Curs 4 Lupte corect 2015.doc

7/24/2019 Curs 4 Lupte corect 2015.doc

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-lupte-corect-2015doc 1/22

Curs 4. METODICA DISCIPLINELOR SPORTIVE - LUPTE

II. METODICA ÎNVĂŢĂRII PROCEDEELOR TEHNICE DIN LUPTELE

GRECO-ROMANE (LUPTA ÎN PICIOARE)

TEHNICA LUPTEI ÎN PICIOARE

Tehnica luptei în picioare este mult mai bogată în procedee tehnice comparativ cu lupta

la sol. Procedeele din cadrul luptei în picioare sunt mai variate, mai dinamice şi mai

spectaculoase şi se încheie o dată cu “aducerea adversarului” la sol.

POZIŢIA DE LUPTĂ ÎN PICIOARE este poziia pe care o adoptă !iecare

luptător în timpul anga"ării, în vederea asigurării posibilităilor de a aciona regulamentar şi

e!icient asupra adversarului. Poziia de luptă are următoarele particularităi#

$ corpul luptătorului este semi!le%at din toate articulaiile&

$ picioarele sunte depărtate la o distană egală cu lăimea umerilor&

$ greutatea corpului este plasată spre înainte, !iind susinută de primele '() ale

labelor picioarelor&

$ braele sunt !le%ate din cot la nivelul pieptului adversarului şi caută apucarea

acestuia.

POZIŢIA DE GARDĂ la lupta în picioare este reprezentată de poziia pe care o

adoptă luptătorul. *ceasta poate !i#

$ înalt caracterizată prin !aptul că centrul de greutate se a!lă într$o poziie înaltă ca

urmare a semi!le%iei genunchilor şi şoldurilor. Picioarele sunt depărtate la o

distană apro%imativ egală cu cea a umerilor cu două variante# cu un picior avansat

st+ngul sau dreptul şi cu picioarele pe aceeaşi linie poziie !rontală-.

$ !"#$" caracterizată prin poziia centrului de greutate mai aproape de saltea

stabilitate mai mare-, datorită semi!le%iei genunchilor şi şoldurilor sub un unghi

drept, la !el cu două variante $ !rontală şi cu unul din picioare avansat.

$ %&a' caracterizată prin !le%area mai mult a genunchilor şi şoldurilor centrul de

greutate se apropie !oarte mult de saltea-, ast!el înc+t unghiurile dintre gambe şi



coapse şi coapse$abdomen sunt sub /00. *ceastă poziie con!eră o !oarte bună

stabilitate luptătorului, cu două variante $ !rontală şi cu un picior avansat.

Poziia de luptă trebuie ast!el aleasă înc+t să o!ere posibilităi optime de atac, apărare şi

contraatac.

DEPLASĂRILE la lupta în picioare, deplasările sunt mult mai variate dec+t în

lupta la sol şi sunt e%ecutate cu sau !ără contactul partenerului de întrecere. 1ndi!erent de

scopul sau cauzele care determină deplasarea, aceasta se produce în poziia de luptă,

respect+nd umătoarele reguli#

$ pierderea unilaterală a contactului cu salteaua să !ie c+t mai scurtă&

$ picioarele nu se apropie mai mult dec+t lăimea umerilor şi nu se încrucişează&

$ întotdeauna se păşeşte cu primul picior din sensul deplasării, apoi celălalt cu pas

adăugat&

$ deplasarea se e!ectuează elastic, căut+ndu$se ca greutatea să !ie repartizată egal pe

ambele picioare.

APUCĂRILE în lupta în picioare sunt mai numeroase, comparativ cu lupta la sol,

şi sunt multiple.

Cunoaşterea şi însuşirea corectă de către luptătorii începători, înainte de învăarea

procedeelor tehnice, este accesibilă tuturor, asigur+ndu$se în acelai timp premisele însuşiriimai rapide a tehnicii.

1n !uncie de poziia !aă de adversar a luptătorului, pot !i deosebite următoarele tipuri

de apucări# din !aă, din lateral şi din spate. 1n toate poziiile, luptătorul poate apuca unul sau

două segmente di!erite ale corpului adversarului, simetric sau di!erit.

Cele mai numeroase sunt apucările din !aă, care pot !i grupate ast!el# apucări cap$bra,

apucări de brae, apucări trunchi$bra, apucări ale trunchiului.

. A*+,$l" ,a*-a/ #$n 0a/ se e%ecută prin următoarele modalităi#

$ !i%area capului şi braului pe umăr&

$ !i%area capului şi braului sub a%ilă&

$ cuprinderea capului şi braului cu încleştarea m+inilor&

$ cuprinderea inversă a capului şi braului cu încleştarea m+inilor&

$ !i%area capului şi braului pe deasupra din !aă-&

$ cuprinderea capului şi a braelor pe dedesubt cu încleştarea m+inilor.

'



*pucările asupra capului prezintă următoarele avanta"e#

$ se e!ectuează cu multă uşurină&

$ permit iniierea mai multor manevre de dezechilibrare.

*pucările cu încleştarea m+inilor se e%ecută mai greu, dar o!eră o mai mare sigurană

în iniierea atacului prin diverse procedee tehnice. *ceste apucări reduc !oarte mult

posibilităile de mişcare şi deplasare ale adversarului.

1. A*+,$l" a/"l& #$n 0a/ se realizează prin următoarele modalităi#

$ !i%area unui bra pe dedesubt&

$ !i%area unui bra pe deasupra în cheie-&

$ !i%area ambelor brae pe dedesubt&

$ !i%area ambelor brae pe deasupra&

$ !i%area braului adversarului cu ambele brae prin interior-&$ !i%area reciprocă a unui bra.

1n timpul luptei, apucările cu !i%area braelor se realizează cu destulă uşurină, dar

eliberarea lor este, în general, la !el de uşoară. 2intre toate mişcările speci!ice, deprinderile

luptătorilor de a controla şi de a apuca braele adversarului, pentru a limita posibilităile

acestuia de acionare, sunt cele mai consolidate.

2. A*+,$l" t+n,3$-a/ #$n 0a/4 se realizează prin următoarele modalităi#

$ apucarea în cruce a trunchiului şi a braului cu încleştarea m+inilor-&

$ apucarea centurii şi a braului pe deasupra&

$ centurare peste braul adversarului&

$ introducerea capului sub a%ilă şi a antebraului pe abdomenul adversarului.

*cest tip de apucări se realizează în lupta de aproape, !iind e!ectuate ca urmare a luptei

deschise practicată de cei doi luptători.

5. A*+,$l" t+n,3$+l+$ #$n 0a/4 se realizează prin#

$ cuprinderea trunchiului pe sub a%ile cu încleştarea m+inilor&

$ centurare cu încleştarea m+inilor&

$ !i%area trunchiului adversarului pe sub ambele suba%ile.

3i%ările sunt însoite de str+ngeri puternice, ca urmare a încleştării m+inilor. Pieptul şi

umărul participă prin presare pe segmentele corespunzătoare ale adversarului. unt solicitate,

în mod special, !ora musculaturii centurii scapulare şi cea a musculaturii !le%oare a braelor.

6. A*+,$l" (*$n,$*al") t+n,3$-a/ #$n lat"al4 se e%ecută prin#

)



$ apucarea şoldului opus şi a braului apropiat prin e%terior&

$ centurare peste braul adversarului cu încleştarea m+inilor apucarea se realizează c+t

mai "os, ast!el înc+t braul adversarului să !ie cobor+t l+ngă şold-&

$ !i%area unui bra prin e%terior cu ambele brae umărul e%ecutantului apasă pe

omoplatul partenerului său, în timp ce antebraul în!ăşoară braul acestuia-&

$ centurare cu încleştarea m+inilor bazinul e%ecutantului se apropie mult de şoldul

adversarului, în timp ce pieptul presează pe partea laterală a toracelui-.

Centrul de greutate al e%ecutantului este mai "os decat cel al adversarului.

7. A*+,$l" (*$n,$*al") t+n,3$-a/ #$n '*at"4 se e%ecută prin#

$ centurare cu un bra şi !i%area braului e%ecutantul presează pieptul pe spatele

adversarului şi aduce braul acestuia c+t mai aproape de trunchi-&

$ cuprinderea trunchiului pe sub a%ile şi încleştarea m+inilor după !i%area trunchiuluiapărătorului este dezechilibrat spre înapoi, în scopul limitării posibilităilor sale de deplasare şi

contraatac-&

$ centurarea cu încleştarea m+inilor o dată cu încleştarea m+inilor, centrul de greutate

al e%ecutantului coboară mai "os dec+t al adversarului, str+ng+ndu$l pe acesta de bazin-.

DEZECHILI8RĂRI 1n timpul luptei, manevrele de dezechilibrare sunt aplicate

cu scopuri tactice precise. 5euşita acestora depinde de corectitudinea e%ecutării, în primulr+nd şi de tehnica mişcării. 6%ecutarea dezechilibrărilor se bazează pe posibilitatea că

adversarul poate !ie surprins prin mişcări neaşteptate, bruşte şi drept urmare să !ie scos

temporar din echilibru. Principalele manevre de dezechilibrare sunt#

$ traciuni de cap$bra e%ecutate brusc spre înaintatea adversarului mişcarea se e%ecută

cu mai multă uşurină combinată cu deplasarea e%ecutantului spre înapoi-&

$ traciune de cap, urmată de împingerea bruscă înapoi&

$ împingere spre înapoi, urmată de traciune spre înainte&

$ împingere laterală spre partea piciorului avansat, urmată de schimbarea bruscă a

sensului spre partea opusă&

$ împingeri alternative spre pările laterale, cu schimbarea apucării asupra capului, la

!iecare e%ecuie&

$ împingere cu antebraul în braul adversarului&

$ schimbarea bruscă a direciei din împingere, piept în piept&

4



$ împingere cu braul sub a%ilă&

$ traciune în înterior$"os, de cap şi bra&

$ traciune de bra pe un arc de cerc&

$ împingere cu capul în omoplat&

$ dezechilibrarea prin cosire.

7anevrele de dezechilibrare nu sunt di!icil de e%ecutat, însă este !oarte important

alegerea momentului optim din timpul luptei, care să permită controlul permanent asupra

adversarului.

SUCCESIUNEA ÎNVĂŢĂRII PROCEDEELOR TEHNICE

DE LUPTA ÎN PICIOARE

Tehnica luptei în picioare este constituită din următoarele elemente tehnice# poziia de

luptă, duceri la sol, dobor+ri, răsturnări, aruncări. Prin e%ecutarea acestor grupe de procede se

încearcă obinerea tuşului sau aducerea adversarului în poziie periculoasă de tuş.

APROPIEREA DE ADVERSAR 9I ÎNCEPEREA LUPTEI

*propierea de adversar se va !ace cu multă prudenă pentru a evita atacurile prinsurprindere. Contactul cu partenerul se va !ace asupra celui mai apropiat segment al acestuia

e!ectu+nd prize-. 2eplasarea spre adversar se va !ace cu paşi mici adăugai menin+nd

continuu poziia de gardă. 2acă adversarul se apropie neatent se e%ecută atacul prin

surprindere, de la început se urmăreşte !i%area prizelor !avorite, se vor elibera c+t mai repede

prizele incomode.

imularea e%ecuiei unui procedeu şi schimbarea e%ecuiei în direcie opusă prin alt

procedeu începerea e%ecuiei procedeului iniial constituie aciune înşelătoare pentru e%ecuia

procedeului următor-.

GRUPA DUCERILOR LA SOL

8



$ întoarcere !aă în !aă cu atacantul.

2. DUCERE LA SOL CU TRACŢIUNE DE 8RAŢ

*tacantul at+rnă brusc greutatea întregului corp prin cădere înapoi- de braul

apărătorului. 2upă dezechilibrarea acestuia, atacantul imprimă căderii o traiectorie de !orma

unui arc de cerc înainte$lateral$"os- rezultată din aciunea braului care !i%ează la nivelul

suba%ilei. 1n timpul apropierii de saltea a celor doi luptători, atacantul îl trage tot mai mult pe

apărător sub el în timp ce se răsuceşte cu pieptul pe saltea. 1n !inal, braul apărătorului se

menine lipit de saltea, iar cu braul liber se !i%ează trunchiul acestuia.

APĂRAREA#

$ îndreptarea trunchiului şi tragerea spre înapoi.

CONTRAATAC#$ dobor+re prin centurare peste bra.

5. DUCERE LA SOL CU TRACŢIUNE DE 8RAŢ 9I TRECERE LA SPATE

Traciunea de bra se e%ecută după ce piciorul corespunzător braului care apucă prin

interior se aşează aproape de piciorul omonim al adversarului, av+nd rol însemnat de spri"in în

timpul traciunii de bra. *ntebraul !i%at al apărătorului este pendulat spre interior în mod

brusc în timp ce de braul !i%at se trage spre înainte$interior$"os, mişcare ce$l obligă peapărător să răsucească trunchiul spre atacant. : dată cu eliberarea antebraului, atacantul

păşeşte cu piciorul din urmă înapoia apărătorului şi apucă şoldul opus al acestuia. ;raul !i%at

se presează cu pieptul, iar piciorul !i%at se scoate lateral. 3ără întreruperea mişcării, atacantul

trage de braul !i%at şi de şoldul opus spre sine şi în "os prin pivotare pe piciorul lateral-,

determin+nd proiectarea apărătorului pe un arc de cerc de cel puin <0 0 în timpul căderii spre

saltea.

APĂRAREA#

$ tragere spre înapoi şi păşire !aă în !aă cu atacantul&

$ eliberarea şoldului, întoarcere şi eliberare din apucare. 1n acest caz, după eliberarea

şoldului apărătorului eliberează şi braul şi se deplasează cu întreaga greutate spre înainte,

ieşind printre braele atacantului.

CONTRAATAC#

=



$ trecere la spate prin traciune de bra&

$ apărătorul îşi eliberează şoldul şi apucă adversarul.

$ dobor+re prin împingere în bra.

$ dobor+re prin centurare directă&

$ aruncare peste spate cu braul !i%at pe umăr&

$ rulatul din picioare.

6. DUCERE LA SOL CU TRECERE LA SPATE PE SU8 8RAŢ

*cest procedeu se realizează prin e%ecutarea concomitentă a următoarelor mişcări#

$ traciuni de cap pe partea braului cu care se apucă, oblic lateral$înainte&

$ împingerea sau blocarea- cotului pe sub care se trece&

$ ghemuire cu păşirea piciorului din urmă la spatele adversarului.2upă trecerea pe sub bra, traciunea de cap continuă în "os şi spre e%ecutant, în timp

ce braul liber apucă şoldul opus, iar piciorul avansat se scoate lateral pentru a evita

împiedicarea-. 1n timpul trecerii pe sub a%ilă, braul atacantului, care !i%ează capul îşi

păstrează !le%ia la nivelul cotului determin+nd ast!el !le%ia trunchiului apărătorului. 2ucerea la

sol se e!ectuează pe un arc de cerc, cu sens descendent, rezultat din tragerea apărătorului de

către atacant spre sine.

APĂRAREA#

$ blocarea cu cotul şi păşire înapoi.

CONTRAATAC;

$ trecere la spate pe sub bra. e e%ecută după blocare, pe !aza de ridicare în poziia de

luptă a atacantului.

GRUPA DO8OR=RI

7ecanisme tehnice ale procedeelor din această grupă sunt, în marea lor ma"oritate,

simple, !ără a putea !i considerate totuşi uşoare, pentru că e%ecutarea lor solicită luptătorului

un nivel mai ridicat de dezvoltare a !orei generale şi segmentare brae, centură scapulară,

spate-. *plicarea !orei în timpul e%ecutării păstrează sensul iniial spre înapoia apărătorului-,

e%cepie !ăc+nd procedeele bazate pe ridicarea şi balansarea adversarului. >ocul de aplicare al

<



!orelor asupra corpului adversarului poate !i la nivelul trunchiului centură sau mai sus-

braului, trunchi braului, cap$braului şi cap$trunchiului.

. DO8OR=RE CU CENTURARE DIRECTĂ

e e%ecută direct spre înapoi dacă partenerul este în gardă !rontală, în poziie de luptă

înaltă sau medie, precum şi în situaiile în care echilibrul său spre înapoi este perturbat.

e e%ecută oblic înapoi dacă partenerul are un picior în !aă.

2obor+rea se realizează prin împingere energică cu umărul în bazinul partenerului şi

cu pieptul pe coapsa pării de atac. ?ntrarea la centură se e%ecută printr$o !andare ad+ncă, ast!el

înc+t bazinul e%ecutantului să se apropie c+t mai mult de saltea, iar umerii să a"ungă la nivelul

centurii cu trunchiul uşor înclinat înainte. *v+nd un picior spri"init înapoia sa şi ineria

trunchiului, atacantul care se deplasează cu viteză spre apărător- împinge brusc izbeşte- în

bazinul acestuia, concomitent cu încleştarea m+inilor după centurarea cu ambele brae. Pe

măsură ce apărătorul cade spre înapoi, datorită continuării împingerii cu trunchiul şi str+ngerii

centurii, piciorul din urmă al atacantului se apropie prin lateral de piciorul apărătorului. 1n !aza

de conducere a dobor+rii greutatea ambilor luptători unită prin centurare str+nsă- se plasează

mai mult pe piciorul apărătorului, a!lat de aceeaşi parte cu capul atacantului.

Centurarea se menine p+nă la ducerea adversarului în poziie periculoasă de tuş.

APĂRAREA;$ !le%ia trunchiului şi blocarea umărului.

$ răsucire în apucare în centurare-.

CONTRAATAC;

$ salt cu semipod.

E<ERCIŢII METODICE

$ Cuprinderea trunchiului partenerului @ plasarea pieptului pe abdomenul acestuia

trunchiul e%ecutantului întins-.

$ *celaşi e%erciiu cu împingere, partenerul !iind susinut de la spate de un alt

coechipier.

1. DO8OR=RE PRIN CENTURARE 9I DESPRINDERE (RUPERE ÎN :AŢĂ)

/



*tacantul centurează pe sub ambele brae adversarul, apoi duce piciorul din urmă

l+ngă piciorul avansat între picioarele apărătorului- şi desprinde prin e%tensia picioarelor şi a

trunchiului- adversarul de pe saltea. Prin trecerea bruscă în !le%ie a trunchiului şi

îngenunchiere, atacantul răstoarnă corpul apărătorului, tr+ntindu$l pe spate în poziie

periculoasă de tuş. Prin !le%ia trunchiului atacantul trebuie să determine schimbarea poziiei

picioarelor apărătorului din verticală la orizontală- pentru a se evita reluarea contactului cu

salteaua în timpul tr+ntirii.

2. DO8OR=RE PRIN CENTURARE4 RIDICARE 9I 8ALANSARE

?ntrarea la centură se e%ecută în acelaşi mod ca şi la procedeele descrise mai sus. 2upă

apucare centurii şi încleştarea m+inilor atacantul nu mai împinge înapoi apărătorul, ci aduce

cel de$al doilea picior în spri"in pe talpă în poziie ghemuită- în e%terior şi desprinde energicapărătorul de pe saltea, prin e%tensia picioarelor şi a trunchiului. 1n punctul cel mai înalt al

ridicării, pro!it+nd de ineria corpului ridicat, atacantul îl balansează cu picioarele spre lateral.

;alansul se realizează din brae, a"utate de împingerea cu capul în trunchiul adversarului.

;alansarea apărătorului se realizează complet în timpul cobor+rii pe verticală prin !le%ia

trunchiului, genunchilor şi ducerea piciorului din partea capului apărătorului- înapoi, pentru a

!acilita controlul tr+ntirii. ;alansarea apărătorului este !acilitată, dacă se începe pe momentul

!inal al ridicării şi se încheie pe începutul cobor+rii, c+nd atacantul manevrează o greutate mai

mică, datorită momentelor ineriei.

5. DO8OR=RE PRIN ÎMPINGEREA ÎN 8RAŢ

*tacantul apucă braul adversarului, a!lat în acelaşi plan, prin e%terior, de antebra şi,

prin interior, de bra. Prin împingerea bruscă cu umărul şi pieptul spre înainte$lateral$"os, în

braul !i%at, atacantul reuşeşte tr+ntirea apărătorului în poziia periculoasă de uş. 1n timpul

dobor+rii, atacantul !oloseşte pentru împingere toată greutatea corpului său în cădere.

Procedeul se e%ecută cu multă uşurină dacă este precedat de mişcări de dezechilibrare sau

mişcări înşelătoare care să determine tragerea apărătorului spre înapoi.

2acă trunchiul adversarului se a!lă în poziie înaltă verticală- atunci se recomandă

împingere pronunată spre înapoia sa în timpul dobor+rii, ar dacă trunchiul acestuia este

aplecat împingerea lateral$"os este mai e!icientă.

6. DO8OR=RE CU :I<AREA CAPULUI 9I A 8RAŢULUI (t+ #" ,a*4 +*t)

0



*tacantul !i%ează ad+nc, cu antebraul, capul adversarului, concomitent cu răsucirea

trunchiului şi împingerea lateral$"os a trunchiului apărătorului. *tacantul e%ecută o mişcare de

cosire pornită de la şold, continuată de trunchi şi umărul braului care apucă ad+nc capul.

2eclanşarea e%ecuiei este bruscă şi completată de traciune asupra braului apărătorului !i%at

de al doilea bra al atacantului. *părătorul nu pierde contactul cu salteaua în timpul e%ecuiei.

7. DO8OR=REA CU :I<AREA CE:EI 9I A GLEZNEI (l$"")

e !i%ează cea!a partenerului cu m+na corespunzătoare piciorului din !aă. Alezna

piciorului din !aă- se agaă cu m+na liberă din e%terior. 2obor+rea se realizează mai uşor

dacă agăarea se e%ecută c+nd piciorul partenerului este întins. 2obor+rea se realizează prin

împingere cu antebraul în pieptul adversarului, !olosind şi greutatea proprie. Tr+ntirea se !ace

înainte @ diagonal în direcia piciorului !i%at, prin îngenunchiere, pe piciorul din !aă. Pentruimobilizare, se menine priza asupra gleznei trăg+nd de picior în sus.

APĂRAREA;

- 2ucerea rapidă a piciorului atacat înapoi

$ 1ngenunchierea pe piciorul atacat.

E<ERCIŢII METODICE;

$ 3i%area partenerului şi traciune repetată în "os.

$ *celaşi e%erciiu combinat cu agăarea gleznei !ără dobor+re.

$ 2eplasări împreună cu partenerul av+nd !i%ată cea!a- şi agăarea gleznei în

momentul oportun.

>. DO8OR=RE CU CU PRINDEREA COAPSELOR (l$"")

Procedeul se va e%ecuta c+nd partenerul stă în gardă cu picioarele apropiate.

Cuprinderea coapselor se va realiza prin încleştarea m+inilor, plas+nd capul în lateral. e va

evita intrarea la coapse prin aplecare şi meninerea bazinului în poziie înaltă. 2obor+rea se

realizează prin traciune puternică cu braele şi împingere energică cu pieptul. 2upă dobor+re

e%ecutantul se deplasează lateral pentru a$şi !i%a partenerul într$o poziie periculoasă.

APĂRAREA;

$ 2eplasarea şi ducerea înspre înapoi a picioarelor.

$ ;locarea umerilor partenerului cu m+inile.

$ 2eplasarea în lateral şi apărare pe cap şi bra.




$ 2in gardă @ pas înainte @ !le%area picioarelor şi imitarea cuprinderii coapselor.

$ *celaşi e%erciiu cu cădere în !aă.

$ ?ntrări repetate la coapsele partenerului şi cuprinderea lor !ără dobor+re.

$ 2obor+rea partenerului prin împingere cu pieptul în coapsa !ără surprinderea lor.

?. DO8OR=RE CU RIDICAREA PICIORULUI 9I ÎMPIEDICARE

Prizele asupra piciorului atacat se realizează cu o m+nă asupra coapsei aproape de

articulaia genunchiului-, iar cu cealaltă gamba c+t mai aproape de călc+i-. 1n cazul în care

partenerul, pentru a se apăra introduce gamba piciorului atacat între coapsele atacantului,

acesta trebuie să plaseze capul în interior pres+nd cu partea laterală a !eei coapsa-.

Poziia !avorabilă dobor+rii se realizează prin ducerea piciorului ridicat al parteneruluiîn lateral, la nivelul şoldului atacantului !ără schimbarea prizelor-. 2obor+rea se e%ecută în

!uncie de poziia atacantului !aă de piciorul ridicat#

a- dacă piciorul este în interior, se împiedică piciorul de spri"in al partenerului prin

interior, cu piciorul corespunzător m+na corespunzătoare !i%ează coapsa @ cealaltă cuprinde

trunchiul-.

b- dacă piciorul este în e%terior se împiedică piciorul de spri"in, din spate, la nivelul

călc+iului cu piciorul omonim se menine priza asupra gambei, celalată m+nă cuprinde

trunchiul-. 1n ambele cazuri dobor+rea se realizează !olosind greutatea corpului propriu.

APĂRAREA;

$ 2ucerea piciorului atacat înapoi.

$ ;locarea umerilor partenerului cu m+inile.

$ 1ngenunchierea pe piciorul atacat şi apasarea cu m+inile şi pieptul pe capul şi braul

atacantului.


$ Aenun!le%iune !i%+nd coapsa şi gamba.

$ *celaşi e%erciiu cu ridicarea piciorului.

$ 3i%area gambei partenerului între coapse şi scoaterea ei în lateral ridic+nd piciorul din

direcia de aciune.

$ 5idicarea piciorului partenerului şi dobor+re prin di!erite dezechilibrări.

'



Curs 4. 8AZELE TEHNICO-TACTICE DIN LUPTE (,&nt$n+a")

GRUPA RĂSTURNĂRI

Procedeele de răsturnare speci!ice luptei în picioare sunt puine la număr, iar e%ecuia

lor se bazează, în primul r+nd , pe !ora musculaturii trunchiului, g+tului şi a centurii

scapulare.

. RĂSTURNARE CU :I<AREA TRUNCHIULUI 9I A 8RAŢULUI

2in poziia de luptă !aă în !aă, av+nd apucat braul neomonim şi trunchiul pe sub

a%ila opusă, atacantul îngenunchează pe genunchiul corespunzător braului care a !i%attrunchiul apărătorului. 1n timpul îngenuncherii e%ecută o întoarcere de /0 0 cu umărul spre

bazinul adversarului şi îi cuprinde str+ns cu braul centura.

?ntrarea sub adversar este însoită de traciunea spre înainte, e!ectuată la nivelul

braului apucat. 1n continuare, o dată cu aşezarea celuilalt genunchi pe saltea, atacantul începe

îndoirea laterală a trunchiului şi ridicarea cu braul care centurează. *st!el, apărătorul este

desprins de pe saltea şi răsturnat o dată cu trecerea atacantului în spri"in lateral cu cotul pe

partea de e%ecuie. 5ăsturnarea trebuie să se producă în prelungirea corpului atacantului.

APĂRAREA;

$ îndreptarea trunchiului cu ridicarea de sub a%ila atacantului&

$ păşire !aă în !aă cu atacantul după îngenuncherea acestuia.

1. RĂSTURNAREA PRIN INTRODUCEREA CAPULUI SU8 A<ILĂ 9I

ÎMPINGERE CU ANTE8RAŢUL ÎN A8DOMEN

6%ecutantul introduce capul sub a%ila apărătorului şi str+nge braul acestuia sub

propria a%ilă. Celălalt bra intră printre cei doi luptători, spri"inindu$se cu antebraul peabdomenul partenerului. : dată cu introducerea braului, corpul atacantului se orientează cu

latura spre apărător prin întoarcere /00-. Traciunea de bra !i%at spre înainte este

concomitentă cu împingerea în abdomenul apărătorului şi îngenuncherea atacantului pe

genunchiul din partea e%ecuiei.

)



*părătorul, desprins de pe saltea, este răsturnat în continuare în prelungirea atacantului

care rulează pe genunchi$coapsă$cot, împing+nd cu antebraul în abdomenul său p+nă c+nd

acesta este dus în poziia periculoasă de tuş şi !i%at de atacant, după păşirea cu piciorul din

urmă şi întoarcere cu pieptul spre saltea.

APĂRAREA;

$ îndreptarea trunchiului, încleştarea m+inilor şi tragerea în sus de sub a%ila atacantului,

în momentul începerii atacului&

$ aruncarea picioarelor înapoi şi traciune înainte de capul atacantului.

2. RĂSTURNARE CU :I<AREA COAPSEI OPUSE ("++l la l+*t" l$"")

6%ecutantul şez+nd cu picioarele depărtate, introduce piciorul din !aă între gambele

adversarului prin !aă pe dedesubt-. Piciorul din spate al e%ecutantului se va spri"ini cu talpa pe saltea, pentru a mări stabilitatea. Coapsa opusă se !i%ează prin surprindere- c+t mai sus.

5ăsturnarea partenerului se !ace direct peste cap. 5idicarea se !ace prin întinderea picioarelor

spri"inite cu tălpile în saltea.

APĂRAREA;

$ >ăsarea pe şoldul opus.

$ 2eplasarea rapidă în "urul adversarului.


$ 2in st+nd depărtat @ lăsare în şez+nd cu răsucirea trunchiului alternativ dreapta$

st+nga.

$ 2in şez+nd cu picioarele semi!le%ate depărtate !aă$spate-.

$ *celaşi e%erciiu de răsucire a trunchiului în direcia de răsturnare.

5. RĂSTURNARE CU :I<AREA 8RAŢULUI 9I COAPSEI (MORI9CA- l$"")

;raul se !i%ează prin !aă, pe deasupra. 3i%area copasei prin interior- se e%ecută prin

îngenunchiere pe piciorul din !aă, între picioarele partenerului. 6%ecutantul îşi va menine

trunchiul la verticală. Partenerul trebuie luat pe umeri trăg+nd puternic de bra şi ridic+nd de

coapsă. 5ăsturnarea se e%ecută prin înclinarea şi răsucirea trunchiului în direcia de răsturnare.

APĂRAREA;

$ 6liberarea braului.

$ 2epărtarea piciorului atacat.

4



$ 3i%area prin interior a coapsei adversarului pres+nd pe ea- cu m+na liberă.

E<ERCIŢII METODICE#

$ 2in poziia de gardă, îngenunchierea succesivă pe un picior şi pe celălalt.

$ 3i%area braului partenerului şi îngenunchierea cuprinz+nd coapsa.

$ *celaşi e%erciiu cu luarea partenerului pe umeri.

GRUPA ARUNCĂRI

*. ARUNCĂRI PRIN SUSPENDARE

Procedeele tehnice de aruncare prin suspendare sunt considerate comple%e, deşi nusolicită e!orturi mari de !oră. Proiectarea apărătorului pe o traiectorie de zbor se datorează

în!ăşurării trunchiului apărătorului în "urul trunchiului atacantului şi blocării bazinului

apărătorului de către e%ecutant. 3ora aplicată la e%tremitatea superioară a corpului

apărătorului @ pe p+rghii de !oră avanta"oase brae şi cap- @ determină o cădere spre înainte a

apărătorului. ?nterpunerea trunchiului bazinului- atacantului pe direcia de deplasare a

corpului apărătorului determină proiectarea picioarelor acestuia pe o traiectorie de zbor înainte

ca altă parte a corpului să !i luat contact cu salteaua.

2atorită reluării contactului cu salteaua, după !aza de zbor, prin rulare pe spate,

procedeele de aruncare prin suspendare sunt cele mai accesibile dintre toate procedeele de

aruncare.

. ARUNCARE PRIN SUSPENDARE DE ANTE8RAŢ (@++ #" ant"a/)

*tacantul !i%ează antebraul adversarului pe propriul umăr prin apucare cu m+na şi

presarea acestuia pe piept. Piciorul din urmă păşeşte înainte$oblic$lateral şi se aşează în

apropierea piciorului apărătorului cu v+r!ul orientat spre a!ară. 7omentul următor reprezintă

momentul suspendării greutăii corpului. *cest lucru se realizează prin păşire cu piciorul din

interior, lateral în apropierea celuilalt- şi apucarea prin în!ăşurarea cu antebraul- cu braul

neomonim a braului apărătorului.

1n timpul păşirii celui de$al doilea picior greutatea corpului nu se deplasează spre

e%terior, ci răm+ne at+rnată de braul apărătorului. *t+rnarea bruscă o dată cu trecerea corpului

8



în e%tensie, căz+nd spre poziia de pod, determină !le%ia trunchiului adversarului şi căderea sa

spre înainte. C+nd atacantul simte că apărătorul a cedat, îl şi urmează în cădere, începe

răsucirea sub trunchiul acestuia, trăg+nd continuu de antebraul !i%at şi menin+nd e%tensia

corpului. 5ăsucirea este condusă cu a"utorul capului, care are tendina să a"ungă cu !aa la

v+r!ul piciorului opus al apărătorului. 1n timpul suspendării de antebraul apărătorului, corpul

atacantului trebuie să cadă c+t mai apropae de trunchiul acestuia, în plan !rontal, în poziie de

hipere%tensie. 5ăsucirea corpului în partea !inală a e%ecuiei se leagă !ără pauză de poziia

suspendată. Cu c+t trunchiul apărătorului este mai aplecat în momentul declanşării atacului,

căderea suspendată este mai scurtă şi răsucirea începe mai devreme.

2upă tr+ntirea apărătorului în poziia periculoasă de tuş atacantul răm+ne cu

abdomenul pe saltea şi cu braul apropiat !i%ează capul adversarului.

APĂRAREA;$ păşire pe direcia unui arc de cerc în "urul capului şi eliberarea braului&

$ îndreptarea bruscă a trunchiului şi tragerea e%ecutantului pe genunchiul

corespunzător antebraului !i%at.

1. ARUNCAREA PRIN SUSPENDARE DE 8RAŢ (@++ #" a/)

7ecanismul e%ecuiei se aseamănă !oarte mult cu mecanismul ethnic al procedeului

anterior. 1n cazul acestuia, apucarea este mult mai sigură antebraul !i%at sub a%ilă şi braul

apucat cu ambele brae str+ns, preset pe piept- îngreuind manevrele de apărare. 1n timpul

răsucirii, datorită apucării mai scurte, apărătorul poate !i proiectat pe o traiectorie de zbor mai

amplă. 3i%area braului apărătorului peste pieptul atacantului con!eră mai multă !oră aciunii

de răsucire şi un control mai bun în timpul tr+ntirii. Bi în acest caz de reuşită sigură se bucură

e%ecuiile începute atunci c+nd adversarul adoptă o poziie de luptă cu trunchiul aplecat. 3le%ia

trunchiului adversarului poate !i obinută prin mişcări înşelătoare şi în special prin cele de

simulare a atacului la centură.

APĂRAREA;

$ eliberarea braului prin smuncire şi împingerea capului.

CONTRAATAC;

$ păşire în "urul atacului&

$ cădere şez+nd pe coapsă&

$ blocarea răsucirii.

9



8. ARUNCĂRI PESTE 9OLD

. ARUNCAREA PESTE 9OLD CU :I<AREA CAPULUI 9I ANTE8RAŢULUI

3i%area antebraului apărătorului se realizează nu numai prin apucare, ci şi prin

presarea acestuia pe piept. Pivotarea în vederea introducerii şoldului se e%ecută pe partea

anterioară a labei piciorului ridic+nd călc+iul de pe saltea-. 6%istă două modalităi de pivotare#

$ pe un picior cel avansat-&

$ pe ambele picioare.

Pivotarea pe un picior se realizează ast!el# după ridicarea pe pingea a piciorului

avansat, piciorul din urmă, o dată cu şoldul corespunzător, se proiectează pe un arc de cerc cu

sens lateral$interior- întoarcerea corpului realiz+ndu$se progresiv şi continuu pe măsură ce

şoldul se introduce sub adversar.

Pivotarea pe ambele picioare se realizează după ce, din poziia de luptă, atacantul

aduce, prin încrucişarea înapoi, piciorul din urmă, l+ngă piciorul avansat, celelalte segmente

ale corpului răm+n+nd pe loc. 1n continuare, ambele tălpi se spri"ină numai pe partea

anterioară ridic+ndu$se călc+iele- şi se e%ecută pivotarea bruscă şi simultană care aduce şoldul

sub adversar.

?ndi!erent de modalitatea !olosită pentru pivotare, în timpul e!ectuării ei, picioarele se

!le%ează mult, p+nă c+nd bazinul atacantului să se plaseze sub bazinul apărătorului, iar braulcare !i%ează capul alunecă mai ad+nc spre omoplatul opus. 1n momentul încheierii pivotării

atacantul trebuie să se a!le între picioarele adversarului, mai ghemuit dec+t acesta , cu

greutatea corpului plasată spre înaintea sa. Pieptul este orientat înainte, iar capul uşor răsucit în

sensul mişcării de rotaie. *cest lucru !acilitează introducerea corectă a şoldului, care poate !i

p+nă la nivelul şoldului corespunzător al adversarului sau să depăşească şoldul acestuia. 1n

prima situaie aruncarea se va e!ectua mai mult spre înainte pe o traiectorie de zbor alungită, în

timp ce în a doua situaie, traiectoria se apropie de !orma arcului de cerc înainte$lateral.

2espinderea apărătorului de pe saltea se realizează prin împingerea bruscă e%plozivă-

sub abdomenul acestuia, rezultată din e%tensia ambelor picioare. 7işcarea picioarelor este

continuată de!le%ia trunchiului care, prin apucare !oarte str+nsă a capului, contribuie la

proiectarea apărătorului pe !aza de zbor. : dată desprins de pe şold, apărătorul este controlat

numai prin intermediul apucării cap$antebra, care nu trebuie eliberată sau schimbată.

Traciunea continuă de cap a apărătorului şi conducerea sa spre saltea determină întoarcerea

=



corpului apărătorului cu spatele spre saltea şi reluarea contactului prin rulare de la cea!ă spre

bazin. *tacantul se orientează cu pieptul spre apărător prin ducerea piciorului din interiorul

pivotării mult înapoi în momentul premergător reluării de ctre apărător a contactului cu

salteaua.

APĂRAREA;

$ îndreptarea trunchiului realizată prin centurarea cu un bra, în timpul pivotării

atacantului&

$ păşirea !aă în !aă&

$ gehmuire cu eliberarea capului.

CONTRAATAC;

$ rulare peste piept&

$ rostogolire prin centurare.

1. ARUNCAREA PESTE 9OLD CU :I<AREA CAPULUI 9I A 8RAŢULU.

3i%area braului adversarului constituie o apucare mai sigură. e cuprinde capul şi

braul partenerului pe sub a%ilă încleşt+nd m+inile-.

e introduce pe sub a%ilă m+na corespunzătoare piciorului din spate. Pivotarea şi !le%ia

picioarelor atacantului în timpul introducerii şoldului sunt identice ceu cele descrise la

procedeul de mai sus. ?ntroducerea şoldului este însă mai puin ad+ncă ca urmare a apucării

!oarte str+nse a braului care limitează întoarcerea atacantului.

Tr+ntirea se realizează mai mult spre înainte, !iind declanşată de e%tensia bruscă a

picioarelor, continuată de !le%ia trunchiului şi str+ngerea capului. Pe !aza descendentă a

traiectoriei de zbor a apărătorului, atacantul se orientează cu abdoemnul spre saltea, duce

înapoi piciorul corespunzător braului care !i%ează capul, a"ung+nd în !inal în contact cu partea

anterioară a coapselor cu salteaua.

Procedeul se poate e%ecuta şi la lupte libere cu împiedicarea în e%terior.

APĂRAREA;

$ păşirea !aă în !aă&

$ eliberarea capului.

CONTRAATAC;

$ aruncarea peste piept cu centurare din spate&

$ rostogolire prin centurare cu ambele brae&

<



$ dobor+re prin centurare cu ambele brae din lateral&

$ salt la un bra.


$ 2in gardă pivotarea pe piciorul din !aă şi aducerea piciorului din spate pe aceeaşi

linie.

$ *celaşi e%erciiu simul+nd ridicarea partenerului pe şold prin întinderea picioarelor-.

$ 6%erciiile anterioare e%ecutate cu partener.

$ 6%ecuia integrală a procedeului cu manechinul.

2. ARUNCAREA PESTE 9OLD CU :I<AREA CAPULUI 9I A 8RAŢULUI 9I

ÎNCLE9TAREA M=INILOR. 2ezechilibrarea adversarului spre înainte se e!ectuează mai

uşor, datorită acionării cu ambele brae asupra capului. 2upă tr+ntire, meninerea apucării pune în di!icultate apărătorul, deoarece e%ecutarea podului este mult îngreuiată. *pucarea

!oarte str+nsă asupra capului şi braului apărătorului solicită, în vederea introducerii şoldului, o

bună mobilitate a coloanei vertebrale în condiiile răsucirii trunchiului. 1ntrarea cu şoldul sub

adversar poate !i e%ecutată şi mai amplu. *ceastă manevră este recomandată în cazul în care

apărătorul este mai înalt dec+t atacantul.

APARAREA;

$ păşirea cu piciorul din partea e%ecuiei.

5. ARUNCAREA PESTE 9OLD CU :I<ARE PE SU8A<ILĂ

*cest procedeu de aruncare este pre!erat de luptătorii cu mobilitate redusă. *tacantul

introduce ad+nc braul sub a%ila apărătorului după care ridică în sus şi trage umărul

adversarului spre el. Traciunea spre înainte este continuată şi pe timpul pivotării şi

introducerii şoldului. *dversarul este apoi desprins de pe saltea prin e%tensia energică a

picioarelor, iar corpul său este răsturnat peste spatele atacantului prin traciunea de umăr în "os.

3le%ia trunchiului atacantului este mai evidentă după terminarea e%tensiei picioarelor.

6. ARUNCAREA PESTE 9OLD CU :I<AREA 8RAŢULUI

*tacantul apucă cu ambele brae unul din braele apărătorului !i%+ndu$i antebraul sub

a%ilă. Pe timpul pivotării braul apărătorului este în!ăşurat în "urul pieptului atacantului şi este

cuprins cu antebraul atacantului pe deasupra. Pivotarea se e%ecută cu amplitudine mai mare,

/



iar bazinul trece de şoldul e%terior al apărătorului. Prin e%tensia picioarelor apărătorul este

desprins brusc de pe saltea, iar proiectarea corpului acestuia este continuată de răsucirea şi

!le%ia trunchiului care determină răsturnarea acestuia. Traciunea de bra este continuată p+nă

la ducerea în poziie periculoasă de tuş a apărătorului.

C. ARUNCĂRI PESTE SPATE

. ARUNCAREA PESTE SPATE CU 8RAŢUL :I<AT PE UMĂR (t+ #" a/).

e e%ecută din poziie de gardă pe dreapta. Cu m+na corespunzătoare se !i%ează antebraul

partenerului la nivelul articulaiei m+inii cu m+na corespunzătoare, iar cu cealaltă m+nă pe sub

a%ilă braul. e e%ecută întoarcerea cu spatele la adversar, pivot+nd pe piciorul din !aă

aduc+nd celălalt picior pe aceeaşi linie picioarele semi!le%ate-. 1n timpul pivotării se trage de

bra înspre înainte plas+ndu$l pe umăr corespunzător. *runcarea se e%ecută prin întinderea

bruscă a picioarelor şi aplecarea trunchiului. 1n timpul aruncării e%ecutantul îngenunchiază pe

piciorul din direcia de aruncare pentru imobilizare.

APĂRAREA;

$ 3le%area braului !i%at.

$ Cobor+rea bruscă a centrului de greutate, prin !le%area picioarelor.E<ERCIŢII METODICE;

$ Pivotarea pe piciorul din !aă şi aducerea piciorului din spate pe aceeaşi linie.

$ *celaşi e%erciiu cu luarea braului pe umăr.

$ 5idicări repetate ale partenerului de pe saltea prin întinderea picioarelor.

1. ARUNCARE PESTE SPATE CU LUAREA 8RAŢULUI PE UMĂR CU

ÎNGENUNCHIERE.

*cest procedeu se e%ecută atunci c+nd adversarul !i%ează cea!a, umărul sau braul

e%ecutantului cu m+na de la semidistană. Pivotarea este însoită de o !le%ie ad+ncă a

genunchilor şi ridicarea cu propriul bra a braului !i%at al apărătorului- pe umăr. 1n acest !el,

umărul atacantului se a!lă sub nivelul suba%ilei apărătorului şi aruncarea începe prin traciune

de bra înainte "os concomitent cu îngenunchierea simultană pe ambii genunchi şi !le%area

'0



trunchiului. *ceastă aciune determină proiectarea apărătorului pe o traiectorie mai puin

amplă şi o durată mai scurtă. *runcarea se e%ecută peste umărul atacantului, care se păstrează

în contact str+ns cu apărătorul pe timpul conducerii spre poziia periculoasă de tuş.

2. ARUNCARE PESTE SPATE CU APUCAREA INVERSĂ A 8RAŢULUI

*tacantul !i%ează braul neomonim al adversarului prin e%terior, cuprinz+nd cu

antebraul, iar cu m+na !i%ează antebraul acestuia. *tacantul trage de braul !i%at spre înainte,

păşeşte spre interior în !aa piciorului omonim al adversarului şi declanşează pivotarea pe unul

sau pe ambele picioare. 1n timpul pivotării, traciunea de bra continuă spre înainte, în timp ce

corpul atacantul se !le%ează răsucind umărul spre partea opusă. Prin e%tensia picioarelor şi

!le%ia bruscă a trunchiului apărătorul este aruncat peste umărul atacantului.

Procedeele de aruncare peste spate se e%ecută cu o traiectorie de zbor !oarte amplă,controlul asupra apărătorului realiz+ndu$se prin meninerea str+nsă a apucării p+nă la !i%area

adversarului în poziie periculoasă de tuş.

APĂRAREA;

$ păşire spre direcia de e%ecuie cu !le%ia braului.

D. ARUNCĂRI PESTE PIEPT

Procedeele de aruncare peste piept sunt cele mai comple%e şi di!icile, din întreagatehnică speci!ică a luptelor. Cunoaşterea şi e%ecutarea acestor procedee, permit luptătorului în

cauză să des!ăşoare o luptă cura"oasă, e!icientă, dinamică şi spectaculoasă.

tilizarea aruncărilor peste piept în competiii se bazează pe o pregătire !izică

impecabilă şi pe o însuşire !oarte corectă a procedeelor tehnice.

. ARUNCAREA PESTE PIEPT PRIN CENTURARE CU AM8ELE 8RAŢE

PESTE 8RAŢUL APĂRĂTORULUI.

*tacantul av+nd piciorul avansat introdus între picioarele adversarului, !andează şi

centurează str+ns cu ambele brae, peste braul adversarului. 2ezechilibrarea este însoită de

aducerea celuilalt picior lateral. Prin e%tensia bruscă a corpului şi căderea în pod a atacantului,

apărătorul este smuls de pe saltea şi proiectat pe traiectoria de zbor. 1nainte de atingerea

saltelei, atacantul se răsuceşte sprte partea braului !i%at al apărătorului trăg+ndu$l pe acesta în

poziie periculoasă de tuş.

'



APĂRAREA#

$ !le%ia trunchiului în timpul !andării atacantului&

$ păşire cu piciorul pe partea cu răsucire.

1. ARUNCAREA PESTE PIEPT CU CENTURARE 'alt ,+ ,"nt+a"-

Prin !andare pe piciorul avansat între picioarele apărătorului, atacantul intră la centura

acestuia şi o !i%ează cu ambele brae. Piciorul din urmă se aduce în apropierea piciorului

avansat, smulgerea adversarului realiz+ndu$se mai uşor datorită apucării !oarte avanta"oase.

rmează căderea energică a atacantului în pod, marcată de împingerea e%plozivă a

bazinului sub bazinul adversarului proiect+nd ast!el adversarul pe o traiectorie amplă de zbor.

5ăsucirea atacantului spre apărător se e!ectuează dup ce corpul acestuia s$a înscris pe

!aza descendentă şi capul a luat contact cu salteaua.APĂRAREA;

$ depărtarea picioarelor şi blocarea răsucirii atacantului&

$ împingerea cu m+inile în bărbia atacantului în timpul desprinderii de pe saltea

Curs 4 Lupte corect 2015.doc

Documents

Transcript of Curs 4 Lupte corect 2015.doc