Curs 7: Patrologie (anul I Past., Didactică şi Artă Sacră, 2013-2014, sem. 2)

Sf. Grigorie de Nazianz († c. 390)

Sf. Grigorie de Nazianz sau „Teologul”1 a fost unul din Sfinţii Părinţi înzestrat cu un “deosebit simţ al problemelor teologice, o mare înclinare spre viaţa ascetică, o înaltă nobleţe sufletească şi un excepţional talent oratoric şi literar”2. Prin cuvântările şi scrierile sale şi-a dobândit renumele de unul din cei mai mari oratori ai Bisericii. Deşi în puţine locuri, din cele 45 de Cuvântări ale sale, Sf. Grigorie de Nazianz abordează învăţătura despre Fecioara Maria, el îi acordă, totuşi, importanţa cuvenită.

Fecioara Maria este “Theotokos”. Anticipând învăţătura despre Fecioara Maria stabilită la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes la care ea a fost numită oficial „Născătoare de Dumnezeu” şi Maică a Domnului, Sf. Grigorie de Nazianz afirmă şi el că prin acest nume al Sfintei Fecioare este arătată în chip deplin unitatea Persoanei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică unirea ipostatică dintre firea divină şi cea umană în Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat şi taina mântuirii noastre: „Dacă cineva nu socoteşte pe Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu este în afara Dumnezeirii. Dacă cineva ar spune că Hristos a trecut prin Fecioara ca printr-un canal, şi nu S-a format în ea dumnezeieşte şi omeneşte (dumnezeieşte, pe de o parte, că a fost fără bărbat, iar omeneşte, pe de altă parte, că a fost după legea sarcinii), de asemenea este fără Dumnezeu… Dacă cineva introduce doi fii, pe unul care este din Dumnezeu şi Tatăl, iar pe cel de-al doilea care este din mamă, dar nu unul şi acelaşi, acela să cadă din înfierea făgăduită celor ce cred drept”3.

Cuvintele acestea, care fac parte din Scrisoarea către preotul Cledonius, arată cât de mult ţinea Sf. Grigorie la Sfânta Tradiţie a Bisericii referitoare la Fecioara Maria. Învăţătura despre ea se constituia deja ca o dogmă, pe care cineva dacă ar fi respins-o, acela risca să piardă mântuirea. Fecioara Maria a fost om ca noi toţi şi a dăruit Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin purtarea Lui în pântecele ei, ceea ce era omeneşte. Posibilele şi totodată intenţionatele greşeli de doctrină ale lui Apolinarie sau ale altor eretici sunt înfierate. Învăţătura despre Fecioara Maria este “norma” prin care se poate delimita adevărata credinţă de cea falsă. Aşadar, în acest loc, Sf. Grigorie de Nazianz prezintă o idee nouă despre Fecioara Maria.

Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-se din Fecioara Maria, a locuit în pântecele ei cel preacurat ca într-un templu, arătând-o sălaş preasfânt. Sf. Părinte spune că aceasta este credinţa generală, primită de toţi, pentru că toţi cunosc vrednicia Maicii Domnului: „Nu puţini sunt aceia care cred că Dumnezeu-Omul S-a născut din pântecele unei Fecioare, peste care a venit Sf. Duh, zidind un templu preasfânt Templului adevărat. Maica este Templul lui Hristos, iar Hristos este Templu al Cuvântului lui Dumnezeu… El S-a smerit sălăşluindu-se în pântecele ei; şi a cinstit astfel, pe jumătate, seminţia noastră, iar pe cealaltă jumătate a lăsat-o, păstrând neatinsă pe Fecioara. Căci ea zămislind în pântecele ei, luminată de focul dumnezeirii, L-a adus în lume când a sosit ceasul. Şi iată că Preaputernicul Cuvânt al lui Dumnezeu S-a aşezat în păcătosul nostru trup şi Şi-a făcut Templu cu dumnezeiască neprihănire. Eu înţeleg că El fiind cu două firi a rămas Acelaşi Dumnezeu”4.

În aceste cuvinte, autorul cuprinde mai multe aspecte ale învăţăturii despre Maica Domnului: 1. Fecioara Maria a „contribuit”, prin primirea în trupul ei, la împlinirea Tainei Întrupării Domnului;2. Ea şi-a păstrat curăţia trupească şi sufletească întemeiată pe faptul că Dumnezeu a binevoit să locuiască în

ea; 3. Sf. Duh a purificat şi a desăvârşit unirea dintre Dumnezeu şi om în persoana Mântuitorului Hristos.

Foarte interesant este faptul că Sf. Grigorie pune în paralel două aspecte: templul Fecioarei Maria şi Templul Cuvântului. În afară de o paralelă de idei mai există aici şi un paralelism de situaţii: Fecioara Maria ca om este “locuită” de Cuvântul care şi El este lăcaş al Sf. Duh. Primul lucru ce se remarcă este lucrarea

1 Sf. Grigorie s-a născut în localitatea Arianz pe la anul 329-330 din părinţi creştini, episcopul Grigorie şi mama sa Nona. După studiile elementare din casa părintească

a plecat la Cezareea Capadociei şi apoi în Palestina şi Atena unde şi-a făcut prieten pe Sf. Vasile. A intrat apoi în mănăstirea înfiinţată de prietenul său în Pont şi a

contribuit la alcătuirea primei Filocalii. În 371 a fost hirotonit episcop de Sasima dar avea mereu dorinţa de a urma o viaţă călugărească. În 379 a plecat în

Constantinopol pentru a reorganiza viaţa bisericească din capitala imperiului. Acolo a rostit frumoasele Cuvântări teologice care i-au adus renumele de “Teologul”. În

380 a ajuns, prin împăratul Teodosie, episcop al Constantinopolului şi a fost confirmat de Sinodul II Ecumenic. Datorită însă neînţelegerilor şi uneltirilor a trebuit să-şi

dea demisia de la preşedenţia Sinodului II, retrăgându-se în Capadocia la Nazianz şi apoi la Arianz unde s-a preocupat de viaţa bisericească de acolo. A murit între 389-

390, în vârstă de aproape 60 de ani. Opera sa, în proză şi în versuri, este variată cuprinzând patru volume din Patrologia Migne. Pe lângă Cuvântările amintite deja el a

mai scris: Cuvânt de apărare pentru fuga sa în Pont, panegirice, poeme istorice şi teologice (A se vedea: Patrologie (1956), p. 177-179 şi MFC, p. 160-165).

2 Ibidem.

3 Sf. Grigorie de Nazianz, Scrisoarea 101, P.G., 37, 177 C–180 A.

4 Idem, Poeme 7, 180-194, P.G., 37, 1565 D–1566 A.

1

interioară a lui Dumnezeu, tainicul ce se împlineşte, dar pe care nu-l putem percepe în întregime. Ceea ce s-a petrecut cu Fecioara Maria, spune Sf. Părinte, este mai presus de orice înţelegere căci a fost o lucrare a Lui ascunsă privirilor oamenilor. Ceea ce se ştie este că Maica Domnului a fost şi a rămas curată iar Dumnezeu Şi-a “zidit” Trup din trupul ei5.

Triada: Cuvântul lui Dumnezeu - Sfântul Duh - Fecioara Maria este realitatea prin care autorul a încearcat să explice Taina Întrupării. El a accentuat aici rolul Fecioarei Maria care este “elementul” principal din perspectiva noastră a oamenilor, fapt ce corespunde, în iconomia Întrupării, cu lucrarea Sf. Duh. Sf. Grigorie nu instaurează o ruptură sau o diferenţiere categorică pe acest plan al lucrării divino-umane în Fecioara Maria. El remarcă faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat din Fecioara Maria întreaga fire umană şi că El Insuşi S-a “coborât” pe Sine şi a devenit, prin ea, Om adevărat. Cuvântul era şi este Dumnezeu adevărat, iar prin smerirea Sa în pântecele Sfintei Fecioare, S-a arătat şi Om deplin. Din Fecioara Maria, Cuvântul lui Dumnezeu a luat firea omenească întreagă şi ea fost cel dintâi om mântuit. De vreo legătură a Maicii Domnului cu altcineva nici nu încape vorbă pentru Sf. Grigorie de Nazianz!

O idee centrală în Teologia acestui Sfânt Părinte este aceea că între Dumnezeu şi Fecioara Maria, pentru împlinirea Întrupării Domnului, a fost o legătură reală, un “schimb” de daruri duhovniceşti nemaiîntâlnit până atunci. Fiecare a “oferit” ceea ce a fost necesar pentru împlinirea voii lui Dumnezeu: Fecioara Maria a “dăruit” lui Dumnezeu curăţia ei, iar El a păstrat-o neatinsă prin puterea Sa, prin “darul” Duhului Sfânt.

Într-o altă lucrare, există câteva cuvinte ale Sf. Grigorie din care se poate observa cât de importantă era pentru el lucrarea Maicii Domnului în lume. Fecioara Maria a conlucrat în mod direct cu Sf. Duh, care S-a manifestat prin energiile dumnezeieşti necreate. Despre aceste energii necreate vor vorbi teologii de mai târziu. Iată ce spune Sf. Părinte: “Cuvântul S-a arătat întru totul Om fără de păcat, fiind zămislit de Fecioara, şi Trup şi Suflet, iar ea fiind curăţită mai înainte de Duhul. Că trebuia ca amândouă să fie aşa: şi Naşterea să fie preamărită şi fecioria cinstită”6.

În primul rând se observă că Fecioara Maria a fost curăţită la Zămislirea Domnului, deci în momentul în care a primit să se facă părtaşă lucrării lui Dumnezeu. Desigur, delimitarea temporală este foarte delicată, dar aspectul principal pare a fi acela că Fecioara Maria nu este considerată a fi fără păcatul originar. În concepţia Sf. Grigorie, Fecioara Maria a fost un om obişnuit care s-a învrednicit de mare “Dar” în faţa lui Dumnezeu. Şi tocmai pentru a putea primi acest “Dar”, pe Mântuitorul Hristos, ea a trebuit să fie curăţită, deoarece Dumnezeu nu s-ar fi sălăşluit într-un “loc” întinat. Fecioara Maria a primit pe Dumnezeu în pântecele ei, fără a diminua prin aceasta cu nimic măreţia Lui, iar cel dintâi rezultat a fost acela că ea însăşi s-a mântuit, fiind purtătoare de Hristos sau de Dumnezeu: „El S-a Născut, dar fusese mai înainte Născut. S-a Născut din femeie, dar şi din Fecioară. Aceasta omeneşte, aceea dumnezeieşte. Aici, jos, fără de tată, iar acolo, sus, fără mamă. Această lucrare întreagă aparţine Dumnezeirii. El a fost purtat în pântece, dar a fost cunoscut de profetul care era în pântece, săltând de bucurie la venirea Cuvântului pentru care s-a născut”7.

Sf. Grigorie subliniază aici paradoxul care a însoţit Naşterea Domnului, adică venirea Lui printr-o femeie, dar Fecioară, unind contrariile (naşterea şi fecioria), sub ocrotirea şi îngrijirea lui Dumnezeu. Sf. Părinte spune şi mai clar că Fecioara Maria este Fecioară datorită lui Dumnezeu şi nu prin sine însăşi. Ea este Preacurată şi rămâne aşa prin lucrarea divină. O primă dovadă este adusă de autor prin pomenirea Sf. Ioan Botezătorul care (Luca 1, 41) a recunoscut pe Dumnezeu sălăşluit în pântecele Maicii Domnului.

Este relevant, spune Sf. Grigorie, că Fiul lui Dumnezeu S-a sălăşluit în pântecele Maicii Sale, dar a şi fost purtat de ea întru întâmpinarea lumii, pentru izbăvirea acesteia.

Rugăciunea către Fecioara Maria. De la Sf. Grigorie de Nyssa a rămas una din primele mărturii despre rugăciunile adresate Maicii Domnului. În lucrarea Viaţa Sf. Grigorie Taumaturgul, Sf. Grigorie de Nyssa istoriseşte că Fecioara Maria s-a arătat tânărului Grigorie Taumaturgul, atunci când acesta avea o mare încercare în credinţa sa. Prin stăruinţă şi prin pomenirea numelui Maicii Domnului, ea s-a arătat împreună cu Sf. Ioan şi au lămurit pe tânărul Grigorie ceea ce a fost Întruparea Domnului.

La Sf. Grigorie de Nazianz există un alt episod în care Fecioara Maria este chemată în ajutor. O fecioară, pe nume Justina, s-a rugat Maicii Domnului cerând ajutor pentru scăparea ei din mrejele întinse de diavol printr-un tânăr. În această relatare este important faptul că Sf. Grigorie, într-o Cuvântare întreagă, o dă ca exemplu de virtute lăudând purtarea ei. Justina, o tânără de neam ales şi cu o viaţă curată, se conducea

5 Ibidem.

6 Idem, Cuvântarea 38, 13, P.G., 36, 325 B.

7 Idem, Cuvântarea 29, 19, P.G., 36, 100 A-B.

2

după modelul de vieţuire al Maicii Domnului şi dorea, ca şi aceea, să-şi păstreze curăţia. Dar un tânăr, anume Ciprian, care o iubea foarte mult, voia să o seducă, neputându-şi stăpâni pornirile.

Autorul pune în paralel curăţia fetei şi îndrăzneala acelui tânăr care nu urmărea decât abuzul trupesc. Ca un răspuns la insistenţele tânărului, Justina fecioara a ales să “fugă” la rugăciune şi să ceară ajutor de la Dumnezeu: „Astfel fecioara, imediat ce a observat prezenţa celui rău şi a înţeles ameninţarea, oare ce a făcut şi ce metodă a opus ispitirii celui rău? Tulburată ea a fugit la Dumnezeu şi s-a împotrivit dorinţei păcătoase, aducând apărător, pe Mirele ei, adică pe Acela care a apărat-o pe Suzana de bătrânii cei vicleni şi care mai apoi a salvat-o pe Tecla de curtezanul ei tiranic şi de o mamă şi mai tiranică. Dar cine este Mirele acesteia? El este Hristos Cel ce întăreşte sufletele noastre şi ridică pe cei ce se afundă… Dar şi de alte ori chemând pe Fecioara Maria să-i ajute, Justina s-a încredinţat de folosul postirilor şi dormirii pe pământ”8.

Autorul pune accentul pe feciorie şi pe viaţa virtuoasă, cunoscut fiind faptul că aprecia foarte mult acestea, iar cel dintâi exemplu îl află în Fecioara Maria. Ea este considerată model de vieţuire pentru toţi cei ce doresc să fie mântuiţi. Fecioara Maria este văzută ca ocrotitoare şi sprijinitoare a oamenilor. O altă idee care se desprinde de aici este aceea că invocarea Maicii Domnului era un fapt obişnuit, o realitate a Bisericii şi nu o practică de curând instituită.

Sf. Grigorie nu se limitează la prezentarea Fecioarei Maria ca destinatară a rugăciunii oamenilor, ci o prezintă ca model de viaţă ascetică: „După cum un pictor trasează primele linii ale picturii cu pensulele sale de lemn pentru a pregăti lucrarea, apoi îngroaşă alte linii şi la urmă desăvârşeşte întregul chip cu culori potrivite, la fel şi fecioria, ca moştenire de la Hristos Cel veşnic, a fost arătată mai întâi în câţiva oameni rămânând ascunsă atât cât legea era stăpânitoare. Pentru cei de sub lege culorile însele arătau măreţia fecioriei ce strălucea în câţiva oameni. Hristos S-a născut din preacurata Fecioara Maria, nu din poftă bărbătească, iar fecioria a fost mai cinstită şi a întors de la amarul Evei. Fecioria a întors legea cărnii, iar prin propovăduirea Evangheliei, litera a lăsat loc duhului şi a mijlocit harul. Aşa fecioria a strălucit înaintea oamenilor muritori, arătându-se liberatoarea şi ajutătoarea lumii. Este mai mare decât căsătoria precum mai mare este sufletul faţă de trup şi cerurile mai presus de pământ; şi precum Dumnezeu este mai presus de om şi viaţa neîntinată a Fecioarei Maria este mai presus de viaţa pământească”9.

Concluzii. Aşadar, se observă o apreciere deosebită a fecioriei la Sf. Grigorie de Nazianz. Pentru acest Sfânt Părinte întotdeauna fecioria are acelaşi izvor ca şi în cazul Maicii Domnului: credinţa curată şi fierbinte în Dumnezeu. Mai mult chiar, Maica Domnului este considerată model şi începătoare sau iniţiatoare a adevăratei feciorii. Autorul se arată convins de faptul că toţi oamenii trebuie să trăiască în feciorie pentru că este calea cea mai înaltă ce duce la Dumnezeu. Scopul acestor cuvinte a fost acela de a sublinia necesitatea unei vieţi virtuoase şi iată că argumentele sale sunt, în primul rând, persoana şi lucrarea Maicii Domnului. Prin Maica Domnului, spune Sf. Părinte, toate fecioarele pot şi trebuie să devină „maici ale lui Hristos”10. Asimilarea, în viaţa creştinilor, a modelului de vieţuire arătat de Fecioara Maria este o idee nouă.

Ca şi ceilaţi Părinţi capadocieni, Sf. Grigorie de Nazianz nu vorbeşte pe larg despre o doctrină asupra Maicii Domnului, ci în texte scurte, răsfirate de-a lungul scrierilor sale. Cu două generaţii înainte de Sinodul de la Efes (431), el a arătat că numele de „Theotokos” este cel consacrat pentru Fecioara Maria. Sf. Grigorie a mers aici pe linia unui maximalism doctrinar: cine nu primeşte acest nume este înafara lui Dumnezeu11.

Sf. Grigorie a influenţat Teologia răsăriteană prin accentul pus pe feciorie, pe trăirea unei vieţi curate, a cărei împlinire se realizează după chipul Maicii Domnului.

8 Idem, Cuvântarea 24, 10-11, P.G., 35, 1181.

9 Idem, Poeme morale 1, 189-208, P.G., 37, 537 A–538 A.

10 Idem, Cuvântarea 38, 1, P.G., 36, 313 A.

11 Idem, Cuvântarea 29, 4, P.G., 36, 79 A.

3