Tulburările activităţii motorii

Activitatea motorie: reprezintă desfăşurarea unor acte cu un anumit scop.Tulburările

activităţii motorii sunt:-cantitative-calitative

Tulburările cantitative ale activităţii motorii:Exagerarea activităţii motorii

Hiperactivitatea (hiperkinezia sau tahikinezia) – acţiunile se desfăşoară rapid,nu sunt

finalizate, mimica este foarte mobilă, expresivă, gestica este amplă, rapidă iar vocea are o

tonalitate amplă.Se întâlneşte în: episod maniacal, hipomaniacal, anxietate, stări de uşoară

intoxicaţie.

Instabilitatea (neliniştea) psihomotorie – incapacitatea de a păstra mult timpaceeaşi

poziţie staţionară, pacientul simte nevoia să se mişte mereu (sau unele părţi alecorpului –

„sindromul picioarelor neliniştite”). Pacientul nu deranjează ambianţa. Seîntâlneşte în manie,

demenţă.

Agitaţia (excitaţia) psihomotorie – este o hiperactivitate excesivă; motilitatea

este necoordonată, aleatorie, scapă de sub voinţă. Uneori această tulburare este unrăspuns al

stării de tensiune interioară, a anxietăţii. Se însoţeşte de acte de violenţă heteroagresive.Agitaţia

poate fi întâlnită în:-impregnaţii neuroleptice – akatisie (imposibilitatea de a sta linistit în

şezut,culcat sau în picioare) şi tasikinezie (tendinţa de a se deplasa încontinuu)-deteriorări,

regresiuni sau nedezvoltare cognitivă (demenţe senile, vasculare,traumatice) – agitaţia se

declanşează brusc, la incitaţii minime din mediu,uneori pacienţii au manifestări agresive faţă de

cei din jur. La bătrâni aceastăagitaţie îmbracă un aspect verbal şi psihomotor, fără acţiuni

agresive. Laoligofreni agitaţia se manifestă sub formă de acte aggressive

.-stări maniacale – agitaţia este precedată de o stare prodromala caracterizată  prin

irascibilitate.  În  forme  grave  sau  în  cazul  suprimării bruşte aneurolepticului , bolnavii

pot izbucni într-o stare de agitaţie extremă – 

„furor maniacal”

- stări depresive – izbucneşte la bolnavi aparent liniştiţi anterior, apare brusc,fără un

motiv anume. Este o stare de nelinişte extremă care poate include violenţă,

uneori loviri, omucideri sau impulsiuni de autoliză – „Raptusmelancolic”

. -schizofrenie – agitaţia apare în mod imprevizibil, fără incitaţii din mediulextern. Se

întâlneşte mai ales în stările hebefrenice şi catatonice.

-epilepsie – se  poate  manifesta  în  timpul  unei  echivalenţe  epileptic  sau intercritic.

Agitaţia  poate fi extremă –  „furor epilepticus”. Bolnavii potcomite acte de mare violenţă şi

cruzime urmate de amnezia momentuluirespectiv.

  -stări reactive – agitaţia din stările reactive este generată de sentimentul acut defrustraţie

şi de paroxismele anxioase. Bolnavii, în neliniştea lor acută nu-şi pot păstra poziţia, merg dintr-o

parte în alta fără un scop anume, oftează, îşi frângmâinile, sau în cazuri extreme încearcă să-şi

rupă hainele, să-şi smulgă părul.

Diminuarea activităţii motorii (hipoactivitatea motorie)

Lentoarea (bradikinezia) – se referă la scăderea vitezei de efectuare amişcărilor.Se

intâlneşte în depresie.

Hipokinezia – diminuarea activităţii motorii. Se asociază frecvent cu

lentoarea,hipomimia şi bradilalia, încetinirea cursului ideativ.

Akinezia (inhibiţia psihomotorie) – este extrema hipoactivităţii şi secaracterizează prin

abolirea activităţii motorii. Se manifestă prin:

-baraj motor – oprirea bruscă a oricăriei mişcări. Se însoţeşte de oprirea bruscăa actului

vorbirii.-fading motor

– diminuarea treptată a activităţii motorii până la oprirea oricăruiact sau gest.

-stuporul – imobilitate completă sau aproape completă în care subiectul pareînţepenit,

este lipsit de reacţie la anturaj, şi are o mimică împietrită care exprimă durere sau anxietate (în

stări depresive), sau mimica este complet inexpresivă  (amimie)  (în  stările  stuporoase  din

catatonie). Se însoţeşte frecvent de refuzul de a se alimenta (anorexie), refuzul de a comunica cu

toate că pacientul este conştient perfect. Este întâlnit în episoade depresive severe,schizofrenie

-catatonia – Catatonia interesează cu predilecţie activitatea motorie. Sfera catatoniei

cuprinde stereotipiile, sugestibilitatea şi negativismul.

Stereotipiile – sunt caracterizate prin tendinţa la repetare a uneia şi

aceleiaşimanifestări, de obicei bizare, în planul mimico-pantomimic al atitudinii,limbajului sau

scrisului. În cazul stereotipiilor de atitudine pacientul păstrează timp  îndelungat  poziţii  bizare 

şi incomode. Stereotipiile de mişcare se caracterizează prin perseverarea unor mişcări sau

repetarea unui gest, a unei acţiuni, a unui cuvânt, a unor propoziţii sau fraze.

Sugestibilitatea– posibilitatea de a fi influenţat prin sugestie. Astfel, bolnavul

acceptă cu uşurinţă recomandările interlocutorului şi execută într-o manieră automată ordinele

examinatorului.

 Negativismul – tendinţa unor bolnavi de a opune rezistenţă la orice stimul externşi uneori

faţă de satisfacerea propriilor nevoi fiziologice (alimentaţia, deglutiţia,micţiunea, defecaţia).

Bolnavul refuză să se ridice din pat, să meargă, să mănânce(negativism alimentar), să vorbească

(negativism verbal), să relaxeze sfincterele(negativism intern). Acesta este un negativism pasiv.

Există şi un negativism active când  bolnavul,  la  orice  recomandare  execută  actul  opus, 

astfel  bolnavul seîndepărtează când este chemat, îşi retrage mâna atunci când i se întinde.

 

Tulburările calitative ale activităţii motorii. Pervertirea conduitei motorii

– Parakineziile

(sunt mişcări bizare, ciudate,incomprehensibile care înlocuiesc mişcările normale)

Manierisme motorii– sunt mişcări complexe, frecvente care par a avea un scop pentru

pacient dar, acestea par bizare observatorului care le descrie ca fiind inutile,exagerate, teatrale,

nepotrivite, nenaturale. De exemplu mersul care poate fi săltat, dansat,în zig-zag. Se întâlnesc în

schizofrenia hebefrenă (dezorganizată).

Stereotipiile – sunt mişcări repetitive, inutile, inadecvate circumstanţial. Deexmplu balansările

înainte-înapoi ale trunchiului. Se întâlnesc în schizofrenie.

Ambitendenţa –  prezenţa simultană a unor intenţionalităţi contradictorii. Laabaza ei stă

indecizia. Se întâlneşte în schizofrenie.

Comportamentul teatral – comportament cu gestică amplă, caracteristic persoanelor isterice