Curs 1 Arbori II

7/23/2019 Curs 1 Arbori II

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-arbori-ii 1/7

1

Arboricultură II

CURS nr. 1Subclasa HAMAMELIDAE

Ordinul FAGALES

Familia FAGACEAE

Genul QUERCUSL.

Particularităţi morfologice generale. Cuprinde numeroase specii (peste 200), majoritatea răspânditeîn zona temperată a emisferei nordice. În ţara noastră se află în stare spontană i în cultură circa 65 de specii destejar, dintre care 22 sunt !i"ride, cu numeroase #arietăţi i forme, din care unele prezintă interes ornamentaldeose"it.

Caracterele mai importante ale $enului sunt% plante ar"orescente, în $eneral mari, e&istând i speciireprezentate prin plante mai scunde. 'pre deose"ire de fa$, care are scoarţa lipsită de ritidom, la stejar,majoritatea speciilor au ritidom #ariat ca $rosime i desen, altele au plută i mai rar se întâlnesc specii cu scoarţănetedă. u$urii sunt aezaţi spiralat pe lujer i mai în$rămădiţi spre #ârful lor. runzele sunt sinuat lo"ate iar florile sunt monoice, cele mascule sânt în amenţi lun$i i pendenţi, cele femele, fie solitare, fie câte 2*+. ructuleste o ac!enă numită popular $!indă, #ariat ca formă (elipsoidal, cilindric sau $lo"ulos), este prins într*o cupă,

mai mult sau mai puţin înaltă, cu solzii li"eri sau concrescuţi.ajoritatea speciilor de stejar, pe lân$ă utilizarea lor forestieră, prezintă interes !orticol i ornamental,

pentru plantaţiile masi#e, de $rup i ca ar"ori de aliniament.

1.Quercus cerris L.- Cerul

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore de 2-*+0 m înălţime, cu ritidom $ros, ne$ricios, cu fundulcrăpăturilor cărămiziu. ăstarii tineri sunt cenuiu * tomentoi, cu mu$uri păroi. runzele sunt pieloase, elipticesau o"lon$*lanceolate, de -*10 (1/) cm lun$ime, cu */ perec!i de lo"i triun$!iulari i mucronaţi, pe parteasuperioară #erzi*întunecate, în tinereţe stelat*păroase, pe cea inferioară mate, #erzi*desc!is i păroase. ructele($!indele) sunt prinse câte l, sesile sau scurt pedunculate, de 2* cm lun$ime, o"lon$*o#oide, prinse de o cupă

emisferică cu solzi alun$iţi, liniar su"ulaţi, îndreptaţi înapoi, #ârful $!indei fiind trunc!iat. Particularităţi biologice şi ecologice. ste specie termofilă, &erofită, #e$etând la câmpie i coline, în

sil#ostepă i su"zona stejarului, în staţiuni cu climat "lând, cu sezon de #e$etaţie lun$. Înrădăcinarea este pi#otantă, cu mare putere de penetrare a solurilor compacte. ste răspândit spontan sau culti#at în re$iunile decâmpie i de coline ale ţării, cu e&cepţia oldo#ei.

Folosire. 'e folosete mai rar în spaţiile #erzi, foarte preţuită fiind #arietatea aurea.

2.Quercus frainetto Ten.(sin.Q. conferta,Q. pannonica Booth.,Q. hungarica

Hubb.)- Gârniţă Particularităţi morfologice. ste un ar"ore de +0*0 m, cu ritidom adânc "răzdat, lăstari la început

păroi apoi $la"ri, frunze de 10*20 cm lun$ime i *12 cm lăţime, la "ază în$ustate i auriculate, în$rămădite spre#ârful ramurilor, o"o#at*eliptice, cu /*3 perec!i de lo"i, patent*di#er$enţi, la maturitate $la"re pe faţă, iar dorsal

păroase, cenuii. 4!indele stau câte 2-, ajun$ la 1,/*2,- cm lun$ime i sunt prinse în cupe de 0,*1,2 cmînălţime, cu solzi liniar*lanceolaţi.

Particularităţi biologice şi ecologice. ste răspândit în sil#ostepă, în re$iunile de coline din 5ransil#aniade 6est, în 7anat, 8ltenia i oldo#a, mai rar în untenia i 9o"ro$ea. 9atorită frunzelor sale mari este unfrumos ar"ore ornamental.

3.Quercus pedunculifloraK.Koch. (sin.Q. rhodopea Vel.)- Stejarul brumăriu

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore de 2-*+0 m înălţime, cu ritidom crăpat adânc, lăstari "runi*

#erzui, $la"ri, frunze o"o#at*alun$ite sau eliptice de *2 cm lun$ime, adânc*sinuat*lo"ate, cu -*: perec!i de lo"irotunjiţi, între$i, sinuaţi sau lo"aţi. aţa frunzei este #erde, mată, dorsal #erde*cenuiu, pu"escentă. 4!indele sunt$rupate câte l, lun$ pedunculate (specific), de 2,-* cm lun$ime, o#oide i sunt prinse în cupe de 1,-*2,2 cm



2

înălţime, de formă turtită emisferică, solzii fiind cu mar$inile concrescute (la #ârf solzii sunt în$ustaţi, ceiinferiori i mijlocii sunt $!e"oi).

Particularităţi biologice şi ecologice. ste răspândit în sil#ostepă, fiind rezistent la uscăciune i ariţă, înstepă #e$etează satisfăcător, dacă apa freatică nu este la peste 10 m adâncime, mai ales pe cernoziomurileloessoide.

4.Quercus pubescens Willd. (sin.Q. lanuginosa Thuill.)- Stejarul pufos

Particularităţi morfologice. ste de talie mai redusă (10*1- m), ritidom adânc crăpat, lujeri tomentoi,coroana lar$ă, uneori mai lată decât înaltă, cu frunze relati# mici, de ,-*/ cm lun$ime, pieloase, o"lon$i sauo#ate, cu + perec!i de lo"i, la #ârf rotunjite iar la "ază cordat*emar$inate, la început pe am"ele părţitomentoase, apoi pe faţă de#in $la"re. 4!inde sunt sesile sau scurt pedunculate, în$uste, o#oide, de 0,*1,/ cmlun$ime, în cupe de 0,/*1,- cm, pre#ăzute cu solzi mici, o#al*lanceolaţi, strâns im"ricaţi, cenuiu pu"escenţi.

Particularităţi biologice şi ecologice. ormează păduri rare în sil#ostepă i stepă. ste o specie &erofită i!eliofilă, rezistentă la $eruri, puţin pretenţioasă faţă de soluri; #e$etează "ine în staţiuni calde i uscate, pecalcare.

5.Quercus robur L.(sin.Q. pedunculata Ehrh.) - Stejarul propriu-zis

Particularităţi morfologice. 'unt ar"ori de 0*-0 m înălţime cu coroane lar$i, nere$ulate, iar ritidomuleste "run*ne$ricios, adânc "răzdat. runzele, în$rămădite spre #ârful lăstarilor, sunt de *20 cm lun$ime,o"o#ate, cu / perec!i de lo"i o"tuzi sau rotunjiţi. Consistenţa frunzelor este pieloasă, pe faţă sunt #erzi*înc!is,$la"re, dorsal $la"re sau uor pu"escente în lun$ul ner#urilor. 4!indele, câte 2*-, cu pedunculi de -*12 cmlun$ime, sunt o#oide, alun$ite, elipsoidele, sau cilindrice, lun$i de 2* cm, în cupe emisferice de 0,/*1,2 cmînălţime, cu solzi mici, o#at*triun$!iulari, alipiţi (niciodată $!e"oi), cenuiu*pu"escenţi.

Particularităţi biologice şi ecologice. <lcătuiete păduri pure sau în amestec în re$iunile de câmpie i decoline mai joase.

Variabilitatea speciei. 9upă #ariaţia frunzelor e&istă diferite forme sau cultivaruri % Fastigiata * are ramuri erecte, coroana în$ustă, conică fiind apreciat pentru aliniamente ;

Concordia * talie mică (c!iar ar"usti#ă), cu frunze $al"ene*aurii. Heterophylla * are frunze foarte #ariate ca formă, de la normale până la adânc incizate.

Thomasii * are lujerii tineri fin păroi, frunze o"o#ate cu +*- lo"i i $!inde solitare.

6ar. puberula * are frunzele dorsal, în lun$ul ner#urilor, pu"erule.

=entru parcuri i $rădini se folosesc frec#ent formele% Fastigiata, preţioasă i pentru faptul că are o cretere i dez#oltare mai rapidă;

Concordia , de talie mai mică, frunze $al"ene*aurii sau $al"en*#erzui.

6.Quercus petraea (Matt.) Liebl.(sin. Q. sessiliflora Salisb.,Q. sessilis Ehrh.)-

Gorunul Particularităţi morfologice. ste un ar"ore de +-*0 m cu ritidom su"ţire. runzele sunt în$rămăditespre #ârful lăstarilor au /,-*12 cm lun$ime, sunt lat*o#ate până câte 1*-, sesile, de 1,*2,- cm lun$ime. 4!indele,câte 1-, sesile, de 1,*2,- cm lun$ime, o#oide, în cupe conic*emisferice cu solzi mici, o#at*lanceolaţi, im"ricaţi,alipiţi, plaţi.

Particularităţi biologice şi ecologice. ormează păduri (ar"orele pure sau în amestec) în re$iunea dedealuri i su"montană inferioară, mai rar în câmpie, pe când Quercus robur cere soluri mai profunde i re#ene,Quercus petraea este mai puţin e&i$ent, #e$etând "ine pe cele "run*rocate sau sla" podzolite, uneori c!iar pesoluri "run cenuii, cu condiţia să nu fie prea compacte.

Variabilitatea speciei. 9intre formele mai interesante sunt% Laciniata * frunzele sunt penat*fidate, cu lo"ii alun$iţi, o"lon$i i sinusurile în$uste i adânci ;

Mespilifolia - cu frunze lun$ acuminate, uor sinuate, ca cele de momon.

7.Quercus polycarpa Schur. -Gorunul transilvănean



+

Particularităţi morfologice. ste mai redus ca talie decât precedentul (20*2- m), cu lujeri $la"ri, arefrunze neîn$rămădite la #ârful lujerilor, de :*12 (1) cm lun$ime, o"o#ate, o#at*o"lon$i, cu lo"i rotunjiţi, a#ândfaţa #erde întunecată, lucitoare iar dosul dispers stelat pu"escente. 4!indele, câte 2*, sesile sau scurt

pedunculate, de 1,/*2,- cm, o#oide, sunt prinse în cupe emisferice, înalte de 1,-*2 cm, cu solzii $!e"oi, pu"escente numai la #ârf.

Folosire. ste o specie recomandată pentru parcuri, fiind ornamentală prin port i frunze.

8.Quercus rubra Michx.(sin.Q. borealis Michx.,Q. maxima (Marsh.) Ashe) -

Stejarul roşu american

Particularităţi morfologice. ste ori$inar din <merica de >ord, cu talie de 20*2- (-0) m, cu scoarţanetedă, acoperită numai la "ază de ritidom, are coroană $lo"uloasă i lăstari roii*"runi, lucitori. runzele sunt de10*1 (22) cm, o"o#ate, cu câte - perec!i de lo"i scurţi, triun$!iulari până la o#aţi, di#er$enţi i mucronaţi, laînceput pu"escente pe am"ele feţe, apoi $la"re. >uanţa frunzelor este pe faţă #erde*înc!is lucitoare iar dorsalal"ăstrui sau $al"en*#erzui. lorile mascule în amenţi pu"escenţi, lun$i de 10*20 cm, iar cele femele, pe

pedunculi $la"ri. 4!indele, câte 1*2, o#oide, de 1,-*2,- (+) cm, scurt pedunculate, în cupe de 1,-*2,+ cm, cu solzialipiţi.

Particularităţi biologice şi ecologice. ste o specie mult apreciată pentru frumuseţea portului i pentru

coloraţia de toamnă a frunziului, în nuanţe de rou*portocaliu i arămiu. 9atorită faptului că are o cretere maiînceată i suferă de arsura scoarţei, stejarul rou este mai puţin recomandat pentru străzi, fiindu*i preferatQuercus coccinea.

Alţi steari care mai pot fi întâlniţi în parcurile de la noi sunt%

9.Quercus coccinea Muen.

<r"ore de ma&im 2- m, cu coroana rotunjită, la&ă, lujerii sunt $la"ri, "runi*$ăl"ui, frunzele au 3*1- cm,sunt alun$it eliptice, până la o"o#ate, sinuos*penat*partite, cu lo"ii depărtaţi i puţin dinţaţi, la "ază trunc!iate saulat cuneate, pe partea superioară #erde*crud, lucitor iar pe cea inferioară #erde desc!is, $la"ru (toamna se

colorează în rou stacojiu). 4!indele sunt solitare, scurt pedunculate, o#ate, înconjurate de o cupă cu solzii alipiţi.

10. Quercus palustris (L.) Münch. – Stejarul de baltă.

<r"ore e&otic, de 20*0 m înălţime, cu tulpina dreaptă, coroana lat*piramidală, frunze lat*alun$ite, până la1- cm lun$ime, cu lo"i în$uti i foarte adânci, ascuţiţi, pe partea inferioară #erzi*palid cu smocuri de peri laintersecţia ner#urilor, pe cea superioară #erzi, toamna de#in roii. ructele au un peduncul scurt, $!inda fiindaproape rotundă, mică, cu #ârful acut i cupa lăţită.

11. Quercus imbricaria Michx.

ste ar"ore de ma&im 20 m înălţime, cu scoarţa netedă, frunze alun$it*eliptice, între$i, de până la 1/ cmlun$ime i 2*- cm lăţime, cu #ârful ascuţit, scurt, pe partea inferioară pu"escente iar fructele scurt*pedunculate,cu $!inda emisferică, mică.

Particularităţi biologice !i ecologice generale. 'tejarii sunt, în $eneral, specii lon$e#i#e, care lăstăresc "ine, cu înflorire unise&uat*monoică iar maturaţia $!indelor are loc în anul apariţiei lor, e&cepţie făcând cerul istejarii americani care maturează $!indele în anul al ??*lea.

ajoritatea stejarilor sunt răspândiţi în zonele colinare, iar în zonele de câmpie se întâlnesc stejariitermofili (Q. pedunculiflora i Q. pubescens), cel mai rezistent la $er fiind considerat Q. petraea iar cea mai mareamplitudine ecolo$ică o are Q. robur . 'tejarii ori$inari din uropa sunt specii iu"itoare de lumină iar cei din<merica suprtă "ine semium"ra. aţă de apă cerinţele #ariază, unele specii suportând foarte "ine e&cesul de apă(Q. palustris i Q. imbricaria). 'tejarii au ne#oie, în $eneral, de soluri profunde, afânate, neputându*se dez#olta

pe soluri $rele, compacte. "nmulţire. 'tejarii se înmulţesc uor prin seminţe semănate toamna sau primă#ara, după stratificare, sau

prin altoire, în seră prin metodele placaj, trian$ulaţie sau oculaţie, precum i prin "utai, în luna martie*aprilie, însere, sau @tunele cu ceaţă artificialăA. Brssman (13/1) recomandă altoirea, cu recoltarea altoaielor c!iar înainte



de altoire, când se#a deja circulă (ramuri de 2*+ ani cu +* oc!i). 'il#icultorii folosesc cu succes "utăirea pentruînmulţirea stejarilor, cu condiţia aplicării de !ormoni i înrădăcinării în pat cald, su" ceaţă artificială.

Folosire. ajoritatea stejarilor sunt ar"ori decorati#i atât prin port, frunzele frumoase care decorează multtimp (marcescente), dar i prin amenţii masculi i $!indele care apar spre toamnă.

'e utilizează pentru plantaţii masi#e, $rupări dar i ca e&emplare izolate. =entru aleile stradale serecomandă stejarii roii americani, care rezistă mai "ine la poluare.

Genul CASTANEA Mill.Cuprinde cca. 12 specii răspândite în re$iunile temperate ale emisferei nordice, dintre care + specii sunt

introduse i al noi.

1.Castanea sativa Mill.(C. vesca Gaerth.,C. vulgaris Lam.) - Castanul bun

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore de 2-*+0 m , cu tulpină $roasă i ramificaţii joase i unritidom adânc crăpat, "run înc!is. emnul este de calitate superioară, cu duramen "run*înc!is, mijlociu de $reu,elastic i foarte trainic. ujerii sunt muc!iaţi, "run*rocaţi, cu lenticele al"icioase, proeminente, la începuttomentoi, apoi $la"ri. runzele au 12*22 cm lun$ime, o"lon$*lanceolate cu mar$inile spinos*dinţate iner#aţiunea proeminentă, pe dos la început păroase iar mai târziu $la"re. lorile mascule sunt dispuse în amenţicilindrici erecţi, la "aza cărora sunt dispuse florile femele, câte + într*un in#olucru spinos. ructele sunt ac!ene(castane) $lo"uloase sau "rusc acuminate, de culoare "rună castanie i stau 1*+ înc!ise într*o cupă $!impoasă,care la coacere se desc!ide în #al#e.

Particularităţi biologice şi ecologice. ste un ar"ore ornamental prin aspectul frunziului i care poate ficondus cu trunc!i. <re pretenţii mai ridicate faţă de căldură i nu suportă solurile calcaroase. ăstărete "ine idrajonează. Crete încet în tinereţe i are o lon$e#itate destul de mare. Cere un climat cald i umed i solurire#ene, fertile. 'uportă semium"ra dar nu tolerează solurile calcaroase.

2.Castanea dentata (Marsh.)Borkh.(sin.C. americana Raf.) –Castanul bun

american Particularităţi morfologice. <r"ore de cca +0 m înălţime, cu trunc!iul foarte $ros i coroana în$ustă,

scoarţa ne$ricioasă, crăpată în plăci mari ; ramurile sunt $la"re, frunzele o"lon$*lanceolate, de 12*2 cmlun$ime, pu"escente pe partea inferioară în tinereţe, apoi $la"re, cu #ârful acuminat, pe mar$ini puternic serate.

Particularităţi biologice şi ecologice. <ceastă specie este ce#a mai rezistentă la $eruri decât specia precedentă.

3.Castanea pumila (L.) Mill. -Castanul pitic

Particularităţi morfologice. <r"ust sau ar"ore de până la 1- m înălţime, cu lujerii "runi*rocaţi,tomentoi, frunzele sunt în$ust*eliptice până la lanceolate, de 12*2 cm lun$ime, cu "aza în$ust cuneată, $rosier dinţate, pe faţă $al"ene #erzui, pe dos mai desc!ise, $la"re. <c!enele au cca 2,- cm lăţime i stau câte 2*+ într*ocupă.

Înmulţire. 'e poate realiza uor prin seminţe, semănate toamna sau primă#ara, după stratificare. Folosire. În condiţii staţionare corespunzătoare se poate folosi ca ar"ore solitar sau pentru aliniamente.

Subclasa HAMAMELIDAE

Ordinul FAGALES

Familia BETULACEAE

7etulaceele numără + $enuri de ar"ori i ar"uti, dintre care la noi cresc spontan sau culti#ate, speciiaparţinând la 2 $enuri.

Genul BETULAL.



-

Cuprinde circa 120 de specii răspândite în emisfera nordică, din care la noi, în cultură sau spontane sunt -1de specii. 'unt ar"ori de mare efect ornamental, rustici, între"uinţaţi uneori ca plante pioniere.

1.Betula pendula Roth. (B. verrucosa Ehrh.,B. alba L.p.p.) - Mesteacănul

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore care ajun$e la 20 m. <re tulpina z#eltă, acoperită de oscoarţă al"ă, care se e&foliază în fâii circulare. a "ătrâneţe formează un ritidom ne$ricios i adânc crăpat,numai către "aza tulpinii. ujerii sunt su"ţiri, de o"icei pendenţi, lun$i i lucitori, cu numeroase lenticele.

runzele sunt rom"oidal*triun$!iulare, de *: cm, acuminate, cu mar$inea du"lu*serată, peţiolate.lorile sunt monoice, $rupate în amenţi, diferenţiază din toamnă (cei masculi) i apar înainte de înfrunzire.ructele sunt samare mici iar la maturitatea deplină (în septem"rie) amenţii fructiferi, în marea lor

majoritate, se dezmem"rează i pun în li"ertate micile samare împreună cu solzii amenţilor.

Variabilitatea speciei. 9intre #arietăţi (forme) se pot menţiona% #ar . fastigiata * are port piramidal,

#ar. purpurea * are frunzele roii*înc!is,

forma tristis * are ramurile pletoase

forma elegans ( youngii )* are ramuri su"ţiri, recur"ate de la "ază, lujerii foarte su"ţiri, penduli i frunze

mai mici. forma dalecarlica * cu frunze laciniate.

Particularităţi biologice şi ecologice. ste o specie ce lăstărete "ine, în tinereţe are o cretere rapidă iar lon$e#itatea sa o"inuită este su" 100 de ani. 9e asemenea este !eliofilă, rustică, care însă rezistă $reu la soluricompacte, acide, cu ape în e&ces, la o um"rire puternică sau la o uscăciune accentuată. ste rezistentă la $er, fumi $aze.

Alte specii deBetulaculti#ate mai ales în parcuri dendrolo$ice i în $rădinile "otanice la noi sunt%

Betula albo-sinensis Burk. <r"ore de talia a ??*a ori$inar din C!ina, cu scoarţa portocalie sau

portocaliu*rocată, care se e&foliază în fâii circulare su"ţiri.

Betula ermanii Cham. <r"ore de talia a ??*a (ma&im 20 m) cu coronament lar$, la&, cu scoarţa al"*

$ăl"uie, care se e&foliază circular în fâii late, trans#ersale, iar amenţii sunt erecţi.

Betula nigra L.<r"ore de talia ???*a, deseori cu aspect multitulpinal, cu coroana lar$ă, scoarţa care

se e&foliază în fâii mari i persistă crăpături rocat*ne$ricioase.

Betula papyrifera Marsh. <r"ore de talia ?, ori$inar din <merica de >ord, cu scoarţa al"ă care se

e&foliază în fâii fine, asemănătoare papirusului.

Betula pubescens Ehrh.<r"ore de talia a ??*a, cu scoarţa al"ă care se e&foliază în fâii, la "ază

a#ând ritidom ne$ricios iar lujerii pu"escenţi. runzele sunt rom"ic o#ate sau o#ate la început pu"escente peam"ele feţe, apoi mai mult pe dos iar amenţii au solzii pu"escenţi. <ceastă specie are o #arietate% var. carpatica(D.EB.) B.Boc!, considerată ca fiind indi$enă, răspândită la noi prin tur"ării, în zonele montane umede. 'e

poate utiliza cu succes ca ar"ore de aliniamente.

Betula nana L.-Mesteacănul pitic.ste un ar"ust înalt de cca. 1 m, cu lujeri su"ţiri,

tomentoi, frunze su"rotunde, de 1,- cm lun$ime i 2 cm lăţime, crenate, #erzi*înc!is pe partea superioară,toamna de#in roii.

Betula pumila L. -Mesteacănul pitic. <r"ust de 0,-*1 m înălţime, cu lujerii tineri dens

tomentoi, frunze aproape circulare, de 1*+ cm, crenate, dedesu"t al"urii i des păroase, toamna de#in roiatice.

Betula tortuosa Ledeb. <r"ore de talia a ??*a cu scoarţa al"*cenuie sau $ăl"uie, cu ramuri

sinuoase i lujerii tineri "runi*cenuii cu #erucozităţi.

Particularităţi biologice !i ecologice generale. estecenii au o lon$e#itate mică, sunt uor #ătămaţi de#ânturi puternice i depunerile de c!iciură i zăpadă. . pendula este o specie !eliofilă, rezistentă la $er,nepretenţioasă faţă de fertilitatea solului, suportând cu succes solurile sărace, nisipoase. >u suportă însă secetae&cesi#ă, solurile prea calcaroase, cele compacte i cu e&ces de umiditate.



"nmulţire. estecenii se înmulţesc prin%- semănături e&ecutate imediat după recoltare, prin împrătiere, pe strat foarte "ine pre$ătit,

încorporarea făcându*se prin tasare sau tă#ălu$ire uoară.- altoire * se e&ecută pentru #arietăţile ornamentale, pe portaltoi de . pendula; se poate

efectua în teren desc!is sau în seră.În teren desc!is altoirile pot realizate în oc!i crescând (la sfâritul lunii mai*începutul lunii iunie) sau în

oc!i dormind (6???*?F), ca procedee folosindu*se% altoirea cu ramură detaată i altoirea prin alipire. În seră

altoirea se face în ianuarie*fe"ruarie, pe puieţi înrădăcinaţi la $!i#ece, cu altoaie de 2*+ ani recoltate în repausdeplin.Folosire. 'peciile de etula sunt foarte preţuite pentru portul lor ele$ant i frumuseţea coloritului scoarţei

trunc!iului. 'e între"uinţează indi#idual sau în $rupuri, iar speciile cu port pitic sunt des folosite pentru rocării.

Genul ALNUSGaertn.

Cuprinde un număr de cca. - de specii ori$inare din emisfera nordică, ar"ori i ar"uti rustici, în $eneral!i$rofili.

1. Alnus glutinosaGaertn. - Aninul negru, Arinul negru.

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore indi$en care ajun$e la 2- m înălţime, are tulpina dreaptă,cilindrică, coronamentul o#oidal. 'coarţa tânără este lucioasă i netedă. ujerii sunt în + muc!ii, mu$urii sunt

pedicelaţi, cu 2 solzi. runzele sunt o#ate sau o"o#ate, emar$inate, de *10 cm, pe mar$ini rar si nere$ulat du"lu*serate. =e faţă sunt #erzi întunecate, pe dos #erzi*$ăl"ui, cu smocuri de peri ru$inii la "aza ner#urilor. În tinereţesunt lipicioase. 'e menţin mai multă #reme pe ar"ore. lorile sunt unise&uate, dispuse monoic în amenţi;înfloresc foarte de#reme, în fe"ruarie*martie. ructele sunt samare, penta$onale, mici de 2*+ mm, cu aripiîn$uste, cu saci de aer, care se $ăsesc în conuri fructifere numite stro"ili (popular se numesc rânze), mici, o#ali,care persistă i după căderea frunzelor.

Particularităţi biologice şi ecologice. <ninul ne$ru este o specie care cere multă umiditate, în sol i înatmosferă. >u rezistă la secetă i la um"ră.

Variabilitatea speciei. <re câte#a #arietăţi decorati#e, cele mai cunoscute la noi fiind%#ar. laciniata - care are frunze lo"ate adânc;#ar. imperialis * cu frunze asemănătoare cu #arietatea precedentă dar mai profund lo"ate;#ar. incisa * cu frunze du"lu lo"ate sau penate i lo"ii laţi, rotunjiţi, .a.

2. Alnus incana (L.) Moenech. - Aninul alb, Arinul alb.

Particularităţi morfologice. ste un ar"ore indi$en care are până la 20 m înălţime, cu scoarţa cenuie*al"icioasă, lucitoare, coroana mai "o$ată, frunzele o#at*eliptice, cu #ârful acut, "aza rotunjită sau cordată, adâncdinţate, #erzi*cenuii*înc!is pe faţă i al"e*cenuii*pu"escente pe dos. lorile se desc!id înainte de înfrunzire,

prin fe"ruarie, mai de#reme decât la aninul ne$ru. ructele sunt samare, de formă penta$onală. Particularităţi biologice şi ecologice. <ninul al" este o specie mai puţin pretenţioasă faţă de sol, umiditate

i lumină decât aninul ne$ru. 5olerează i uscăciunea solului i suportă c!iar semium"ra. Gezistă "ine la $er.=oate fi folosită în parcuri, pe coastele erodate, calcaroase, prundiuri etc.

Variabilitatea speciei. 'pecia !lnus incana prezintă următoarea #aria"ilitate% forma pendula * care seremarcă prin ramurile pletoase i #ar. laciniata * cu frunzele adânc lo"ate.

3. Alnus viridis (Chaix) DC. ( A. alnobetula Harting.) - Anin verde, Arin de

munte.

Particularităţi morfologice. <r"ust de până la 2 m înălţime, cu tulpini uneori târâtoare, lujerii suntmăslinii, mu$urii nepedicelaţi, frunzele sunt o#at*eliptice, cu #ârful acut, au până la 10 perec!i de ner#uri, serate

pe mar$ini i cu smocuri de periori la "aza ner#urilor de pe partea inferioară.



:

"nmulţire. 'e poate realiza prin seminţe, semănate toamna sau primă#ara foarte de#reme, în mustulzăpezii. 'emănăturile se fac superficial, în sol nisipos, se um"resc în toiul #erii iar solul se menţine permanentrea#ăn.

Folosire. 9atorită particularităţilor de cretere în mediu mai umed, aninii pun de o"icei în #aloare luncile iterenurile cu e&ces de umiditate. 9e asemenea pot fi plantaţi pe malul apelor pentru consolidarea malurilor.

Întocmit,Şef lucr. dr. SANDU A!ANA

Curs 1 Arbori II

Documents

Transcript of Curs 1 Arbori II