VIAŢA PATRIARHULUI NIFON

Gavril Protul de la Athos

VIAŢA PATRIARHULUI NIFON-hagiografie

comandată de Neagoe Basarab în scopul reabilitării memoriei patriarhului

Nifon scrisă iniţial în greaca bizantină scrisă de cineva care cunoştea foarte bine

viaţa sfântului (amănunte) tradusă în româneşte, în timpul lui Matei

Basarab

Istoric

nu s-a păstrat nici un manuscris din epocă traducerea românească: Udrişte Năsturel partea istorică

– izvor cronicăresc:1504-1520– Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Mircea Ciobanul,

Vlad cel Tânăr şi Neagoe Busarab a intrat în Istoriile Ţării Româneşti

– Letopiseţul cantacuzinesc; Letopiseţul Bălenilor

Care este povestea?

izgonit din scaunul Patriarhiei ecumenice din Constantinopol

din pricina "pizmei diavolului" care întunecă minţile oamenilor

se refugiază în Ţara Românească

va interveni în politica internă a statului mustrându-l pe domn:

„Şi dacă vă veţi dezlipi de mine şi eu mă voiu depărta de voi;

aşa grăiaşte Domnul Sfântul Izrail. Acestea şi alte multe ca

acestea învăţături îi învaţă den Sfânta Scriptură..."

Momentul conflictual

Radu cel Mare îşi măritase o soră cu un boier pe care îl despărţise de nevastă.

Reacția domnului– “pasă şi eşi den ţara noastră, că viiaţa şi traiul şi învăţăturile tale nu le

putem răbda, că strici obiceiurile noastre”. Răspunsul lui Nifon

– “Iară sfântul Nifon deacă auzi aşa neşte cuvinte nebune şi turbate ca acestea, să miră şi zise: «Nu aşa, Doamne, nu aşa. Ce te îndireptează după legea lui Dumnezeu şi pre tine şi pre boieri, ca să nu cumva ta porniţi şi să aduceţi mânia lui Dumnezeu asupra voastră şi în ţara voastră; că văz că fărădelegile voastre va să se sloboază pre voi[...]. Că pre suru-ta, care o ai măritat după Bogdan fără lege, având el muiere cu lege şi o au lăsat fără nice o vină şi au luat pre soru-ta, el este curvariu şi soru-ta ca o preacurvă...». Iară aceste cuvinte foarte aţâţară şi mâniară inima Domnului şi îndată goni pre sfântul denaintea sa şi porunci să nu-l bage nimeni în samă..." .

Consecinţele

tipic hagiografic– Radu cel Mare căzu „într-o boală groaznică şi cumplită şi alte

răutăţi multe îl înconjurară până muri" Minunea împăcării:

– Neagoe aduce moaştele sfântului la Mănăstirea Dealul, unde era înmormântat Radu cel Mare:

„...s-au rupt scoabele cele de fier şi acoperământul mormântului Radului Vodă şi degrabă să desfăcură marmurile şi să ivi trupul dinlăuntru al Radului Vodă groaznic şi întunecat, plin de puroi şi de putoare. Iară aciiş se deschise săcriul cu moaştele sfântului Nifon şi izvorî de la sfântul izvor de apă şi spălă trupul Radului Vodă şi-l arătă luminat" .

Informaţiile documentare

luarea tronului ţării de către Mihnea cel Rău văzut la putere începu a persecuta partida adversă: „...îndată se dezbrăcă lupul de pielea oiei şi-şi

astupă urechile ca aspida şi ca vasiliscul, iar arcul si-l încorda şi găti săgeţi de săgeta şi sabiia şi-o fulgera şi mâna şi-o întări spre rane. Şi prinse boierii cei mari şi aleşi şi-i munci cu munci cumplite şi le lua toată avuţiia... .

Mănăstirea de la Argeş

Descriere cu lux de amănunte a monumentului de la Argeş:

"Şi sparse mitropolia den Argeş den temelia ei şi zidi în locul ei altă sfântă biserică de piatră cioplita şi netezită şi săpată cu floriu. Şi au prins toate pietrele pe dinlăuntru den dos, una cu alta, cu scoabe de her cu mare meşteşug şi au vărsat plumb şi le-au întărit. Şi au făcut pre în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi nalţi, tot de piatră cioplită şi învârtiţi foarte frumos şi minunaţi, carii închipuiesc 12 Apostoli.”

Motiv de inspirație

Odobescu – Mihnea Vodă cel Rău

– consfătuirea tainică a tiranului cu Stoican

„sveatnicul cel mare", „în pivniţa domnească“

– consfătuire auzită întâmplător de un copil de

casă care avertizează pe ai săi de pericolul ce-i

păştea

Concluzii

Eternizarea celui mai strălucit aspect al domniei lui Neagoe: – opera lui de ctitor în ţară şi peste hotare– ajutoarele acordate bisericii ortodoxe din imperiul

otoman