Caravaggio (1571 - 1610)- a avut o viata foarte zbuciumata- acuzat de sacrilegiu, de lipsa de atentie pentru

personajele sfinte- are un mare succes, in ciuda vietii sale zbuciumate- cei din Roma isi dau seama de posibilitatea de a-l

folosi pe Caravaggio in propaganda contra reformeiTrasaturi specifice- au fost imitate, preluate de marii artisti ai barocului, au

devenit un limbaj comun al barocului- contrastul dintre lumina si umbra – tenebrismul lui

Caravaggio – foduri intunecate de pe care se desprind parti ale corpului – impresia ca sursa de lumina este apropiata (o lampa de foc care arunca niste umbre foarte clare si puternice) => contrast expresiv puternic, iubit de artistii barocului;

- racursiuri puternice – personaje privite din pozitii diferite, insistenta pe puncte de vedere uneori bizare, care sa scoata in evidenta o anume expresie (teatralitate);

- culori calde, saturate, puternice;- aspect care tine de reprezentational: Caravaggio

foloseste pentru scenele sacre personaje comune – oameni obisnuiti (spre deosebire de Renastere, de ex Tizian – personaje nobile, idealizate).

Caravaggio – Baiat cu mandolina- contrast lumina-umbra- figura comuna, chiar uratica, nu e idealizat- importanta naturii moarte (cos cu fructe) – ca si la

imaginea precedenta – obiecte comune (natura moarta nu se autonomizase) – interesul pentru lumea comuna (ideea ca Dumnezeu se poate intrupa in orice), pentru materialitate, pentru obiecte, pentru forma, sunetul, tactilitatea lor, pentru ciudateniile naturale

Caravaggio – Pelerinii din Emaus- verset din Evanghelie - scenografie foarte baroca - caracterul comun al personajelor – intalnire intr-un

han, se pregatesc sa manance- figuri de oameni comuni- Hristos insusi – o figura uratica, butucanoasa- Personaje pe care Caravaggio le picta in hanuri si apoi

le transpunea in tablouri biblice- Tenebrism, lumini foarte puternice, polarizate de

nuante de alb- Personajul din stanga jos – e in contre-jour- Uimirea oamenilor care isi dau seama ca asista la un

miracol- Racursiuni ale personajelor – cel din dreapta are o

mana intinsa sper Iisus, iar cealalta arata teama- Scene care reprezinta un moment intr-o drama – nu se

reprezinta ceea ce este etern, ci ceea ce dureaza un moment – miracolul (asemanator cu sculptura Apollo si Dafne a lui Bernini)

Rubens (1577 – 1640)- o generatie mai tarzie decat Caravaggio- studiaza in Italia, mai ales la Venetia si Roma- din 1608 locuieste la Anvers, devine pictor de curte al

regentilor Flandrei- in 1610 isi cumpara o casa in Anvers- devine principalul pictor decorator al contra reformei

in nordul Europei- are o echipa de ucenici, intr-o casa transformata in

atelier- cel mai important ucenic al sau Antoon van Dyck- Rubens e un vip al Flandrei- Folosit de arhiducii Flandrei drept ambasador informal

– trimis sa negocieze cu ceilalti regi, i se incredinteaza misiuni mult mai libere, negociaza o pace intre Anglia si Spania

Rubens – Dans- se observa miscarea, dinamismul – element

chintesential la Rubens – flux de substanta colorata, care face ca personajele sa isi piarda individualitatea

- culoare puternica, saturata, culori reci, contrast intre personaje si recele pomilor si al cerului

- culoare foarte puternica, saturata, tactila – sentiment dat de pictura olandeza, de tactilitate

- interes pentru straniu, neobisnuit

Barocul Protestant din Belgia, de azi – Olanda vecina cu Flandra- infloreste o scoala extraordinara de pictura, un numar

urias de artisti olandezi in aceasta perioada (pictura, care nu mai era prezenta in biserici, se mutase in case – pictura burgheza, tablouri)

- infloreste o arta a picturii de interior, in ulei, cu traditii in Flandra de la van Eyck, care incepe sa se diferentieze – unii se specializeaza in naturi moarte (flori si fructe), unii in animale de casa, altii in peisaje cu cer si paduri, altii in dezastre marine si batalii navale, altii fac portrete = fiecare face ce vrea – proces de autonomizare si specializare (natura moarta autonoma, peisaj autonom)

- se vorbeste de acum despre pictura de gen – oameni prezentati in ocupatia lor obisnuita, nefacand ceva special – intamplari de viata; subiectul interesant este ce se ascunde in spatele acestei tendinte? Proces care va duce la arta moderna, abstracta: subiectul incepe sa fie mai putin important.

Rembrandt- antiteza cat se poate de dramatica fata de Rubens- este in tinerete influentat de Caravaggio, dar si de

Rubens- prima faza de tinerete este mai dinamica, mai colorata- in 1631, se afla la Amsterdam, devenit unul din cei

mai cautati si de succes portretisti- incepe sa faca gravuri acvaforte cu subiect biblic- ii face multe portrete sotiei sale, isi face lui insusi

multe autoportrete (propria lui infatisare reprezinta subiect de studiu)

- perioada in care el este optimist si prosper- casa mare, transformata in atelier- sotia sa moare, incepe o perioada grea, e deprimat, isi

schimba stilul de a picta => devine mai profund, mai rapid in miscari, mai contrastant; unora li se pare ca rembrandt e prea sumbru

- pierde comenzi, are necazuri administrative- aprofundeaza subiecte religioase, pictura si gravuri,

autoportretele devin tragice, foarte profunde- moare sarac, neinteles, pe jumatate uitat; va fi

redescoperit pe la jumatatea secolului 19, cand va fi considerat un mare pictor

Rembrandt – Rondul de noapte/ de ziCompanie, militie populara- olandezii se pregateau pentru a face fata unui posibil

razboi, inrolandu-se cetateni de rand- e mult mai intuneric din pricina luminii de tip

asemanator lui Caravaggio- varietatea pozitiilor, miscarilor- frumusetea cromatica – nuante de rosu, galben, gri- elementul fugar, tranzitoriu – sunt reprezentati traind,

prezentandu-se ca fiind vii

- contrast dintre figura luminoasa si restul mai intunecat

Rembrandt – Saul cu David- privirea este extraordinara, privire ciclopica, a

nebunului, a paranoicului, care vede lucruri care nu exista

- gustul pentru baroc, pentru macabru si straniu

Vermeer - pictor despre care se stiu putine lucruri- unii au crezut ca a fost infirm si nu putea iesi din casa,

ceea ce ar explica de ce scenele sale sunt exclusiv pictate in interior

- nu i s-a inteles geniul, descoperit abia la sfarsitul secolului 19

- a devenit atat de pretuit, incat a fost si falsificat- picteaza scene de interior, scene de gen- intotdeauna pare a fi aceeasi locuinta, cu piatra in

marmura in tablouri, cu ferestre, cu tablouri pe pereti, unele chiar de Vermeer

- superba claritate si frumusete, limpezime- sentimentul de eternizare a clipei

Femeie care citeste o scrisoare- combinatie de culori- reflexie in geam- natura moarta a fructelor

Georges de la Tour- foarte caravagist – contraste de tipul lui Caravaggio,

cu lumina foarte apropiata, care da contraste- personaje care se vad partial, sunt inghitite partial de

umbra- predomina culorile calde, rosul

Velasques (1599 – 1660)- calatoreste in Italia, se familiarizeaza cu Caravaggio- in 1622 e numit pictor de curte al lui Filip IV; va

ramane aici- picteaza familia regala

Meninas – unul din cele mai celebre tablouri- in centru este infanta, a carei zi aniversare este- in jurul ei sunt cele doua menine, domnisoare de

onoare pe care o ajuta- in spate, in oglinda sunt regele si regina, care asista la

petrecere (truc intalnit la van Eyck, Tizian)- in stanga e Velasques, reprezentat ca un cavaler- figuri stranii – piticii, bufonii de curte apar foarte des

la Velasques- tablou care marcheaza simbolic declinul si prabusirea

dinastiei habsburgice

Celebri decoratori – fratii Caracci- tavane pictate, sparte- deschideri virtuale de spatii virtuale- reprezentari de statui – trompe l’oeil – iluzii- interior foarte tipic baroc, cu stucaturi complexe si

tavan pictat

Secolul 18 – Gianbatissta si Domenico Tiepolo- baroc tarziu- superb palat decorat de ei in Germania – se

prelungeste pana la jumatatea secolului 18 aici, sugerand un fel de padure exotica, cu ferestre deschise, cu candelabre