Teoriile Comunicarii

-curs-1. Functiile comunicarii2. Axiomele Comunicarii3. Comunicarea non-verbala4. Chinezica5. Haptica (disciplina care studiaza comunicarea prin atingere)6. Oculezica (disciplana care studiaza comunicarea prin privire)7. Trasaturi distinctive dintre comunicarea verbala si non-verbala / si comunicarea scrisa si orala

Functiile comunicarii

Aristotel sec IV i. Hr Trei functii ale comunicarii publice:

1. Politica sau deliberativa- discursul stabileste oportunitatea sau inoportunitatea unei actiuni cu caracter public2. Forensica sau judiciara-discursul dovedeste justetea sau injustetea unor fapte petrecute, pe care le aproba sau le incrimineaza3. Epideictica sau demonstrativa-discursul e axat pe elogierea sau blamarea unei personalitati etcPerspectiva moderna asupra functiilor comunicarii se elibereaza asupra acestora exclusiv la nivelul comunicarii publice, asa cum era in antichitateKarl Buhler (1934)-Defineste actul comunicarii verbale prin analogie cu transmisia radiofonica

Fiecarei componente a procesului comunicarii asociaza o functie: Emitatorul - functie expresiva (cand se transmite ceva legat de emitator)Receptorul - functie apelativa (atunci cand prin comunicare, prin mesaj, se urmareste obtinerea a ceva din partea R)Mesajului - functie reprezentativa (cand functia comunicarii ar fi strict informativa)

Roman Jakobson (1960, Lingvistica poetica)

Schema factorilor constitutivi ai comunicarii

ContextEmitator Mesaj Destinatar

Contact Cod

cod - ansamblu de reguli care structureaza mesajul (integral sau partial immpartasite de emitator si receptor)contact - canalul fizic prin care circula semnalele/ contactul psihologic dintre participantii la comunicarecontextul - o compnenta a mesajului, despre ce face vorbire mesajul, la ce trimite mesajul, la ce face referire

"Functiile limbajului"

- concept ce desemneaza o anumita forma particulara pe care o ia un enunt in functie de scopul in care a fost elaborat enuntul si de contextul in care actioneazaFiecare mesaj are mai multe functii, o functie dominanta , la care se pot adauga alte functii secundare."Diversitatea mesajelor pe care le schimbam intre noi consta nu in monopolul unei functii sau alteia asupra mesajelor, ci in diferentele de ierarhie dintre functii"

Functia emotiva (expresiva)•centrata pe Emitent‣functie a subiectivitatii ( a eului comunicator)‣urmareste exprimarea starilor, emotiilor si a atitudinilor emitatorului‣

marci specifice ale functiei emotive:persoana I (eu, noi)‣modul optativ ( as invata dar e primavara) ‣interjectii (uff, vai, ars)‣expresii ("Fir-ar sa fie!", "Doamne ‣adjective calificative (minunat, oribil, emotionant, dezgustator)‣modificari la nivelul trasaturilor suprasegmentale (accentu, durata, intonatia, ritmul vorbirii) ‣

Functia conativa (retorica, persuasiva, impresiva)•

se plaseaza la nivelul destinatarului‣mesajul urmareste obtinerea unei reactii din partea receptorului‣

marci specifice ale functie conative:pers a II-a (tu, voi)‣modul imperativ‣interjectii (nani, sst!, mars!, etc)‣

aceasta functie este intens prezenta in propaganda, in mijloacele propangandiste (sloganuri mobilizatoare) sau in publicitate

Functia referentiala•

se plaseaza la nivelul contextului ( „orientarea spre realitate” a mesajului)‣functie a obiectivitatii, pur informativa‣functie fundamentala a limbajului, prin care membrii unei comunitati lingvistice isi comunica informatii ‣asupra realitatiiinseparabila de celelalte functii ale comunicarii, pe care le insoteste in cadrul discursului chiar si atunci ‣cand miza mesajului nu este informativa

Functia fatica •

se plaseaza spre Contact, spre conexiunile fizice si psihice care trebuie sa existe intre protagonistii ‣comunicarii

mesajul vizeaza cu precadere:stabilirea‣mentinerea‣sau incheierea actului comunicational‣

exemple de comunciare fatica:gesturile si formulele de salut‣alo!, asteptati, nu va mai aud, nu inchideti‣da, sunt atent, va urmaresc, continua‣aprobarea prin clatinarea capului‣prin sustinerea privirii‣

Functia fatica a comunicarii este prima pe care si-o insusesc copii

Functia metalingvistica (metacomunicationala)•centrata asupra codului‣urmareste explicarea anumitor componente ale mesajului in vederea receptarii lor corecte de catre ‣destinatar

fie destinatarul cere lamuriri (ce vrei sa spui?, nu pricep) ‣fie emitatorul anticipeaza o atare situatie, oprindu-se pentru a da explicatii (adica...)‣functie foarte importanta pentru invatare in general (in special pentru insusirea limbii) (gramatica, ‣dictionarul - explicativ sau bilingv)

Alegeti niste mesaje publicitare care sa ilustreze pe rand cele 6 functii ale comunicarii, si in cazul fiecarui mesaj identificam si celelalte functii prezente in afara celei dominante. (Justificat) cate 3 mesaje publicitare pt fiecare functie dominanta

Functia poetica •Centrata asupra formei mesajului‣Interesata mai mult cum se spune decat ce se spune‣Elemente care, in limbajul de zi cu zi, atrag atentia asupra formei mesajului‣Ori de cate ori intalnim tipare ritmice prin aliteratii, avem de.a face cu un mesaj ce indeplineste o functie ‣poetica centrata asupra formeiJocurile de cuvinte, calambururile : ex: "I Like Ike" (accentul pus pe sonoritate) ‣

Scoala de la Palo Alto Axiomele comunicarii

Partea 1

Scoala de la Palo Alto ("Colegiul invizibil")

Reactia polemica a unui grup de cercetatori americani, din diverse domenii (antropologie, sociologie, psihiatrie) la •teoria matematica a comunicarii elaborata de Claude Shannon ( teorie care tindea sa se impuna ca referinta dominanta)Fondatorul grupului: antropologil Gregory Bateson (1904-1980)•Istoria acestui frup incepe in anii 40 , la impulsul lui Gregory Bateson, care se asociaza cu Edward T. Hall, Ray •Birdwhistell, Ervin Goffman, Paul Watzlawick1959: infiintarea , la Palo Alto, a renumitului Institute of Mental Research ( de catre psihiatrii Paul Watzlawick si •Don D JacksonPremisa ca, pentru a intelege in profunzime mecanismele proceselor de comunicare, trebuie studiate situatiile in •care acestea sufera dereglari, blocajeIn 1967 este crat, la Palo Alto, Brief Therapy Center•Fiecare dintre cercetatorii "paloaltisti" isi va continua cariera stiintifica pe un drum personal, dar mentinand un •dialog constant cu ceilalti

Ceea ce defineste aceasta scoala ar fi interdisciplinaritatea, un jos complex de t imiteri intre discipline complementare, intre teorie si practicaUn caracter cumva atipic al acestei "scoli", care a manifestat o inclinatie spre paradox si o anume ireverenta fata de tiparele cercetarii clasiceO echipa coerenta, in care insa locurile nu erau fixeO retea subtila, un "colegiu invizibil", un dialog al ideilor

Comunicarea: o conditie sine qua non a vietii omenesti si a ordinii sociale•Disociere de acceptia restrictiva a comunicarii, ca act verbal, constient si voluntarPentu "paloaltizti" comunicarea reprezinta un proces social continuu, integrand modalitati diferite de comportament ( cuvanr, privire, mimica, gest, spatiu interindividual)

Model orchestral al comunicarii

Formula aceasta ii apartine lui Gregory Baetson•Se delimiteaza limpede de modelul linear al comunicarii, modelul epocii•Comunicarea este gandita de catre paloaltisti ca o interactiune, nu in functie de o traiectorie lineara ( intre stimul-•raspuns, Emitator-Receptor)

"Axiomele" comunicarii

Termenul "axiome" le apartine lui Paul Watzlawick, J. beavin, Don.D Jackson•Pragmatics of Humans Communication. A study of Interactional Patterns, Pathologies and Paradoxes, New York, •W.W Norton and Company, 1967 ( comunicarea umana, Pragmatica, paradox si patalogie, trad de Bogdan Boghitoi, Bucuresti, Ed. trei, 2014)Cuvantul acesta nu are sens foarte rigueos, matematic•

Desemneaza un set de aserituni importante, fundamentale pentru intelegerea femomenului comunicarii

Axioma nr.1

"Non comunicarea este imposibila" sau "Comunicarea este inevitabila" •

Teoriile Comunicarii

Curs 4 – 09.03.2015

“Axiomele” comunicarii

Partea a II­a

“Axioma” nr. 1:

“NON­COMUNICAREA ESTE IMPOSIBILA” / “COMUNICAREA ESTE

INEVITABILA”

Aceasta asertiune are sens numai daca includem, in aria comunicarii, si indiciile (mesaje

transmise involuntar, poate chiar inconstient), nu doar semnale;

Pentru paloaltisti, orice comportament (verbal sau nonverbal) are valoare de mesaj.

Inclusiv inactivitatea, imobilitatea, tacerea, izolarea, refuzul comunicarii.

Sigmund Freud: “Cel care isi tine buzele lipite, vorbeste si cu varful degetelor.”

Comunicare si comportament devin sinonime. Orice comportament comunica si absenda

comportamentului nu exista.

Intrucat absenta comportamentului este o imposibilitate, rezulta ca nu putem sa nu

comunicam, indiferent daca ne dorim sau nu.

SINGURA CONDITIE pentru care axioma sa fie valabila: situatia interactionala,

existenta unei constiinte receptoare. Sa se gandeasca la tacerea/absenta mea. Fara voia

mea, fara intentia mea – comunic.

“Axioma” nr 2:

“COMUNICAREA ESTE IREVERSIBILA.”

Odata receptat mesajul, el va produce, inevitabil, un efect oarecare asupra destinatarului.

Efectul poate fi:

­ Puternic sau slab;

­ Sesizabil sau nu pentru cineva din afara (sau chiar pentru receptor);

­ Rapid sau intarziat;

­ Trecator sau pe termen lung.

El exista intotdeauna, chiar daca noi nu ne dam seama de acest lucru. (principiul de

functionare al zvonurilor, al calomniei si principiul de eficienta al acestora)

Personalitatea fiecaruia dintre noi este modelata, configurata si de mesajele:

­ Directe sau mediate (mediate = literare, cinematografice, muzicale etc.);

­ Primite de­a lungul vietii de la ceilalti.

Insumate, aceste mesaje produc in noi schimbari (benefice sau nocive).

Ireversibilitatea actului comunicarii consta in faptul ca, odata produs, el pune in miscare

un mecanism ce nu mai poate fi dat inapoi.

Daca acceptam ca orice mesaj influenteaza destinatarul, inseamna ca urmatorul mesaj va

ajunge la un receptor diferit de cel de dinainte.

In cazul unui mesaj jignitor, scuzele nu vor anula efectul deja produs, caci ele se

adreseaza unui receptor schimbat fata de cel initial.

Morala primelor axiome: comunicarea inevitabila (orice ai face, comunici) si ireversibila.

Sa avem grija cum comunicam si ce.

“Axioma” nr. 3:

“COMUNICAREA ESTE UN PROCES CONTINUU, CE NU POATE FI

TRATAT IN TERMENI DE CAUZA­EFECT SAU STIMUL­RASPUNS”

Din ignorarea caracterului continuu al comunicarii se naste eroarea de a incerca sa

decupam, in lantul comunicational, segmente bine delimitate, pe care sa le identificam

drept cauze si efecte.

Ceea ce pentru unii este cauza, pentru altii reprezinta un efect.

V. exemplul patronului care isi supravegheaza excesiv angajatii, pe motiv ca acestia

comit prea multe greseli (fiecare e sincer convins ca celalalt e vinovat. Propriul

comportament este doar efectul interlocutorului)/ exemplul sotului si al sotiei: sotia il

intreaba de ce nu trece mai mult pe acasa.;

“Axioma” nr. 4:

“ORICE COMUNICARE PREZINTA DOUA ASPECTE: CONTINUTUL SI RELATIA.

RELATIA INGLOBEAZA CONTINUTUL, FIIND, DECI, O METACOMUNICARE”

Doua niveluri ale comunicarii:

­ Informational: continutul mesajului, ceea ce spunem;

­ Relational: modul nostru personal de a transmite mesajul si maniera in care il

interpreteaza interlocutorul.

Orice comunicare obliga la o dubla operatie:

­ Intelegerea continutului mesajului si interpretarea modului in care e prezentat

acesta (“citirea” intentiilor, a subintelesurilor).

Deoarece relatia ofera indicatii de interpretare a continutului, se afla la un nivel superior

acestuia:

­ “metacomunicare”.

Arata fragilitatea limbajului verbal si destrama o foarte veche iluzie (puternica), aceea ca

verbalul, cuvintele, sunt superioare in raport cu restul manifestarilor. Iluzia ca pot fi

suficiente pentru a transmite ceva. Sunt necesare, dar insuficiente, de unde nevoia de o

relatie. (ex: “desteptule! Tampitule” – jignirea ca gluma – din tonul nostru, privirea

noastra). Relatia se dovedeste decisiva in raport cu mesajul pe care il transmitem.

Paul Watzlawick explica aceasta axioma privind continutul si relatia, prin analogie cu

functionarea unui computer, care, pentru a indeplini o sarcina, are nevoie de informatii,

date, corespunzand continutului, dar numai cu datele acestea nu poate opera nimic – are

nevoie si de un program cu care sa le prelucreze (= relaia).

Neintelegerile de ordin informational pot fi cu usurinta lamurite prin consultarea unor

surse obiective;

Neintelegerile legate de relatie sunt mai greu de solutionat, putand genera conflicte

ireconciliabile.

“Axioma” nr. 5:

“COMUNICAREA IMBRACA O FORMA DIGITALA SI UNA ANALOGICA”

Termeni imprumutati din cibernetica, unde un sistem e considerat:

­ Digital atunci cand opereaza cu o logica binara (de tipul “da sau nu”, “totul

sau nimic”, “0/1”)

­ Analogic daca utilizeaza o logica cu o infinitate de valori continue.

Comunicarea verbala este digitala (fata de continuumul starilor din realitate, cuvintele

sunt limitate, numarabile);

Elementele de ordin paralingvistic sunt analogice (intonatia poate varia continuu);

Comunicarea gestuala este preponderent analogica (variatii continue de tin de

amplitudine, de viteza de executie a gestului etc.)

In orice comportament comunicativ, aspectul digital si cel analogic coexista, sunt

complementare;

Componenta informationala a comunicarii este transmisa cu precadere pe cale digitala, in

timp ce componenta relationala este transmisa prin mijloace analogice.

“Axioma” nr. 6:

“ORICE SCHIMB, IN COMUNICARE, ESTE SIMETRIC SAU COMPLEMENTAR,

DUPA CUM SE BAZEAZA PE EGALITATE SAU PE DIFERENTA”

Comunicarea presupune raporturi de forta intre interlocutori;

In functie de natura contextului comunicarii, exista doua tipuri de interactiuni:

o Tranzactionale:

­ raporturi fixe din ratiuni sociale (intre profesor si student, intre medic si

pacient – niste pozitii definite socialmente, iar rolurile participantilor la

comunicare vor ramane neschimbate pe tot parcursul acesteia);

­ rolurile participantilor raman neschimbate pe tot parcursul comunicarii;

o Personale:

­ Rolurile nu dispar, dar sunt interşanşabile in timpul conversatiei (conversatia

dintre prieteni, soti, colegi, in familie etc.)

Doua persoane care discuta despre un subiect oarecare se pot afla in doua situatii

posibile (din perspectiva acestei axiome):

1. Interactiune simetrica:

­ Bazata pe egalitate;

­ Implica un comportament in oglinda, utilizat pentru a minimaliza diferentele

dintre interlocutori (interlocutorii au cam acelasi nivel de autoritate, implicare,

interes in raport cu subiectul. Stiu cam la fel de mult despre el – o conversatie

intre doi hakeri/ conversatia dintre doua fashioniste – atunci cand niciunul

dintre interlocutori nu incearca sa domine. Raspunsul pe care il dai e cam

acelasi cu stimulul. Poate tine de continut, de nivelul de intormatie sau de

relatie, de atitudine – in cazul conversatiilor foarte superficiale, intre amice:

“esti frumoasa”/ “ba tu”/ “ba tu”);

2. Interctiune complementara:

­ Bazata pe diferenta;

­ Incearca sa maximizeze diferentele dintre interlocutori (atunci cand cineva

este up/down in termeni de forta/putere. Cand unul dintre interlocutori stie mai

multe, stie mai bine in termenii subiectului discutat, fapt acceptat de

interlocutorul sau – ex: hakerul si baiatul de club pe tema calculatoarelor) –

Depinde foarte mult de context, de subiect.

Simetria sau complementaritatea nu sunt bune sau rele in sine.

Valoarea lor (pozitiva/negativa) depinde de context, de parametrii psihologici la

care se refera; ex: o simetrie buna la nivelul relatiei poate fi atunci cand esti o

persoana pasnica, vorbesti calm, iar interlocutorul iti raspunde in acelasi fel

(interactiune buna) / cand taci, iar interlocutorul iti raspunde in acelasi mod (intr­o

situatie conversationala presanta), raspunsul simetric este jenant si duce la un

impac in comunicare – preferabil sa fie un raspuns completemar: tu taci, dar

raspunde celalalt. Ex: cand te rastesti la interlocutor. Faptul ca interlocutorul iti

raspunde in acelasi fel, poate fi un lucru negativ (SIMETRIA). Ex: unul e bine sa

fie mai volubil in anumite momente (COMPLEMENTARITATEA), asa cum

cineva iti vorbeste in pozite de forta si taci cand vrei sa afli mai multe (pozitiva).

Cand suprematia celuilalt este autoafirmata, tine doar de atitudine, atotstiutor,

lectii la tot pasul despre orice (negativa). Depinde, iar, de context.

Eric Berne ­ creatorul “analizei tranzactionale” (Analiza tranzactionala si

psihoterapie, 1961):

­ In fiecare dintre noi, coexista trei personalitati: Parintele, Copilul, Adultul

­ In functie de momentul din viata la care ne aflam, de schimbul conversational

in care suntem implicati, vom juca mai mult sau mai putin vizibil/pregnant

unul din acele roluri (in situatii simetrice sau complementare). Tine de

raporturile de forta dintre interlocutori.

­ Daca interlocutorii accepta tranzactia – simetrica sau complementara ­,

comunicarea va decurge bine.

“Axioma” nr. 7:

“NATURA SI DURATA UNEI RELATII DEPINDE DE PUNCTAREA SECVENTELOR DE

COMUNICARE INTRE PARTENERI”

“punctarea secventelor”: fenomen ce se manifesta in cazul interactiunilor prelungite;

Presupune gasirea modurilor de a relansa schimbul conversational astfel incat acesta sa se

prelungeasca armonios.

“punctarile” gresite provin din angajarea conversatiei dintr­un rol si pe un ton nepotrivite

cu asteptarile interlocutorului.

O proasta definire a relatiei (simetrice sau complementara) dintre interlocutori duce:

­ La un “dialog al surzilor” (fiecare vorbeste in legea lui si putin ii pasa de ce

spune interlocutoru. Se urmareste pe sine vorbind, fara a­l interesa reactia

partenerului);

­ La filtrarea negativa a replicilor celuilalt (selectez doar elemente care iti

alimenteaza nemultumirea/ supararea – chiar proiectarea/ inventare/

interpretarea)

­ Sau chiar la suspendarea definitiva a schimbului.

Exista 3 situatii generale posibile in definirea relatiilor cu ceilalti:

1. Confirmare (atunci cand schimburile pe care le am cu ceilalti, confirma ceea ce cred

eu ca este bun despre mine, confirma viziunea asupra vietii/ opiniile/ credintele/

imaginea de sine etc. – duce la o stare armonioasa in schimbul conversational);

2. Opozitiile (cand schimburile pe care le am cu ceilalti imi contrazic fundamental

opiniile – nu e neaparat rau. Ma contrazic, dar imi recunosc existenta. Poate duce la

o stare conflictuala daca nu esti tolerant la o contrazicie);

3. Non­identitate (singura proasta – distrugere/ negare) – in situatia aceasta, se

comporta ca si cand n­as exista, ca si cum parerile, opiniile mele nu conteaza.

Ceilalti vorbesc in locul meu, raspund in locul meu – ai senzatia ca nu contez/ nu

exist pentru oameni. Duce la nevroza, uneori psihoza pe termen lung.

Curs 5 - 23 martie 2015

Proxemica

Disciplina care studiaza relatia dintre spatiu si comportamentul uman - si comunicare

Intemeietorul proxemicii: Edward T. Hall

The Silent Language, 1959•The Hidden Dimension, 1966•Beyond Culture, 1976•

Premisa proxemicii

aceea ca instinctul teritorial - determinat in viata animalelor - exista si la specia umana•chiar daca manifestarile sale s-au diversificat si nuantat, odata cu rafinarea raporturilor sociale•

Edward T. Hall: "Space speaks" (1959)

La om, teritorialitatea e mai prezenta si mai puternica decat ne imaginam.

ne enervam atunci cand cineva "ne-a ocupat locul"•competitia pentru "locurile cele mai bune" s.a•

Reflexe lingvistice ale proxemicii:

"suntem apropiati"•"ne-am indepartat unul de celalalt"•"ai depasit limita"•"mai bine sa pastram distanta"•"am nevoie de spatiu"•"sunt pe teritoriul meu"•"este cu mult sub tine"•"e deasupra noastra"•

In The Silent Language, E.T Hall observa felul in care cultura este guvernata de reguli ascunse, de tipare care se imprima adanc in noi, din copilarie, modelandu-ne in detaliu si cel mai adesea inconstient

-existentaRegulile culturii de apartenenta - pentru ca sunt deprinse in copilarie - devin invizibile pentru noiAceste rguli le interiorizam, le "naturalizam", ne par de la sine intelese

- atunci cand vom remarca o conduita proxemica diferita de a noastra, o vom considera "gresita"- toleram greselile de limba ale strainilor, dar activam imediat steretipuri negative atunci cand interlocutorii nu respecta normele nonverbale (proxemice si gestuale) din cultura gazda- reguli informale, neexplicate, deci cu atat mai puternice- o normalitate negativa, pe care o constientizam doar in fata abaterii- o putere anonima, difuza si permanenta vegheaza la respectarea lor (opinia publica, bunul-simt, "lumea", "gura lumii")

Tipuri de spatiu:

Fizic - frontiere, bariere, ziduri (camera noastra)•Psihologic - efectul spatiului asupra noastra (simtul intimitatii - privacy)•Virtual - Facebook (violarea intimitatii, accesul la informatii, furtul de identitate, confidentialitate, etc)•

Desmond Morris, Manwatching: A field Guide to Human Behaviour, 1977

Trei tipuri de teritoriu:

Tribal•Familial•Individual•

Teritoriul tribal

Natiunile: Insemne vizuale, cromatice diferentiatoare•

steaguri‣uniforme‣granite, graniceri, patrule‣structuri defensive: ziduri inalte‣puncte de control, vamale‣bariere‣

"Vanatorul din tribul primitiv care se ascunde in fiecare cetatean nu se multumeste sa apartina unei colectivitati vaste, pe ai carei membri, in majoritate, nu-i cunoaste personal. El face tot posibilul pentru a se convinge ca impartaseste cu ei apararea teritoriului, dar scara acestuia depaseste umanul. E greu sa resimi un sentiment de apartenenta la un trib de 50 de milioane de persoane sau chiar mai multe. El formeaza atunci subgrupuri mai apropiate de modelul vechi"

partide politice‣cluburi sportive‣diverse societati, sindicate‣uniuni, organizatii profesionale‣"fratii"‣grupuri de protest‣bande de cartier‣

Semne si insemne "tribale"•

cartiere generale, sedii‣costumatii, bannere, insigne‣sloganuri‣tatuaje‣

pentru a arata identitatea de grup si a marca apartenenta

Nevoia grupurilor - uneori spontane - de a-si delimita, de a ocupa o zona de actiune, aparandu-si, simbolic sau fizic, teritoriul

manifestatiile politice, demonstratiile de strada•ocuparea unui spatiu public asupra caruia nu ai nici un drept real, legal•

fenomenul Piata Universitatii din 1990 ("Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa!"piata Tiananmen din Beijing, China, 1989"Revolutia portocalie", 2004 si fenomenul "Maidan" din 2013 din Kiev, Ucrainagreva poloneza: ocuparea atelierelor, baricadarea ca intr-o fortareata

-Occupy (Wall) Street

-> strada:loc al confruntarii•spatiu privilegiat al contestatiei colective a ordinii politice, al rasturnarii sociale•"iesirea in strada" (a studentilor, muncitorilor, cetatenilor etc)•

forma a revoltei publice, la vedere

Manifestari separatiste

Rosa Louise Parks refuzand sa stea in spatele autobuzului, asa cum prevedeau legile segregationiste•arestata, la data de 1 decembrie 1955, in Montgomery, Alabama, deoarece a refuzat sa cedeze locul in autobuz •unul calator albin Macedonia, dupa razboiul din Iugoslavia, trotuarele orasului Tetovo ferm impartite intre crestini si musulmani•galeriile sportive pe stadioane, in tribune sau revarsate in strada•

jocul "acasa" sau "in deplasare""cantecele de lupta", tricouri, "piei vopsite"

impunerea meciurilor "pe teren neutru"•lipsit de incarcatura afectiva, simbolica, tribala‣

ca si in cazul negocierilor politice (Yalta) - dupa al doilea razb mondial•Putem vorbi in mod legitim de "pseudo-triburi moderne"•

Grupurile si teritoriile tribale functioneaza in interiorul unei natiuni, cu rivalitati sau infratiri, pana cand o ostilitate/ amenintare majora estompeaza diferentele, indreptand fidelitatea exclusiv la nivelul natiunii.

TC – curs 6/7

20.04.2015

Proxemica

Teritoriul individual (personal):

­ cel mai atent cercetat;

In lumea nord­occidentala, acest teritoriu este impartit, conform lui E.T.Hall,

in 4 zone, dispuse concentric in jurul nostru.

Fiecare dintre aceste 4 zone are doua subzone.

­ ca si cum un invelis de straturi protectoare, invizibil, elastic, ne inconjoara

trupul.

­ Intim ­> personal ­> social ­> spatiul public

1. Zona intima

­ de la piele pana la o distanta de circa 45 de cm;

­ distanta imbratisarii, a relatiei mama­copil;

­ distanta amorului/ dansului/ a luptei;

a) subzona apropiata:

­ 0­15 cm;

­ rolul minor al comunicarii verbale: un spatiu al soaptelor, murmurul,

oftatul;

­ comunicarea mimico­gestuala e diminuata, intrucat, la aceasta distanta,

ochiul focalizeaza cu greutate;

­ selectie foarte stricta a persoanelor ingaduite in aceasta subzona intima;

­ predomina comunicarea tactila si cea olfactiva.

­ Bebelusii au pe pielea lor epicline “mirosul de bebelus”, un miros cu o

functie foarte precisa – de a genera atasament din partea mamei. Glandele

se retrag in timp de creste bebelusul si dispar la maturitate. Se pastreaza,

insa, in zona axilara si pubiana (atractivitatea sexuala, feromoni).

b) zona indepartata:

­ 15 – 45 cm;

­ rezervata membrilor familiei, prietenilor apropiati;

­ sarutul familiar, cu bazinele la distanta; voce scazuta; comunicare olfactiva;

Atunci cand patrund in acest spatiu persoane straine, apar:

­ sentimentul intruziunii, jena, iritarea, ostilitatea (in autobuz, lift);

­ miscari limitate, postura rigida, incercarea de a evita contactul fizic cu

ceilalti, privirile atintite in gol;

­ incercarea de a­i depersonaliza pe cei aflati, fara acceptul nostru, in zona

intima – Erving Goffman: numeste acest lucru “neatentie politicoasa”;

­ exemple anormale (India – oamenii PE tren/ China ­ metroul);

­ exceptie de la senzatia de neplacere generata de oamenii necunoscuti care

se inghesuie in noi: concertele.

­ Persoanelor cu statutul inalt li se acorda dreptul de a “viola” spatiul

celorlalti.

2. Zona personala (45 – 125 cm); a) subzona apropiata:

­ 45 – 75 cm;

­ nivel ridicat de familiaritate;

­ comunicarea tactila este inca posibila, mai ales sub forma strangerii mainii;

­ contactul ocular este mai bun; comunicarea olfactiva e inca prezenta;

­ comunicarea verbala este mai bine reprezentata ca in zona intima: nivelul

vocii este normal, cel al conversatiei familiare.

b) Subzona indepartata:

­ 75 – 125 cm;

­ distanta la care ne simtim confortabil in raport cu interlocutorii;

­ la granita comunicarii tactile: strangerea mainilor;

­ la limita comunicarii olfactive;

­ il putem vedea pe interlocutor din cap pana­n picioare;

­ nivel moderat al vocii;

­ distanta conversationala standard.

­ “scutul” acesta cvasiermetic este mai extins in fata decat in lateral;

­ conform studiilor efectuate pana acum: spatiul personal al femeilor este mai

des invadat decat cel al barbatilor; barbatii care abia au facut cunostinta stau

mai departe unul de altul decat femeile – barbatii se simt mai putin

“invadati” atunci cand sunt abordati din lateral / femeile prefera apropierea

prietenoasa din fata; fata de necunoscuti, femeile tolereaza distante mai

reduse in raport cu femeile decat cu barbatii.

­ exista standarde diferite, insa, in ce priveste “granitele”, in functie de

trasaturile psihologice, temperamentale, socioculturale, etnice etc.

Nordul Europei: “bulele” personale sunt mari;

Spre Sud: bulele se micsoreaza – acolo unde e cald, bulele sunt mai mici.

Culturi ale apropierii – culturi tactile (valorizeaza atingerea):

sud­europenii, arabii, latino­americanii.

In America de Nord:

­ tendinta de a mari distantele in raport cu cei care nu sunt “apropiati”; si de a

diminua distanta in raport cu prietenii, membrii familiei si ceilalti

“apropiati”;

Spatiul personal este dinamic, elastic, situational.

Bula aceasta se extinde sau se inchide in functie de background­ul cultural,

de starea emotionala, de relatia cu cei de langa noi, de activitatea in care suntem

implicati.

3. Zona sociala (125 – 360 cm) ­ spatiul relatiilor impersonale, profesionale, de serviciu, al reuniunilor;

­ dispare comunicarea tactila;

­ exceleaza insa aspectul mimico­gestual al comunicarii;

­ vocea este puternica, bine decupata pe eventualul zgomot de fond.

a) Subzona apropiata (125 – 220 cm) ­ distanta administrativa (clientul la banca);

­ nevoia de a marca uneori granita teritoriului social prin obiecte­tampon:

birou, ghiseu, masa, pentru a tine interlocutorul la distanta.

b) Subzona indepartata (220 – 360 cm) ­ sublinierea distantei ierarhice;

­ distanta interactiunilor formale.

Si in privinta spatiului social exista variatii de la o cultura la alta (zona sociala

a rusilor – mai mica decat cea a americanilor).

4. Zona publica (360 ­ … cm)

­ caracterul interpersonal al comunicarii tinde catre zero;

­ adresarea catre un grup, o colectivitate;

­ vocea trebuie sa fie mai puternica;

­ discursul: mai atent formulat, mai controlat.

a) Subzona apropiata (360 – 750 cm) ­ locutorul joaca un rol social (relatia profesor – elev/student la seminar);

­ vorbitorul nu mai poate avea contact ocular cu toti ascultatorii;

­ va urmari totusi reactia auditoriului, incercand sa­si ajusteze mesajul in

functie de acesta.

b) Subzona indepartata (750 ­ … cm)

­ feedback scazut: interlocutorul devine un simplu spectator;

­ discursuri in fata multumilor – foarte formalizat;

­ expresiile faciale subtile, gesturile discrete nu mai sunt vizibile.

Semnalele tind sa fie amplificate, exagerate.

CURS 8 - 27 aprilie 2015

Proxemica - partea a III-a

Teritoriul familial -ipostaza imobilă-

Edward T. Hall

trei tipuri de paradigme spaţiale în funcţie de modul lor de organizare• 1. "spatiile cu organizare fixă"

- etalonul acesteia: locuinta europeana incepand cu sec. al XVIII - lea- structura actuala a locuinței: de data relativ recentă- până in sec. al XVIII- lea, camerele nu aveau o funcție fixă- lini de fortificații succesive- casa: nu la stradă, ci in spatele unei grădini- grădina care ascunde, are rolul de a indepărta familia de spațiul public, stradal- rolul de a schimba comportamentul vizitatorului pe măsură ce străbate acest spațiu-> zonă tampon, de adaptare- restricționari succesive, în trepte, în funcție de relația pe care o are proprietarul cu musafirul- organizarea spațială: specializarea camerelor

gătit/mâncat‣divertisment/socializare‣lucru‣igienă‣odihnă‣decomandarea camerelor, de-a lungul holului, astfel încât să nu mai intri din una în alta‣"dez-ordinea" - a trăi in mizerie ‣

Înainte de 1989:

bucătăria:•funcție de socializareansamblul de mobile (colțarul) dă imaginea de confort și intimitate, devenind spațiul sociabilitații familiale

camera de zi:•trei destinații diferențiate:biblioteca/biroucameră de oaspeți (camera de reprezentare sătească)cameră de zi pentru odihnă, pentru vizite

După 1989:

căderea comunismului si economia de piața fac ca sociabilotatea să părăseasca bucătăria in favoarea livingului•la originea acestei schimbari: TV•

Casa: spatiu protector, închis, "adăpost"

"intre patru pereți" vs "lumea larga"•pesteră•castel•garsonieră•o cazarmă•o cabină de camion•colibă•o cameră de hotel•un adăpost improvizat sub pod, într-o cutie de carton•spațiu securizat vs. afară = câmp de aventură•

la adăpost de imprevizibil, de necunoscut•protectoare a intimității•

Întoarcerea acasă:

- în cuib/vizuină/cohilie- un soi de regressus ad uterum- întorcere la sine, regăsire, re-culegere- etalon al continuității, al stabilității- rutina: funcție a confirmării identitații in dimensiunea spațială- izolare, recluziune, refuzul străinului

Casa = o extensie culturală a corpului, securizată fizic și psihic- polaritatea simbolică pivniță vs. pod= conștient vs. inconștient, irațional vs. rațional- locuințe "incomplete oniric"

case fară rădacini‣lifturile care distrug "aventura scării" etc.‣

Ernst Jünger despre bloc: - "un fel de cort, lipsit de libertatea nomadului" - "cartiere dormitor" - masini de locuit - "cutii de chibrituri"

identificarea dintre casă și familie•"să se așeze la casa lui" = să-și întemeieze o familie

Locuințe moderne:•deși interacțiunile intime, relațiile de prezență corporală încă predominădevin și un cadru al relațiilor la distanțăspațiu in care se intersectează prezența și absența

Diferențe culturale

Clădirile din Punjab (India) proiectate de arhitectul Le Corbusier au fost modificare pentru a le face locuibile•Indienii au zidit balcoanele, transformându-le în bucătării

Arabii din SUA se simt claustrați•pereții le par prea joșicamerele prea mici, oferind insuficientă intimitate în raport cu exteriorulpriveliștea e cvasiinexistenta

Ipostaza mobilă

- felul în care se manifestă in afara caseipe plajădelimitarea teritoriului familial, marcarea granițelordreptul primului venit"legea locului central" = alegerea unei poziții de mijloc între locurile deja ocupate

Ipostaza automobilă a teritoriului familial- pe șosele, în mașini- coconul proxemic invizibil și inviolabil din jurul fiecărei persoane înfășoară si mașina în care ne deplasăm2. Spatii cu organizare variabilă

la antipodul celor dintâi•ex: casa tradițională japoneză•

doar parterdeplasând panourile mobile ce țin loc de perețifara a-ti schimba pozitia schimbi natura activitatilor

3. Spatii cu organizare semifixă- cladiri publice, care, la randul lor, pot fi:

a) sociofuge

a caror amenajare are drept scop limitarea comunicarii interpersonalesali de asteptareplasarea scaunelor de-a lungul peretilor descurajeaza infiriparea conversatiilor

Relația dintre dispunerea scaunelor și conversație

poziția fata in fata, la circa un metru distantă, genereaza de trei ori mai puține conversații decât dispunerea alăturatăscaunele asezate in linie dreapta suscita de doua oi mai putin dialogul decat scaunele asezate in unghi drept, pentru ca, in această ultimă situație, jocul privirilor este mai firesc ( in mod normal interlocutorii se privesc cam jumatate din timp)

La fel se intâmplă la masă:•asezarea fata in fata tinde sa creeze tensiuni, atitudini agresive, defensive (pozitia de infruntare)in situatii de negoiere, preferabila celebra masa rotunda pt ca niveleaza ierarhiile

b) sociopete

spatii publice a caror amenajare incurajeaza comunicarea de grupgradini de vara, terase, barurispeculeaza mobilitatea mobilieruluilipirea meselor, scaunelor