Relaţii financiare

Finanţe publice - definiţie; - funţii; - sector public; - proces decizional public; - bunuri si servicii publice

Finanţe private - definiţie; - comparaţii cu finanţele publice

Politica financiară - definiţie; - componente

Pârghii economico-financiare

Echilibrul financiar

RELATII FINANCIARE

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesara constituirea unor importante fonduri baneşti la dispoziţia autorităţilor publice, fonduri care se formează pe seama unei părţi din PIB, fiind utilizate pentru satisfacerea nevoilor sociale atât de interes naţional, cat şi local.

PERSOANE FIZICE SI/SAU

JURIDICE

ADMINISTRATIA DE STAT CENTRALA SI

LOCALA

TRANSFER DE VALOARE, DE PUTERE DE CUMPARARE

Relatii care apar între participantii la procesul de constituire a resurselor financiare: agenţii economici, indifferent de forma de proprietate, care desfăşoara activitate cu scop lucrativ şi membrii societăţii luaţi în mod individual , ca cetaţenti ai statului care realizează venituri, - pe de o parte, şi , colectivitate reprezentata prin stat, pe de alta parte.

Relatii care apar intre colectivitate, reprezentata de stat, pe de o parte, si beneficiarii fondurilor banesti ce se constituie in economie: intreprinderi, institutii publice, membri ai societatii luati in mod individual.

RELATII DE NATURA SOCIALA

RELATII

ECONOMICE

RELATII SUB FORMA BANEASCA

RELATII FINANCIARE

Fonduri financiare pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii

Relatii in dublu sens:◦ Relatii de constituire a fondurilor◦ Relatii de distribuire a fondurilor

Relatii banesti

Relatii financiare◦ In sens larg: finantele publice; creditul; relatiile de asigurari-

reasigurari; finantele intreprinderilor.

◦ In sens restrans: finantele publice

◦ Ca sistem financiar public si privat

Sistemul financiar public: fluxurile de la nivelul bugetelor publice si cele aferente creditului public

◦ În România, gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin intermediul unui sistem unitar de bugete care cuprinde (Legea finanţelor publice nr. 500/2002) -bugetul de stat: documentul elaborat şi administrat de către Guvern, adoptat de către Parlament, prin lege,

cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală -bugetul asigurărilor sociale de stat: documentul ce se întocmeşete distinct de bugetul de stat şi se aprobă

de Parlament prin lege separată, fiind administrat şi gestionat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei

-bugetele locale: bugete de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale

-bugetele fondurilor speciale: se întocmesc în vederea finanţării anumitor obiective şi acţiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale

-bugetul trezoreriei statului: documentul în care sunt înscrise veniturile şi cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale

-bugetele instituţiilor publice autonome: includ veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de drept public

-bugetul instituţiilor publice finanţate integral/parţial din BS, BASS, BL, BFS: include cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale. Cuprinde veniturile şi cheltuielile anuale ale insituţiilor publice ce primesc subvenţii de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondruilor speciale în compeltarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome

-bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii: documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea unor instituţii publice autonome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale sportive etc

-bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat: documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice

-bugetele fondurilor externe nerambursabile:documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu sunt rambursate

Sistemul financiar privat◦ Creditul privat;◦ Asigurarile-reasigurarile;◦ Finantele intreprinderilor.

FINANŢELE PUBLICE◦ Definitie: Finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii

economice vizând constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare publice în scopul satisfacerii nevoilor de interes naţional-local.

◦ Functii: Funcţia de alocare a resurselor  

Funţia de redistribuire a veniturilor  

Funcţia de stabilizare macroeconomică –  

Funcţia de reglementare

SECTORUL PUBLIC

Definitie

Componente autorităţile administrative publice centrale şi

locale; instituţiile publice; regiile autonome şi companiile naţionale; societăţile cu capital de stat.

PROCESUL DECIZIONAL PUBLIC

BUNURI SI SERVICII – TIPOLOGIE, CARACTERISTICI

FINANŢELE PRIVATEFinanţe publice Finanţe private

Se manifestă la nivel macroeconomic; Se manifestă la nivel microeconomic;

Sunt strâns legate de stat (autorităţi şi instituţii

publice); Sunt strâns legate de agenţii economici;

Au ca scop maximizarea bunăstării so-

ciale prin oferirea de bunuri şi servicii publice ce

servesc satisfacerii nevoilor generale;

Au ca scop gestionarea fondurilor astfel încât

să se maximizeze profitul;

Mai întâi sunt stabilite cheltuielile bu-getare şi

ulterior veniturile bugetare astfel încât să se

respecte ţinta privind deficitul bugetar;

Mai întâi se stabilesc veniturile şi ulte-rior are

loc repartizarea acestora pe destinaţii;

Se supun regulilor dreptului public; Se supun regulilor dreptului comercial;

Se confruntă cu probleme legate de asigurarea

echilibrului financiar public, fie prin echilibrarea

cheltuielilor cu veniturile bugetare, fie prin

finanţarea deficitului bugetar.

Se confruntă cu probleme de echilibru financiar.

Politica financiară: metodele şi mijloacele concrete privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare, precum şi instrumentele, instituţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.

Politica financiară:◦ publică◦ privată .

POLITICA FINANCIARA

POLITICA FINANCIARA PUBLICA

POLITICA FINANCIARA PRIVATA

POLITICA FISCALA

POLITICA BUGETARA

POLITICA DE FINANTARE

POLITICA DE INVESTITII

POLITICA DE DIVIDENDE

Caracteristici ale politicii financiare:◦ parte integrantă a politicii generale a statului;◦ are o independenţă relativă faţă de politica statului din

celelalte domenii (are obiective proprii şi dispune de metode şi instrumente specifice de atingere a acestora);

◦ nu constituie un scop în sine ci, împreuna cu politica monetară, socială, politica economică etc. să contribuie la realizarea unor obiective de importanţă economică şi utilitate socială de larg interes naţional şi cu implicaţii internaţionale;

◦ acţionează nemijlocit in sfera repartiţiei, asupra relaţiilor ce iau naştere în procesul de formare şi dirijare a resurselor fondurilor publice, dar influenţează practica şi celelalte faze precum producţie, schimb, consum.

Obiective generale ale politicii financiare :◦ favorizarea progresului economic;◦ reglarea conjuncturii prin impozite şi investiţii;◦ realizarea justeţei fiscale.

Unde este definita ???◦ Programul politic: obiectivele urmărite de partid,

mijloacele şi metodele pe care înţelege să le folosească pentru atingerea acestora, grupurile sociale cărora li se adresează şi interesele pe care le apara, poziţia faţă de problemele interne şi internaţionale ale momentului.

◦ Programul guvernamental: obiectivele economice, sociale şi de altă natură care urmează să fie realizate de către echipa guvernamentală în perioada pentru care a primit investitura, mijloacele necesare pentru realizarea acestora, măsurile luate în acest scop.

Politica financiara vizeaza obiective de interes national, dar si de politica externa.

Obiective ale politicii interne:◦ Ritmul creşterii economice◦ Volumul şi orientarea investiţiilor◦ Dimensiunea consumului◦ Relaţiile dintre sectorul publice şi cel privat◦ Curba şomajului◦ Indicele preţurilor◦ Evoluţia salariilor, pensiilor şi a altor venituri fixe ale

populaţiei◦ Acţiuni referitoare la programele de educaţie,

cultură, ocrotire medicală, protecţie socială, apărare naţională, protecţia mediului înconjurător, ordine publică etc.

Obiective ale politicii externe:◦ Definirea relaţiilor politice, economice, tehnico-

ştiinţifice, culturale, militare şi de altă natură cu celelalte state

◦ Intenţiile de cooperare şi colaborare, atitudinea faţă de uniunile economice, alianţele militare şi celelalte organizaţii şi organisme internaţionale

◦ Poziţia adoptată în probleme privind menţinerea păcii, lichidarea subdezvoltării, combaterea terorismului, a crimei organizate etc.

Politica fiscală◦ reprezintă ansamblul deciziilor privind modelarea şi

funcţionarea sistemului fiscal în scopul atingerii obiectivelor stabilite de către decidenţii publici. Instrumentele politicii fiscale sunt veniturile bugetare.

Politica fiscală:◦ cadrul naţional:

Suveranitatea fiscală potrivit căreia fiecare stat îşi instituie propriile venituri bugetare, îşi stabileşte propriile criterii şi tehnici de impunere.

Dubla impunere economică a aceeaşi materii impozabile (impozitarea de două ori a aceluiaşi venit sau avere de către o autoritate fiscală naţională).

Costul colectării şi administrării veniturilor bugetare.

Redistribuirea de venituri bugetare între diferite nivele ale administraţiei publice (ex: cedările de venituri de la bugetul de stat către bugetele locale sub forma sumelor defalcate din impozitul pe venit). Acestă redistribuire are ca scop asigurarea de resurse suficiente la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale fără a fi influenţată negativ autonomia financiară locală.

◦ cadrul local : limitarea stabilirii de impozite şi taxe locale de către

autorităţile locale în scopul evitării concentrării populaţiei în anumite zone datorită motivelor fiscale.

◦ cadrul internaţional: dubla impunere juridică internaţională (impozitarea de

mai multe ori a aceleaşi materii impozabile de autorităţi fiscale din ţări diferite).

concurenţa fiscală. paradisurile fiscale. armonizarea legislaţiei fiscale.

Politica bugetară◦ reprezintă expresia alegerilor bugetare realizate

de un centru de decizie publică (autorităţi şi instituţii publice) ce vizează finalităţile economice şi sociale. Instrumentele politicii bugetare sunt cheltuielile bugetare.

Tipurile de politici bugetare:◦ politici bugetare expansioniste;◦ politici bugetare restrictive;◦ politici bugetare a relansării creşterii

economice;◦ politici bugetare a creşterii echilibrate;◦ politici bugetare de stimulare a ofertei;

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare:◦ -domeniul cheltuielilor publice

◦ -domeniul veniturilor publice care vizează: -veniturile ordinare cu caracter fiscal şi nefiscal; -resursele financiare extraordinare (împrumuturi de stat,

emisiune monetară, privatizare).

◦ -domeniul creditului bancar;

◦ -domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă

◦ domeniul finantelor de intreprindere

Coordonatele politicii financiare în domeniul cheltuielilor publice (politica bugetară)◦ -stabilirea mărimii, destinaţiei, structurii optime a cheltuielilor publice;◦ -definirea obiectivelor ce trebuie atinse prin intermediul efectuării cheltuielilor respective;◦ -precizarea căilor, metodelor şi instrumentelor ce trebuie utilizate în vederea atingerii obiectivelor

propuse.

a)Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea mărimii absolute (o comparaţie a mărimii cheltuielilor publice de la an la an este pertinentă numai în măsura în care acestea sunt exprimate în preţuri constante pentru eliminarea efectului inflaţionist) şi relative (raportate la PIB-analiz în dinamică a ponderilor nefiind alterată de evoluţia preţurilor sau de fluctuaţiile cursurilor de schimb ale valutelor) a acestora.

b)Destinaţia cheltuielilor publice se stabileşte pornind de la o ierarhizare a nevoilor sociale în funcţie de prioritate avându-se în vedere stabilirea unui raport cât mai judicios între consum şi formarea brută de capital, între consumul individual şi cel social, între investiţiile cu caracter productiv şi cele cu caracter neproductiv.

c)Fundamentarea cheltuielilor publice pe baza criteriului de maximă eficienţă urmăreşte cuantificarea efectului utili obtenabil, rezultat al efortului realizat exprimat prin prisma volumului cheltuielilor publice şi, prin urmare, se impune analizarea tuturor soluţiilor susceptibile de realizare a obicetivelor propuse şi alegerea variantei optime care să reprezinte cel mai avantajos raport între efortul solicitat şi efectul obtenabil.

d)Stimularea beneficiarilor prin metode de finanţare şi gestionare care are în vedere rezultatele pozitive ce se pot obţine de pe urma înlocuirii finanţării directe, totale sau parţiale din fondurile publice cu acordarea de stimulente fiscale celor acre asigură acoperirea anumitor categorii de cheltuieli pe seama propriilor resurse.

Coordonatele politicii financiare în domeniul resurselor publice (politica fiscală)

◦ volumul şi provenienţa acestora ◦ metodele de prelevare ce urmează a fi utilizate◦ obiectivele ce trebuie atinse prin intermediul instrumentelor fiscale folosite.

a)Volumul resurselor financiare este determinat de cuantumul cheltuielilor publice (se determină în mărime absolută sau/şi relativă ca pondere în PIB).

b)Provenienţa resurselor financiare: satisfacerea nevoilor sociale trebuie să se bazeze în primul rând pe resursele interne şi numai în subsidiar pe resursele externe.

c)Numărul şi tipul canalelor de prelevare: aşezarea judicioasă a impozitelor şi taxelor constituie o problemă importantă a politici financiare deoarece ea afectează interesele tuturor cetgoriilor sociale şi ale tuturor agenţilor economici.

d)Impozitele şi taxele constituie nu numai canale de prelevare a resurselor financiare, ci sunt şi pârghii economico-financiare, de aceea ele trebuie concepute incât să răspundă cerinţelor de influenţare a activităţii economice într-o anumită direcţie.

e)Veniturile provenind de la sectorul public sunt obiectul unor dezbateri ce au ca sursă modul de organizare şi gestionare a unităţilor economice de stat (societăţi comerciale, regii autonome, instituţii bugetare), modul de repartizare a profitului la bugetul de stat, acordarea de fonduri de la buget pentru realizarea investiţiilor, acordarea de subvenţii pentru acoperirea pierderilor etc.

f)Problema echilibrului financiar

Pârghiile economico-financiare: instrumente prin intermediul cărora statul acţionează în vederea stimulării interesului economic al unei colectivităţi (ramură, subramură, grup social, zonă geografică) sau al membrilor acesteia consideraţi în mod individual (producători, consumatori, salariaţi) pentru realizarea unui anumit obiectiv.

Funcţii ale pârghiilor economico-financiare:◦ -stimulare a interesului economic al colectivităţii sau al membrilor

acesteia consideraţi individual;◦ -sancţionare materială a participanţilor la procesele economice în cazul

nerespectării de către aceştia a unor obligaţii legale sau contractuale (“cointeresare negativă”): ex.imposibilitatea întreprinderilor de a-şi constitui fondurile proprii pe seama profitului, retragerea anticipată de către bancă a unor credite în cazul schimbării destinaţiei pentru care acestea au fost acordate, aplicarea de dobânzi majoratoare pentru creditele nerambursate la scadenţă, perceperea de penalizări pentru nevărsrea la termenele legale a sumelor datorate statului etc.

Observaţie: metodele de prelevare şi de plată capătă caracter de pârghie în măsura în care, asigurând înfăptuirea funcţiei de repartiţie a finanţelor influenţează pozitiv anumite laturi ale activităţii economice.

Pârghii economice: rata dobânzii

cursul de schimb valutar

creditul bancar

veniturile bugetare: creşterea veniturilor bugetare reduce veniturile disponibile → scade consumul → scade PIB

cheltuielile bugetare: creşterea cheltuielilor bugetare conduce la majorarea consumului, deci creşterea PIB.

Metodele administrative de conducere◦ -balanţă financiară (buget economic, Franţa) întocmită cu prilejul elaborării

programelor de dezvoltare a economiei naţionale:◦ -cuprinde resursele financiare estimate a se realiza în perioada de referinţă,

precum şi destinaţia acestora pentru consum public şi privat, formare brută de capital fix, creşteri de stocuri şi rezerve materiale, transferuri în străinătate etc;

◦ -are caracter orientativ; ◦ -serveşte ca instrument de fundamentare a echilibrului financiar la nivel

macroeconomic;◦ -se întocmeşte pe termene mijlocii (3,5 ani) şi se actualizează anual.◦ -planuri financiare publice cu caracter executoriu (bugete de stat, bugetele

unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice ):

◦ -instrumente prin intermediul cărora se urmăreşte asigurarea echilibrului financiar în cursul anului;

◦ -se intocmesc pe perioada scurte, de regulă un an.◦ -bugete de venituri şi cheltuieli întocmite de întreprinderi conform specificaţiilor

emise de către Ministerul Finanţelor. Observaţie: criteriul efect-efort ca modalitate de determinare a eficienţei

utilizării resurselor financiare publice trebuie să se afle în permanenţă în atenţia organelor de decizie, atât la nivel macro cât şi la nivel microeconomic.

Echilibrul general economic este expresia generalizată a echilibrului material al economiei naţionale, a echilibrului forţei de muncă şi a echilibrului valoric.

 Echilibrul financiar presupune egalitatea între resursele financiare care pot fi mobilizate la nivel macroeconomic şi resursele necesare pentru acţiunile economice, sociale sau de altă natură.

Conţinutul Echilibrului General Economic

Echilibrul General Economic

Echilibrul Material

Echilibrul Forţei de Muncă Echilibrul Valoric

Echilibrul Monetar

EECCHHIILLIIBBRRUULL FFIINNAANNCCIIAARR

Echilibrul Valutar

RESURSE FINANCIARE = NECESITĂŢI FINANCIARE

Echilibrul financiar la nivel microeconomic

Echilibrul trebuie realizat pe feluri de activităţi şi pe categorii de fonduri; Situaţia normală la nivel microeconomic este aceea în care se obţine profit (venituri

mai mari decât cheltuieli); Echilibrul financiar la nivel de întreprindere se poate exprima cu ajutorul formulei:

V=Ch+P V = venituri; Ch = cheltuieli; P = profit

În practică, echilibrul financiar pe ansamblul întreprinderii se poate realiza:◦ numai pe seama resurselor proprii;◦ pe seama resurselor proprii şi a eventualelor fonduri de la bugetul public;◦ pe seama resurselor proprii, a eventualelor fonduri de la bugetul public şi a

împrumuturilor contractate de pe piaţă.

Dezechilibrul întreprinderii se manifestă prin incapacitatea acesteia de a-şi onora obligaţiile pe care le are faţă de stat, furnizori, bănci şi salariaţi.

◦Echilibrul financiar la nivel macroeconomic:

Echilibrul financiar la nivel macroeconomic poate să vizeze:

totalitatea resurselor financiare ale societăţii şi destinaţiile acestora;

resursele financiare aparţinând unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei unităţi administrativ teritoriale şi destinaţia acestora.

  ECHILIBRUL FINANCIAR PUBLIC

ECHILIBRUL FINANCIAR AL SOCIETĂŢII◦ Instrumentul utilizat este Sistemul Conturilor

Naţionale

Echilibrul general macroeconomic◦ Instrumentul utilizat este Pentagonul Macrostabilizării.

(E – I) - (X – IM) = ( G – T)

Soldul economiilor Soldul contului curent al Soldul

sectorului neguvernamental balanţei de plăţi sectorului guvernamental

-30,0

-20,0

-10,0

0,0

10,0r

U

Ig

CA

2002