specifice, conform legii organice;

- nu este obligatorie plangerea prealabila;

- are ca obiect doar acte administrative cu caracter normativ;

- urmareste intotdeauna anularea sau reformarea actului, nu si despagubiri civile;

- odata ce actiunea a fost introdusa, nu se poate renunta la sustinerea ei in instanta;

- instanta competenta teritorial este cea de la sediul autoritatii emitente a actului administrativ, indiferent de modul de sesizare;

- actiunea nu se timbreaza;

7. Subiecte administrativ tutoriale. Prefectul i a Agenia Naionala a Funcionarilor Publici.

Legea nr. 554/2004 reglementeaz un aspect care aparine, ca domeniu de reglementare special Legii administraiei publice locale i Statutului funcionarilor publici. Este vorba de dreptul prefectului de a ataca, n termenele prevzute n lege, n faa instanei de contencios administrativ, actele emise de autoritile administraiei publice locale, dac le consider nelegale, precum i de posibilitatea Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici de a ataca n faa instanei de contencios administrativ actele autoritilor publice centrale i locale prin care se ncalc legislaia privind funcia public, n condiiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ i ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, republicat. n ambele cazuri, pn la soluionarea cauzei, actul atacat este suspendat de drept.

Tutela administrativ este o noiune consacrat a doctrinei dreptului administrativ, desemnnd un control exercitat de organe centrale asupra organelor locale descentralizate, autonome. Ea are dou forme: prima, mai dur, care d dreptul autoritii de tutel (reprezentanta puterii centrale) s anuleze, s aprobe, s autorizeze actul administrativ emis de o autoritate descentralizat, pe cnd forma moderat confer autoritii de tutel doar dreptul de sesizare a unei jurisdicii administrative n vederea anulrii acelui act administrativ. Pn n anul 2004, cea mai cunoscut form de tutel administrativ din legislaia noastr era cea jurisdicionalizat, exercitat de prefect asupra actelor autoritilor administraiei publice locale.

n prezent, exist dou astfel de autoriti publice, nsrcinate cu tutela administrativ:

7.1. Prefectul, care este autoritate de tutel administrativ jurisdicionalizat pentru autoritile administraiei publice locale. n aceast calitate, prefectul poate ataca n faa instanei de contencios administrativ dispoziiile primarului, hotrrile consiliului local, dispoziiile preedintelui consiliului judeean i hotrrile consiliului judeean. Prefectul exercit aciunea n contencios administrativ ca reprezentant al guvernului, n temeiul textelor constituionale art.123 alin.5 din Constituie (prefectul poate ataca, n fata instanei de contencios administrativ, un act al consiliului judeean, al celui local sau al primarului, n cazul n care consider actul ilegal ). Aactul atacat este suspendat de drept; ale Legii nr.340/2004 privind instituia prefectului, ca lege special i ale legii contenciosului administrativ, ca lege general; prin urmare are legitimare procesual activ conferit prin aceste reglementri. Termenul de contestare este diferit, n funcie de tipul actului administrativ:

(1) actele administrative individuale pot fi atacate n termenul de 6 luni prevzut de art.11 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, cu posibilitatea de prelungire a termenului la un an, n temeiul art. 11 alin.2, pentru motive temeinice. Momentul din care termenul ncepe s curg este acela al efectivei luri la cunotin de ctre prefect a actului administrativ ilegal (art.11 alin.3), textul legal sugernd i faptul c ntrzierea n luarea la cunotin constituie motiv temeinic pentru introducerea aciunii cu depirea termenului de 6 luni. Practic, astfel de situaii vor fi destul de reduse, deoarece Legea nr.215/2001 oblig secretarul unitii administrativ teritoriale s comunice ctre autoritile, instituiile i persoanele interesate printre care cel mai interesat este prefectul actele emise de consiliul local sau de primar, respectiv de consiliul judeean i preedintele acestuia, n termen de cel mult 10 zile, dac legea nu prevede altfel .(2) actele administrative normative vor putea fi atacate oricnd, n baza art.11 alin.4 din Legea contenciosului administrativ.Obiectul controlului de tutel administrativ exercitat de prefect este actul administrativ, ns i faptele sau actele asimilate prin legea contenciosului administrativ, actului administrativ unilateral tcerea administrativ i refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.Astfel, prefectul, acionnd n temeiul dreptului i interesului legitim public conferit prin art.3 alin.1din Legea nr.554/2004, are posibilitatea, atunci cnd constat c inaciunea unei autoriti publice este contrar interesului public, s solicite acesteia, printr-o petiie, ndeplinirea atribuiilor legale, iar n cazul tcerii sau a refuzului, poate duce conflictul n faa instanei de contencios administrativ, care va obliga autoritatea public la realizarea atribuiilor legale. Este cazul, spre exemplu, al primarului care refuz s nainteze consiliului local proiectul de buget local, sau al consiliului local care refuz s ia act de ncetarea mandatului de consilier local pe alte temeiuri dect incompatibilitatea. Inaciunea poate fi sancionat ns numai atunci cnd ea are legtur cu o atribuie de putere legal a autoritii publice, nu i atunci cnd ea vizeaz atribuii exercitate cu putere discreionar, deoarece instituia de control nu se poate substitui celei controlate.

Obiectul cererii de chemare n judecat introdus de prefect poate fi doar anularea n tot sau n parte a actului ilegal. Prefectul nu poate cere despgubiri, deoarece aceast posibilitate este conferit prin Legea nr.554/2004 doar persoanelor fizice sau juridice. Actul administrativ unilateral atacat de prefect este suspendat de drept, din momentul introducerii aciunii i pn la soluionarea cauzei, soluie menit a mpiedica producerea unor pagube bugetelor locale sau bunei funcionri a administraiei publice locale. Considerm c i prefectul ar trebui s aib obligaia de a justifica, n faa instanei, necesitataea suspendrii actului atacat.

n exercitarea atributiei cu privire la verificarea legalitii actelor administrative ale consiliului judeean, ale preedintelui consiliului judeean, ale consiliului local sau ale primarului, prefectul, cu cel puin 10 zile naintea introducerii aciunii n contenciosul administrativ, va solicita autoritilor care au emis actul, cu motivarea necesar, reanalizarea actului socotit nelegal, n vederea modificrii sau, dup caz, a revocrii acestuia. Solicitarea de reanalizare nu se aplic ns i in cazul refuzului nejustificat sau al tcerii administrative.

Practica administrativ a demonstrat c, prin utilizarea acestei atenionri a autoritii publice emitente, litigiul poate fi evitat, autoritatea public fiind mai interesat s-i revoce actul dect s-i fie anulat de ctre instan; pe de alt parte, de multe ori ilegalitatea actului nu este sesizat de emitent (mai ales n localitile rurale, care duc lips de personal competent) iar prin cererea de reanalizare, acesteia i se ofer posibilitatea de a reveni asupra actului ilegal, dovedind bun credin.

Din datele statistice, reiese importana procedurii prealabile administrative i eficiena ei n cadrul controlului exercitat de prefect, atunci cnd autoritile locale sunt de bun credin. n majoritatea cazurilor, se observ o rat de succes de peste 85%, ceea ce dovedete eficiena maxim a procedurii prealabile.

Pentru admiterea aciunii, prefectul va trebui s fac dovada i a unui interes procesual; astfel, prefectul (de fapt, prin intermediul acestei instituii, guvernul ) nu are interes, spre exemplu, n anularea unui act administrativ care i-a epuizat deja efectele juridice n mod definitiv i complet o autorizaie de demolare, de pild. Aciunea prefectului este scutit de taxa de timbru, i se judec de urgen i cu precdere, termenele de judecat neputnd depi 10 zile.

Agenia Naional a Funcionarilor Publici; Conform art.3 alin.2 din Legea nr.554/2004, care vine s reitereze, ntr-o alt formulare, art.20 din Legea nr.188/1999, Agentia Nationala a Functionarilor publici este autoritate de tutel administrativ pentru toate autoritile publice, centrale i locale, ns numai ntr-un domeniu strict determinat, acela al raporturilor de funcie public.Aciunea poate fi introdus fie mpotriva actelor administrative ilegale ce au ca obiect raporturi de funcie public, fie mpotriva refuzului nejustificat sau tcerii administrative, art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 fiind deplin aplicabil. Astfel, spre exemplu, Agenia va putea contesta actele administrative de numire n funcie emise cu nclcarea legii, dar i refuzul autoritilor publice de a-i ndeplini obligaiile derivate din legislaia funciei publice, cum este aceea de a organiza concurs pentru o funcie vacant, sau de a asigura evaluarea anual a funcionarilor publici.

n doctrin s-a apreciat, pe bun dreptate, c Agenia este obligat s cerceteze toate sesizrile privind nclcarea legii prin acte sau fapte administrative din domeniul funciei publice, nu se poate limita la constatrile fcute cu ocazia activitii de control efectuate din proprie iniiativ. Nici n acest caz procedura prealabil prevzut de art.7 alin.1 nu este obligatorie (art.7 alin.5), soluie criticabil atta vreme ct nici Legea