DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI

DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI

Obiective specifice:� să argumenteze necesitatea fiecărei dimensiuni a educaţiei din perspectiva unei

formări complete a personalităţii;� să surprindă esenţa fiecărei dimensiuni a educaţiei;� să precizeze argumentat, în ce dimensiune a educaţiei se încadrează disciplinele în

care se specializează studentul;� să argumenteze necesitatea „deschiderilor” dimensiunilor educaţiei spre „noile

educaţii”;

Structura tematică1. Conceptul de dimensiune a educaţiei2. Dimensiunile educaţiei

a. Educaţia intelectualăb. Educaţia moralăc. Educaţia esteticăd. Educaţia religioasăe. Educaţia fizicăf. Educaţia tehnologicăg. Educaţie profesională

3. „Noile educaţii” şi deschiderile dimensiunilor educaţiei spre acestea4. Interdependenţa dimensiunilor educaţie

EDUCAŢIA INTELECTUALĂ

� latură a educaţiei care constă în transmiterea cunoştinţelor ştiinţifice, formarea şi dezvoltarea structurilor cognitive ale subiecţilor educaţionali, în modelarea cognitivă a personalităţii lor (formarea fiinţei raţionale).

Obiectivele educaţiei intelectuale:

� Însuşirea de către elevi a unor sisteme funcţionale de cunoştinţe din domeniile tehnic, ştiinţific, literar, artistic, moral;

� Dezvoltarea şi perfecţionarea proceselor de cunoaştere: percepţii, reprezentări, gândire, memorie, limbaj, imaginaţie, creativitate, etc.

� Formarea deprinderilor şi capacităţilor intelectuale (deprinderi elementare –citit, scris, socotit –şi capacităţi superioare – capacitatea de identificare şi utilizare a surselor de informare, întocmirea de fişe, rezumate, sinteze, analize, clasificări, formulare de ipoteze, etc);

� Însuşirea normelor de igienă a activităţii intelectuale pentru prevenirea surmenajului, pentru întreţinerea energiei intelectuale;

� Cultivarea sentimentelor intelectuale şi dezvoltarea motivaţiei bazate pe impulsul cognitiv sau trebuinţa de cunoaştere (curiozitate, satisfacţia produsă de cunoaştere).

EDUCAŢIA MORALĂ

� dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane.

� Conştiinţa morală presupune o componentă cognitivă (cunoaşterea normelor, regulilor morale, valorilor morale), una afectivă (adeziunea faţă de norme, reguli) şi una voliţională (atitudini faţă de norme, reguli, valori morale, respectarea normelor morale).

� Formarea conduitei morale se referă la formarea de deprinderi şi obişnuinţe morale şi dezvoltarea de trăsături pozitive de caracter.

� Conduita morală reprezintă o manieră de a ne comporta, în bine sau în rău; presupune acţiunea umană, condusă mintal şi reglată de conştiinţa morală care uneşte organic faptele psihice cu faptele de comportament. Conduita morală este criteriul principal de apreciere a valorii morale a fiinţei umane.

EDUCAŢIA ESTETICĂ

� reprezintă acţiunea de formare şi dezvoltare a personalităţii umane prin dezvoltarea capacităţii de receptare, interpretare, şi creare a frumosului din natură (exemplul formelor de relief, armoniei şi echilibrului unor fenomene naturale, spectacolul estetic al unorfenomene naturale), societate (organizarea unor structuri sociale, relaţii şi comportamente interumane) şi artă (literatură, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, teatru, cinema).

Obiectivele educaţiei estetice:� Educarea atitudinii estetice (educarea sensibilităţii estetice– capacitatea

individului de a percepe, de a sesiza şi de a gusta aspectele estetice ale naturii şi vieţii înconjurătoare; formarea gustului estetic, prin aceasta înţelegând calitatea şi capacitatea omului de a iubi şi aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv şi comportamental);

� Formarea trebuinţelor estetice;� Dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei.

EDUCAŢIA FIZICĂ

� urmăreşte în mod expres dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii şi cultivarea unor calităţi fizice necesare.

Obiectivele educaţiei fizice:� transmiterea şi asimilarea de cunoştinţe semnificative cu privire la dezvoltarea

fizică armonioasă, a diverselor activităţi şi forme de educaţie fizică şi sport şi a tot ceea ce ţine de păstrarea şi dezvoltarea sănătăţii şi a calităţilor fizice;

� dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a organismului;� formarea unor priceperi şi deprinderi motrice;� cultivarea unor calităţi fizice;� sporirea, menţinerea sau refacerea calităţilor fizice;� formarea şi cultivarea deprinderilor igienico-sanitare;� asimilarea unor cunoştinţe necesare despre anatomia şi fiziologia sexului, despre

relaţiile dintre sexe şi educarea în spiritul unui comportament sexual normal şi evitarea surselor de îmbolnăvire;

� dezvoltarea unor calităţi morale (autocontrol, modestie, solidaritate, competitivitate, cinste) privind practicarea educaţiei fizice, a diferitelor sporturi de performanţă, a vieţii igienico-sanitare şi sexuale etc.

EDUCAŢIA PROFESIONALĂ

� educaţia profesională este acţiunea care urmăreşte formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacităţi, pricepri şi deprinderi necesare exercitării ei.

Obiectivele educaţiei profesionale:� Formarea orizontului cultural – profesional; � Formarea unor priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe de

natură acţională, necesare desfăşurării unei activităţi productive;� Familiarizarea elevilor cu diverse profesiuni;� Formarea unei atitudini corecte faţă de muncă

� Educaţia religioasă reprezintă acea acţiune formativă deliberată ce are ca obiectiv informarea, culturalizarea şi modelarea personalităţii umane în conformitate cu valorile religioase.

Obiectivele educaţiei religioase:

� dobândirea de cunoştinţe religioase;

� formarea conştiinţei religioase;

� formarea convingerilor, sentimentelor şi atitudinilor religioase;

� formarea conduitei morale prin practica religioasã.

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ