Curs I Arhitectură peisageră

Compoziţii florale utilizate în amenajări peisagistice

Importanţa şi rolul plantelor floricole

Plantele cultivate pentru florile lor colorate şi/sau mirositoare sunt

denumite simplu flori sau plante floricole. Ele fac parte dintr-o categorie mai

mare denumită generic plante decorative, deoarece multe dintre ele sunt

cultivate în grădini sau ghivece nu numai pentru florile lor ci şi pentru

frunzele lor (ferigile), pentru portul lor (ficuşii), pentru fructe (citricele) etc.

care le dau un aspect atrăgător.

Din punct de vedere estetic, florile contribuie la satisfacerea nevoii de

frumos. Oamenii îşi îndreaptă atenţia asupra speciilor floricole din dorinţa de

a înfrumuseţa şi decora cu ele locuinţele, locurile de muncă, grădinile de

lângă casă, centrele populate, străzile (orice ambient aflat în interior sau în

exterior).

Curs I Arhitectură peisageră

Importanţa şi rolul plantelor floricole

Speciile florilcole alături de alte plante ornamentale, contribuie la

combaterea poluării aerului, stabilirea echilibrului mediului ambiant propice

vieţii.

Florile împreună cu vegetaţia din spaţiile verzi şi balcoane influenţeză

pozitiv microclimatul centrelor populate. Ele contribuie la atenuarea

zgomotelor, menţin umiditatea atmosferică la valori ridicate, diminuează

oscilaţiile de temperatură, reţin cantităţi mari de praf etc.

Datorită însuşirilor lor plantele floricole prezintă interes pentru industria

farmaceutică şi industria cosmetică.

Unele specii floricole sunt folosite în alimentaţia oamenilor.

Din punct de vedere economic, culturile floricole prezintă o sursă

importantă de venituri datorită caracterului intensiv al culturilor, producţiilor

mari obţinute, posibilităţilor de obţinere a unor culturi succesive şi

valorificarea plantelor la preţuri avantajoase.

Curs I Arhitectură peisageră

Clasificarea plantelor floricole

Numărul mare de genuri şi specii floricole utilizate a impus

necesitatea grupării acestora în funcţie de mai multe criterii

şi anume:

1. Clasificarea botanică;

2. Clasificarea după durata ciclului biologic;

3. Clasificarea după locul de origine;

4. Clasificarea după locul de cultură;

5. Clasificarea după habitus şi organe vegetative;

6. Clasificarea după însuşirile decorative şi modul de

utilizare.

Curs I Arhitectură peisageră

1. Clasificarea botanică

Din punct de vedere botanic, speciile floricole pot fi grupate în mai

multe unităţi numite taxoni supraspecifici:

Regnul vegetal – cuprinde totalitatea încrengăturilor;

Încrengătura – cuprinde mai multe clase;

Clasa – cuprinde mai multe ordine;

Ordinul – cuprinde mai multe familii;

Familia – cuprinde mai multe genuri cu origine comună;

Genul – cuprinde mai multe specii înrudite, cu caractere comune.

Specia este reprezentată de un grup de indivizi cu anumite

caractere morfologice, anatomice şi fiziologice comune.

În cadrul speciei se disting subunităţi numite taxoni intraspecifici

cum ar fi: subspecia (spp), varietatea (var) sau cultivarul (cv).

Curs I Arhitectură peisageră

2. Clasificarea după durata ciclului biologic

În funcţie de durata ciclului biologic de viaţă, plantele floricole se clasifică în trei categorii: anuale, bienale şi perene.

Plantele anuale parcurg întreg ciclul biologic (de la sămânţă la sămânţă) într-un singus sezon de vegetaţie, desfăşurat pe o durată variabilă în decursul unui an calendaristic. Sunt plante cu creştere rapidă şi înflorire abundentă. Perioada de decor a speciilor anuale este eşalonată pe toată durata verii şi se încheie toamna. Fructificarea începe de la sfârşitul verii şi se încheie odată cu apariţia frigului, factor ce dermină şi încheierea ciclului biologic de vegetaţie a plantelor (Begonia, Calendula, Gazania etc.).

Există specii care, în condiţiile ţării noastre se comportă ca anuale deşi în zonele de origine ele sunt perene (Papaver rhoeas).

Plantele bienale îşi desăvârşesc ciclul biologic pe parcursul a doi ani calendaristici. În primul an plantele formează o rozetă de frunze, iernând în acest stadiu de dezvoltare, iar în al II-lea an are loc înflorirea şi fructificarea după care plantele mor (Bellis, Viola etc.).

Curs I Arhitectură peisageră

2. Clasificarea după durata ciclului biologicPlantele perene au ciclul biologic mai lung ca durată, pe mai mulţi ani

calendaristici, fiind cunoscute şi sub denumirea de plante vivace. Aceste plante înfloresc în fiecare an, iar unele dintre ele fructifică şi formează seminţe în fiecare an.

Caracteristica principală a plantelor perene este parcurgerea anuală a unei perioade de repaus datorită condiţiilor de mediu. În această perioadă organele vegetative aeriene mor, supravieţuirea plantei şi reluarea vegetaţiei în sezonul următor se realizează prin mugurii situaţi pe organele vegetative subterane. În funcţie de tipul şi conformaţia organelor vegetative subterane, plantele perene pot fi: hemicriptofite şi geofite.

Plantele perene hemicriptofite prezintă muguri regenerativi ai organelor vegetative aeriene amplasaţi pe rădăcini sau la nivelul coletului. Acestea au perioada de repaus iarna, întreruperea vegetaţiei fiind cauzată de frig şi de excesul de umiditate (Dianthus, Chrysanthemum etc.).

Plantele perene geofite se caracterizeză prin prezenţa unor organe susterane modificate (îngroşate): bulbi, tuberobulbi, rizomi, tuberculi, rădăcini tuberizate pe care se muguri ce asigură regenerarea organelor vegetative aeriene ale plantelor în fiecare an.

Repaosul plantelor geofite are loc vara (determinat de temperaturi ridicate şi secetă; Hyacinthus, Lilium, Tulipa, Narcissus etc.) sau iarna (determinat de frig şi excesul de umiditate; Canna, Dahlia, Gladiolus etc.).

Curs I Arhitectură peisageră

3. Clasificarea după locul de origine

Speciile floricole sunt reprezentate atât de plante autohtone cât şi de

plante cu origini mai îndepărtate, care au fost aduse şi aclimatizate în

condiţiile climatice ale ţării noastre sau care se cultivă în spaţii

protejate. După locul de origine plantele floricole se împart în trei grupe:

1. Plante originare din zonele temperate cu o perioadă de

vegetaţie cuprinsă între 4 şi 7 luni (Paeonia, Lilium, Papaver etc.);

2. Plante originare din zone subtropicale sunt plante cu

caracteristici intermediare între plantele din zonele temperate şi

tropicale (Cyclamen, Tulipa, Gladiolus, Gerbera etc.);

3. Plante originale din zonele tropicale sunt plante adaptate

climatului umed şi cald. Din această categorie fac parte majoritatea

plantelor de apartament (Ficus, Dracaena, Monstera, Cordyline etc.) .

Curs I Arhitectură peisageră

4. Clasificarea după locul de cultură

După locul în care sunt cultivate, speciile floricole se clasifică în:

1. Specii cultivate în câmp. Din această grupă fac parte:

- majoritatea plantelor anuale utilizate pentru decorul spaţiilor

verzi (Ageratum, Petunia, Tagetes, Salvia, Antirrhinum etc.);

- bienale (Viola, Bellis etc.);

- specii perene originare din zona temperată (Lillium,

Narcissus, Chrysanthemum, Paeonia etc.) ;

- specii perene din zonele subtropicale cu organe subterane

modificate ce iarna sunt depozitate în spaţii protehjate (Canna, Dahlia

etc.).

2. Specii cultivate în spaţii protejate provenite din regiunile tropicale

şi subtropicale, pretenţioase la căldură şi umiditate. Ele sunt cultivate

fie în solul serei şi valorificate ca flori tăiate (Alstroemeria, Strelitzia,

Gerbera etc.), fie în ghivece (Aucuba, Cyclamen etc.).

Curs I Arhitectură peisageră

5. Clasificarea după habitus şi organe vegetative

Din punct de vedere al consistenţei organelor vegetative, plantele

floricole sunt grupate astfel:

- Plante erbacee – toate organele plantelor au consistenţă ierboasă

(majoritatea speciilor anuale, bienale, ferigile etc.);

- Plante bulbo – rizomatoase – organele vegetative aeriene şi

rădăcinile au consistenţă ierboasă, dar plantele prezintă tulpini sau

frunze subterane îngroşate de tipul bulbilor (Tulipa, Hyacinthus,

Narcissus, Lilium etc.), rizomilor (stânjenei), rădăcinilor tuberizate

(Canna, Dahlia etc.) în care sunt depozitate substanţe de rezervă;

Plante lemnoase şi semilemnoase – tulpina şi ramificaţiile sunt

parţial sau total lignificate (Azalea, Ficus, Hortensia etc.);

Plante suculente (grase sau cărnoase) – tulpinile sunt mult

îngroşate, adaptate la acumularea unor cantităţi mari de apă care

permit supravieţuirea plantelor în condiţii de secetă (cactuşi, Agave,

Aloe, Kalanchoe etc.).

Curs I Arhitectură peisageră

6. Clasificarea după însuşirile decorative şi modul de utilizare

După organele decorative, plantele floricole se împart în:

1. Plante decorative prin flori:

- cultivate în câmp:

-anuale: Salvia, Tagetes, Gazania, Zinnia;

-bienale: Dianthus barbatus;

-perene: Chrysanthemum, Rudbekia, Convallaria, Gladiolus, Narcissus, Tulipa.

- cultivate în spaţii protejate:

-în solul serei: Dianthus, Strelitzia, Anthurium;

-în ghivece: Cyclamen, Primula.

2. Plante decorative prin frunze:

-cultivate în câmp: Cineraria, Iresine,

-cultivate în seră: Ficus, Dracena, Maranha, palmieri, ferigi,

3. Plante decorative prin fructe: Asparagus.

Curs I Arhitectură peisageră

6. Clasificarea după însuşirile decorative şi modul de utilizare

După modul de utilizare plantelor floricole se cultivă pentru:

Flori tăiate (buchete, aranjamente, coroane),

Decorul apartamentelor ca plante cultivate în ghivece: Azaleea, Cyclamen, ferigi, palmieri;

Decorul balcoanelor, jardinierelor, teraselor: Petunia, Pelargonium, Begonia;

Decorul spaţiilor verzi: ronduri, rabate, borduri, platbande, mozaicuri sau arabescuri, alpinării (stâncării), decorarea zidurilor, pergolelor, decorarea apelor etc.