ANATOMIE

Aceste elemente perimit oaselor sa asigure baza morfologica de integrare a organismului si in acelasi timp constituie elementele de jonctiune articulara, de insertiii ligamentare si musculare.

In evolutia speciilor (filogenia).

Structura oaselor

Au in structural or tesut osos, tesut cartilaginous, vase de maduva osoasa.

Tesutul osos este format din cellule osoase, osteocit, care rep celula vie, precursorul este osteoblastul celula tanara, si fibrele de colagen.

Tesutul osos: Compact Spongios : aspect de burette, se gaseste la

extremitatile oaselor lungi si scurte, asigura dispersarea si concentrarea a fortelor de presiune si trasctiune si orientarea lor catre diafiza oaselor

Diploe: Doua straturi de tesut osos compact iar in interior tesut osos spongios.

Oasele cresc in grosime cu ajutorul stratului osteogen, producator de tesut osos.

La jonctiunea diafizo epifizara la animalul tanar pana la varsta de maturitate se gaseste tesut catilaginos denumit cartilaj de conjugare sau de crestere.

Metaplazia defineste transformarea unui tesut in alt tesut cu origine embrionara comuna.

Tetesutul cartilaginos de la nivelul cartilagelor de crestere se transforma in tesut osos si oasele cresc in lungime.

Periostul trece de pe un os pe celalalt si se conecteaza, poate sa fie capsula, sau manshon.

Cartilajele articulare sunt formate din tesut cartilaginous hialin si acopera suprafetele articulare.

In interiorul articulatiilor se afla lichid sinovial care permite alunecarea oaselor.

Artrologia

Este capitolul care se ocupa cu studiul articulatiilor.

Articulatiile sunt legaturi intre doua sau mai multe piese osoase sau cartilaginoase care se realizeaza prin intermediul tesutului conjunctiv.

Dupa natura si modul de organizare al tesutului conjunctiv articulatiile se impart in trei mari categoriii:

1 articulatii fibroase

2 cartilaginoase3 sinoviale

1 Se impart si acestea in 3 categorii :

a) suturi b) sindesmozec) gompozeIn cazul suturilor tesutul este fibros si realizeaza un

ligament foarte scurt intre marginile suprafetelor articulare, mobilitatea fiind aproape 0.

Dupa marginile suprafetelor articulare sudurile pot fi plane, dintate, solzoase, si foliate.

De cele mai multe ori tesutul fibros la animalele in varsta se osifica, si articulatia initial fibroasa, se transforma intro sinostoza.

Sindesmozele se caract prin prezenta pe marginile articulare, a unui ligament lung interosos.

Articulatia intre corpul radiusul si a ulnei la unele specii.

Gomfoza consta in implantarea unei prelungiri conice intro cavitate. Articulatia dintre dinte si alveola dentara.

2 Cartilaginoase

sunt de 2 tipuri: sincondroze si simfiza.

Amfiartroze.

Articulatia intre corpurile a 2 vertrebre. Disc cartilaginos.

Articulatia dintre epifiza si diafiza.Articulatiile dintre oasele de la baza craniului.

Simifiza : simfiza ischiopubiana.

3 Sunt caracteristice in general membrelor si au ca element fundamental sinovia.

a) suprafetele articulareb) mijloace de legaturac) Elemente complementared) Clasificarea articulatiilor dupa forma suprafetelor

de articulare, si implicit dupa tipul miscarilor premise de acestea.

Suprafetele articulare pot fi congruente sau necongruente dar intotdeauna acoperite de cartilaj articular.

Articulatia scapulohumerala la ecvine.