CURS 5

FORMELE EDUCAŢIEI

Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de-a lungul vieţii, de la educaţia timpurie, până la educaţia după pensionare, în scopul dezvoltării cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială sau ocupaţională.

Educaţia permanentă se realizează în contexte formale, informale şi non-formale.

Învăţarea formală se desfăşoară după obiective educaţionale şi curriculum explicit formulate, este intenţională şi presupune înmatricularea cursanţilor şi certificarea rezultatelor învăţării.

Învăţarea informală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite în contextul activităţilor cotidiene, neinstituţionalizate, legate de muncă, mediul social sau de timpul liber, dobândite fără un obiectiv educaţional sau un curriculum explicit formulate.

Învăţarea non-formală se referă la acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe integrate în contextul unor activităţi planificate, instituţionalizate, dar fără obiective educaţionale sau curriculum explicit formulate.

Din analiza caracteristicilor şi funcţiilor educaţiei, rezultă că asupra personalităţii în curs de dezvoltare sau perfecţionare se exercită variate categorii de influenţe şi acţiuni, fiecare cu altă forţă de modelare, sensibilizare, cu alte efecte. Formele de influenţare educativă pot fi grupate în trei mari categorii: educaţia formală, educaţia nonformală, educaţia informală.

Educaţia formală – reprezintă ansamblul acţiunilor sistematice şi organizate, proiectate şi desfăşurate în instituţii specializate, urmărind finalităţi explicite, cu scopul formării şi dezvoltării personalităţii umane;

Educaţia nonformală – reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ;

Educaţia informala – reprezintă totalitatea influenţelor educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective şi finalităţi explicite, care se exercită asupra individului.

EDUCAŢIA FORMALĂ (sau oficiala) este “educaţia istituţionalizată, structurată în mod ierarhic, gradată cronologic, condusă de

la centru” (I. JINGA, 2000). Ca note definitorii, în afară de caracterul ei instituţionalizat, este de reţinut că se realizează prin intermediul procesului de învătămant, presupune planuri, programe, manuale, orare, evaluări, prezenţa si acţiunea unui corp profesoral specializat. Educaţia formală se realizează în cadrul unui sistem de învătământ. In principal, organizată conştient, sistematică, instituţionalizată, reglementată, coordonată, dirijată, planificată, evaluată, expresie a unei politici educaţionale, cu scopuri şi conţinuturi comune, reglementate prin acte normative.

Educaţia formală se caracterizează prin: se realizează în instituţii specializate (şcoli de diferite tipuri); în acest cadru planificat, organizat, structurat, condus se exercită cea mai importantă influenţă formativă,

educativă; se urmăresc anumite obiective stabilite prin politica educaţională şi de învăţământ, realizate eşalonat,

progresiv, cu conţinuturi şi modalităţi specifice, programe curriculare adecvate; educaţia şi instrucţia sunt realizate de cadre specializate (personal didactic), formate şi perfecţionate distinct;

1

Competenta Continuturi tematiceC2. Utilizeaza comunicareadidactica

Sisteme de educatie si forme de comunicare: 2.1 educatie - formala, nonformala, informala;

cuprinde, cu precădere, populaţia cea mai receptivă la educaţie, formare, dar cu deschideri spre susţinerea autoeducaţiei, autoinstruirii;

îmbină formele de educaţie, învăţământul comun obligatoriu, cu cel potrivit particularităţilor individuale; evaluarea criterială, continuă şi sumativă este specific concepută, organizată şi valorificată pentru a obţine

reuşita şcolară a elevilor şi se finalizează în formule de recunoaştere a nivelului pregătirii generale şi specifice, profesionale;

locul şi rolul şcolii sunt determinate în cadrul sistemului sociocultural: şcoala este privită ca un sistem deschis ameliorării continue, dar devine şi factor de dezvoltare socială, prin nivelul formării absolvenţilor;

întreaga sa acţiune educativă respectă criterii pedagogice, metodice, manageriale, sistematizate, în continuă optimizare, conform datelor cercetării pedagogice şi din ştiinţele conexe, ale evoluţiei sociale;

dezvoltarea personalităţii elevilor, dacă s-ar limita doar la educaţia formală, ar suferi prin conţinutul dat în programele şcolare, predominarea informării asupra aspectelor calitative ale dezvoltării, relativa deschidere către societatea în schimbare, relativa alternanţă a modalităţilor de acţiune ş.a.;

în raport cu cercetarea actuală pedagogică, instituţiile educative devin tot mai diversificate, după particularităţile educaţilor, dar şi după posibilităţile alternative de organizare, de introducere a noi tipuri de educaţie, deschise la problematica lumii contemporane.

Educaţia formală are limitele ei; ea poate induce şi efecte educative negative, nedezirabile generând disonanţe la nivelul personalităţii. I se reproşează – spre exemplu – centrarea pe performanţe înscrise în programe, tendinţele de memorizare masivă a cunoştinţelor, predispunerea către rutină, subiectivismul în evaluare etc. Totodată, educaţia formală devine insuficientă.

De altfel din perspectiva principiului educaţiei permanente, educaţia formală devine complementară celorlalte forme: nonformală şi informală.

În ideea deschiderii scolii fata de problematica lumii contemporane sunt propuse urmatoarele modalitati menite sa înlature treptat carentele semnalate la nivelul educatiei formale: descongestionarea materiei si crearea ocaziilor tot mai numeroase de afirmare a talentelor si a intereselor

tinerilor, prin cresterea si diversificarea ofertei de optionale si de alternative educationale; sanse reale pentru fiecare unitate de învatamânt de a-i determina propriul curriculum (prin curriculum la

decizia scolii); posibilitatea utilizarii flexibile a segmentului neobligatoriu din programe în functie de nevoile locale de

educatie si formare; asigurarea sinergiei dintre învatarea formala, nonformala si informala, în sensul deschiderii scolii înspre

influentele educative nonformale si informale si gasirea modalitatilor optime de articulare între acestea; armonizarea politicilor si practicilor privind instruirea initiala, si continua (asigurarea calitatii si continuitatii

prin continutul curriculum-ului, evaluare si recunoastere) si regândirea tuturor nivelurilor si structurilor învatamântului din prespectiva educatiei permanente;

integrarea rapida a noilor tehnologii comunicationale în procesul de învatamânt.Educatia formala, ca forma oficiala, este întotdeauna evaluata social.Evaluarea realizata în cadrul educatiei formale trebuie sa urmareasca dezvoltarea capacitatilor de

autoevaluare ale elevilor si studentilor.Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile culturii, stiintei, artei,

literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, având un rol decisiv în formarea personalitatii umane, conform dezideratelor individuale si sociale.

Prin intermediul acestei forme de educatie, “în timpul anilor de studii, individul este introdus progresiv în vastele domenii ale existentei umane”. Aceasta permite asimilarea cunostintelor ca un sistem, oferind concomitent “un cadru metodic al exersarii si dezvoltarii capacitatilor si aptitudinilor umane”. Educatia formala devine astfel “un autentic instrument al integrarii sociale”.

EDUCATIA NONFORMALA sau/şi desfăşurată în afara formelor statuate explicit, ca instituţii şcolare, cu un grad de independenţă, cu

obiective diferenţiate, cu participarea altor factori sociali, cu funcţii compensatorii faţă de şcoală, dirijată potrivit specificului, dar în relaţie de parteneriat cu şcoala. Educatia nonformala se referă la toate activităţile organizate în mod sistematic în afara sistemului formal pentru a răspunde unei mari varietăţi de cerinţe de

2

învăţare, cum ar fi cele de educaţie “complementară” (paralelă cu şcoala), de educaţie “suplimentară” sau de educaţie de “substituţie” (de ex. pentru cei analfabeţi). Notele caracteristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa si se va întreprinde, rolul discret al educatorilor, renunţarea la evaluări si utilizari de note si calificative.

Educaţia nonformală prezintă ca trăsături: evidenţiază necesitatea, rolul, modul, valorificarea influenţelor formative, educative şi a altor forme de

organizare a realizării educaţiei, în afară şi după etapa şcolarităţii: familia, instituţiile culturale, mass-media, instituţii şi organizaţii de copii şi tineret;

aceste influenţe sunt corelate cu mediul extraşcolar în care participă educaţii, cu modurile de petrecere a timpului liber, cu includerea lor în diferite grupuri specifice;

valoarea educativă, complementară educaţiei formale, poate avea efecte pozitive sau negative de compensare, în măsura în care aceste instituţii conştientizează obiectivele, conţinuturile, organizarea, metodologiile lor specifice, respectă aspiraţiile educaţilor;

activitatea acestor instituţii este la fel de impregnată de cerinţele pedagogice, dar dirijate şi utilizate pentru alte obiective, conţinuturi. Accentul cade aici pe stimularea educaţilor prin programe alternative, diferenţiate, diversificate, facultative, aplicative, de completare, în acord cu elementele de noutate în diferitele domenii, cu noi tipuri de comunicare, metode de activizare, tehnici de creativitate, cu stimularea dezvoltării vocaţionale;

activităţile nonformale pot fi în afara clasei (cercuri pe discipline, competiţii tematice, expoziţii ş.a.), în afara şcolii (spectacole, excursii, conferinţe, cluburi, dezbateri etc.) şi, după integrarea profesională, ca activităţi de formare continuă;însă, prin adaptarea la nivelul grupelor antrenate, există pericolul scăderii valorii pedagogice, ştiinţifice, printr-o popularizare la limită a conţinuturilor sau dirijarea numai către anumite aspecte;

activităţile sunt opţionale; elevii sunt implicaţi direct/coparticipanţi nemijlociţi în raport cu aceste activităţi; conţinuturile acestor activităţi sunt deschise spre interdisciplinaritate/educaţie permanentă; nu se operează evaluări decât în limitele nevoii de stimulare şi susţinere ale elevilor; educatorii sunt „actori discreţi“, mai mult moderatori ai acestor activităţi ş.a.

Educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin: valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional; oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi mai deschis şi

prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene; participare voluntară, individuală sau colectivă; modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor - gama largă de activităţi pe care le propune şi

posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe; dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi; pe lângă

informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se încadrează proiectele sau activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi organizatorice, capacităţi de autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;

un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc.

Evaluarea activitatilor desfasurate în cadrul educatiei nonformale este “facultativa, neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale.” În conditiile extinderii cererilor de pregatire profesionala prin diferite forme de instruire nonformala, exista si situatii în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.

Educatia nonformala este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice:• este centrata pe cel ce învata, pe procesul de învatare, nu pe cel de predare solicitând în mod diferentiat participantii;• dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunându-le participantilor activitati diverse si atractive, în functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de aspiratiile lor;

3

• contribuie la largirea si îmbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor, oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de sprijinire a categoriilordefavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati;• creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, într-un mod placut, urmarind destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic;• asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârsta si pregatirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor;• antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinând cont de progresul tehnico- stiintific, valorificând oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare;• este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, în favoarea strategiilorde apreciere formativa, stimulativa, continua;• raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

EDUCATIA INFORMALA sau/şi neorganizată, spontană, difuzată, prezentă prin informaţii receptate neintenţionat, venite din

mediul înconjurător (natural, social, cultural), dar în relaţie cu nivelul de organizare, culturalizare, sensibilizare al individului. Ea e produsul experienţei de viaţă a individului. Educaţia informală include experienţele trăite sau valorile încercate în viata cotidiană. Cele mai semnificative influenţe informale sunt cele exercitate de massmedia, de unele aspecte ale vieţii în familie (exemplul părinţilor, atitudinile manifestate de ei), influenţele exercitate de grupurile de prieteni, colegi, dar şi de diferite institţii culturale (ex. muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice, militare, sindicale ş.a.

Educaţia informală are ca note esenţiale: cuprinde experienţa personală câştigată de către individ, trăiri încercate în mod neintenţionat. Ea este

concepută ca relaxare, satisfacere a unor curiozităţi pasagere; influenţele primite sunt spontane, neorganizate, neprelucrate pedagogic, nesistematizate, de scurtă durată; problema este a receptării adecvate, a integrării şi echilibrării cu fondul formării, a controlului efectelor

pozitive/negative, avalorificării şi conştientizării gradului de prelucrare şi organizare a informaţiilor, a transformării lor în activităţi nonformale sau chiar formale;

sesizarea, înţelegerea, trăirea, valorificarea acestor influenţe depind de nivelul dezvoltării personalităţii.Un exemplu de educatie informala este atunci când copiii mici învata sa vorbeasca. Ei deprind acest

lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si încurajând vorbirea corecta. La fel se întâmpla atunci când parintele sau educatorul analizeaza împreuna cu copii experientele zilnice petrecute în viata acestuia.

Criteriul de competență Educația formală Educația nonformală Educația informală

Subiectul educației (actorii care desfășoară acțiuni de educație)

Instituții de educație (școli, grădinițe, universități) – instituții a căror principal misiune este educația

Instituții culturale (teatre, muzee, biblioteci, case de cultură etc) – organizații nonguvernamentale, alte instituții care au ca misiune conexă educația și cultura.

Familia, media, grupul de prieteni, oricine exercită o influență educațională neintenționată sau neorganizată

Gradul de pregătire al “educatorului”

Personal didactic calificat

Personal calificat în diferite domenii de activitate, uneori având și pregătire didactică

Pregătire didactică absentă sau sporadică; Pregătirea nu este o condiție a influenței educaționale

Finalitățile educației

Clar stabilite și graduale, pe etape de studio, pe discipline, module etc

Stabilite pentru fiecare activitate, fără o organizare pe termen lung

Nestabilite

Conținutul educației

Organizat pe ani de școlarizare (etape de studiu), pe profiluri /specializări/filiere profesionale

Relative organizate pe arii de interes Neorganizat, contextual

Modalități de certificare

Certificate recunoscute la nivel national și după caz international (diplome de bacalaureat, diplome

Certificate de participare, certificate de absolvire a unor cursuri, adeverințe,

Fără certificare

4

de licență, de masterat etc, de absolvire a învățământului obligatoriu, certificate de competență profesională – pt absolvenții învățământului profesional)

certificare profesională sau vocațională, care pot fi recunoscute sau nu.Obs. Uneori, aceste activități nu sunt deloc certificate

Autonomia celui care învață în alegerea temelor/ activităților

Redusă Relative mare Crescută

EDUCATIA CONTEMPORANASocietatea contemporană generează nevoi educaţionale specifice. Satisfacerea lor presupune modificări

profunde, de esenţă, în educaţie. Procesul este marcat de contradicţii, discrepanţe, de sinuozităţi. Educaţia contemporană este o problemă globală a omenirii. O caracteristică majoră a educaţiei contemporane este evoluţia ei pe principiul educaţiei permanente. Continuumul existenţial este unul educaţional. Educaţia contemporană nu este doar problemă ci şi sursă de soluţii pentru crizele actuale.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Bucureşti-Chişinău, Editura Litera-Litera Internaţional, 20022. Cucoş, C., Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 19963. Cucoş, C., (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Iaşi, Editura

Polirom, 19984. Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Bucureşti, Bucureşti, Editura All, 19985. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, 20026. Pieron, H., (2001). Vocabularul psihologiei, Editura Enciclopedic, Bucuresti;7. Palicica, Maria, (2002). Prelegeri de psihopedagogie, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;8. Păun, E., (1998). Educabilitatea. În vol. Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord) Curs de pedagogie.

Tipografia Universităţii din Bucureşti;9. Planchard, E., (1992). Pedagogie şcolară contemporană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti;10. Sillamy, N., (2000), Larousse. Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti11. Todoran, D., Probleme fundamentale ale pedagogiei. Sinteze de pedagogie contemporană, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică, 198212. http://ro.scribd.com/doc/141937356/Introducere-in-Studiul-Pedagogiei-Manual

ACTIVITATI DE LABORATOR

Exerciţiu preliminar:„Stilul personal de învăţat“ (după R. Linksman, Învăţare rapidă, Bucureşti, Editura Teora, 2000, p. 416)

CHESTIONARULPENTRU REFERINŢA STILULUI DE ÎNVĂŢAT

1. Când întâlniţi o persoană necunoscută, ce vă frapează prima oară la ea?

a. Înfăţişarea sau modul cum se îmbracăb. Felul cum vorbeşte, ceea ce spune, sau cuvintele salec. Ceea ce simţi despre ead. Modul cum se comportă persoana sau acţiunile ei

2. La câteva zile după ce aţi cunoscut o persoană, ce anume vă amintiţi cel mai bine despre ea?

a. Chipul

5

Apariţia „noilor educaţii“, creşterea rolului şcoli dar şi amplificarea influenţelor educative extraşcolare (mai ales nonformale), orientarea preponderent către „învăţarea inovatoare“ şi (nu în ultimul rând) inclinarea atentiei pe o nouă filosofie despre om şi societate – sunt doar câteva repere în acest sens.

b. Numelec. Cum v-aţi simţit alături de ea, chiar dacă i-aţi uitat numele sau chipuld. Ceea ce aţi făcut împreună cu ea, chiar dacă i-aţi uitat numele sau chipul

3. Când intraţi într-o cameră în care n-aţi mai fost niciodată, ce vă atrage cel mai mult atenţia?a. Felul cum arată interiorulb. Sunetele sau discuţiile dinăuntruc. Cât de confortabil vă simţiţi emoţional sau fizic, în camerăd. Ce activităţi au loc înăuntru şi ce anume puteţi face acolo

4. Când învăţaţi ceva nou, cum trebuie să procedaţi?a. Profesorul vă dă să citiţi ceva scris pe hârtie sau pe tablă şi vă arată cărţi, imagini, grafice, hărţi, desene sau obiecte, dar nu au loc discuţii şi nici nu scrie nimicb. Profesorul explică totul verbal şi vă permite să discutaţi subiectul şi să puneţi întrebări, dar nu vă oferă nimic să priviţi, să citiţi, să scrieţi sau să faceţic. Profesorul vă permite să scrieţi sau să desenaţi informaţiile, să atingeţi în mod direct materialele, sau să faceţi ceva cu mâiniled. Profesorul vă permite să vă sculaţi din bancă pentru a executa proiecte, simulări, experienţe, să jucaţi jocuri, să interpretaţi personaje şi situaţii de viaţă reală, să exploraţi, să faceţi descoperiri ori activităţi care vă îngăduie să vă deplasaţi în scopul învăţării

5. Când îi învăţaţi pe alţii, cum procedaţi?a. Le oferiţi ceva la care să privească – un obiect, o imagine sau un grafic, fără explicaţii verbale ori discuţii; sau cu un nivel redus al acestorab. Le explicaţi verbal, fără a le oferi materiale vizualec. Desenaţi, scrieţi sau vă folosiţi de mâini pentru a le explicad. Le demonstraţi o acţiune în mod practic şi le cereţi s-o facă împreună cu dumneavoastră

6. Ce tip de cărţi preferaţi să citiţi?a. Cărţi ce conţin descrieri menite să vă ajute să vizualizaţi cele ce se întâmplăb. Cărţi conţinând informaţii exacte, istorie, sau cu multe dialoguric. Cărţi despre sentimentele şi emoţiile personajelor, despre sentimente şi relaţii, sau despre perfecţionarea minţii şi a corpuluid. Cărţi scurte cu multă acţiune, sau cărţi ce vă ajută să vă perfecţionaţi într-un sport, într-un hobby sau să vă dezvoltaţi un anumit talent

7. Ce preferaţi să faceţi în timpul liber?a. Să citiţi o carte ori să răsfoiţi o revistăb. Să asculaţi un talk-show radiofonic, să ascultaţi sau să interpretaţi muzicăc. Să scrieţi, să desenaţi, să dactilografiaţi, ori să faceţi ceva cu mâiniled. Să faceţi sport, să construiţi ceva, sau să jucaţi un joc folosindu-vă de întregul corp

8. Care dintre următoarele variante descrie modul în care puteţi citi sau studia cel mai bine?a. Puteţi studia în prezenţa muzicii, a zgomotelor sau a unor conversaţii, deoarece le eliminaţi mentalb. Nu puteţi studia în prezenţa muzicii, a zgomotelor sau a unor conversaţii, deoarece nu le puteţi elimina mentalc. Trebuie să vă simţiţi confortabil, relaxant şi puteţi lucra cu sau fără muzică, dar vă distrag sentimentele negative ale acestorad. Trebuie să vă simţiţi confortabil, relaxant şi puteţi lucra cu sau fără muzică, dar vă distrag activităţile sau mişcările din odaie

6

9. Când vorbiţi cu cineva, în ce direcţie vi se deplasează ochii? (Puteţi ruga pe cineva să vă observe, pentru a vă ajuta să răspundeţi la întrebare.)

a. Priviţi direct chipul interlocutorului şi doriţi ca şi el să vă priveascăb. Priviţi interlocutorul doar scurt timp, apoi ochii vi se deplasează dintr-o parte în cealaltă, la stânga şi la dreaptac. Priviţi interlocutorul doar scurt timp, pentru a-i vedea expresia, apoi vă feriţi ochiid. Priviţi arareori interlocutorul; în majoritate vă uitaţi în jos, sau în lateral, dar dacă există activitate sau mişcări, priviţi în direcţia respectivă

10. Care dintre următoarele atitudini vă descrie cel mai bine?a. Oriunde v-aţi afla, remarcaţi culorile, formele şi desenele, şi vă pricepeţi la culori şi modeleb. Nu puteţi suporta liniştea, şi atunci când vi se pare că un loc este prea tăcut, fredonaţi, cântaţi, vorbiţi tare, sau deschideţi radioul, televizorul, casetofonul etc. pentru a menţine un stimul auditiv în ambientc. Sunteţi sensibil faţă de sentimentele oamenilor, propriile dumneavoastră sentimente sunt rănite cu uşurinţă, nu vă puteţi concentra când alţii nu vă plac, şi – pentru a lucra – aveţi nevoie să vă simţiţi iubit şi acceptatd. Vă vine greu să staţi nemişcat pe locul dumneavoastră, trebuie să vă mişcaţi mult; dacă nu vă puteţi părăsi scaunul, vă foiţi, vă mişcaţi mult picioarele, sau bateţi tactul cu vârfurile pantofilor în podea

11. Care dintre următoarle atitudini vă descrie cel mai bine?a. Remarcaţi dacă îmbrăcămintea oamenilor nu este asortată, sau dacă părul le este răvăşit şi adesea doriţi să rectificaţi asemenea situaţiib. Vă deranjează când cineva nu vorbeşte corect şi sunteţi sensibil faţă de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnicec. Lăcrimaţi la episoadele triste sau cărţid. Vă foiţi şi nu vă găsiţi locul când sunteţi silit să rămâneţi nemişcat şi nu puteţi sta prea mult timp în acelaşi loc

12. Ce anume vă deranjează cel mai mult?a. Un loc dezordonatb. Un loc prea tăcutc. Un loc inconfortabil din punct de vedere fizic sau emoţionald. Un loc în care nu se permit activităţi, sau care nu oferă suficient spaţiu de mişcare

13. Ce vă deranjează cel mai mult atunci când cineva vă predă un subiect?a. Să ascultaţi o expunere neînsoţită de materiale vizualeb. Să fiţi nevoit să citiţi în tăcere, fără explicaţii verbale sau discuţiic. Să nu vi se îngăduie să desenaţi, să mâzgăliţi, să atingeti ceva cu mâinile, sau să faceţi însemnări, chiar dacă nu le veţi reciti niciodatăd. Să fiţi nevoit să priviţi şi să ascultaţi, fără a vă putea clinti

14. Rememoraţi o amintire fericită din viaţă. Petreceţi câteva secunde căutând să vă amintiţi cât mai multe detalii. După ce aţi retrăit episodul, ce amintiri ies în evidenţă?

a. Cele văzute – descrierile vizuale ale oamenilor, lucrurilor şi obiectelorb. Cele auzite – dialoguri şi conversaţii, replicile dumneavoastră şi sunetele celor din jurc. Senzaţiile de piele şi corp, precum şi felul cum v-aţi simţit, fizic şi emoţionald. Acţiunile şi activităţile întreprinse de dumneavoastră şi mişcările corpului

15. Rememoraţi o vacanţă sau o călătorie. Petreceţi câteva secunde căutând să vă amintiţi cât mai multe detalii. După ce aţi retrăit episodul, ce amintiri ies în evidenţă?

a. Cele văzute – descrierile vizuale ale oamenilor, lucrurilor şi obiectelorb. Cele auzite – dialoguri şi conversaţii, replicile dumneavoastră şi sunetele celor din jur

7

c. Senzaţiile de piele şi corp, precum şi felul cum v-aţi simţit, fizic şi emoţionald. Acţiunile şi activităţile întreprinse de dumneavoastră şi mişcările corpului

16. Imaginaţi-vă că aţi fi nevoit să vă petreceţi tot timpul în unul din următoarele locuri, în care se desfăşoară activităţi diferite. Unde v-aţi simţi cel mai confortabil?

a. Un loc în care puteţi să citiţi, să priviţi tablouri, opere de artă, hărţi, grafice şi fotografii; să rezolvaţi puzzle-uri vizuale, de felul labirinturilor sau descoperirii fragmentului lipsă dintr-un tablou; să jucaţi jocuri cu litere, de tip scrable; să efectuaţi decoraţiuni interioare etc.

b. Un loc în care puteţi asculta muzică, talk-show-uri radiofonice sau TV, ori ştiri; să cântaţi vocal sau la instrument; să jucaţi jocuri verbale, să participaţi la dezbateri; să citiţi cu voce tare, să recitaţi fragmente din piese sau filme etc.

c. Un loc în care puteţi desena, picta, sculpta sau crea obiecte artizanale; să scrieţi sau să dactilografiaţi; să efectuaţi activităţi ce implică mâinile, aşa cum sunt cântatul la un instrument, jucatul la şah, dame etc.; să construiţi machete

d. Un loc în care puteţi să faceţi sport, să jucaţi jocuri cu mingea, ori jocuri de acţiune, care implică mişcarea trupului, sau să jucaţi în piese ori spectacole; să efectuaţi proiecte în care să vă deplasaţi constant; să efectuaţi experienţe sau să exploraţi şi să descoperiţi lucruri noi; să construiţi sau să reparaţi diverse obiecte; să participaţi în activităţi de echipă cu caracter competitiv

17. Dacă ar fi necesar să vă reamintiţi un cuvânt nou, vi l-aţi aminti cel mai bine:a. Văzându-lb. Auzindu-lc. Scriindu-ld. Mimându-l mental sau fizicInstrucţiuni privind evaluarea testuluiAdunaţi rezultatele testului după cum urmează (dacă la o întrebare aţi oferit mai multe răspunsuri,

adunaţi-le pe toate):Adunaţi toate răspunsurile notate „a“ şi scrieţi totalul: ____.Adunaţi toate răspunsurile notate „b“ şi scrieţi totalul: ____.Adunaţi toate răspunsurile notate „c“ şi scrieţi totalul: ____.Adunaţi toate răspunsurile notate „d“ şi scrieţi totalul: ____.

Dacă înregistraţi punctajul cel mai mare la categoria „a“, sunteţi un elev/student vizual. Dacă înregistraţi punctajul cel mai mare la categoria „b“, sunteţi un elev/student auditiv. Dacă înregistraţi punctajul cel mai mare la categoria „c“, sunteţi un elev/student tactil. Dacă înregistraţi punctajul cel mai mare la categoria „d“, sunteţi un elev/student kinestezic. Aranjaţi categoriile în ordinea descrescătoare a punctajelor. (Observaţie: Unii indivizi au dezvoltat câteva sau toate stilurile de învăţat, de aceea este posibil ca două, trei sau chiar patru stiluri de învăţat să fie conectate).

Scrieţi-vă stilul de învăţat ca să-l puteţi consulta pe măsură ce veţi parcurge cartea.

Stilul meu preferat de învăţat este: _________________.TEME

1. Definiţi „educaţia pentru toleranţă“ şi „educaţia interculturală“

2.. Identificaţi trei modalităţi prin care familia poate pregăti membrii săi pentru autoeducaţie.

3. Construiţi trei argumente care să susţină ideea: rolul şcolii va creşte în viitor.4. Comentaţi din perspectiva temei abordate aici, proverbul românesc: „Lucrul bine început / Este pe jumătate făcut“.

8

9