Curs 2 Anatomie umf

10

Click here to load reader

description

ll

Transcript of Curs 2 Anatomie umf

Page 1: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

ONTOGENIAOntogenesis = istoria dezvoltării

- studiază dezvoltarea şi transformările morfofuncţionale ale organismului în succesiune (DINAMICĂ) de la fecundaţie până la moarte

- cuprinde două etape:A. etapa prenatală = intrauterină a dezvoltării: ţine de la fecundaţie până la naştereB. etapa postnatală = extrauterină a dezvoltării: ţine de la naştere până la moarte

A. Dezvoltarea în etapa prenatală constituie obiectul de studiu al EMBRIOLOGIEI:embrion = ceea ce se dezvoltă în interiorlogos = ştiinţă

- ramură a biologiei;- ştiinţă cunoscută din perioada renaşterii (sunt date de pe vremea lui Aristotel)- Aristotel a studiat:

funcţia de reproducere sexele împerecherea fecundaţia dezvoltarea animalului intrauterin naşterea

- ca metodă de studiu, iniţial a fost observaţia directă şi descrierea → se pun bazele embriologiei descriptive;

- a urmat metoda comparativă de studiu care a urmărit dezvoltarea aceluiaşi sistem sau aparat la diferite specii → embiologia comparată;

- prin apariţia şi progresia tehnicii s-au îndreptat către experimente (apariţia microscopului) → embriologia experimentală.

În analogie, embriologia umană studiază, în dinamică normală, morfogeneza micro- şi macro…. a organelor şi ţesuturilor.

Studiul malformaţiilor congenitale = teratologie – este de o mare importanţă deoarece poate preveni sau depista precoce apariţia malformaţiilor, ducând la instituirea unui tratament adecvat.

Cronologic, embriologia cuprinde:1. REPRODUCEREA = perioada preembrionară a dezvoltării, care se ocupă cu studiul

gameţilor, al gametogenezei şi fecundaţiei (ultimele 2 făcând parte din proontogeneză)2. EMBRIOGENEZA = perioada embrionară a dezvoltării intrauterine şi ţine de la

fecundaţie până la sfârşitul săptămânii a 8-aOul = zigotul, străbate în această etapă faze complexe ale dezvoltării, rezultând embrionul

Page 2: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

3. ORGANOGENEZA = perioada fetală, care ţine de la sfârşitul săptămânii 8 până la naştere

Din organele primordiale, diferenţiate în cursul embriogenezei se edifică ORGANELE, APARATELE, SISTEMELE definitive ale corpului uman → se vor dezvolta şi după naştere.

Embrionul devine FĂT.1 + 2 studiate în cadrul Embriologiei generale3 studiată în cadrul Embriologiei speciale

Dezvoltarea ontogenetică în etapa intrauterină- este spectaculoasă pentru că într-un timp relativ scurt au loc multiple transformări- dovezile au fost greu de obţinut - în 1974 cercetătorii japonezi au implantat o cameră minusculă de luat vederi în pelvis,

obţinând imagini directe, in vivo, asupra pantei ovulare, fecundaţiei şi primei faze după fecundaţie

Cronologic, dezvoltarea intrauterină = prenatală la om = 280 zile = 10 luni lunare = 9 luni legale = 40 săptămâni (calculul se face adăugând 10-14 zile de la data ultimei mentruaţii)

Sarcina = graviditatea → ciclu propriu = ciclul sarcinii

a. Concepţia- produsul de concepţie rezultă prin unirea spermei cu ovulul în actul fecundaţiei- spermiile introduse în vagin strabat uterul, tuba uterină; o spermie (monospermie)

pătrunde în ovulul expulzat din ovar prin ovulaţie şi preluat de tuba uterină

b. Perioada tubară- dezvoltarea de la fecundaţie până la pătrunderea produsului de concepţie în cavitatea

uterină (3 zile)

c. Perioada uterină- cea mai lungă, durează până la naştere- cuprinde 3 faze:1. faza de preimplantare = timpul în care produsul de concepţie = BLASTOCIST se află

liber în cavitatea uterină (zilele 4-5 de la fecundaţie)2. faza de implantare = NIDAŢIE – blastocistul pătrunde şi se fixează în interstiţiul

endometrial (zilele 7-8 de la fecundaţie)!!! Când implantarea nu are loc în uter = sarcină extrauterină = ectopică → tubară, ovariană, abdominală !!!

3. faza placentară = intrarea în funcţie a placentei, ce îşi păstrează funcţia până la naştere

Page 3: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

! Noţiunea de termen (terminus) se referă la faza finală de pregătire pentru expulzia fătului din uter. !

d. NAŞTEREA = expulzia din uter a fătului ajuns la termen

B. Etapa postnatală- extrauterină- se continuă sub influenţa factorilor genetici, hormonali şi ecologici (de mediu), care

determină creşterea progresivă, perfecţionarea structurală a ţesuturilor şi organelor, specializarea lor funcţională

- evoluţia individului este continuă, dare de la o anumită vârstă este regresivă şi încetează odată cu moartea

Etapa postnatală cuprinde:a. perioada perinatală = 7 zile după naştereb. perioada de nou născut = 28 zile după naştere (neonatală)c. perioada de sugar = 12 luni după naştered. perioada de antepreşcolar = 1-3 ani = prima copilăriee. perioada a II-a a copilăriei = preşcolară 3-6/7 anif. perioada a III-a a copilăriei = 10-12 ani

PUBERTATE:g. perioada prepuberală ↔ şcolar mic (6-11 ani fete; 6-13 ani baieţi)h. perioada pubertăţii ↔ şcolar mare (11-14 ani fete; 13-15 ani băieţi)- are loc tranziţia de la copil la adult- au loc mari transformări:

apar caracterele sexuale secundare apare ciclul menstrual la fete apare prima ejaculare la băieţi

i. perioada de adolescent = postpuberală:- 19-20 ani- maturitate fizică (osificarea cartilajelor de creştere)- maturitate neuropsihică- maturitate sexualăj. perioada de adult = maturitate

1. maturitate timpurie – 19-20 până la 25 cm (se termină perioada de creştere)2. maturitate propriu-zisă- până la 60 de ani

k. perioada de bătrâneţe = senescenţă – până la final = moartea

Page 4: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

REPRODUCEREA = înmulţirea

- particularitatea fundamentală a vieţuitoarelor prin care se asigură perpetuarea speciei şi transmiterea caracterelor ereditare

- există două tipuri:1. ASEXUATĂ = AGAMETICĂ2. SEXUATĂ = GAMETICĂ

1. Înmulţirea asexuată :- la vieţuitoarele inferioare: microbi şi protozoare (fiinţe unicelulare)- foarte rar la metazoare- tipuri – reproducere prin:

seiziparitate înmugurire sporulaţie

- cuprinde procesele de: multiplicare creştere întinerire (la baza acestui proces stă metabolismul activ

celular)

2. Înmulţirea sexuată :- cel mai frecvent tip în lumea vieţuitoarelor- la metazoare- la om- implică procesul fecundaţiei gametului mascul cu cel femel, fiecare cu număr haploid de

cromozomi → oul = zigotul, care restabileşte numărul diploid de cromozomi caracteristic speciei

- vieţuitoarele superior organizate şi-au diferenţiat în cursul evoluţiei filogenetice ORGANE specializate pentru funcţia de reproducere

Organele genitale: la sexul masculin:

- testicul = gl. sex. sec.- calea spermatică = extratesticulară: canale eferente ale testiculului →

duct epididimar → duct deferent → canal ejaculator → uretră

Page 5: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

- glande anexe: prostata vezicule seminale glande bulbouretrale

- organe genitale externe: penis scrot

la sexul feminin:- ovar = gl. sex. sec.- tractul genital feminin: tube uterine → uter → vagin- glande anexe:

gl. vestibulare mari bartholin gl. vestibulare …… gl. mamare

- organe genitale externe = vulva

Diferenţierea sexuală şi de sex = modul de distribuire la indivizii unei specii a caracterelor sexuale masculine şi feminine = caractere sexuale primare

La pubertate apar caracterele sexuale secundare, particulare fiecărui sex, care se dezvoltă sub influenţă neuro-hormonală (hormoni sexuali/gonadotropi, hipotalamus, sistem limbic).

Din punct de vedere al distribuţiei caracterelor sexuale:

a. Vieţuitoare unisexuate = la care diferenţierea sexuală a speciei este exclusiv masculină sau feminină (OMUL)

b. Vieţuitoare bisexuate = hermafrodite = cu fiferenţiere sexuală ambiguă (acelaşi individ produce gameţi masculini şi feminini)

c. Vieţuitoare pseudohermafrodite = cu diferenţiere sexuală ambiguă; deci posedă ambele gonade, dar produce gameţi numai de un singr sex (masculin sau feminin)

!!! În intersexualitate examenul clinic nu este suficient; este obligatorie determinarea

sexului cromatinian (cromatina sexuală) şi sexului cromozomial (cariotip). !!!

Page 6: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

Din punct de vedere al locului unde se desfăşoară dezvoltarea embrionară după fecundaţie şi legătura dintre embrion şi organismul matern, reproducerea sexuată este de 3 tipuri:

1. OVIPARITATE = reproducerea sexuată în care după fecundaţie (care are loc în tractul genital feminin -fazan- sau mediul extern -peşti-) oul = zigotul îşi continuă dezvoltarea în mediul extern

- nu necesită legături anatomo-funcţionale între mamă şi ou = embrion- oul este mai expus factorilor nocivi

2. OVOVIVIPARITATE = reproducerea sexuată -reptile-, în care după fecundaţie, oul = zigotul se dezvoltă un timp în tractul genital matern şi îşi crează anumite legături anatomo-funcţionale cu organismul matern; după expulzarea în mediul extern îşi continuă dezvoltarea un anumit interval de timp

3. VIVIPARITATEA = reproducerea sexuată -mamifere, om-, în care dup fecundaţie dezvoltarea se desfăşoară în uterul matern

- între organismul matern şi embrion se formează legături anatomo-funcţionale directe prin placentă, bine dezvoltată, care se menţine până la naştere, când noul individ îşi continuă independent dezvoltarea postnatală

Celulele germinale primordiale

În decursul timpului au existat controverse în legătură cu originea gameţilor.

Iniţial, a existat teoria că iau naştere, prin diferenţiere, din celulele cordoanelor genitale ale gonadelor, a căror provenienţă este din epiteliul celomic.

În 1940-1960 – Witschi şi alţii → originea gameţilor se află în celulele care se diferenţiază în peretele sacului vitelin din vecinătatea ductului alantoidian şi are origine endodermală. Se numesc celule germinale primordiale = gonocite embrionare.

Fig. 1

Din această regiune MIGREAZĂ prin mişcări ameboide, străbat rădăcina mezenterului dorsal al intestinului posterior şi ajung să populeze CREASTA GONADALĂ de pe faţa medială a MEZONEFROSULUI (CORP WOLFF).

MIGRAREA – în săptămâna 3-5 de la fecundaţie (dovada în 1969 adusă de către Faliu: prin studii cu izotopi radioactivi, caractere genetice şi histochimice).

Page 7: Curs 2 Anatomie umf

Anatomie Curs 2

Fig. 2

După ce ajung în creasta gonadală (în perioada când din creastă au început să se diferenţieze GONADELE) capătă o acţiune INDUCTOARE la acest nivel → din celulele epiteliului cordoanelor genitale se va forma PRECURSORII GAMEŢILOR, iar celulele migrate involuează şi dispar. Se presupune că sunt purtătoarele MESAJULUI GENETIC şi influenţează diferenţierea gonadei spre unul din cele 2 sexe şi din ele descind OVOGONIILE şi SPERMATOGONIILE (= celule germinale SUŞĂ).

Experimentul: s-a extirpat creasta gonadală înainte de a fi populată cu celule germinale primordiale. S-a constata formarea din nou a unei creste gonadale, cranial de locul iniţial.

CELULELE GERMINALE “CAUTĂ” CREASTA GONADALĂ.

Fig. 3