Curs 3 Pocainta si infranarea.doc

8
Curs 3: Formare duhovnicească (anul I P, 2014-2015, sem. 2) Etapele formării duhovniceşti şi relaţia dintre ele: pocăinţa şi înfrânarea Introducere. Sf. Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos, şi-a început propovăduirea cu cuvintele: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor(Matei 3, 2). Și Mântuitorul, atunci când a ieşit la misiune, a spus exact acelaşi lucru: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17). Cuvântul pocăinţă vine în româneşte de la slavonescul pokajanije, care însemnă părere de rău. Însă, Pocăinţa este mai mult decât o părere de rău, ea presupune şi o schimbare a vieţii, o schimbare a felului de a gândi şi acţiona. De aceea cuvântul corespunzător în greacă este metanoia, care înseamnă schimbarea spiritului sau a sulfetului, lucru ce înseamnă o schimbarea lăuntrică. În latină această taină se numeşte paenitentia. Definitii. Pocăinţa ca lucrare duhovnicească. Sf. Ioan Damaschin dă o definiţie pentru această lucrare duhovnicească: „Pocăinţa este întoarcerea prin asceză şi osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavolul la Dumnezeu ” (Dogmatica, II, 30; Bucureşti, 1993, p. 93). Pocăinţa, ca Taină, este mijlocul pe care Biserica ni-l pune la îndemână pentru a ne curăţi de întinăciunea păcatelor. Prin duhovnic, Dumnezeu iartă păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi se mărturisesc în faţa lui. Se ştie că că „Dacă zicem că păcat nu avem, spune Sf.l Ioan Evanghelistul, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (1Ioan 1, 8-9). Concret. Dacă se pune problema în faţa cui să le mărturisim? Noi trebuie să răspundem: în faţa celui ce are putere să ni le ierte, deci în faţa episcopului sau a preotului. Argumentul suprem pentru adeverirea acestei realităţi este cuvântul Scripturii de la Sf. Ioan care ne relatează că în ziua învierii, când a apărut în mijlocul ucenicilor, Domnul Hristos „a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan, 20, 22-23). Concret. Care păcate? De păcatele săvârşite după Botez ne curăţim, aşadar, prin Taina Pocăinţei, Mărturisirii sau Spovedaniei. Pocăinţa este o trebuinţă firească a sufletului omenesc, primind în creştinism demnitatea de Taină. Ea este „mijlocul prin care credinciosul este scos din închisoarea egoistă în care îl aruncă păcatul, pentru a fi readus în comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele” 1 . Dacă păcatul distruge comuniunea pe care o avem cu Dumnezeu şi cu oamenii, pocăinţa o reface. Pocăinţa este o lucrare de moment , dar şi una de durată. Ca lucrare de moment se finalizează în faţa scaunului de spovedanie, după ce, simţind povara păcatului, ne-am hotărât să ne întoarcem la Dumnezeu. Aici ne uşurăm conştiinţa şi primim dezlegare. În acest sens modelul pe care ni-l dă fiul risipitor este emblematic. În urma frământărilor sufleteşti acesta şi-a zis: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi spune: tată am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi” (Luca15, 18-19). Iar vameşul ne arată starea de smerenie cu care trebuie să facem pocăinţă. Fiind conştient de păcatele sale „departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul zicând: Dumnezeule fii milostiv mie, păcătosului ” (Luca 18, 13). 1 Pr.Asist.Dumitru Popescu, Pocăinţa ca refacere a legăturii credincioşilor cu Dumnezeu şi cu semenii, B.O.R. 9-10/1971, p. 1022. 1

Transcript of Curs 3 Pocainta si infranarea.doc

Curs 3: Formare duhovniceasc (anul I P, 2014-2015, sem. 2)Etapele formrii u!o"ni#e$ti $i rela%ia intre ele:po#in%a $i &nfr'nareaIntrou#ere. Sf. IoanBoteztorul, naintemergtorul Domnului IisusHristos, i-anceput propovduireacucuvintele !Pocii-v c s-a apropiat mpria cerurilor" #$atei %, &'.i $(ntuitorul, atunci c(nd a ieit la misiune, a spus e)actacelailucru!Pocii-v,ccis-a apropiat mpria cerurilor" #$atei *,+,'.-uv(ntul pocin. vinenrom(nete de la slavonescul pokajanije, care nsemn prere de ru. ns, /ocin.a este mai mult dec(t o prere de ru, eapresupune i o sc0im1are a vie.ii, o sc0im1are a felului de a g(ndi i ac.iona. De aceea cuv(ntul corespunztor n greaceste metanoia, care nseamn sc0im1area spiritului sau a sulfetului, lucru ce nseamn o sc0im1area luntric. n latinaceast tain se numete paenitentia.(efinitii. Po#in a #a lu#rare u!o"ni#eas# . Sf. Ioan Damasc0in d o defini.ie pentru aceast lucraredu0ovniceasc !Pocina este ntoarcerea prin ascez i osteneli, de la starea cea contra naturii la starea natural i dela diavolul la Dumnezeu" #Dogmatica, II, %23 Bucureti, +44%, p. 4%'./ocin.a, ca5ain, estemi6locul pecareBisericani-l punelandem(npentruanecur.i dentinciuneapcatelor. /rin du0ovnic, Dumnezeu iart pcatele cretinilor care se ciesc sincer i se mrturisesc n fa.a lui. Setie c c !Dac zicem c pcat nu avem, spune Sf.l Ioan 7vang0elistul, ne amgim pe noi nine i adevrul nu este ntru noi.Dac mrturisim pcatele noastre, El este credincios i drept ca s ne ierte pcatele i s ne cureasc pe noi de toatnedreptatea" #+Ioan +, 8-4'. Con#ret. Dac se pune pro1lema n fa.a cui s le mrturisim9 :oi tre1uie s rspundemn fa.a celui ce areputere s ni le ierte, deci n fa.a episcopului sau a preotului. ;rgumentul suprem pentru adeverirea acestei realit i este cuv(ntul Scripturii de la Sf. Ioan care ne relateaz c n ziua nvierii, c(nd a aprut n mi6locul ucenicilor, Domnul Hristos!a suflat asupra lor i le-a zis !uai Du" sf#nt$ %rora vei ierta pcatele, le vor fi iertate i crora le vei ine, vor fiinute" #Ioan, &2, &&-&%'.Con#ret. -are pcate9 De pcatele sv(rite dup Botez ne cur.im, aadar, prin 5aina /ocin.ei, $rturisirii sauSpovedaniei. /ocin.a este o tre1uin. fireasc a sufletului omenesc, primind n cretinism demnitatea de 5ain. 7a este!mi6locul prin care credinciosul este scos din nc0isoarea egoist n care l arunc pcatul, pentru a fi readus n comuniunecu Dumnezeu i cu aproapele"+. Dac pcatul distruge comuniunea pe care o avem cu Dumnezeu i cu oamenii, pocin.ao reface.Pocina este o lucrare de moment, dar i una de durat. -a lucrare de moment se finalizeaz n fa.a scaunului despovedanie, dup ce, sim.ind povara pcatului, ne-am 0otr(t s ne ntoarcem la Dumnezeu. ;ici ne uurm contiin.a iprimim dezlegare. n acest sens modelul pe care ni-l d fiul risipitor este em1lematic. n urma frm(ntrilor sufletetiacesta i-a zis !&cul#ndu-m, m voi duce la tatl meu, i-i voi spune tat am greit la cer i naintea ta$ nu mai suntvrednic s m numesc fiul tu. '-m ca pe unul din argaii ti" #ilocalia =, Bucureti, +4,C, p. *2.* I1idem, p. &+8.+Con#ret. ; a cum setie n via a fiecruia dintre noi eecurile cai reu itele sunt multei nuan ate.