Programare Java

Curs 3

PROGRAMARE ORIENTATA OBIECT Object Oriented Programming (OOP)

Programarea orientata obiect este un concept remarcabil chiar daca in realitate nu este foarte modern, el aparand ideatic inca din deceniul opt al mileniului trecut! Ideea centrala este destul de simpla si clara: sa organizam programele intr-un mod

care sa oglindeasca modul cum sunt organizate obiectele din lumea reala.

In mod normal prezentarea urmatoare ar trebui privita doar ca o recapitulare a

principiilor OOP studiate deja in cadrul limbajului C++.

Un program este privit in general ca o lista de instructiuni care ii spun calculatorului

ce are de facut. Un program este considerat de OOP drept un set de obiecte care

lucreaza impreuna cu scopul de a indeplini o sarcina.

Ca exemplu sa luam un model practic extrem de intalnit in aceste zile - construirea

unui PC din diferite componente separate (placa de baza, placa video, procesor, etc.).

Intern, fiecare dintre aceste componente poate fi extrem de complicata si complexa

dar cel ce asambleaza intregul nu are nevoie sa stie exact detaliile de functionare

interna a fiecarei componente ci doar cateva date foarte concrete:

- se vor potrivi aceste componente la nivel fizic? - vor putea lucra impreuna din punct de vedere functional aceste componente?

Odata cunoscute interactiunile dintre componente realizarea sistemului final va fi

destul de simpla.

Programarea orientata obiect se muleaza perfect pe exemplul anterior; programul

nostru final se compune din mai multe componente obiecte care trebuie sa interactioneze cu succes.

Un obiect este un element independent al unui program, care reprezinta un set de

caracteristici corelate si este proiectat pentru a realiza anumite sarcini. Obiectele mai

sunt numite si instante.

OBIECTE SI CLASE

O clasa este un model (sablon) folosit pentru a crea mai multe obiecte cu aceeasi

caracteristici.

Clasele inglobeaza toate caracteristicile unui anumit set de obiecte. Atunci cand

scriem un program intr-un limbaj OOP nu definim obiecte ci clase de obiecte.

Clasele sunt folosite pentru a crea obiecte cu care vom lucra apoi direct in program.

Cand scriem un program in Java proiectam si construim un set de clase. Atunci cand

programul ruleaza din aceste clase sunt create obiecte si apoi acestea sunt folosite.

Sarcina programatorului Java este de a crea seturile corecte de clase pentru ca

programul sa se comporte corespunzator.

In practica nici macar nu trebuie pornit de la zero cu constructia claselor. Fiecare

versiune de Java contine un grup de clase care implementeaza caracteristicile de baza

de care au in general nevoie programatorii. Aceste grupe de clase se numesc

biblioteci.

O biblioteca de clase este un grup de clase proiectate pentru a fi folosite impreuna cu

alte programe. Biblioteca de clase Java standard contine mai multe zeci de clase

(depinzand exact de versiunea limbajului).

Biblioteca standard Java se ocupa de mai multe sarcini uzuale, cum ar fi functii

matematice, lucru cu text, imagini, sunet, interactiune cu utilizatorul si lucru in retea.

In multe cazuri bibliotecile Java sunt de ajuns pentru un program de nivel mediu. In

acest caz programatorul are ca sarcina doar crearea unei singure clase, folosite pentru

a crea obiecte pornind de la clasele Java standard si pentru a administra interactiunile

dintre acestea.

Odata cu avansarea in programarea Java se poate crea un set complet nou de clase

care sa aiba definite anumite interactiuni intre ele; acestea pot fi folosite pentru a se

alcatui eventual o biblioteca proprie de clase care poate fi reutilizata mai tarziu in alte

programe. Aceasta capacitate de reutilizare este unul dintre avantajele majore ale

programarii orientate obiect.

ATRIBUTE SI COMPORTAMENT

Atributele reprezinta parametrii individuali care diferentiaza o clasa de obiecte de o

alta si care determina modul de prezentare, starea si alte calitati ale clasei.

Intr-o clasa atributele sunt definite de variabile. Fiecare obiect poate avea valori

diferite ale variabilelor sale; acestea se numesc variabile de instanta.

O variabila de instanta este un element de informatie care defineste atributul unui

anumit obiect. Clasa obiectului defineste ce fel de atribut este si fiecare instanta isi

pastreaza propria sa valoare pentru acel atribut. Variabilele de instanta mai sunt

denumite si variabilele obiectului.

Fiecarui atribut al unei clase ii corespunde o singura variabila; putem schimba

atributul unui obiect modificand aceasta variabila.

Variabilele de instanta pot lua o valoare atunci cand se creeaza un obiect ce ramane

neschimbat pe toata durata lui de existenta sau pot lua diferite valori pe masura ce

obiectul este folosit.

Un alt atribut este folosit pentru descrierea intregii clase de obiecte, nu numai a unui

singur obiect al clasei. Aceste atribute sunt continute in variabile de clasa.

O variabila de clasa este un element de informatie care defineste atributul unei intregi

clase. Variabila se aplica insasi clasei si tuturor instantelor ei, deci este stocata o

singura valoare, indiferent cate obiecte ale clasei au fost create.

COMPORTAMENTUL UNEI CLASE DE OBIECTE

Comportamentul este modul in care clasele de obiecte pot face ceva cu ele insele sau

cu alte obiecte. Comportamentul unei clase determina ce obiecte ale clasei isi

modifica atributele, precum si ce fac ele atunci cand alte obiecte le cer sa faca ceva.

Comportamentul unei clase de obiecte este determinat cu ajutorul metodelor.

Metodele sunt grupuri de instructiuni dintr-o clasa de obiecte, care actioneaza asupra

acesteia sau asupra altor clase sau obiecte. Ele sunt folosite pentru a realiza diferite

sarcini, in acelasi fel in care in alte limbaje de programare se folosesc functiile.

Obiectele comunica unele cu altele folosind metodele. O clasa sau un obiect poate

apela metode dintr-o alta clasa sau obiect pentru mai multe motive:

- pentru a raporta o modificare unui alt obiect - pentru a comunica altui obiect sa modifice ceva in legatura cu el - pentru a cere unui obiect sa faca ceva

Asa cum exista variabile de instanta si de clasa, exista si metode de instanta si de

clasa. Metodele de instanta, numite si simplu metode, actioneaza asupra unui obiect al

clasei. Daca o metoda efectueaza schimbari doar asupra unui obiect individual ea

trebuie sa fie o metoda de instanta. Metodele de clasa actioneaza asupra clasei insasi.

CREAREA UNEI CLASE

Primul pas este deschiderea editorului de text pe care il folosim pentru a crea

programe java (fisiere sursa cu extensia.java). Cea mai simpla declaratie de clasa este:

Class ClasaMea {}

In continuare sa urmarim exemplul crearii unei clase Persoana.

class Persoana {

String culoare;

String sex;

boolean flamand; }

Au fost definite mai sus trei variabile de instanta.

Prin adaugarea de metode clasei i se poate defini un comportament. Aceste metode

sunt lucruri pe care le-ar putea face o Persoana in exemplul nostru vor apare doar doua metode: una pentr a hrani persoana si alta pentru a-i verifica atributele.

void hranescPersoana() {

if (flamand==true) {

System.out.println(Bun foame!); Flamand=false;

} else

System.out.println(Nu merci am mancat!); }

In continuare prezentam listingul celei de a doua metode pentru verificarea atributelor:

void afisezAtribute() {

System.out.println(Acesata e o persoana +sex+ +culoare); if (flamand==true) System.out.printl(Persoana este flamanda); else System.out.println(Persoana e satula); }

In acest moment avem o clasa Persoana cu variabile si metode de instanta ce pot fi

folosite pentru a afisa si modifica variabilele.

Pentru a compila programul schimbam directorul curent in directorul care contine

fisierul nostru sursa si folosim comanda:

javac Persoana.java

In cazul in care incercam sa rulam fisierul (cu comanda: java Persoana) vom obtine o

eroare. Aceasta apare deoarece interpretorul Java presupune ca programul pe care

incercam sa il executam din linia de comanda este o aplicatie. Atunci cand se executa

o aplicatie punctul ei de lansare este metoda main(). Deoarece clasa noastra nu poseda

o metoda main() avem probleme.

Exista doua metode de a folosi clasa noastra:

1. Cream, separat, un applet sau o aplicatie java care sa foloseasca aceasta clasa 2. adaugam metoda main() in listingul nostru

Pentru a adauga metoda main() se introduc urmatoarele:

public static void main(String argumente[]){ }

Mai jos avem intregul listing al aplicatiei noastre:

class Persoana {

String culoare;

String sex;

boolean flamand;

void hranescPersoana() {

if (flamand==true) {

System.out.println("Bun - vrea mancare");

flamand=false; }

else

System.out.println("Nu multumesc - am mancat deja");

}

void afisezAtribute () {

System.out.println("Aceasta e o persoana de sex " + sex + " " + culoare + ".");

if (flamand==true)

System.out.println("Persoana este flamanda");

else

System.out.println("Persoana este satula");

}

public static void main (String argumente[]) {

Persoana j=new Persoana();

j.culoare="portocaliu";

j.sex="mascul";

j.flamand=true;

System.out.println("Apelez afisezAtribute...");

j.afisezAtribute();

System.out.println("___");

System.out.println("Hranesc Persoana...");

j.hranescJabberwock();

System.out.println("___");

System.out.println("Apelez afisezAtribute...");

j.afisezAtribute();

System.out.println("---");

System.out.println("Hranesc Persoana... ");

j.hranescJabberwock();

}

}

ORGANIZAREA CLASELOR SI COMPORTAMENTUL ACESTORA

MOSTENIREA

Mostenirea reprezinta unul dintre cele mai importante concepte ale programarii OOP,

avand un efect direct asupra modului de proiectare si scriere a claselor noastre Java.

Mostenirea este un mecanism care permite unei clase sa mosteneasca comportamentul

si atributele unei alte clase.

Prin mostenire, o clasa dobandeste imediat tot comportamentul unei clase existente.

Din acest motiv, noua clasa poate fi creata prin simpla specificare a diferentelor fata

de clasa existenta.

Prin mostenire toate clasele sunt aranjate intr-o ierarhie stricta cele pe care le cream si cele provenite din biblioteca Java sau din alte biblioteci.

O clasa care mosteneste alta clasa este denumita subclasa iar clasa care isi ofera

mostenirea se numeste superclasa.

O clasa poate avea o singura superclasa, insa poate avea un numar nelimitat de

subclase. Subclasele mostenesc toate atributele si comportamentul superclaselor lor.

In varful ierarhiei de clase Java se afla clasa Object toate clasele mostenesc aceasta unica superclasa. Object reprezinta cea mai generica clasa din ierarhie, care defineste

comportamentul si atributele mostenite de toate clasele din biblioteca Java. Fiecare

clasa aflata mai jos in ierarhie devine din ce in ce mai adaptata unui scop precis. O

ierarhie de clase defineste conceptele abstracte la varful ierarhiei; aceste concepte

devin din ce in ce mai concrete odata cu coborarea spre subclase.

In mod normal, cand cream o noua clasa Java dorim ca ea sa prezinte toate

caracteristicile unei clase existente, cu unele modificari; de exemplu putem dori o

versiune a butonului CommandButton care sa produca un zgomot la folosirea sa.

Pentru a mosteni toate caracteristicile clasei CommandButton fara efort vom defini

noua noastra clasa ca o subclasa a clasei CommandButton. Clasa noastra va mosteni

automat comportamentul si atributele superclasei. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa

introducem diferenta fata de superclasa.

Subclasarea reprezinta crearea unei noi clase, care mosteneste o clasa existenta.

Singurul lucru care trebuie facut in subclasa este definirea diferentelor in

comportament si atribute fata de superclasa.

Cand clasa noastra defineste un comportament complet nou si nu este o subclasa

atunci ea mosteneste direct clasa Object. Acest lucru ii permite acesteia sa se

integreze corect in ierarhia claselor Java; in practica, daca definim o clasa care nu

specifica o superclasa atunci Java presupune automat ca noua clasa mosteneste direct

clasa Object.

Atunci cand cream un nou obiect Java pastreaza urma fiecarei variabile definite

pentru acel obiect si a fiecarei variabile definite pentru fiecare clasa a obiectului. In

acest fel, toate clasele se combina pentru a forma un model al obiectului curent, iar

fiecare obiect isi completeaza informatiile corespunzatoare acestei situatii.

Metodele se comporta in acelasi fel: noile obiecte au acces la toate metodele clasei si

superclaselor de care apartin. Acest lucru este determinat dinamic, atunci cand o

metoda este folosita intr-un program aflat in executie. Daca apelam o metoda a unui

anumit obiect, interpretorul Java verifica mai intai clasa obiectului, pentru a gasi acea

metoda. Daca metoda nu este gasita interpretorul o cauta in superclasa clasei si asa

mai departe pana la gasirea definitiei metodei.

Problema se complica atunci cand o subclasa defineste o metoda cu acelasi nume, tip

de rezultat si argumente care sunt definite si intr-o superclasa. In acest caz se foloseste

definitia metodei care este gasita prima (incepand din partea de jos a ierarhiei si

mergand in sus). Atfel intr-o subclasa putem crea o metoda cu acelasi nume, tip de

rezultat si argumente ca ale metodei din superclasa; aceasta procedura se numeste

anulare prin suprascriere sau simplu suprascriere.

MOSTENIREA SIMPLA SI MULTIPLA

Forma de mostenire folosita in Java este denumita mostenire simpla deoarece fiecare

clasa Java poate avea o singura superclasa.

In alte limbaje de programare si in C++ - clasele pot avea mai multe superclase, mostenind variabile si metode combinate din toate aceste superclase. Aceasta forma

de mostenire este denumita mostenire multipla si ofera mijloace de creare a unor clase

care cuprind aproape orice comportament imaginabil. Totusi, acest lucru complica

mult definitia clasei si a codului necesar pentru producerea acesteia. Java simplifica

acest concept permitand doar mostenirea simpla.

INTERFETE

Mostenirea simpla face ca relatiile intre clase si comportamentul pe care aceste clase

il implementeaza sa devina usor de inteles si de proiectat. Totusi ea poate fi restrictiva

mai ales atunci cand avem un comportament similar care trebuie duplicat pe diferite ramuri ale ierarhiei de clase. Java rezolva aceasta problema a comportamentului

partajat prin folosirea interfetelor.

O interfata este o colectie de metode care indica faptul ca o clasa are un anumit

comportament suplimentar fata de ceea ce mosteneste de la superclasele sale.

Tehnic vorbind, o interfata Java nu contine nimic altceva decat definitii de metode

abstracte si constante fara variabile de instanta sau implementari de metode (cuvantul cheie folosit pentru a semnala folosirea unei interfete este implements).

PACHETE

Pachetele in Java reprezinta o modalitate de a grupa clasele si interfetele inrudite.

Pachetele permit grupurilor de clase sa fie disponibile doar daca este nevoie de ele,

eliminand potentialele conflicte intre numele claselor din diferite grupuri de clase.

Bibliotecile de clase Java sunt continute intr-un pachet denumit java. Clasele din

pachetul Java sunt disponibile garantat in orice implementare Java si sunt singurele

disponibile in diferite implementari. Pachetul Java contine pachete mai mici care

definesc seturi specifice ale caracteristicilor limbajului Java, cum ar fi caracteristicile

standard, manipularea fisierelor, multimedia, etc. Clasele din alte pachete, ca sun sau

netscape, pot fi disponibile doar in anumite implementari.

In mod prestabilit clasele noastre Java au acces doar la clasele din java.lang

(caracteristicile de baza ale limbajului). Pentru a folosi clasele din alte pachete trebuie

sa ne referim explicit la numele pachetului sau sa importam clasele in fisierul nostru

sursa.

Pentru a ne referi la o clasa din cadrul unui pachet trebuie sa introducem toate

pachetele care contin clasa, urmate de numele clasei, elementele fiind separate prin

puncte. De exemplu sa luam clasa Color. Ea este continuta in pachetul awt, care la

randul lui este continut in pachetul java. Pentru a referi clasa Color in program trebuie

folosita notatia java.awt.Color.

CREAREA UNEI SUBCLASE

Cea mai uzuala folosire a subclasarii este la crearea de applet-uri. Crearea applet-

urilor este diferita de crearea aplicatiilor; applet-urile Java ruleaza ca parte a unei

pagini web, deci au reguli specifice privind comportamentul lor. Din cauza acestor

reguli speciale aplicate applet-urilor, crearea unui applet simplu este mai complicata

decat crearea unei aplicatii simple.

Toate applet-urile reprezinta subclase ale clasei Applet (care face parte din pachetul

java.applet). Prin crearea unei subclase a clasei Applet vom mosteni automat

comportamentul si atributele care permit unui program Java sa ruleze ca parte a unei

pagini web.

In continuare vom prezenta un exemplu simplu de applet Java.

Mai intai vom construi definitia clasei:

public class Palindrom extends java.applet.Applet {

. }

Aceste instructiuni definesc o clasa Palindrom; singurul lucru nou aparut este textul

extends java.applet.Applet.

Clauza extends reprezinta modul prin care se declara o clasa ca fiind o subclasa a

alteia. Clasa Palindrom este o subclasa a clasei Applet, care face parte din pachetul

java.applet. Pentru a indica in program faptul ca intre cele doua clase exista o relatie

se foloseste clauza extends.

Cuvantul cheie public indica faptul ca aceasta clasa a noastra este accesibila altor

clase care ar putea avea nevoie sa o foloseasca. In mod normal, singurul motiv pentru

care am avea nevoie sa definim o clasa drept publica este atunci cand dorim ca ea sa

fie accesata de catre alte clase din programul nostru. Totusi, in cazul applet-urilor

trebuie sa folosim totdeauna declaratia public.

Sa adaugam acum o noua instructiune in program:

Font f=new Font(TimesRoman,Font.BOLD,36);

Aceasta instructiune realizeaza doua lucruri:

- se creaza un obiect de tip Font, numit f. Font, componenta a pachetului java.awt, este folosit pentru a reprezenta un font pe ecran. Clasa este folosita

pentru a afisa un font si un stil diferite de cele folosite implicit de un applet.

- obiectului Font i se atribuie o valoare de font de 36 de puncte, stil TimesRoman, cu litere aldine. Instructiunea new creaza un nou obiect de tip

Font avand valorile specificate in paranteze si care este atribuit variabilei f.

Prin crearea unei variabile de instanta care sa-l contina, am facut obiectul Font

disponibil tuturor metodelor din clasa noastra. Urmatorul pas in proiectul nostru este

de a crea o metoda care sa-l foloseasca.

Atunci cand scriem applet-uri, exista mai multe metode definite in superclasa Applet,

care, de obicei, sunt anulate prin suprascriere. Printre acestea exista metode care

configureaza applet-ul inainte de a fi lansat in executie, care lanseaza applet-ul, care

raspund la evenimentele mouse-ului sau care elibereaza memoria cand applet-ul isi

inceteaza executia.

Una dintre aceste metode este paint(), care se ocupa de orice se intampla cand applet-

ul este afisat pe pagina web. Metoda paint() mostenita de clasa Palindrom nu face

nimic este o metoda goala. Prin suprascrierea metodei paint() vom indica ce anume dorim sa fie desenat in fereastra applet-ului, ori de cate ori este nevoie sa se afiseze

ceva, atunci cand programul ruleaza.

Sa adaugam la clasa noastra urmatoarele instructiuni:

public void paint(Graphics ecran) {

ecran.setFont(f);

ecran.setColor(Color.red);

ecran.drawString(Go hang a salami, Im a lasagna hog,5,40); }

Metoda paint() este declarata public, ca si applet-ul; acest lucru apare deoarece

metoda pe care o suprascrie este si ea publica. O metoda publica apartinand unei

superclase nu poate fi suprascrisa decat de o metoda publica, altfel apar erori la

compilare.

Metoda paint() preia un singur argument: o instanta a clasei Graphics, denumita la noi

ecran. Clasa Graphics se ocupa cu reprezentarea fonturilor, culorilor si desenarea

liniilor si altor forme.

In metoda paint() se realizeaza trei lucruri:

- am indicat obiectului Graphics faptul ca fontul pe care vrem sa-l folosim este cel continut in variabila de instanta f

- am indicat obiectului Graphics faptul ca, culoarea pe care dorim sa o folosim pentru text si alte operatii de desenare este o instanta a clasei Color pentru

culoarea rosu (red).

- in final am scris pe ecran un text la coordonatele x,y egale cu 5 si 40.

La acest moment applet-ul nostru arata astfel:

public class Palindrom extends java.applet.Applet {

Font f=new Font("TimesRoman",Font.BOLD,36);

public void paint(Graphics monitor) {

monitor.setFont(f);

monitor.setColor(Color.red);

monitor.drawString("Go hang a salami, I'm a lasagna hog",5,40);

}

}

In cazul in care incercam sa compilam acest fisier sursa vom obtine o serie de erori

de genul: Class not found

Aceste erori apar deoarece clasele Graphics, Font si Color apartin pachetului java.awt,

care nu este disponibil implicit. Am referit clasa Applet din prima linie a sursei prin

numele sau complet incluzand si numele pachetului din care face parte. In restul programului am referit insa celelalte clase fara a folosi numele pachetului din care

acestea fac parte.

Exista doua metode pentru a rezolva problema:

- referim toate clasele externe prin numele lor complet, cum ar fi java.awt.Graphics

- folosim instructiunea import la inceputul programului pentru a face disponibile unul sau mai multe pachete si clase.

Pentru o scriere mai usoara si mai rapida a codului sursa se foloseste de obicei a doua

varianta, fapt tradus in programul nostru prin inserarea liniilor:

import java.awt.Graphics;

import java.awt.Color;

import java.awt.Font;

Pentru o si mai mare usurinta putem folosi simbolul * in locul unui anumit nume de clasa. Putem astfel folosi instructiunea:

import java.awt.*;

Deoarece fisierul sursa contine o clasa publica, Palindrom, numele fisierului trebuie sa

fie identic cu numele clasei publice cu folosirea corecta a majusculelor si minusculelor.

Pentru a putea vedea ce am realizat trebuie sa cream o pagina web care sa foloseasca

applet-ul nostru.

Vom crea o pagina web cu urmatorul continut:

- atributul CODE indica numele clasei care contine applet-ul - atributele WIDTH si HEIGHT determina cat de mare va fi fereastra applet-

ului in cadrul paginii web, exprimat in pixeli.

In lipsa unui browser putem folosi pentru a vizualiza pagina noastra utilitarul

appletviewer din pachetul JDK, cu sintaxa:

appletviewer Palindrom.html

Acest utilitar, spre deosebire de un browser, va afisa doar applet-urile incluse in

pagina web, neafisand nimic altceva continut eventual in pagina.

OBIECTE

CREAREA DE NOI OBIECTE

Atunci cand scriem un program Java de fapt definim un set de clase; clasele sunt

modele dupa care se genereaza obiecte.

In cele mai multe situatii vom folosi clasele pentru a crea instante si vom lucra cu

aceste instante.

In cursurile anterioare am intalnit o instanta a clasei String creata prin folosirea unui

literal sir (o serie de caractere incadrate intre ghilimele).

Celelalte clase Java nu au aceasta posibilitate de creare a unui nou obiect. Crearea de

noi instante ale acestora se face explicit cu operatorul new.

Pentru a crea un nou obiect folosim operatorul new impreuna cu numele clasei dupa

modelul careia dorim sa cream o instanta, urmata de paranteze:

String numeEchipa=new String();

Jabberwock j=new Jabberwock();

Parantezele sunt foarte importante; in cazul in care acestea sunt goale se creaza cel

mai simplu obiect in cazul in care exista argumente intre ele acestea determina valorile initiale ale variabilelor de instanta sau ale altor calitati initiale ale obiectului

respectiv:

Point pt=new Point(0,0);

Numarul si tipul argumentelor pe care le folosim intre paranteze impreuna cu

operatorul new sunt definite de clasa folosind o metoda speciala denumita constructor.

Daca incercam sa cream o noua instanta a clasei folosind un numar gresit de

argumente sau un tip eronat al acestora vom obtine erori la compilarea programului.

La folosirea operatorului new se intampla mai multe lucruri: se creaza o noua instanta

a clasei date, se aloca memorie pentru aceasta si se apeleaza o metoda speciala a

clasei. Aceasta metoda speciala se numeste constructor.

Constructorii reprezinta metode speciale pentru crearea si initializarea noilor instante

ale claselor. Constructorii initializeaza noul obiect si variabilele sale, creaza orice alte

obiecte de care are nevoie obiectul creat si realizeaza orice alte operatii de care

obiectul are nevoie la initializarea sa.

Intr-o clasa pot exista mai multe definitii de constructori, fiecare avand un numar

diferit de argumente sau tipuri. Atunci cand folosim operatorul new putem specifica

diferite argumente in lista de argumente si va fi apelat constructorul corespunzator

pentru acele argumente. La crearea unei clase putem defini oricati constructori avem

nevoie pentru implementarea comportamentului clasei.

GESTIONAREA MEMORIEI

Gestionarea memoriei in Java se face dinamic si automat. Atunci cand cream un

obiect nou Java aloca automat o zona de memorie de dimensiunea corespunzatoare

obiectului. Nu trebuie sa alocam explicit memorie pentru obiecte.

Deoarece gestionarea memoriei se face automat nu este nevoie sa dezalocam memoria

ocupata de obiect atunci cand am terminat de lucrat cu acesta. Atunci cand am

terminat lucrul cu obiectul acesta nu mai poseda nici o referinta activa catre el (nu va

mai fi atribuit nici unei variabile pe care o folosim sau nu va mai fi stocat in vreun

tablou). Java poseda un garbage collector care cauta obiectele nefolosite si recupereaza memoria ocupata de acestea. Nu trebuie sa eliberam explicit acea zona de

memorie.

ACCESAREA SI STABILIREA VARIABILELOR DE CLASA SI DE INSTANTA

Variabilele de clasa si de instanta se comporta in acelasi fel ca si variabilele locale.

Trebuie doar sa ne referim la ele intr-o modalitate usor diferita.

OBTINEREA VALORILOR

Pentru a obtine valoarea unei variabile de instanta vom folosi notatia cu punct. In

aceasta notatie variabila de instanta sau de clasa este formata din doua parti: obiectul,

in partea stanga a punctului si variabila, in partea dreapta.

De exemplu, daca avem un obiect atribuit variabilei clientulMeu si acel obiect poseda

o variabila denumita totalFactura atunci ne vom referi la aceasta variabila astfel:

clientulMeu.totalFactura;

Aceasta forma de accesare a variabilelor este o expresie (deoarece intoarce o valoare)

in care de ambele parti ale punctului se afla tot expresii. Acest lucru inseamna ca

putem insera mai multe variabile de instanta. Daca variabila totalFactura refera ea

insasi un obiect care poseda propria variabila de instanta numita rezervat, putem sa ne

referim la aceasta astfel:

clientulMeu.totalFactura.rezervat;

Expresiile cu punct sunt evaluate de la stanga spre dreapta, asa incat se va incepe cu

variabila din clientulMeu, totalFactura, care refera un alt obiect cu variabila rezervat.

In final vom obtine valoarea variabilei rezervat.

MODIFICAREA VALORILOR

Atribuirea unei valori acelei variabile se face pur si simplu prin utilizarea operatorului

de atribuire:

clientulMeu.totalFactura.rezervat=true;

In continuare avem un exemplu simplu de accesare a variabilelor prin notatia cu

punct:

import java.awt.Point;

class DefinirePuncte {

public static void main(String argumente[]) {

Point pozitie=new Point(4,13);

System.out.println(Pozitia de inceput:); System.out.println(X egal +pozitie.x); System.out.println(Y egal +pozitie.y); System.out.println(\nSe muta in (7,6)); pozitie.x=7;

pozitie.y=6;

System.out.println(Pozitia finala:); System.out.println(X egal +pozitie.x); System.out.println(Y egal +pozitie.y); }

}

VARIABILE DE CLASA

Dupa cum am vazut o variabila de clasa este definita si memorata chiar in clasa

respectiva. Valorile variabilelor de clasa se aplica clasei si tuturor instantelor sale.

In cazul variabilelor de instanta fiecare noua instanta primea o copie a variabilelor de

instanta definite in clasa. Fiecare instanta poate modifica apoi valorile acestor

variabile fara a afecta alte instante. In cazul variabilelor de clasa exista o singura copie

a acesteia. Modificarea valorii sale este vizibila in toate instantele clasei.

Variabilele de clasa se definesc prin inserarea cuvantului cheie static inaintea numelui

variabilei. De exemplu, sa luam urmatoarea definitie de clasa:

class MembruFamilie {

static String numeFamilie=Popescu; String prenume;

int varsta;

}

Instantele clasei noastre poseda propriile valori pentru prenume si varsta insa variabila

de clasa numeFamilie are o valoare comuna pentru toti membrii familiei. Daca se

modifica valoarea acestei variabile toate instantele clasei MembruFamilie vor fi

afectate.

Pentru accesarea acestor variabile de clasa se foloseste aceeasi notatie cu punct.

Pentru a obtine sau modifica valoarea unei variabile de clasa in partea stanga a

punctului putem folosi atat numele instantei cat si al clasei. Ambele linii urmatoare

vor afisa aceeasi valoare:

MembruFamilie tata=new MembruFamilie();

System.out.println(Numele +tata.numeFamilie); System.out.println(Numele +MembruFamilie.numeFamilie);

In practica este recomandabil sa folosim numele de clasa in stanga punctului cand ne

referim la o variabila de clasa. Astfel codul va fi mai usor de citit si depanat.

APELAREA METODELOR

Apelarea unei metode a unui obiect este asemanatoare referirii variabilelor de

instanta: folosim notatia cu punct. Obiectul a carui metoda o apelam este in stanga

punctului iar numele metodei si ale argumentelor sale in dreapta:

clientulMeu.adaugInFactura(codProdus,pret);

Mentionez din nou ca toate metodele sunt obligatoriu urmate de paranteze cu sau fara argumente.

Daca metoda apelata returneaza un obiect care poseda la randul lui metode putem

imbrica metodele la fel ca la variabile. Urmatorul exemplu apeleaza metoda

discutaCuDirectorul(), care este definita in obiectul returnat de metoda

anuleazaToateComenzile(), care a fost definita in obiectul clientulMeu:

clientulMeu.anuleazaToateComenzile().discutaCuDirectorul();

System.out.println() metoda cea mai folosita pana acum este un exemplu de imbricare a variabilelor si metodelor. Clasa System, parte a pachetului java.lang,

descrie comportamentul specific sistemului pe care ruleaza Java.

System.out este o variabila de clasa care contine o instanta a clasei PrintStream. Acest

obiect PrintStream reprezinta iesirea standard a sistemului, care in mod normal este

ecranul. Obiectele PrintStream poseda o metoda println() care trimite un sir catre

fluxul de iesire.

In exemplul de mai jos vom putea vedea cele mai utilizate metode definite in clasa

String:

class VerificareSir {

public static void main(String argumente[]) {

String str=In viata mea urmatoare, voi crede in reincarnare; System.out.println(Sirul este: +str); System.out.println(Lungimea sirului este:+str.length()); System.out.println(Caracterul din pozitia 7: +str.charAt(7)); System.out.println(Subsirul de la 9 la 11: +str.substring(9,11)); System.out.println(Indexul caracterului u: +str.indexOf(u)); System.out.println(Indexul inceputului +subsirului \voi\: +str.indexOf(voi)); System.out.println(Sirul scris cu litere mari: +str.toUpperCase()); }

}

METODE DE CLASA

Metodele de clasa, ca si variabilele de clasa, se aplica unei clase in intregul sau si nu

instantelor sale. Metodele de clasa sunt utilizate de obicei drept metode de uz general,

care nu pot opera direct asupra unei instante a clasei, dar se potrivesc conceptual in

cadrul clasei. De exemplu, clasa String contine o metoda numita valueOf(), care poate

prelua mai multe tipuri de argumente (intregi, booleeni, alte obiecte s.a.m.d.). Metoda

valueOf() intoarce o noua instanta a clasei String, care contine valoarea argumentului

sub forma de sir. Aceasta metoda nu opereaza direct asupra unei instante String insa

obtinerea unui sir dintr-un alt tip de data este in mod clar o operatie apartinand clasei

String si are deci sens sa fie definita in clasa String.

Metodele de clase pot fi de asemenea folositoare pentru adunarea unor metode

generale intr-un singur loc (o clasa). De exemplu, clasa Math, definita in java.lang,

contine un set larg de operatii matematice definite ca metode de clase nu exista instante ale clasei Math si totusi putem folosi metodele sale impreuna cu argumente

booleene sau numerice. De exemplu sa luam metoda de clasa Math.max:

Int pretMaxim=Math.max(primulPret,alDoileaPret);

Ca si in cazul variabilelor de clasa accesarea metodelor de clasa se poate face folosind

in stanga punctului fie numele clasei fie numele de instanta.

Exemplul de mai jos va produce acelasi rezultat in ultimele sale doua linii:

String s,s2;

s=articol; s2=s.valueOf(5);

s2=String.valueOf(5);