Curs 5 Cercetare in nursing.docx

5
Curs 5 Cercetare in nursing Utilizarea etapelor cercetarii in nursing REDACTAREA MEDICALA „Ceea ce se concepe bine se enunta clar" Redactarea stiintifica pleaca de la stiinta si nu de la literatura. Ea este ghidata de principii care decurg din insasi rigoarea stiintifica. O buna utilizare a limbii st respectarea regulilor gramaticale sunt, deci, indispensabile. Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. Structura rezulta din logica stiintifica. Introducere (pentru ce munca a fost facuta), Metode (cum a fost facuta), Rezultate (ce s-a observat) si Discutii (ce cred eu despre munca mea). Sunt deopotriva integrate referinte si la nevoie, figuri si tabele. "Punctul pe i" este o redactare mai scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura trebuie sa fie respectata. Autorul trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta. a. Stilul Stilul stiintific difera de stilul literar. Logica stiintifica impune, pentru verbe, utilizarea timpurilor trecute pentru evenimentele survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la notiunile foarte bine stabilite. Viitorul nu este utilizat in redactarea stiintifica. Forma pasiva, „de modestie", generatoare de ambiguitate, trebuie de asemenea proscrisa. Chiar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la intervale apropiate si deci sa cautam variante elegante, rigoarea stiintifica implica utilizarea aceluiasi cuvant pentru a desemna acelasi lucru. Expresiile emotionale sau de curtoazie trebuie evitate . b. Precizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa ghideze si redactarea articolului. O metoda experimentala trebuie sa fie destul de precis descrisa pentru a fi reproductibila de catre cititor. O scadere in greutate de 10 kg nu are aceeasi semnificatie la un subiect de 100 kg sau de 50

Transcript of Curs 5 Cercetare in nursing.docx

Curs 5 Cercetare in nursingUtilizarea etapelor cercetarii in nursingREDACTAREA MEDICALA Ceea ce se concepe bine se enunta clar"Redactarea stiintifica pleaca de la stiinta si nu de la literatura. Ea este ghidata de principii care decurg din insasi rigoarea stiintifica. O buna utilizare a limbii st respectarea regulilor gramaticale sunt, deci, indispensabile.Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare. Structura rezulta din logica stiintifica. Introducere (pentru ce munca a fost facuta), Metode (cum a fost facuta), Rezultate (ce s-a observat) si Discutii (ce cred eu despre munca mea). Sunt deopotriva integrate referinte si la nevoie, figuri si tabele. "Punctul pe i" este o redactare mai scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura trebuie sa fie respectata. Autorul trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta.a. Stilul Stilul stiintific difera de stilul literar. Logica stiintifica impune, pentru verbe, utilizarea timpurilor trecute pentru evenimentele survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la notiunile foarte bine stabilite. Viitorul nu este utilizat in redactarea stiintifica. Forma pasiva, de modestie", generatoare de ambiguitate, trebuie de asemenea proscrisa.Chiar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la intervale apropiate si deci sa cautam variante elegante, rigoarea stiintifica implica utilizarea aceluiasi cuvant pentru a desemna acelasi lucru. Expresiile emotionale sau de curtoazie trebuie evitate .b. Precizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa ghideze si redactarea articolului. O metoda experimentala trebuie sa fie destul de precis descrisa pentru a fi reproductibila de catre cititor. O scadere in greutate de 10 kg nu are aceeasi semnificatie la un subiect de 100 kg sau de 50 kg, daca s-a produs intr-o luna sau intr-un an. Precizia impune verificarea tuturor numerelor, a coerentei lor in text si tabele. Adjectivele si adverbele imprecise sau inutile (examinare atenta, adesea, mult...) trebuie suprimate.c. Claritatea este a doua virtute a unui articol stiintific. Ea implica cuvinte simple si o sintaxa simpla. Ea poate fi ameliorata prin asezarea in pozitie forte - la inceput de fraza, paragraf, titlu - a unor cuvinte cu potential informativ important. Contrar uzajului literar este bine sa punem o virgula chiar inainte de si"; aceasta politica a fost adoptata de cele mai mari jurnale biomedicale. "Et caetera", asa cum" si de exemplu" sunt imprecise, in afara cazului in care cititorul poate deduce logic tot ceea ce este subinteles. Abrevierile internationale de unitati sunt licite, chiar recomandate, cand urmeaza unui numar, dar nu si in alte cazuri. Ortografierea unei abrevieri trebuie verificata daca suntem nesiguri. d. Concizia este a treia calitate a unui articol stiintific. Substantive, adverbe, adjective si expresii fara valoare (decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ... ) trebuie suprimate, ca si datele marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizie: elipsa dauneaza claritatii.Structura unei prezentari stiintifice1. Titlul anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. Este primul element de atragere a cititorului. Redactarea sa, facuta dupa terminarea articolului, cere multa atentie. Titlul trebuie sa fie scurt (10 pana la 15 cuvinte) si precis. Cuvintele informative trebuie plasate la inceput, in pozitie forte. Expresiile inutile (a propos de, contributii la studiul...) nu sunt recomandate. Un sub-titlu, de tipul metoda utilizata", este insa util.2. Autorii In teorie, autorul este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza decat rar de unul singur, iar colegii din echipa doresc o recunoastere. Primul autor este de obicei redactorul articolului; este cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau cel care a dirijat-o.3. Introducerea este o punte intre cunostintele autorului si cele ale cititorului. Ea ii ofera acestuia o idee concisa si clara despre subiect pentru ca el sa inteleaga de ce a fost efectuata lucrarea. Importanta studiului este pusa in valoare pentru ca cititorului sa i se trezeasca interesul de a-i urmari lectura.Prima parte a introducerii expune aspectele generale ale subiectului. Rapelul istoric, daca este necesar, trebuie sa fie concis. A doua parte trebuie sa precizeze aspectul particular al problemei abordate in aceasta lucrare originala. Ultima parte indica, in una sau doua fraze, scopul lucrarii. Timpul verbelor trebuie sa fie trecutul daca se citeaza un alt autor si prezentul pentru expunerea faptelor admise si /sau dovedite. Orice afirmatie trebuie fondata pe una sau mai multe referinte, fara ca acestea sa fie prea numeroase .4. Material si metodeAcest capitol cuprinde expunerea materialului de studiu si cel al metodelor de lucru. Trebuie sa fie destul de precis pentru ca cititorul sa poata reproduce sau verifica lucrarea. Este bine sa se dea toate detaliile necesare interpretarii rezultatelor.5. RezultateleAcest capitol este inima articolului original. Rezultatele expuse sunt finalitatea cercetarii descrise in introducere si a metodelor folosite pentru a ajunge aici, ele sunt baza discutiei. Toate rezultatele trebuie raportate strict doar in acest capitol. Este o greseala grava de a face sa figureze rezultatele la discutii. Este bine sa raportam doar rezultate: acest capitol nu trebuie sa comporte nici un comentariu, explicatie, comparatie cu alte studii. Deci trebuie sa nu contina nici o referinta, doar rezultatele autorilor sa fie expuse.Un avantaj real este folosirea figurilor si tabelelor pentru a furniza maximum de informatii intr-un spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. Textul nu trebuie sa repete datele furnizate de figuri si tabele.6. Discutiile Scopul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata, si numai aceasta, cu mijloacele puse in practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute. Partea de discutii difera in concepere fata de capitolele precedente: este bine sa exprimam la modul personal ceea ce gandim. Calitatea discutiilor si interesul starnit de acestea reflecta cultura stiintifica si inteligenta autorilor. Acest capitol raspunde la trei obiective.Primul obiectiv este de a comunica daca scopul cercetarii expus in finalul introducerii a fost sau nu atins. Aceasta implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare acceptabila intr-un raport de cercetare. Nici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara.Al doilea obiectiv este aprecierea calitatii si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si obiectiva a lucrarii se refera la fiecare capitol al articoluluiAl treilea obiectiv este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca exista diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa-si precizeze aportul personal prin maniera in care au abordat problema.Unele reviste tolereaza ca articolul sa sfarseasca printr-o concluzie, dar nu este recomandabil: concluzia risca sa fie o repetare sau o tentativa de salvare dintr-o discutie prost elaborata. Mai mult, discutia nu trebuie sa se termine printr-un rezumat. Putem in schimb formula ipoteze pentru o viitoare lucrare.O alta eroare este aceea de a repeta la discutii ceea ce s-a afirmat in introducere. O solutie este de a aminti in introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la discutii, propriile rezultate cu cele ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea rezultatelor altor autori sau in ceea ce ii facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare. Nu trebuie sa citam niciodata alti autori fara sa le fi citit articolul original. Asa cum nu trebuie sa citam un autor fara sa dam referinta. Expresiile emotionale trebuie suprimate. Timpul prezent al verbelor nu trebuie utilizat decat pentru notiuni bine stabilite. Daca discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta parte este sigur prea lunga si, probabil, prost condusa.7. Rezumatul Scopul sau este de a prezenta cititorului, intr-un spatiu redus, substanta informationala a articolului. Este partea cea mai citita dintr-un articol. Sau, cu titlul, este exact ceea ce-1 va incita pe cititor la parcurgerea intregului articol. El este susceptibil de a fi reprodus in numeroase documente fara articol. Iata de ce el trebuie sa fie comprehensibil prin el insusi.Rezumatul trebuie sa fie informativ. Constructia sa reproduce structura articolului si raspunde la patru intrebari: de ce, cum a fost facuta aceasta lucrare, care au fost rezultatele, ce concluzii sau generalizari putem extrage de aici ?Rezumatul nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, figuri, tabele sau note si nici chiar abrevieri neexplicate in interiorul propriului sau continut. Lungimea sa este deseori indicata in instructiunile catre autori, cel mai adesea de la 250 la 300 de cuvinte, adica, aproximativ, o pagina dactilografiata la doua randuri.8. ReferinteleScopul lor este de a justifica orice fapt enuntat. Referinta este enuntata cat mai curand posibil dupa enuntarea faptului si nu la sfarsitul fiecarei raze. Referintele sunt prezentate la sfarsitul articolului.