CAPITOLUL III CAPITOLUL III ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA

TURISMULUITURISMULUI

3.1. Organizarea şi coordonarea activitatilor turistice 3.2. Organisme internationale de turism

3.3. Cooperarea internaţională în domeniul turismului

3.4. Organizarea turismului în România

3.1. Organizarea şi coordonarea 3.1. Organizarea şi coordonarea activitatilor turistice activitatilor turistice

• TurismulTurismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii si activitati cu implicatii multiple în toate ramurile vietii nationale şi, pentru a evolua unitar, coerent, eficient, are nevoie de un cadru instituţional corespunzător.

• Problematica organizării şi coordonării activităţilor turistice o vom analiza din punct de vedere al:

Structurilor organizatoriceStructurilor organizatorice Formelor de integrareFormelor de integrare Lanţului de distribuţie a produselor Lanţului de distribuţie a produselor

turisticeturistice Rolului statuluiRolului statului

Structuri organizatoriceStructuri organizatorice

• Functia de coordonareFunctia de coordonare a întregului ansamblu de masuri de promovare a turismului se realizeaza prin intermediul organismelor nationale de turism. Acestea sunt menite sa coordoneze politica turistica nationala, constituind totodata si instrumentul de executare, îndrumare si control al activitatii turistice nationale.

• O.M.T.O.M.T. a elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de turism: ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului); ministere mixte sau combinate (ex: Ministerul Comertului si

Turismului, Ministerul Turismului si Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului si Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului si Sporturilor etc);

secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau în cadrul unor ministere mixte;

departamente în cadrul unor ministere mixte; comitete de stat sau comisariate pentru turism; oficii nationale de turism (guvernamentale); autoritati nationale de turism; directii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al

unor departamente etc.

• Pe plan teritorial, functiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea si promovarea turismului sunt exercitate de o multitudine de institutii, uniuni, federatii, patronate, societati, agentii, filiale etc, ale caror competente, atributii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate cerintelor specifice locale ale turismului receptor si emitent din raza administrativa a unui teritoriu (regiune, zona, centru turistic, statiune etc).

• Organismele turistice care functioneaza ca intermediare între firmele

economice angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activitatii turistice desfasurate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal si vertical, în urmatorul mod:

1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale): 1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale): 1.1. Organizatii nationale: - organizatii private (de transport, de hotelarie, agentii de voiaj etc); - organizatii publice.

1.2. Organizatii internationale: - organizatii private; - organizatii publice.

2. Organizatii v2. Organizatii veerticale:rticale: 2.1. Organizatii nationale:

2.1.1. Organizatii private - cu caracter local ( societati de dezvoltare, sindicate de initiativa, asociatii de interes); - cu caracter regional (oficii si asociatii regionale); - cu caracter national (asociatii si oficii nationale) 2.1.2. Organizatii publice: - cu caracter national (directii, Oficii Nationale de Turism, Comisariate, Ministere ale Turismului); - cu caracter regional (oficii si administratii regionale de turism); - cu caracter local (oficii si administratii turistice) 2.2. Organizatii internationale: - organizatii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)- organizatii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)

• Mai menţionăm rolul organismelor consultative private care activeaza în zonele, statiunile sau localitatile de interes turistic (societatile de dezvoltare, asociatiile de interese, comitetele si centrele de initiativa, sindicatele de initiativa etc).

Forme de integrareForme de integrare

A. Grupurile cu obiect limitat de activitateA. Grupurile cu obiect limitat de activitate• Lanţul voluntarLanţul voluntar• Sistemul franchising (franşiza)Sistemul franchising (franşiza)• Asociaţiile profesionale şi/sau sindicaleAsociaţiile profesionale şi/sau sindicale

B. Concentrarea/integrarea propriu-zisăB. Concentrarea/integrarea propriu-zisă• Concentrarea orizontală (lanţul integrat)Concentrarea orizontală (lanţul integrat)• Concentrarea verticalăConcentrarea verticală• ConglomeratulConglomeratul

• Grupurile cu obiect limitat de activitateGrupurile cu obiect limitat de activitate sunt asocieri de societăţi comerciale sau organizaţii cu scop nelucrativ, având ca principal obiectiv promovarea propriilor interese pe o piaţă, în relaţiile cu guvernul sau alţi parteneri.

• Lanţul voluntarLanţul voluntar este definit ca o uniune/asociere având caracter voluntar între hotelieri independenţi, în scopul oferirii unui produs/serviciu cvasiomogen, informării clientelei şi comercializării în comun a produselor.

• Producătorii sau ofertanţii convin constituirea, de regulă, sub aceeaşi “marcă” a unui sistem comun, obligaţiile părţilor vizând, cu predilecţie, respectarea standardelor de calitate a produselor/serviciilor oferite şi a coordonatelor unei politici comerciale unitare – campanii publicitare, prezenţa la manifestări specifice (saloane, târguri), centre de rezervare etc.

Top 10 grupuri hoteliere voluntare la nivelul mondial 2010‑2011

FranşizaFranşiza este un contract de concesiune, prin care o întreprindere producătoare sau prestatoare de servicii turistice, numită franşizor, cedează – în schimbul unor taxe (de afiliere şi exploatare) – unei alte întreprinderi numită franşizat (beneficiar), dreptul de a utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile de comercializare.

– Principala funcţie a francizei o reprezintă aptitudinea acesteia de a transpune pe o piaţă în aceleaşi condiţii şi parametrii, o afacere care şi‑a dovedit deja succesul pe o altă piaţă.

– Această formulă, foarte răspândită pe plan internaţional, a început să fie utilizată şi în România. Spre exemplu, hotelul Intercontinental Bucureşti, beneficiar al unui contract de franşiză cu lanţul Inter‑Continental Hotels – Anglia sau hotelul Mara – Sinaia cu Holiday Inn – SUA.

• Asociaţiile profesionaleAsociaţiile profesionale sunt grupări cu scop lucrativ, realizate pe diverse domenii componente ale activităţii turistice, urmărind cu precădere promovarea intereselor specifice grupului. – În România:

• Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT), • Federaţia Industriei Hoteliere din românia (FIHR), • Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din turism

(ABC), • Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural

(ANTREC)

• Concentrarea/integrarea propriu-zisăConcentrarea/integrarea propriu-zisă se realizează în trei modalităţi: pe orizontală (concretizată în formarea lanţurilor integrate), pe verticală şi sub forma conglomeratelor.– Concentrarea orizontală are loc între agenţii economici din domeniul

turismului care acţionează în acelaşi stadiu al procesului de producţie sau pe aceeaşi treaptă a lanţului de distribuţie: comercializare (agenţie de voiaj sau touroperator), transport, hotelărie, etc. Organizaţiile grupate în această formulă se constituie într-un lanţ integrat, controlat printr-un centru unic de decizie; ele oferă un produs omogen, comercializat sub aceeaşi marcă, utilizând tehnici de lucru apropiate, în baza strategiei comune de dezvoltare.

• Concentrarea orizontală este cel mai semnificativ reprezentată în cadrul domeniului hotelier, în care lanţurile integrate deţin peste 25% din totalul capacităţilor de cazare (în Franţa, ponderea acestora ajunge la 50%).

• Grupurile hoteliere, în funcţie de specificul lor, dar şi de numărul de hoteluri, se pot împărţi în:

– grupuri hoteliere ce reunesc mai multe lanţuri, potrivit opţiunii strategice enunţate (exemplu grupul francez ACCOR, grupul american CHOISE);

– grupuri hoteliere care dezvoltă un lanţ independent, unic;– grupuri care şi‑au creat o reţea de unităţi cu activitate hotelieră de

tip club (Club Méditerranéé).

Poziţie2011

Poziţie2010

Grupul Hoteluri 2011

Hoteluri 2010

Camere 2011 Camere 2010

1 1 IHG 4.437 4.432 647.161 643.787

2 3 Hilton Worldwide 3.689 3.526 605.938 587.813

3 2 Wyndham Worldwide 7.152 7.112 605.713 597.674

4 4 Marriot International 3.446 3.329 602.056 580.876

5 5 Accor 4.229 4.111 507.306 492.675

6 6 Choise Hotels 6.142 6.021 495.145 487.410

7 8 Starwood Hotels&Resorts 1.041 979 308.700 291.638

8 7 Best Western 4.015 4.048 307.155 308.477

9 9 Carlson Hospitality 1.078 1.059 165.061 159.756

10 10 Hyatt Hotel Corporation 423 399 120.806 120.031

Top 10 grupuri hoteliere la 1 ianuarie 2011

Sursa: Database MKG Hospitality – martie 2011

• Concentrarea verticalăConcentrarea verticală reuneşte, în cadrul aceluiaşi grup, întreprinderi care acţionează în diverse stadii ale producţiei turistice sau pe diferite trepte ale lanţului de distribuţie şi care, în mod obişnuit, se află într-o relaţie de complementaritate. Ea se poate realiza în amonte, în situaţia în care lanţul hotelier îşi creează propria reţea de agenţii de voiaj sau propria companie de transport; în aval, în situaţia în care compania de transport îşi asigură serviciile de cazare prin achiziţionarea unui lanţ hotelier; sau în ambele sensuri.

• ConglomeratulConglomeratul reprezintă forma de concentrare particularizată prin tendinţa de diversificare a activităţii organizaţiei de turism, prin pătrunderea într-un domeniu mai eficient, de viitor. Conglomeratul se realizează prin fuziunea (uneori prin cumpărarea) unor întreprinderi a căror activitate nu este complementară sau înrudită.

Tendinţa de regrupare a organizatorilor/producătorilor de vacanţe se manifestă tot mai accentuat, devenind o trăsătură dominantă a industriei turismului. Totodată, ritmurile deosebit de dinamice ale acestui fenimen se asociază apariţiei unor noi modalităţi de integrare – proprii sau adaptate din alte domenii - , mai apropiate de evoluţiile pieţei turistice,

de tendinţa de globalizare a acesteia.

Lanţul de distribuţie a produselor turisticeLanţul de distribuţie a produselor turistice

Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor, precum şi complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, în care serviciile oferite de prestatori se regăsesc în cele mai diferite proporţii, au creat o multitudine de organizaţii şi firme care mijlocesc sau prestează direct serviciile solicitate de turişti.

În funcţie de prestaţiile oferite, întreprinderile economice care activează în turism pot fi grupate în:

• ‑ firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent activităţii de turism şi, în consecinţă, existenţa lor este direct dependentă de rezultatele economice ale acestei activităţi.– Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă

servicii de cazare, alimentaţie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpreţi etc), sanatoriile şi clinicile din staţiunile turistice care oferă servicii de tratament balneomedical, societăţilecomerciale specializate în transporturi turistice (carreers), firmele producătoare de mărfuri pentru necesităţile turiştilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.

• ‑ firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de prestări de servicii are un caracter general, subordonată intereselor şi cerinţelor populaţiei locale, dar care într‑o anumită măsură prestează şi servicii turistice.

Corelaţiile firmei de turism integrate

Situaţia ierarhică a organizaţiilor turistice, a agenţiilor de voiaj şi a birourilor de turism care acţionează pe pieţele turistice din ţările economic dezvoltate:

– marile concerne turistice, care s‑au transformat în organizaţii monopoliste, dispunând de o reţea foarte largă de birouri şi puncte de valorificare; acestea ocupă cea mai mare pondere în turismul organizat de trimitere şi de primire pe piaţa turistică internaţională din ţările respective;

– agenţiile de voiaj de mărime mijlocie, care‑şi vând aranjamentele proprii, contractate cu partenerii externi, şi preiau parţial aranja mente de la alţi organizatori de turism mai puternici, raza lor de acţiune este mai mică decât a marilor concerne turistice, limitându‑se în general la nivel regional;

– agenţiile şi birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai multe ori fără programe turistice externe proprii, ele activând în turismul internaţional, în principal, ca vânzători ai programelor marilor concerne organizatoare de voiaje. Spre a face faţă competiţiei marilor concerne şi a agenţiilor de voiaj mai puternice, aceste agenţii şi birouri de turism îşi concentrează activitatea pe formele turismului intern sau oferă programe de călătorii externe care ocolesc turismul de masă (călătorii de studii şi profesionale, programe pentru tineret, turismcultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot numărul lor mare, agenţiile şi birourile de turism mici ocupă o pondere modestă în volumul de activitate turistică din ţările respective.

Rolul statului în turismRolul statului în turism

Posibilitati de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltarii turismului:

definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (determinarea prioritatilor si a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienta maxima, utilizarea prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a teritoriului);

evaluarea, în cadrul dezvoltarii generale, a nevoilor probabile de mijloace de cazare si alte obiective de baza materiala turistica;

coordonarea cercetarilor în domeniul turismului, incluzând si sistemele informationale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât cercetarilor, cât si pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern si international;

punerea în aplicare, prin unitati de stat si private, a programelor de formare si perfectionare profesionala a cadrelor necesare industriei turistice;

reglementarea si controlul functionarii diferitelor compartimente sau componente ale industriei turistice, în vederea stimularii, protejarii si asigurarii cadrului legal al activitatii, corespunzator intereselor industriei turistice, în general, si intereselor turistilor nationali si internationali, în special;

furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice; desfasurarea campaniilor de promovare turistica generala si sprijinirea

campaniilor de publicitate turistica comerciala ale agentilor economici din industria turistica.

3.2. Organisme internationale de turism

• Amploarea deosebită a călătoriilor internaţionale şi creşterera rolului turismului în economia mondială au favorizat crearea unor organisme internaţionale specializate şi/sau includerea problemelor turismului în activitatea şi preocupările unor organisme internaţionale deja existente.

• În prezent există peste 80 de organisme internaţionale în competenţele cărora se regăsesc problemele turismului. Ele au o structură diversă în privinţa conţinutului activităţii, caracterului, modului de organizare, ariei teritoriale de acţiune, etc.

• Din punct de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare, organismele internaţionale pot fi – guvernamentale (interguvernamentale) şi – neguvernamentale

• În funcţie de aria teritorială de activitate, organismele internaţionale se grupează în – organisme globale şi – organisme regionale

• După sfera subiectelor abordate sau conţinutul activităţii:– organisme generale (cu vocaţie universală)– organisme specializate, concentrate pe o problemă sau o componentă

a serviciilor turistice (transport, hotelărie, comercializarea voiajelor)

Organizaţia Mondială a Turismului (OMT)• Organism interguvernamental, deschis, cu vocaţie universală• A fost fondat în 1970 şi are ca obiective:

– Promovarea şi dezvoltarea turismului în scopul progresului economic şi prosperităţii ţărilor membre

– Încurajarea consultării între statele membre în domeniul turismului şi pentru stimularea acestuia

– Colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii privind turismul intern şi internaţional

– Elaborarea de studii privind evoluţia turismului, pieţele internaţionale, efectele sociale, amenajarea zonelor

– Organizarea de conferinţe şi seminarii internaţionale de specialitate– Iniţierea de programe de formare profesională, acordarea de asistenţă

tehnică şi consultanţă

• Alte organisme interguvernamentale în care este plasată România:– Acordul de coperare turistică multilaterală a ţărilor balcanice– Acordul de cooperare economică în zona Mării Negre

• Organizaţiile internaţionale neguvernamentale sunt reprezentate de asociaţiile profesionale, sociale şi ştiinţifice constituite între organisme similare din diverse ţări, organisme implicate direct în producţia sau furnizarea unor servicii specifice sau în apărarea profesiunilor turistice.

• Au ca scop fundamental promovarea intereselor specifice prin încurajarea schimbului de informaţii, a întâlnirilor între experţii în domeniu, elaborarea de studii, organizarea de seminarii şi reuniuni.

• Cele mai cunoscute sunt: Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj

(FUAAV/UFTAA) Federaţia Internaţională a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism

(FIJET) Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatologie (FITEC) Asociaţia Internaţională a Hotelurilor (AIH/IHA) Biroul Internaţional de Turism (BITS) Consiliul Mondial al Tursimului şi Călătoriilor (WTTC)

3.3. Cooperarea internaţională în domeniul turismului

• Cooperarea economică internaţională este exprimată, în general, prin relaţiile bi- sau multilaterale dintre state sau agenţi economici din ţări diferite, vizând realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze contractuale a unor activităţi conexe (de producţie, de cercetare şi transfer tehnologic, în comercializare şi servicii etc.), eşalonate în timp, în scopul obţinerii unor rezultate comune, superioare sumei celor singulare.

• În privinţa formelor de concretizare, din gama largă a tipurilor acţiunilor de cooperare, în domeniul turismului, având în vedere conţinutul în servicii al acestuia sunt mai frecvent întâlnite:– Licenţierea (producţia sub licenţă)– Franşiza(rea) (distribuţia sub franşiză)– Investiţiile străine directe, în principal, societăţile mixte (joint venture)– Cooperarea tehnico-ştiinţifică– Formarea profesională a forţei de muncă

• Licenţierea (producţia sub licenţă) este o operaţiune prin care o firmă (licenţiat sau beneficiar) dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale unor alte firme

• Franciza (distribuţia sub licenţă) este un aranjament prin care francizorul (cedentul) acordă, în schimbul unei plăţi, unei alte firme (beneficiar sau francizat), permisiunea de a se folosi în afaceri de drepturi intelectuale şi materiale aparţinând cedentului

• Investiţiile directe, în principal, societăţile mixte au ca obiect construirea şi darea în funcţiune a unor obiective/echipamente turistice în ţara beneficiară, prin efectuarea de către exportator/investitor, singur sau cu terţe firme, a unor lucrări de furnizare de instalaţii, montaj, construcţii, aprovizionare cu factori de producţie, transfer de tehnologie, pregătirea forţei de muncă

• Cooperarea tehnico-ştiinţifică se concretizează în programe de cercetare ştiinţifică, realizate în comun de doi sau mai mulţi parteneri, precum şi în servicii de asistenţă tehnică de specialitate, în vederea organizării unor activităţi sau modernizării managementului

3.4. Organizarea turismului în România

• Primele încercari de a organiza activitatea turistică în ţara noastră datează încă din secolul XIX. Din initiativă privată au aparut o serie de asociatii, organizatii sau societati, cluburi etc. care desfasurau o activitate turistica pe arealele geografice posibil de abordat, cautând sa atraga în miscarea turistica si paturile sociale cu posibilitati de a sponsoriza amenajarea unor obiective de baza materiala turistica.

• Asociatiile si organizatiile de turism din România si-au desfasurat activitatea înainte de primul razboi mondial si în perioada dintre cele doua razboaie. Preocuparea acestor asociatii s-a îndreptat în special spre – construirea de cabane şi case de adapost în munti– amenajari de drumuri, poteci, marcaje– organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii

turistice, de almanahuri, ghiduri, harti etc. • Între anii 1960-1970, România a făcut eforturi de dezvoltare a

infrastructurii turistice, dar majoritatea au fost concentrate pe litorarul Mării Negre.

• În anul 1971 este înfiinţat Ministerul Turismului care avea în subordine mai multe organizaţii specializate în servicii turistice, în zone precum Braşov, Bucureşti şi litoralul Mării Negre.

• România era o ţară uşor accesibilă ţărilor din Europa de Vest şi oferea o alternativă ieftină Greciei şi Spaniei. Turismul domestic a evoluat şi el, iar românii au fost încurajaţi să călătorească prin ţară şi să viziteze monumentele contemporane ale realizării socialiste. Tot în această perioadă, numărul vizitatorilor străini a început să crească de la 500.000 în anul 1965 la 2.3 milioane în 1972 în cazul celor din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică, şi de la 200.000 la 600.000 în cazul turiştilor din celelalte ţări.

• În anii 1970, odată cu venirea lui Ceauşescu la putere, ţara devine din ce în ce mai mult condusă sub climatul tiraniei. În anul 1974 este stabilită o lege care solicita turiştilor să schimbe o anumită cantitate de valută pentru fiecare zi a vizitei lor în România. În anul urmator, românilor le este interzis să găzduiească turiştii străini în casele proprii.

• Turismul în România a înregistrat o scădere drastică în perioada anilor 1980, atunci când Ceauşescu decide să plătească datoriile externe ale ţării mult mai devreme decât era prevăzut. Standardele serviciilor turistice au scazut sub limitele standardelor occidentale, mâncarea distribuită în restaurante şi hoteluri era în cantitate mică, infrastructura şi transportul – de o calitate inferioară, România devenind o destinaţie puţin atractivă pentru turiştii din Occident.

• După revoluţia din anul 1989, Frontul Salvării Naţionale (FSN) a eradicat anumite legi cu consecinţe negative asupra turismului (de exemplu legea care interzicea românilor să găzduiască turiştii străini în casele proprii). După 1989, sosirile turiştilor internaţionali au crescut la 1.6 milioane, deşi doar jumătate din ei vizitau ţara în scop turistic, iar cealaltă jumătate era formată din ziarişti, reporteri şi reprezentanţi ai organizaţiilor de caritate.

• În perioada post-comunistă, România a fost vizitată de turiştii din Europa Occidentală din motive legate de anii socialişti şi de revoluţia din 1989 care a creat o imensă curiozitate pentru vizitarea obiectivelor asociate cu prăbuşirea regimului comunist.

• România a încercat să depăşească frontierele socialismului şi să încurajeze dezvoltarea turismului la începutul anilor 1990, prin utilizarea unui slogan care avea ca scop atragerea cât mai multor turişti: „come as a tourist, leave as a friend” („vino turist, pleacă prieten”), dar România mai trebuia să-şi actualizeze facilitaţile turistice şi să administreze mai bine produsele turistice pe care încercă să le promoveze.

• La începutul anilor 1990, Guvernul a încercat să dezvolte capacitatea turistică a turismului rural, atunci când oamenii puteau, pentru prima oară, să primească străini în casele lor. Interesul continuu al Guvernului pentru turismul rural s-a regăsit în crearea Comisiei pentru Zonele Montane (1990) cu vagi responsabilităţi de organizare şi promovare a turismului rural, urmată de o perioadă de inactivitate totală a acestei Comisii.

• În 1993, Guvernul României iniţiază o reformă a programului de dezvoltare a turismului. Ordonanţa Guvernamentală nr. 62, care a devenit ulterior nr. 145 din 27 decembrie 1994, stabileşte planul pentru dezvoltarea naţională a turismului rural, în special pentru regiunile montane, Delta Dunării şi Marea Neagră. Tot atunci, Ministerul Turismului promovează propria opinie privind turismul rural, aceea că acesta reprezintă pentru România cea mai atractivă „ofertă turistică” posibilă.

• În 1994, Asociaţia Naţională a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC) a încercat să promoveze ideea turismului rural, atât pentru vizitatori cât şi pentru cei care îi găzduiesc, prin implementarea unui program ce oferea capacităţi de cazare turistică promovate prin intermediul unei reţele naţionale de rezervare a structurilor de cazare.

• Din punctul de vedere al turiştilor străini, România se află în momentul de faţă într-o conjunctură favorabilă, dar din cauza lipsei unei bune strategii nu este posibilă valorificarea avantajului competitiv pe care ţara noastră îl deţine. România este o ţara europeană sigură şi riscul asumat de turişti este foarte mic. Atacul terorist din 11 septembrie din Statele Unite a creat o anumită vulnerabilitate celorlalte ţări, aceasta însemnând că România va fi destinaţia preferată, cel puţin pentru moment, a străinilor, deoarece prezintă o anumită siguranţă.

• Din 1990 până în 1997, Ministerul Turismului a cunoscut mai multe organizări prin: HG 805/1990, HG 111/1990, HG 796/1992, HG 485/1994, HG 58/1997. Acestea s‑au referit la statut, organigramă şi atribuţii.

• Prin HG 972/1998 atribuţiile Ministerului Turismului se preiau de către Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT).

• Prin HG 24/2001 se reînfiinţează Ministerul Turismului.• În anul 2003, prin HG 740, activitatea din turism trece în subordinea

Ministerului Transporturilor şi Construcţiilor, iar prin HG 412/2004 se desfăşoară sub conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism

• În anul 2007, activitatea de turism este coordonată de Ministeeul pentru Întrpeinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, în cadrul căruia funcţiona un Departament de turism (HG 387/2007, HG 761/2007)

• În anul 2009, activitate de turism trece în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (HG 1631/2009 privind organizarea şi funcţionarea MDRT).

• Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) a avut ca principale domenii de activitate planificarea, dezvoltarea teritorială naţională şi regională, cooperarea transfrontalieră, transnatională şi interregională, urbanismul si amenajarea teritoriului, construirea de locuinte, turismul.

• În prezent, Nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 9 /2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT) vine şi aduce lamuriri suplimentare cu privire la trecerea activităţilor şi structurilor specializate din domeniul turismului de la MDRT la Ministerul Economiei, Comerţului şi mediului de afaceri. Astfel, ANT va fi o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, prin preluarea structurilor şi activităţilor în domeniul turismului de la vechiul MDRT.

• Programul de guvernare 2013-2016 prevede, pentru componenta reprezentată de turism, IMM şi mediu de afaceri, ca obiectiv general al strategiei în domeniul turismului un efort de reconstrucţie, promovare şi creştere a numărului de turişti prin activităţi ce vizează promovarea României ca destinaţie turistică prin realizarea unei strategii turistice naţionale, îmbunătăţiri aduse în plan legislativ, facilităţi fiscale şi o serie de soluţii sectoriale în domeniul turistic.

Strategia în turism va avea în vedere următoarele direcţii de acţiune:– preluarea modelului de organizare din ţări cu experienţă în turism,

referitoare la Sistemul de Turism Local pe zone omogene din punct de vedere natural si antropic, pentru a valorifica, într‑un sistem integrat, resursele locale culturale, agricole, meşteşugăreşti etc.;

– consolidarea experienţelor şi tradiţiilor din turismul românesc (turismul montan, de litoral, de tineret, circuitele culturale, turismul rural etc.) prin racordarea lor la tendinţele şi practicile europene şi mondiale;

– dezvoltarea şi promovarea produselor turistice cu valoare adăugată (turismul eco, de sănătate, de conferinţe şi congrese, cultural etc.);

– introducerea standardelor de calitate în activitatea turistică, care devin principal instrument de control al statului în domeniul turismului;

– descentralizarea activităţii de autorizare şi avizări;– promovarea şi valorificarea avantajului competitiv al unor produse

şi servicii româneşti (medicale, agricole, IT, industrii creative etc.)

3. 5. 1. 4. 1. 3. 2. 2. 4. 5.

Orizontal 1. Organizaţii specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic 2. International Hotels Association - abreviere 3. Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Turismului – abreviere. 4. Face parte din grupurile cu obiect limitat de activitate. 5. Ministerul turismului poate funcţiona ca minister de sine stătător sau în cadrul unor

ministere............ sau combinate.

Vertical 1. Între organismele cu rol în organizarea şi coordonarea turismului intervin relaţii de

cooperare, dar şi de ................ 2. Federaţia Industriei Hoteliere din România - abreviere. 3. Face parte din concentrarea/integrarea propriu-zisă . 4. Acest lanţ presupune concentrare/integrare propriu-zisă pe orizontală. 5. Asociaţiile profesionale sunt grupări cu scop lucrativ, realizate pe diverse domenii

componente ale activităţii turistice, urmărind cu precădere promovarea intereselor ................. grupului.