EVALUAREA ŞI MĂSURAREA ÎN PSIHOLOGIE

Datele obţinute prin diferite forme de investigaţie psihologică se prezintă adesea

în formă numerică sau sunt aduse, prin operaţii de codare, la o formă numerică, astfel

încât se pretează la o prelucrare matematică, în particular, statistică. Datele pot fi obţinute

fie prin citirea unor aparate specifice, utilizate în experimentele de laborator (timp de

reacţie, puls), fie prin însumarea de puncte (note şcolare, număr de erori)

Sub presiunea unor cerinţe de ordin practic, nevoia de măsurare s-a extins de la

măsurarea fizică la cea psihologică. Trebuie însă precizat că psihologia nu dispune de

unităţi de măsură aşa cum se întâlnesc ele în fizică. Spre exemplu, un copil reţine dintr-o

probă de memorie 8 cuvinte din 15 sau patru trasee dintr-un labirint. Rezultatul testelor se

exprimă numeric prin însumarea elementelor memorate. Nu este precizat însă dacă

traseele respective sau cuvintele sunt echivalente între ele pentru a fi doar numărate,

totalizate în cota atribuită subiectului, nu sunt conturate aici unităţi de măsură (cf. J.

Piaget, 1972).

Conceptul de măsurare este luat în psihologie în conţinutul său cel mai larg şi

anume, în sensul de operaţie prin care se atribuie numere datelor discrete sau continue ce

urmează a fi evaluate. Un exemplu familiar în această privinţă ar fi evaluarea şi notarea

şcolară, care reprezintă în final un mod de codare numerică (de la 1 la 10) a rezultatelor la

învăţătură. Numai că notele finale presupun un act de apreciere care comportă oricum un

grad de subiectivitate. În schimb investigaţiile psihologice tind şi reuşesc în numeroase

situaţii să obţină date obiective, independente de persoana care face cercetarea.

Montajele de laborator, tehnica de notare a probelor psihologice, analiza produselor

activităţii, ca şi observarea sistematică permit înregistrarea unor fapte precise, colectarea

în cele din urmă a unei informaţii numerice. Exprimând anumite date în formă numerică,

suntem tentaţi să facem în continuare operaţii aritmetice cunoscute: adunarea, înmulţirea,

împărţirea etc. Or, fenomenele psihice – cum vom vedea – impun anumite restricţii în

această privinţă; trebuie să existe un paralelism între tratarea numerică şi proprietăţile

faptelor studiate.

Măsurarea psihologică, luată în sensul larg de aplicare a numărului la datele

obţinute, prezintă o anumită gradaţie, definită de tipurile de scale întâlnite în investigaţiile

1

concrete. Folosind terminologia lucrărilor de metodologie psihologică vorbim de diferite

tipuri de scale: scale nominale, scale ordinale, scale de intervale ş.a. Între acestea se

găsesc şi tipuri intermediare, de exemplu scale hiperordinale (între scale ordinale şi scale

de interval). Felurile amintite de scări sau scale denumesc trepte succesive de măsurare

într-un domeniu dat.

● Scale nominale sau calitative – definesc primul nivel al măsurării, de fapt al

pre-măsurării. Acesta este nivelul curent în observaţie şi anchete.

A utiliza o scală nominală înseamnă a clasifica sau repartiza datele (rezultatele),

după o serie de nume sau categorii diferite (disjuncte), astfel încât fiecare element

(răspuns, observaţie etc.) să-şi găsească locul într-o categorie şi numai într-una singură.

Orice tipologie constituie în acest sens o scală nominală. În locul denumirii categoriilor

se utilizează de regulă un cod numeric (01, 02, ...) care nu formează propriu-zis

obiectivul calculelor, ci serveşte la individualizarea acestor grupări, la repetarea lor în

cursul prelucrării statistice. Aşadar, nivelul nominal al măsurării comportă atribuire de

numere doar pentru a denumi clase de echivalenţă. Desigur, calculele obişnuite au loc,

dar ele se fac asupra efectivelor sau frecvenţelor ce se stabilesc în cadrul diverselor

categorii (clase), individualizate prin cod numeric.

Exemplu: vrem să stabilim dacă tipologiile tempramentale se regăsesc în proporţii

diferite la indiviyi ce au optat pentru profesia de avocat, respectiv de psiholog. Pentru

aceasta, aplicăm un chestionar de temperament pentru două loturi alese la întâmplare şi

determinăm frecvenţa acestor tipuri în cele două grupe de subiecţi. Pornind de la acestea,

se vor face calcule ulterioare.

Variabile categoriale exprimate cu ajutorul scalelor nominale: profesia,

apartenenta de gen, marca unei masini, culorile etc

● Un nivel răspândit al măsurării în cercetarea psihologică este acela al scalelor

ordinale. Variabilele psihologice – notează Faverge (1965) – sunt în majoritatea lor

variabile, având valori simplu ordonate. Caracteristică acestui nivel – pe lângă

propietăţile treptei anterioare – este posibilitatea de a stabili relaţii de ordine totală între

lucruri (date); fiind date elementele A, B, C, ... semnul ">" aşezat între ele poate însemna:

2

A superior lui B, B superior lui C etc., sau A este preferat lui B, B preferat lui C

ş.a.m.d. Probele sau criteriile de care ne servim conduc la clasamente ierarhice: scări de

capacitate, scări de preferinţe, scări de produse, scări de atitudini ş.a.m.d.

Exemplu: Ordonarea subiecţilor cu privire la performanţele şcolare se face pornind de la

rezultatele acestora la examen. Ex. Primul, al doilea, al treilea etc Un asemenea grupaj al

rezultatelor constituie o scală ordinală. Performanţele şcolare apreciate prin calificative se

pretează la măsurarea pe o scală ordinală. Insufficient, sufficient, bine, foarte bine sunt

categorii ordinale. Gradele militare, grupe de varsta (copil, adolescent, tanar, adult etc.),

cicluri de invatamant (prescolar, primar, gimnazial, liceal, universitar etc.) reprezinta

variabile pe scale ordinale. ]ntre aceste categorii se stabilesc relatii de ordine.

● Cel de-al treilea nivel al măsurării este definit de scalele de intervale.

Acest nivel nu constituie practic nivelul curent în psihologie. Relaţiei de ordine i

se adaugă mărimea exactă a intervalelor sau a distanţei care separă toate elementele

situate pe scală, ceea ce presupune o unitate de măsură comună şi constantă (L.

Coombs,1963). O procedură experimentală care să traducă practic exigenţa amintită nu

este uşor de realizat. Ea se întâlneşte în domeniul psihofiziologiei senzoriale, în

experienţe de laborator în care se înregistrează timpul de reacţie, numărul de erori, forţa

sau amplitudinea reacţiei motrice etc.

De exemplu, distanta intre 2 secunde si 4 secunde este aceeasi ca intre 10 secunde si 12

secunde, prin urmare, intervalele egale intre valori este o caracteristica a scalelor interval.

La fel, diferenta intre 3 kg si 4 kg este aceeasi cu diferenta intre 8 kg si 9 kg.

In general, variabilele exprimate numeric iar aceste valori se preteaza la orice calcul

mathematic, sunt indiciu al valorilor pe scale tip interval.

Exemple: greutatea in kg, lungimea, inaltimea, masurarea timpului, punctajele exacte la

teste de cunostinte sau de aptitudini etc.

Pentru fiecare tip de scala de masura exista anumite modalitati de reprezentare grafica, de

exeplu, histogramele sunt specific doar scalelor tip interval, graficul in bare sau tip

placinta se utilizeaza atat pentru scale nominale cat si pentru scale ordinale.

3