Curs 7 LM

13
Curs 7 LM STUDIUL DE IMPACT, ACORDUL ŞI AUTORIZAŢIA DE MEDIU Pentru oprirea deteriorarii mediului si conservarea resurselor, a genofondului si ecofondului natural, pentru realizarea reconstructiei ecologice a zonelor deteriorate, in activitatea de proiectare, amplasare, executie si exploatare a noilor obiective economico-sociale, in mod obligatoriu trebuie sa se aiba in vedere: amenajarea teritoriului, cu delimitarea categoriilor de folosinţă intr-un raport care sa asigure mentinerea integritatii mediului, a cadrului peisagistic si a echilibrului ecologic, precum si protectia asezarilor umane si a altor obiective de interes social-uman, ecologic sau stiintific; dimensionarea noilor investitii si activitati in limitele capacitatii de suport a resurselor naturale si a mediului; adoptarea de tehnologii si procese de productie care sa asigure un randament superior de prelucrare si valorificare a resurselor materiale si energetice, cu micsorarea pierderilor si a deseurilor poluante; adoptarea de solutii pentru prelucrarea, reciclarea si neutralizarea deseurilor poluante s.a. Agentii economici, persoane fizice si juridice, sunt obligati sa redimensioneze si sa restructureze capacitatile de productie corespunzator cerintelor de gospodarire si valorificare rationala a resurselor; sa retehnologizeze procesele de productie in sensul cresterii gradului de prelucrare a resurselor regenerabile si neregenerabile; sa doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente instalatii de epurare, pentru reducerea noxelor sub limitele stabilite de lege; sa organizeze o supraveghere permanenta a starii mediului in zonele periuzinale si sa ia masuri de corectie a tendintelor si fenomenelor negative sesizate in acest sens; sa recupereze, sa recicleze si sa valorifice substantele utile si energia reziduala din deseurile rezultate in procesele de productie si toate materialele si sursele de energie refolosibile care tin de activitatile proprii. Pentru orice obiectiv sau activitate care, prin natura, dimensiunea sau amploarea sa, poate avea un impact deosebit asupra mediului, in domeniile prevazute de anexa nr. II la Legea protectiei mediului (transporturi, energie, constructii hidrotehnice, eliminarea deseurilor si ambalajelor, industrie, sport, turism, agrement, apararea national, alte lucrari sau instalatii expres mentionate) sunt necesare, inainte de emiterea acordului sau autorizatiei de mediu, studii de impact. Pentru activitatile cunoscute si necuprinse in anexa II, autoritatea competenta pentru protectia mediului va stabili daca aceste activitati pot avea un impact deosebit asupra mediului, pe baza unor criterii cum sunt: caracteristicile proiectului sau ale activitatii 1

description

Legislatia Mediului

Transcript of Curs 7 LM

Curs 7 LM

STUDIUL DE IMPACT, ACORDUL I AUTORIZAIA DE MEDIUPentru oprirea deteriorarii mediului si conservarea resurselor, a genofondului si ecofondului natural, pentru realizarea reconstructiei ecologice a zonelor deteriorate, in activitatea de proiectare, amplasare, executie si exploatare a noilor obiective economico-sociale, in mod obligatoriu trebuie sa se aiba in vedere: amenajarea teritoriului, cu delimitarea categoriilor de folosin intr-un raport care sa asigure mentinerea integritatii mediului, a cadrului peisagistic si a echilibrului ecologic, precum si protectia asezarilor umane si a altor obiective de interes social-uman, ecologic sau stiintific; dimensionarea noilor investitii si activitati in limitele capacitatii de suport a resurselor naturale si a mediului; adoptarea de tehnologii si procese de productie care sa asigure un randament superior de prelucrare si valorificare a resurselor materiale si energetice, cu micsorarea pierderilor si a deseurilor poluante; adoptarea de solutii pentru prelucrarea, reciclarea si neutralizarea deseurilor poluante s.a.

Agentii economici, persoane fizice si juridice, sunt obligati sa redimensioneze si sa restructureze capacitatile de productie corespunzator cerintelor de gospodarire si valorificare rationala a resurselor; sa retehnologizeze procesele de productie in sensul cresterii gradului de prelucrare a resurselor regenerabile si neregenerabile; sa doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente instalatii de epurare, pentru reducerea noxelor sub limitele stabilite de lege; sa organizeze o supraveghere permanenta a starii mediului in zonele periuzinale si sa ia masuri de corectie a tendintelor si fenomenelor negative sesizate in acest sens; sa recupereze, sa recicleze si sa valorifice substantele utile si energia reziduala din deseurile rezultate in procesele de productie si toate materialele si sursele de energie refolosibile care tin de activitatile proprii.

Pentru orice obiectiv sau activitate care, prin natura, dimensiunea sau amploarea sa, poate avea un impact deosebit asupra mediului, in domeniile prevazute de anexa nr. II la Legea protectiei mediului (transporturi, energie, constructii hidrotehnice, eliminarea deseurilor si ambalajelor, industrie, sport, turism, agrement, apararea national, alte lucrari sau instalatii expres mentionate) sunt necesare, inainte de emiterea acordului sau autorizatiei de mediu, studii de impact.

Pentru activitatile cunoscute si necuprinse in anexa II, autoritatea competenta pentru protectia mediului va stabili daca aceste activitati pot avea un impact deosebit asupra mediului, pe baza unor criterii cum sunt: caracteristicile proiectului sau ale activitatii (dimensiunea, utilizarea resurselor naturale, generarea de deseuri etc.) amplasarea proiectului sau activitatii (sensibilitatea zonelor geografice posibil a fi afectate de catre proiect sau activitate); caracteristicile impactului potential.

Prin ,,impact asupra mediului" se intelege orice efect direct sau indirect al unei activitati umane desfasurate intr-o anumita zon care produce o schimbare a sensului de evolutie a starii calitatii meditului si a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sanatatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau a conditiilor socio-economice.

Obiectivele studiului de impact au in vedere stabilirea: modului de amplasare a obiectivului in mediu, de incadrare in planurile si schemele de amenajare, de valorificare a resurselor existente in modificarile posibile, pozitive sau negative, ce pot interveni in calitatea factorilor de mediu prin promovarea proiectului sau activitatii nivelului de afectare a factorilor de mediu, a sanatatii populatiei a riscului declansarii unor accidente sau avarii cu impact major asupra mediului; modului de incadrare in reglementarile legale privind protectia mediului; posibilitatii de acceptare sau nu a proiectului sau a activitatii.Autoritatea teritoriala pentru protectia mediului (agentia de protectie a mediului) impreuna cu titularul proiectului sau al activitatii si, dupa caz, cu un colectiv de analiza tehnica stabilit de aceasta autoritate (format din reprezentanti ai administratiei publice locale si ai organelor emitente ale avizelor prealabile necesare eliberarii acordului de mediu) analizeaza scopul actiunii propuse si stabileste daca proiectul sau activitatea poate sa fie reglementata pe linie de protectie a mediului.

In cazul in care raspunsul este afirmativ, autoritatea pentru protectia mediului intocmeste indrumarul cu problemele rezultate in urma analizei, probleme care vor fi tratate in studiul de impact asupra mediului si urmarite in raportul la acest studiu. Indrumarul se comunica titularului o data cu lista avizelor necesare eliberarii acordului de mediu, in termen de trei zile de la data cand a avut loc analiza.

Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice si juridice atestate, urmand ca toate cheltuielile sa fie suportate de titularul proiectului sau al activitatii, chiar si atunci cand se cere refacerea sau reluarea studiului.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului const, potrivit art. 11 din Legea nr. 137/1995 din faza preliminar, propriu-zis si cea de analiza si validare. Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:

a) cererea insoit de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protecia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;

b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitai care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informaii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;

c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale;

d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei facute conform lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obinute;

e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;

f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia ;

g) aducerea la cunostina si dezbatere publica a raportului; comunicarea observatiilor si a concluziilor rezultate;h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului facuta public si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g) ;

i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau autorizaiei in minimum 30 de zile de la decizia finala (art. 11 alin. 2 din L.nr.137/1995), adoptata de autoritatea centrala sau, dupa caz, teritorial pentru protectia mediului. Decizia finala poate fi contestata in termen de maximum 30 de zile de la anunare. La expirarea acestui termen, autoritile mentionate mai sus elibereaza acordul sau respinge motivat eliberarea acestuia.

Implicand cercetari pluridisciplinare, studiul de impact da natere unor efecte administrative, al caror obiect este ajungerea la o decizie cat mai buna in vederea protectiei mediului si unor efecte juridice care tin de procedura si consecintele amanarii executiei.

Autorul proiectului, avand in vedere responsabilitatile pe care si le asuma, este obligat sa alevaga intre a-si realiza proiectul sau a si-1 abandona, administratia apreciind daca poate sau nu autoriza lucrarile.

Studiul de impact este ultimul element al unei proceduri care nu are urmare juridica imediata si nu constituie un act administrativ special.

Spre deosebire de alte studii traditionale privind dezvoltarile tehnologice, studiile de impact sunt previzionale, anticipand aparitia efectelor complexe, proiectand scenarii si strategii de actiune. De aici si necesitatea lansarii unor programe pe termen lung de studiere a impactului, in special pentru marile directii actuale de dezvoltare a stiintei si tehnologiei, cum sunt: energia, informatica, biologia etc.

La construirea si darea in functiune a obiectivelor economice i sociale, indiferent de marimea investitiei si de titular, pentru lucrarile de amenajare a teritoriului si de sistematizare a localitatilor rurale si urbane, pentru constructii edilitare de orice fel, pentru efectuarea de lucrari necesare transportului pe uscat, pe ape sau aerian, eliminarea deseurilor si ambalajelor, producerea, transportul si stocare de energie, lucrari de hidroamelioratii si de imbunatatiri funciare precum si pentru stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor fondul funciar, infiintarea de plantatii, explorarea si exploatarea resurselor naturale, ca de altfel si pentru alte activitati care presupun schimbarea cadrului natural, este obligatorie obtinerea acordului i autorizatiei de mediu.

Acordul de mediu reprezinta actul tehnico-juridic ce se emite n prima faza de proiectare a obiectivelor de investitii, potrivit prevederilor legale privind protectia factorilor de mediu si se solicit obligatoriu pentru fiecare obiectiv de investitie in parte. Prin el se stabilesc conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activiti din punct de vedere al impactului asupra mediului.

De regula, acordul de mediu se solicita de proiectantul general al ansamblului investitiei, pe baza unei documentatii tehnice, elaborata unitar, pentru toi factorii de mediu si cu respectarea normativului de continut aprobat.

Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia lucrarilor de defrisari de vegetatie forestiera din afara fondului forestier si a importului si exportului plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica.

Proiectantul, beneficiarul si constructorul au obligatia respectarii stricte a acordului de mediu emis, precum si a lucrarilor suplimentare, fata de documentatia de baza inscrise in acesta. In cazul in care, la avizari sau aprobari ulterioare sau la solicitarea proiectantului se propune modificarea sau schimbarea solutiilor constructive sau functionale ale lucrarilor care fac obiectul acordului de mediu si care implica modificarea parametrilor acestor lucrari, proiectantul general are obligatia de a solicita un nou act de reglementare sau modificarea celui emis anterior.

Potrivit Ordinului nr. 125/1996 al Ministerului Mediului pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului, acordul de mediu nu se emite atunci cand nici o varianta a proiectului prezentat nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si reglementarile in vigoare. Respingerea eliberarii acordului de mediu se comunica in scris si motivat de catre autoritatea competenta, titularului solicitarii.

Acordul de mediu constituie un act de reglementare care se emite numai pentru promovarea si aprobarea investitiei.

Functionarea obiectivului in cauza este posibila numai in conditiile respectarii stricte a prevederilor legale privind protectia factorilor de mediu si in conditiile eliberarii autorizatiei de mediu, de catre organul competent.

Autorizatia de mediu este actul tehnico-juridic, prin care sunt stabilite conditiile si parametri de functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.

La solicitarea unei autorizatii de mediu sau cu minimum 30 de zile (sau 90 de zile in cazul in care este nevoie de dezbaterea publica sau bilant de mediu) inainte de expirarea unei autorizatii de mediu existente, titularul obiectivului sau al activitatii este obligat sa depuna autoritatii teritoriale pentru protectia mediului, documentele prevazute de lege.

In cazul in care procedura de emitere a unei noi autorizatii de mediu depaseste perioada stabilita (de 30 si respectiv, 90 de zile) autoritatea teritoriala pentru protectia mediului poate decide prelungirea valabilitatii autorizatiei de mediu existente cu diferenta de timp necesara, motivata tehnic si consemnata oficial pe exemplarele de autorizatie ale titularului si de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului.

Daca pe baza documentelor prezentate, obiectivul sau activitatea pot fi autorizate, autoritatea teritoriala pentru protectia mediului face publica decizia sa de emitere a autorizatiei, prin afisare la sediul propriu. Decizia poate fi contestata in termen de maximum 30 de zile de la anuntare. La expirarea acestui termen, autoritatea teritoriala pentru protectia mediului elibereaza autorizatia de mediu.

Pentru activitatile existente, care la data intrarii in vigoare a Legii nr. 137/1995 nu intrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia.mediului, impreuna cu colectivul de analiza tehnica, dispune efectuarea bilantului de mediu si/sau a unui program pentru conformare, de comun acord cu titularul.

Dupa executarea bilantului de mediu in conformitate cu indrumarul cu problemele rezultate din analiza efectuata, titularul obiectivului sau al activitatii prezinta autoritatii teritoriale pentru protectia mediului, un raport cu concluziile bilantului de mediu, raport ce se supune dezbaterii publice.

Odata incheiata aceasta faza, autoritatea pentru protectia mediului stabileste daca emite autorizatia cu sau fara program de conjormare.

Legea prevede ca dupa expirarea fiecarui termen acordat, in caz de neconformare, autoritatea pentru protectia mediului dispune incetarea activitatii respective. Decizia de incetare este executorie.

Tot astfel, la schimbarea destinatiei sau a proprietarului oricareia dintre activitatile mentionate in anexa II la Legea nr. 137/1995 sau al oricaruia dintre obiectivele aferente acestora si in alte situatii apreciate de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului, precum si la incetarea activitatii generatoare de impact asupra mediului este obligatorie efectuarea bilantului de mediu de catre fostul proprietar, procedura introdusa de Legea protectiei mediului, in scopul stabilirii obligatiilor privind refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatii respective.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensative de care va beneficia prin aplicarea masurilor de protectie si reconstructie ecologica.

Acordul si autorizatia de mediu se elibereaza numai dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii, si sunt valabile maximum 5 ani, in afara situatiilor in care se constata nerespectarea conditiilor impuse la emiterea lor.

Detinatorul autorizatiei de mediu este obligat, la cererea autoritatii teritoriale pentru protectia mediului, sa raporteze acesteia anual lista poluantilor evacuati in mediu in anul calendaristic precedent, precum si orice alte date necesare procesului de inventariere al emisiilor la nivel national.

O importanta dispozitie cuprinsa in Legea protectiei mediului, se refera la publicitatea obligatorie a procedurii de autorizare, mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie de mediu si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica care se asigura de catre autoritatile teritoriale pentru protectia mediului. Decizia de emitere a autorizatiei de mediu se afiseaza la sediul autoritatii teritoriale pentru protectia mediului care a emis-o, iar documentele care au stat la baza adoptarii ei se pot consulta la acelasi sediu.

Conform legii (art. I dinLegea nr.137/1995), acordul sau autorizatia de mediu pot fi revizuite, daca apar elemente noi, necunoscute la data emiterii si in cazul reinoirii acestora, cand se poate cere i refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.

Acordul sau autorizatia de mediu se suspend pentru neconformare cu prevederile precizate in acestea, dupa o somatie prealabila, cu termen si se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de sase luni.

Dupa expirarea termenului de suspendare, autoritatea teritoriala pentru protectia mediului dispune oprirea executiei proiectului sau incetarea activitatii.

Toate litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit contenciosului administrativ.

Pentru a nu desfigura prin suprasaturare un anumit spatiu natural este nevoie ca dotarile sa fie proportionale cu capacitatea de absorbtie a peisajului.

REGLEMENTAREA ACTIVITILOR DE CONSTRUCII IN AEZRILE OMENETI I PROBLEMELE PROTECIEI MEDIULUIActivitatea de constructii in asezarile umane este reglementata, in tara noastra, printr-o serie de acte normative care se refera la:-organizarea si dezvoltarea pe plan national si teritorial a aezarilor umane;

- administrarea si controlul activitatii de constructii;

- planificarea organizarii teritoriale si a executarii constructiilor;

- activitatea de executare a lucrarilor de dezvoltare a asezarilor omenesti;

- protectia monumentelor arhitectonice;

- crearea de spatii verzi si altele.

Toate aceste domenii de activitate legate de asezarile omeneti intereseaza dreptul mediului, prin prisma mediului artificial.

Din punct de vedere al protectiei mediului artificial, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, arata ca aceste constructii civile, industriale, agricole sau de orice alta natura, se pot realiza numai cu respectarea prevederilor din autorizatia de constructie emisa de administratia locala.

Calitatea constructiilor este rezultanta totalitatii performantelor de comportare a acestora in exploatare si a satisfacerii tuturor exigentelor utilizatorilor si colectivitatilor, exprimate sau implicite. Prin instituirea sistemului calitatii in constructii se urmarete protejarea vietii oamenilor, a societatii, a mediului inconjurator in ansamblu.Pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea, pe ntreaga durata de existenta a constructiilor, a urmatoarelor exigente de performanta: rezistena si stabilitatea la solicitari statice si dinamice; siguranta in exploatare, siguranta la foc; protectia impotriva zgomotului.

Obligatiile de mai sus revin tuturor factorilor care concura la conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor, precum si la postutilizarea lor. Acestia sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, executantii, proprietarii, utilizatorii etc.

Calitatea constructiilor se constata prin efectuarea expertizei tehnice - o activitate complexa, care cuprinde dupa caz cercetari, experimentari sau incercari, studii, relevee, analize si evaluari necesare pentru cunoasterea starii tehnice a unei constructii sau a modului in care un proiect respecta cerintele prevazute de lege, in vederea fundamentarii masurilor de interventie. Aceasta activitate se efectueaza de catre experti tehnici de calitate, atestati, atunci cand o reglementare legala sau un organism cu atributii de control prevede acest lucru sau cand o situatie deosebita o impune, pentru :

a) rezolvarea unor situatii care intervin la construciile existente:

- in cazul dezastrelor sau accidentelor datorate fenomenelor naturale, activitatilor umane sau activitatii tehnologice;

- in vederea determinarii, in orice stadiu, a starii tehnice a constructiei pentru evaluarea capacitatii ei de satisfacere a cerintelor conform legii;

b) rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnica a unor proiecte sau a executiei unor lucrari de constructii.

In anul 1993 a fost data H. G. nr. 486 privind cresterea sigurantei de exploatare a constructiilor si instalatiilor care reprezinta surse de mare rise, prin care s-a aprobat Programul de masuri de urgenta ce urmeaza a fi aplicat.

Programul se refera la constructiile si instalatiile tehnologice care, in caz de avarie sau solicitari naturale extraordinare, pun in pericol viata unor colectivitati umane, direct sau implicit, prin poluare chimica, radioactiva sau bacteriologica, prin explozie, incendiu, prabusire, deversare cu volum mare de apa sau alte efecte distructive.

De indeplinirea masurilor prevazute, raspund agentii economici care au in exploatare constructii si instalatii ce reprezinta surse mari de rise, precum si organele administratiei publice centrale si locale. Cu ocazia sistematizarii localitatilor se tine seama de cerinta protejarii padurilor, a monumentelor naturale, a florei si faunei specifice zonei si altele.

Proiectele de sistematizare care vor sta la baza dezvoltarii social-economice si tehnico-edilitare in tara noastra, vor trebui sa raspunda cerintelor de ecologie urbana si rurala, punand accentul pe adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitaii locuinelor concomitent cu mentinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor si perdelelor de protectie stradala.

UNELE ACTIVITI DE PRODUCTIE I DE PRESTRI DE SERVICII IN LOCALITI CU IMPLICAII DIRECTE ASUPRA SNTII OAMENILOR I A CALITII MEDIULUI INCONJURTORSanatatea si viata oamenilor, precum si calitatea mediului inconjurator pot fi afectate nu numai prin noxele datorate diferitelor activitati industriale, ci si prin calitatea produselor si serviciilor ce li se ofera.

Astfel, un domeniu important al protectiei vietii, sanatatii populatiei si a mediului inconjurator il constituie satisfacerea necesitatilor de consum de produse alimentare si respectarea conditiilor de igiena si de mediu la fabricarea, manipularea, depozitarea si transportul acestor produse.Agentii economici (persoane juridice indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate, asociatii familiale sau persoane juridice autorizate sa desfasoare o activitate economica independent) care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare destinate comercializarii, sunt obligati sa ia masurile necesare pentru eliminarea riscului de contaminare sau degradare a produselor si transformarea lor in produse improprii consumului.

La solicitarea agentilor economici care au ca cbiect, prin statutul de functionare, desfasurarea unor asemenea activitati, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei elibereaza, in conditiile legii, licente de fabricatie, prin care se atesta faptul ca sunt capabili sa efectueze activitati in domeniul productiei de produse alimentare, in conformitate cu legislatia interna in vigoare, la un nivel de calitate si siguranta care sa asigure protectia vietii si sanatatii consumatorilor si a mediului.

Toate produsele alimentare realizate in tara sau cele importate supuse unui proces tehnologic, trebuie sa aiba o asemenea compozitie si calitate, incat sa nu constituie un pericol pentru organismul uman, din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic, toxicologic, parazitologic sau al nivelului de radioactivitate.

La fabricarea acestor produse, agentii economici sunt obligati sa utilizeze numai materii prime si materiale care sa corespunda conditiilor de calitate prevazute in standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, normelor sanitare si sanitar-veterinare, precum si normelor de protectie a muncii (art. 6).

Verificarea calitatii produselor alimentare, pe toate fazele de fabricatie, incepand cu materiile prime, pana la obtinerea produselor finite, cat si pe timpul depozitarii lor, se realizeaza prin organele proprii de control tehnic ale agentilor economici.

Pentru produsele alimentare fabricate in Romania, raspunderea pentru calitatea lor revine agentului economic sub a carui marca se comercializeaza.

In cazul produselor si a materiilor prime alimentare provenite din import, raspunderea pentru calitatea acestora revine agentului economic care a efectuat importul.

Dispozitii speciale se refera la etichetarea, marcarea si ambalarea produselor alimentare.

Pentru intreaga activitate de supraveghere i control, in scopul protectiei vietii, sanatatii sau a mediului inconjurator, reprezentantii imputerniciti ai Ministerului Agriculturii si ai Ministerului Mediului au dreptul de acces in zone, cladiri anexe sau alte spatii ale agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare si pot dispune analize tehnice sau preleva probe pentru expertize in laboratoare specializate, autorizate sau acreditate.

Tot in scopul protejarii consumatorilor si utilizatorilor, Hotararea Guvernului nr. 545 din 1991 prevede ca producatorii, comerciantii, importatorii si prestatorii de servicii sunt obligati: sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata sau de la beneficiar produsele la care se constata ulterior comercializarii existenta unor defecte, care pot afecta viaa sau sanatatea oamenilor si animalelor ori calitatea mediului inconjurator; sa livreze produse numai insotite de ,,Declaratia de conformitate", prin care producatorul confirma ca produsul indeplineste nivelul calitativ garantat; in cazul marfurilor de import, confirmarea certificarii din tarile de origine ale produselor si serviciilor si a continutului etichetelor se face prin grija importatorilor. Calitatea se verifica prin testarea acestor produse in laboratoare acreditate sau autorizate de catre organismul national de certificare sau pe baza recunoasterii reciproce cu organismele similare din rile respective; sa utilizeze pentru verificarea, incercarea si atestarea calitatii produselor si serviciilor numai laboratoare autorizate si acreditate, precum si mijloace de rnasurare, avand precizia necesara, etalonate si verificate metrologic, conform prevederilor legale; sa opreasca imediat comercializarea produselor la care s-au constatat abateri de la caracteristicile tehnico-calitative declarate sau garantate si s aplice masurile stabilite de organele de constatare, dupa caz, la producatori, comercianti sau importatori.

La vanzarea produselor, comerciantii au obligatia sa informeze pe cumpartori asupra termenelor de garantie, a celor de valabilitate sau a duratei de utilizare, precum si asupra principalelor caracteristici calitative ale acestora, efectuand si eventualele probe de functionare necesare.Producatorii, importatorii si comerciantii nu pot livra sau comercializa mrfuri care nu poarta pe produs eticheta sau pe ambalaj informaii de recunoastere - identificare ca: marca producatorului, denumirea produsului, principalele caracteristici calitative de referinta, data fabricatiei, termenele de garantie conform documentatiilor tehnice si reglementarilor in vigoare (art. 15).

Producatorii sunt, de asemenea, obligati sa inscrie in buletinele de analiza si incercari, eliberate de laboratoarele proprii, numai rezultatele reale, iar prestatorii de servicii, prin documente specifice, confirma calitatea corespunzatoare a serviciilor prestate.

Atunci cand se constata abateri de la caracteristicile calitative declarate sau garantate de producitor sau prestator, care pot afecta viaa sau sanatatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului nconjurator, organul de constatare dispune incetarea vanzirii si depozitarea separata, paralel cu analiza cauzelor care au condus la abaterile constatate, masuri de remediere a acestora si, dupa caz, oprirea productiei.

Daca produsele la care s-au constatat deficiente calitative provin din import, se dispune sistarea vanzarii si anuntarea importatorului, in vederea remedierii lor si, dupa caz, oprirea vanzarilor.

Masurile sunt severe in cazul in care, organul constatator depisteaza la vanzare produse falsificate, alterate sau interzise consumului, vatamatoare sanatatii, falsificari sau inselaciuni privind calitatea produselor si serviciilor. In aceste situatii se va dispune oprirea comercializarii, sesizandu-se in acelasi timp organele de cercetare penala, conservandu-se probele.

Organele de supraveghere a calitatii produselor si serviciilor colaboreaza cu asociatiile pentru protectia consumatorilor, in scopul prevenirii si depistarii cazurilor de frauda sau falsificare a calitii produselor si serviciilor, aducand la cunostinta consumatorilor abaterile constatate prin mijloacele mass-media.

In activitatea pe care o desfasoara, ele sunt sprijinite de organele Ministerului de Interne i de Garda Financiara. 8