Curierul Misionar r # • =

,Cât de frumoase sunt picbarele celor ce binevestesc pace, celor ce binavestesc cele bune".

f | ţ A n u l I X .

îa^ass^ cu B u c u r e ş t i , 1929 . No. 3. ţ i i

,„ii ,„ ,lllll|,„m I„ ,|l! ' ' ll , .1nn„" M < ! > - » < ! ! ! > <! ! !>

Principii biblice asupra ordinei şi a păcii-O UŞA P R I N C A R E DUŞMANUL CAUTĂ SA

I N T R E IN COMUNITATE.

Iii prima parte a articolului nostru a m ac-centuat, că spiritul independenţei şi al dezor-g a n i z a t e i nu poate fi spiritul lui Hristos. A-cest spirit a căutat totdeauna să pătrundă în Comunitate. Ex is tă însă posibilitatea de a-i în-chide uşa. Despre aceasta cetim în „ E x p e -rienţe şi Viziunipag. 107:

„Eu văzui, că această uşă. prin care intră duşmanul pentru a turbura şi a nelinişti tur-ma, poate f i închisă. E u întrebai pe înger, cum s 'ar puteâ f a c e aceasta. EÎ zise: «Comu-nitatea trebuie să alerge la Cuvântul lui Dum-nezeu şi sa pr imească instrucţiuni cu privire la organizaţia Comunităţi i , ceeace s'a scăpat din vedere şi s'a n e g l i j a t ! " Aceasta este nea-părat necesar pentru a aduce Comunitatea la unitatea credinţ i i " .

Cine n 'ar închide cu plăcere duşmanului uşa' Şi aici ni se spune cum plitem face acest lucru, adică a lergând spre Cuvântul lui Dum-nezeu şi învăţând organizaţia! Comunităţii . Se accentuează că aceasta este neapărat ne-cesar. Şi tocmai f i ind de o necesitate atât de mare, ne ocupăm ch iar cu a c e a subiect. Sub cuvintele „această uşă" trebuie de înţeles, după cum reiese c l a r din şirul ideilor, neş-tiinţa în privinţa organizaţiei Comunităţii ; şi această î m p r e j u r a r e înlesneşte duşmanului intrarea pentru a dezorganiza. Rezultă deslu-şit din acest paragraf , că diavolul se găseşte mereu în căutarea persoanelor, car i au un spirit independent şi sunt gata pentru a atacă principiile organizaţiei şi a-i deschide uşa. Acesta erâ un pericol împotriva căruia tre-buie să ne pregătim prin studiul amănunţit a l organizaţiei Comunităţi i .

O R D I N E S T R I C T A P E TIMPUL APOSTO-L I L O R .

Dela început planul lui Satan a fost să in-

3 A M E S W H I T E L I B R A R Y

ANDREWS UNIVERSITY

tre prin această uşă în Comunitate. Acest pe-ricol existâ ch iar în zilele apostolilor şi dea-ceea a fost observată cea m a i strictă ordine. In „Experienţe şi Viziunipag. 103, mai cet im:

„Domnul mi-a arătat , că organizaţia Comu-nităţii a fost prea mult temută şi negli jată. . . . In cer domneşte ordine. Ordine erâ în Comu-nitate, când Hristos erâ pe pământ , şi după înălţarea Sa la cer fu observată cea mai strictă ordine din partea ucenici lor Săi . Iar acuma, în acest t imp din urmă, când Dumne-zeu vrea să aducă pe copiii Săi la unirea cre-dinţii, ordinea e m a i necesară decât oricând; căci în timp ce Dumnezeu uneşte pe copiii Săi , Satan î m p r e u n ă ' c u îngerii lui, îşi dă foarte multă silinţă, să împiedice şi să nimi-cească această unire" .

In zilele apostolilor lucrători i independenţi n 'au fost recunoscuţi de către Comunitate. Se zice, că cei ce ieşiau să boteze şi să îm-partă S fânta Cină au fost mai întâiu deose-biţi şi întăriţi prin binecuvântare . Acest fapt, care-1 găsim în Noul Testament atât de clar descris* este remarca t prin Spiri tul profetic în modul următor :

„Eu văzui, că biserica din zilele apostolilor erâ în pericol de a fi înşelată şi dusă în rătă-cire de învăţători mincinoşi . Deaceea fraţii alegeau bărbaţi , cari aveau o mărturie bună, ca fiind capabil i să conducă bine oasele lor proprii, să menţ ină ordinea în famil i i le lor şi să lumineze pe aceia, car i erau în întunerec. E i întrebau în această privinţă pe Dumnezeu, şi pe u r m ă aceşti bărbaţ i erau deosebiţi prin punerea mâini lor în unire cu Comunitatea şi cu Spiritul Sfânt . După ce pr imiau astfel în-sărc inarea lor dela Dumnezeu şi conf irmarea din partea Comunităţii , aceştia se duceau şi botezau în Numele Tată lu i şi a l Fiului şi al Sfântul Duh; ei se îngr i j iau de orânduirile casei lui Dumnezeu, s lu j iau deseori sfinţilor, oferindii-le simbolul trupului sfânt şi a l sâh-

BERRiEN

HERITAGE

gelui vărsat al Mântuitorului răstignit, şi fă-ceau aceasta pentru a păstra vieaţa şi moar-tea Sa vie în amintirea copiilor iubiţi ai lui Dumnezeu". „Experienţe şi Viziuni", p. 107.

O AVERTIZARE ÎMPOTRIVA SOLILOR TRIMIŞI D E EI ÎNŞIŞI.

Fiindcă suntem expuşi aceluiaş pericol, că-ruia a fost expusă şi Comunitatea din timpul apostolilor şi ivindu-se ici şi colo soli, cari nu sunt prieteni ai organizaţiei Comunităţii ci merg independenţi de Comunitate şi afir-mă chiar, că oricine ar putea boteza, fiind

Avertizarea sună: «Aceşti soli trimişi de ei înşişi sunt un bles-

tem pentru lucrare. Suflete sincere îşi pun în-crederea în ei, socotind că aceşti soli urmează şi fac totul după voinţa lui Dumnezeu şi sunt trimişi cu ştirea şi consimţământul Comuni-tăţii. Deaceea ei le îngăduie, ca să le împartă Sfânta Cină şi fiindcă li s'a lămurit datoria de a face „faptele cele dintâi" le dau voie aces-tor soli să şi boteze". „Experienţe şi Viziuni", pag. 105.

Această mărturie este într'adevăr lămurită şi nu poate fi înţeleasă greşit. Aceşti soli tri-mişi de ei înşişi nu sunt recunoscuţi de către Comunitate, însă totuş botează şi împart chiar Sfânta Cină. Spiritul profetic îi numeşte un blestem şi nicidecum o ; binecuvântare pentru lucrare. Noi avem în privinţa aceasta foarte puţine greutăţi, fiindcă observăm în Comu-nitate principiile biblice ale organizaţiei.

INTAR1REA PRIN BINECUVÂNTARE,

Întărirea prin binecuvântare a solilor şi slujbaşilor Comunităţii formează o parte în-semnată din organizaţia Comunităţii şi se ba-zează numai pe Noul Testament. Primul pas în organizarea Comunităţii a fost întărirea prin binecuvântare a celor doisprezece apos-toli. Evanghelistul Marcu scrie: „In urmă, Isus S'a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduească". Marcu 3, 13. 14. Despre întărirea prin binecuvântare a apos-tolilor cetim din Spiritul profetic:

«Chemarea celor doisprezece reprezintă primul pas în organizarea Comunităţii, care după înălţarea la cer a lui Hristos, trebuie sâ îndeplinească lucrarea Sa pe acest-pământ.... Inchipueşte-ţi această scenă mişcătoare! Pri-veşte majestatea cerului, înconjurată de cei doisprezece, pe cari i-a ales, El vrea să-i deo-sebească acuma pentru lucrarea Sa" . „Faptele Apostolilor", pag. 17.

întărirea prin binecuvântare a avut loc dis-

dedimineaţă, îi jim\ înaintea predicii depe munte:

„Pe un munte, m apropiere de Marea Gali-leii, Isus petrecuso noaptea singur în rugă-ciune pentru âc.-şh aleşi. La revărsatul zilei i-a chemat la Sine şi cu rugăciune puse mâi-nile Sale pe ca.Klrie lor pentru binecuvân-tare, ca să-i de orbească pentru serviciul E-vangheliei. Pe Iu mâ merse cu ei la malul la-cului. unde înlă J m zorii zilei se adunase o mulţime mare" „Cugetări depe muntele feri-cirilor", pag.

Întărirea prii binecuvântare a solilor Co-munităţii, precum şi a slujbaşilor ei, forma totdeauna o pa: te însemnată din organizaţia Comunităţii ap •oHce. înainte ca Pavel şi conlucrătorul stv Barnaba să* fi fost trimişi în lumea păgânăjbu fost mai întâiu întăriţi prin binecuvântare! Aceasta se făcu în Comunita-tea din An tio® a şi raportul respectiv sună:

„Pe când s l u i a u Domnului şi postiau, Du-hul Sfânt a zis „Puneţi-Mi deoparte pe Bar-naba şi pe Sau] pentru lucrarea la care i-am chemat!" Atunci, după ce au postit şi s'au ru-gat, si-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece". Fapt. 13, 2. 3.

Abia după această întărire prin binecuvân-tare au putut Şi boteze şi să înfiinţeze Comu-nităţi noui. Soia E. G. White scrie:

»Inainte ca a< eşti apostoli să fi fost trimişi ca misionari îţi're păgâni, ei au fost întăriţi prin binecuvântare pentru serviciul lui Dum-nezeu în mod lolemn prin post şi rugăciune şi punerea mâinilor. Astfel primiau dela Co-munitate împuternicirea, nu numai să înveţe adevărul, ci sălsi boteze, şi astfel înarmaţi cu deplina autoritate bisericească, să organizeze Comunităţi. ln|ârirea prin binecuvântare erâ o formalitate®^ recunoaştere a numirii în-tr'o slujbă încredinţată şi o confirmare a au-torităţii în această slujbă. Se imprima ope-rei lui D u m n l e u sigiliul Comunităţii". „Fap-tele Apostolilorpp. 155. 156. M

Această parte a organizaţiei a fost de sigura, de o mare importanţă. întărirea prin binecu-vântare a fost, după cu am văzut, primul pas în organizaţie şi mai târziu rânduit de Spiritul Sfânt a fost „sigiliul Comunităţii". Acest si-giliu a fost şi este un mi j loc de apărare îm-potriva „solilor trimişi de ei înşişi", cari răs-pândesc independenţi de Comunitate propriile tor păreri. Această ordine este astăzi mai ne-cesară decât oricând; căci ni se spune:

.„Unii au răspândit idea, că odată cu apro-pierea sfârşitului, fiecare copil al lui Dumne-zeu va lucra independent de orice organiza-ţie religioasă. Insă Domnul m'a învăţat, că în lucrarea noastră nu există o asemenea in-dependenţă". „Slujitorii Evangheliei", p. 422.

P A V E L DA ÎNVĂŢĂTURI PREDICATO-RILOR.

Precum Pavel n'a plecat într J păgâni pen-tru a boteza şi a organiza Con unităţi fără a fi fost întărit mai întâiu prin binecuvântare, lot astfel nici Timotei n'a fost >us în lucrare fără întărire prin binecuvântare, căci Pavel scrie: „Nu fii nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prcdrocie, cu pu-nerea mâinilor de către ceata presbiterilor". 1 Tim. 4, 14. Afară de aceasta ? postolul îi dă instrucţiuni privitoare la întări 'ea prin bine-cuvântare a presbiterilor şi a diaconilor în capitolul 3 din 1 Tim. Referitoţ la întărirea prin binecuvântare, îl avertizea ză să nu pună mâinile peste nimeni cu grabă. 1 T im. 5, 22. Apostolul a avut conducerea s fcnerală a lu-crării şi a numit predicatorii pe îtru diferitele provincii, pe Timotei pentru A: ţa, după cum reiese din 1 T im 1, 3, pe Titu ] -a numit pen-tru Creta. Şi lui i-a dat instrucţiuni în pri-

• vinţa întăririi prin binecuvântare a slujba-şilor Comunităţi. Tit 1, 5. Tit i j care condu-

[ cea lucrarea în Creta, a prim t din partea apostolului şi instrucţiuni privitoare la acti-vitatea altor lucrători, precum ne arată de-sluşit Titu 3, 12. 13. într'un s e n i asemănător a scris şi lui Timotei, care purta răspunde-rea pentru lucrarea în Asia. 2 Tim. 4, 11.

Principiile organizaţiei din C( rriunitate sunt arătate în Sfânta Scriptură; deasemenea în privinţa aceasta primim multe l lămurir i şi prin Spiritul profetic. Apostolul Pavel a atri-buit acestor principii o mare însemnătate şi a dat membrilor Comunităţii u mătorul sfat : „Să vă îndepărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială". 2 Tes. 3, 6. <n zilele apoş-

ii tolilor a fost observată o strictă ordine, după |!cnm ne zice Spiritul profetic. Astfel este şi

datoria noastră, după sfatul marelui apostol, să ne^ îndepărtăm de orice „frate", care lu-crează independent şi răspândeşte ca sol tri-

femis de el însuş, propriile sale păreri, fie în • scris fie verbal.

I R E S P E C T U L CUVENIT PENTRU F I E C A R E folEMRRU ŞI STIMA DEOSERITA PENTRU

P A R E R E A FIECĂRUI S L U J R A Ş .

| .J Apostolul Pavel ne recomandă un principiu foarte însemnat al Comunităţii creştine, zi-când: „In smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş". Fii . 2, 3. Spiri-tul comuniunii este un spirit al consfătuirii si al respectului. Pentru slujbaşii Comunităţii

, apostolul cere o stimă deosebită. El zice: „Vă i rugăm fraţilor, să priviţi bine pe ceice se os-

tenesc între voi, cari vă cârmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc". 1 Tes. 5, 12.

In armonie cu învăţăturile apostolului sunt şi multe îndemnuri din mărturiile adresate Comunităţii din urmă. Noi cetim:

„Comunitatea (din Tesalonic) erâ organi-zată conform orânduielilor şi erau numiţi sluj-başi pentru a servi ca predicatori şi diaconi. Erau însă câţiva membri încăpăţânaţi şi vio-lenţi,cari nu voiau să se supună acelora, ce ocupau poziţii la conducere. Nu numai că ei pretindeau dreptul de-aş aveâ părerea lor pro-pie, dar ei pretindeau şi dreptul de a impune în public* Comunităţii părerile lor. Din această cauză Pavel atrage atenţiunea Tesaloniceni-lor asupra respectului şi stimei, care se da-toreşte acelora, ce au fost aleşi spre a ocupa poziţii de conducere în Comunitate". 2 Tes. 3, 6. „Faptele Apostolilor", pag. 251.

„In Comunitate au existat totdeauna astfel de oameni, cari tindeau mereu către inde-pendenţa individuală. Lor pare că le este im-posibil de a recunoaşte, că independenţa spi-ritului înclină uşor într'acolo, să umple pe om cu încredere în sine, ca să pună temeiu mai mult pe părerea sa proprie, decât să res-pecte sfatul şi părerea fraţilor săi, mai ales părerea acelora, pe. cari Dumnezeu i-a che-mat la conducerea Comunităţii Sale. Dum-nezeu a înzestrat Comunitatea Sa cu deose-bită putere şi autoritate, pe care nu e nimeni îndreptăţit a o dispreţul sau nesocoti; căci cine face aceasta, dispreţuieşte glasul lui Dumnezeu". „Faptele Xpostolilor", pag. 158.

„Duşmanii cei mai înverşunaţi, pe cari îi avem, sunt cei ce caută să distrugă influenţa păzitorilor depe zidurile Sionului. Satan lu-crează prin agenţii săi . ]El depune străduinţe serioase. El lucrează după un anumit plan şi agenţii lui sunt de acord cu el.... Fii precaut, ca să nu fii printre aceia cari a jută pe duş-manul lui Dumnezeu şi al oamenilor, răspân-dind veşti mincinoase, criticând şi opunân-du-te cu înverşunare". „Mărturii" Voi. 5, pp. 294. 295.

Cât de însemnat este deci, să ţinem seamă şi să înţelegem principiile sfinte ale comuni-unii creştine! Cine biruieşte propria sa inimă rea, căre este după Ieremia 17, 9 „nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea", acela va aveâ cu atât mai mult respect şi o mai mare iubire pentru cei ce sunt în jurul lui. ,,Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un su-flet si un gând". Fii . 2, 1. 2.

D. N. W.

C<@l@ a p a r ţ i n i Ate întrebarea dacă porunca zecimii îşi mai

păstrează valabilitatea şi în Noul Testament, este una din adevărurile mult discutate în creştinătatea noastră de astăzi. Cei mai mulţi creştini refuză această întrebare , motivând, că •instituirea zecimii a fost dată numai pentru era iudaică, şi a fost desfiinţată împreună cu legea ceremonială.

In cele următoare însă dorim să cercetam chestiunea aceasta în lumina Bibliei, singura directivă a credinţei creştine, şi în lumina Spi-ritului profetic. Darea zecimii are o bază reli-gioasă şi este o contribuţie religioasă.

ORIGINA ÎNVĂŢĂTURII D E S P R E ZECIME

poate fi urmărită pană în trecutul cel mai în-depărtat. Instituirea zecimii nu şi-a luat fiinţa cu fiii lui Izrail. Originea ei se află în timpuri mult mai îndepărtate. Aflăm, chiar că Abram a plătit zeciuiala către Melhisedec, Preotul Ce-lui Prea Înalt. 1 Moise 13, 20.

Iacob, fiind în mari strâmtorări, a făcut Domnului o juruinţă, că Ii va da zeciuială de-la tot ce îi va da. 1 Moise 28, 20—22. Iacob L'a cunoscut pe Dumnezeu, ca pe Dătătorul tuturor darurilor bunt şi desăvârşite, ca pe Creatorul şi Stăpânul a tot. E l a fost gata de a-L recunoaşte ca atare prin faptul, că I-a re-dat zecimea.

Poporul Izrail aveâ o poruncă de a plăti ze-cimea; aceasta reiese c lar din 3 Moise 27, 30 — 34. Această zecime se referea la toate venitu-rile cum şi la toate produsele din cereale, fructe, animale, etc. Sub preoţia Leviţiilor ze-cimea a fost dată pentru serviciul Sanctuaru-lui, deci pentru progresul planului de mân-tuire al lui Dumnezeu pe pământ.

Acum, ce ne spun Profeţii asupra acestui punct? Orice adevăr biblic trebuie să fie înte-meiat pe Apostoli şi Profeţi .

Pe timpul Profetului Neemia fiii lui Izrail s'au fost abătut dela Lege. Ei nu mai ţineau Sabatul şi nici zecimea n'o mai plătiau, aşâ, că Leviţii şi cântăreţii erau nevoiţi să plece fie-care la ogorul său, ca să muncească. Atunci Neemia a mustrat pe dregători, şi le-a zis: „Pentru ce a fost părăsită Casa lui Dumne-zeu?" Şi a strâns pe Leviţi şi pe cântăreţi,

ş>mrm D o m n u l u i . şi i-a pus iarăş în slujba lor. Atunci tot Iuda a adus în cămăi i zeciuiala din grâu, din must şi din untdelejMn". Neemia 13, 11. 12. Apoi au lost puşi bărb tţi credincioşi şi sinceri, să ad-ministreze aceste lucruri.

Profetul M i l e a h i l a fel îi pune poporului Izrail la inimă zecimea şi darurile, îndenmân-du-i în mod serios la credincioşie în privinţa aceasta. Mal. li , 8—10. Poporul lui Dumnezeu tn acest timpi se găsiâ în captivitatea babilo-neană, şi se ajfcatuse dela căile şi poruncile lui Dumnezeu. Şi după cum în timpul acela ve-nise îndemnul a-I servi lui Dumnezeu in toate poruncile şi căile Sale, tot la fel şi astăzi sună strigătul cel a n a r e prin solia Adventă.

ZECI ME A l O PIATRA D E ÎNCERCARE PENTRU OM.

Sabatul şi l ec imea sunt două pietre de în-cercare a crelincioşiei faţă de Creatorul şi Susţinătorul omenirii. Dumnezeu, Creatorul, este proprietarul de drept al acestui pământ, şi al tuturor lucrurilor aflătoare pe el. Ps. 2 4 , 1 . Duhinezeeu j ret inde dela noi a şaptea parte din timpul A s t r u şi a zecea parte din tot ve-nitul nostru.! Profetul Neemia a început pe timpul său o reformă completă în privinţa acestor două porunci. în scopul de a le reintro-duce în popor. Neemia cap. 13.

Prin păzirei poruncii Sabatului recunoaş-tem pe Dumnezeu de Creator şi Stăpân, iar prin respectarea poruncii referitoare la zeci-me II recunonştem de Posesorul de drept al acestui pământ. Satan în toate timpurile a în-cercat, să abată pe oameni dela Dumnezeu prin necredineioşie în aceste două lucruri.

Mulţi pretinşi creştini nu vor să recunoască, ceeace nu este scris în Noul Testament.

Pe ce Şi-a! întemeiat Mântuitorul învăţătu- -rile Sa le? El deseori s'a referit la Moise şi la Prooroci. loan 5, 39. 45—17; Luc. 24, 25—27. 44 47; 4, W 1 3 .

CE A ZIS ISUS CU P R I V I R E LA Z E C I M E ?

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnic i ! Pentrucă voi daţi zeciuiala <lin izmă, din mă-rar si din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mi la

şi credincioşia; pe acestea treftiaâ să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefincute". Isus a mustrat aci pe farisei, pentru/ă ei voiau să păzească porunca Sabatului îpş-almente atât de sever, prin aceasta pierzând <lin vedere a-devăratul sens al poruncii, şi desfiinţându-o prin porunci omeneşti. Mat. 16, 6—9. Ceva cu totul aparte erâ chestiunea cu plăţirea zeciuie-lii. Ei (Fariseii) erau atât de exacţi şi stricţi în privinţa aceasta, încât plătiau Jeciuiala chiar şi după recolta plantelor crescute în gradină, dar „cele mai însemnate lucru i din Lege" le lăsau nefăcute, şi anume: dreptatea, mila şi credincioşia! Pentru acest mo iv a zis Isus: „pe acestea trebuiâ să le faceţi I Isus n'a înţe-les să zică, că erau prea severi în plătirea ze-ciuielii, şi că dau prea mult; dimpotrivă, şi aceasta erâ o parte din aceeaş Lege care pro-paga „dreptatea, mila şi credincioşia". Dea-ceea trebuie să urmăm şi cealaltă parte, indi-cată de Isus: „şi pe acelea să t u le lăsaţi ne-făcute". Din aceasta reiese, că Isus a conside-rat plătirea zeciuielii ca o datorie. Isus deci este pentru plătirea zecimii, şi nu împotriva ei.

CE ZIC URMAŞII SAI, APOSTOLII , LA ACEASTA?

Şi ei tot la fel se- referă la Moise şi la Pro-feţi. Fapt. 24, 14;28, 22—25; R o i * 4, 3 ; 2 Petr. 1. 19; 1 loan 2, 7—8. Fapt. 15;] 21; 26; şi 27. Pentru ei in toate privinţele S(friptura, pe a-cele timpuri Vechiul Testament, a fost deci-sivă. Nimeni din cei cari servesc Domnului, nu va contrazice cele spuse d d Scriptură.

In 1 Cor. 9, unde apostolul Pavel scrie de a jutorarea Lucrătorilor, el se referă la Legea lui Moise: în Legea lui Moise este scris:

|„Sâ nu legi gura boului, care treieră griul!" * Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau [vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru î noi a fost scris astfel. Dacă Dumnezeu îngri-

jeşte chiar şi de boi, cum să nu îngri jească cu • mult mai mult de servii Să i? El trimite servii

Săi, şi apoi să nu îngri jească de ei? Aceasta de mult a făcut-o de ja . „Nu ştiţi că cei ce în-deplinesc slujbele sfinte, sânt hrăniţi din lu-

crurile dela Templu, şi că cei ce slujesc alta-rului, au parte dela altar? Tot aşâ, Domnul a rânduit ca cei ce pre povăduesc Evanghelia, să trăească din Evanghelie". 1 Cor. 9, 13. 14.

S ISTEMUL D E ZECIME PENTRU T O A T E TIMP ARI LE.

Un sistem, clădit pe principii, cari sunt atât ,de veşnice, ca şi Legea lui Dumnezeu, n 'ar trebui să fie privit cu indiferenţă, fiindcă nu poate 1'i considerat ca fiind de origină ome-nească şi ca fiind numai o umbră preînchipui-toare. Ea trebuie să fie o forţă în timpul cât durează epoca Evangheliei, până ce va fi a-tins scopul, căruia i-a fost adaogat, spre a-i servi de mi j loc .

Spiritul profeţiei spune următoarele în pri-vinţa aceasta:

„Sistemul zeciuielii n'a luat fiinţă împreună cu legile umbrei, pe timpul lui Moise. Planul lui Dumnezeu în cadrele sistemului de zeciu-ială în simplitatea st) este minunat şi unic. Toţi ar trebui să'l accepte cu tărie de credinţă şi să'l considere ca fiind dat de Dumnezeu". Mai cetim: „In aceeaş măsură, în care Dumne-zeu ne-a binecuvântat,! ne şi cere, ca noi să spri j inim lucrarea Sa prin zecime. Această in-stituire hotărîtă a fost; înfiinţată de Domnul nostru Isus Hristos. „Mărturii", Vol. VI. p. 3M.

„Sistemul zecimii este mai vechi decât tim-purile lui Moise. încă in timpurile înainte de ce Dumnezeu să-i fi dat lui Moise un anumit sistem preînchipuitor al serviciilor divine, ba chiar până la timpurile lui Adam. In loc de a crede, că porunca zecimii este scoasă din vi-goare, ar trebui să o împlinim, cu atât mai vârtos, încât lucrarea Domnului astăzi trebuie săvârşită cu un zel mai mare, ca nicicând până acum, pentru ca în curând să poată fi încheia-tă". „Mărturii", Vol. III. p. 393.

Din acestea vedem clar, că zecimea este de origină divină, şi că deci nu există nici un mo-tiv, ca să modificăm sau să o desfiinţăm înain-te de încheierea lucrării pentru salvarea sufle-telor.

Q.F.

Departaiîierţlul Sool i dî Sabat.

Organizaţia Şcolii Comunităţii. (URMARE.)

Vieaţă spirituală m ii multă, aceasta erâ tema pusa în Curierul-Misionar No. 1. Aceasta înseamnă, că noi răspândim în jurul nostru— prin purtarea noastră creştină — convingerea, că noi venim dela o şcoală foarte înaltă, unde am învăţat cele mai frumoase maniere; sau, că noi aparţinem cu adevărat unei familii foarte alese: „rude cu Dumnezeu".

Această purtare plăcută şi serioasă în şcoală, convinge pe cei ce vin să ne vizi-teze, că şcoala aceasta, trebuie să fie Şcoala lui Dumnezeu şi că învăţătorul, trebuie să fie cu adevărat Hristos. Şi atunci, mulţi ve-nind, şi gustând „cât de bun este Domnul".... vor veni şi mai departe, să se pregătească cu noi. pentru „căminurile cereşti".

Ei vor simţi încrederea, ca să-şi aducă şi copiii cu ei, şi in curând vor chema pe rudele şi vecinii lor, ca să vie. să guste şi ei, „cât de bun este Domnul"!

*: * *

Cam aşâ se petrec lucrurile în comunitatea sorei A. — despre a cărei destoinicie vă vor-biam în rândul trecut. Această dirigintă a înţeles dela început, că chemarea sa la acest post a fost o chemare dela Dumnezeu — nu dela oameni — şi sin.ţind seriozitatea răs-punderii în faţa Domnului, a alergat în ru-găciune serioasă şi stăruitoare după făgă-duinţa Tatălui : „după Spiritul Sfânt". Astfel prin rugăciune, mintea sa a devenit mai clar văzătoare şi inima sa a devenit tot aşâ de s imţi toare— în „gr i j e iubitoare" — ca şi faţă de proprii săi copii de acasă. Această mamă duioasă şi soţie îndemânatică, a adus în co-munitate toată capacitatea şi voioşia, cu care Dumnezeu o dăruise.

Dânsa s'a consultat îndată cu Comitetul Comunităţii asupra persoanelor, cari ar puteâ să o a jute în această sfântă misiune şi prin rugăciune şi consfătuire, a strâns în jurul său mulţi instructori, pe cari a început să-i formeze în vederea planului urmărit: creş-terea spirituală a comunităţii şi câştigarea pentru Hristos a prietenilor şi copiilor; dar mai ales, câştigarea inimii altor suflete pen-tru Isus, pe care dânsa II reprezentâ în această mică comunitate.

Diriginta aceasta înţelesese perfect, că mi-siunea şcolii de Sabat râmâne: câştigarea sufletelor pentru Isus.

Cu prima ocazie, când dânsa a strâns ins-tructorii în jurul său, pentru ca să fac cu-noştinţă cu activitatea şi succesele lor din 3<S

trecut, dânsa [şi-a adus aminte de conversaţia unui bătrân predicator cu Domnul Reynold, care fusese ci ici ani instructor la o clasă de copii. Dânsa a povestit astfel lucrurile:

Acum câţivi ani un predicator, cu totul prăpădit de [ani, şi care-şi petrecuse toată vieaţa predicând şi vestind Evanghelia prin Munţii Stâncpşi, a fost invitat să ţină locul predicatorului unei biserici din Illinois.

Soţia dirigis lelui şcolii duminecale aflând ştirea, propui soţului său să invite pe bătrâ-nul predicator să se instaleze la ei, şi să ocupe camera profetului.

— Negreşit! zise domnul Reynold. La ce oră soseşte?

— Sâmbătă la ora 4 după amiază. — Foarte bi ie; voiu merge în întâmpinarea

sa, şi ti-1 voiu aduce, zise negustorul îndrep-tâdu-se spre i iuroul sau.

Şi astfel. Sâmbătă la ora 4 după amiază, un bătrân pridicător, ursuz şi încovoiat, sco-borî din vagon şi se văzu întâmpinat de dom-nul Reynold leu aceste cuvinte:

— Bună zijua, d-le. Dumniavoastră sunteţi predicatorul fdo mâine?

- - E u , ziseibătrânul. — Minunat! voiţi să mergeţi la mine, zise

cordial negustorul; ne place foarte mult să primim pe predicatori la noi.

Abiâ pornise şi bătrânul evanghelist, în-cheind jerpelita-i redingotă pentru a se feri de vântul îngheţat întrebă:

Ei bine! d-le Reynold, ce faceţi d-voas-tră pentru Domnul Hristos, în acest timp?

— Ei ! eu cred că «contribui puţin; eu sunt bătrân al bisericii, diriginte al şcolii dumi-necale şi instructorul unei clase.

— O! instructor! acesta e lucru bun! Ce fel de clasă aveţi?

— O clasă de copii. — E mult timp de când aveţi această

clasă? — In curând, cinci ani. — Dumnezeu să fie binecuvântat! strigă

noul venit; şi câţi s'au pocăit din elevi? Domnul Reynold stătu la îndoeală, apoi

răspunse încet: — Să spun drept, nu ştiu. O umbră de îndoeală trecu prin mintea

bătrânului. Şi cum cei doi oameni intrau în casa negustorului, privindu-1 lung în faţă. îi zise:

— Pretindeţi să-mi spuneţi, domnule Rey-

nold, că sunt 5 ani de când sunteţi instruc-tor al unei clase de copii, şi că nu ştiţi câţi dintre ei s'au pocăit?

— îmi pare râu, dar nu f tiu să vă spun, repetă domnul Reynold.

— Atunci să ne rugăm! z se predicatorul, -şi, căzând în genuchi alături le cuier, el rugă pe Dumnezeu cu zel să vers ; spiritul iubirii peste domnul Reynold, şi. ps terea Spiritului Sfânt pentru a-i aduce la Hristos Câteva clipe mai târziu, negustorul, i flându-se singur cu femeia sa, îi zise:

— Mario, n'am plăcere del )c de acest pre-dicator.

— Pentru ce, nu? , — Deabia intrasem în casa când mă făcu

să stau în genuchi pe corid ir, şi începu să se roage pentru mine, ca pernru un nelegiuit!

— Şi în ce scop s'a rugat pentru tine? în-trebă Doamna Reynold.

— Foarte simplu, pentrucă n'am putut să-i spun câţi copii din clasa mea erau convertiţi.

— Ei bine Wil l iam, răspunse? soţia sa, poate că aveâ dreptate bătrânul predicator.

Timpul de culcare sosind, domnul Reynold dădu Biblia predicatorului, şi îl rugă să facă lectura pentru cultul de searu« Bătrânul des-chise Biblia în capitolul 11 din Evanghelia Sfântului Marcu, şi ceti dela versetul 24: „Dea-ceea zic vouă: Toate câte vă rugaţi şi cereţi, credeţi că aţi şi primit, şi veii aveâ" .

E l se opri, şi adresându-se către gazda sa, îi zise:

— D-le Reynold, acest verset este pentru dumniavoastră; să ne rugăm în această seară pentru cei treisprezece copii ai dumnia-voastră.

Ingenuchiară; rugăciuni arzătoare urcau către Dumnezeu, şi fiecare merse să se culce, a fară de domnul Reynold care nu puteâ să doarmă. De dimineaţă, a doua zi. ciocăni la uşă un străin.

—-Cine este acolo? întrebă. —-Domnul Reynold, fu răspunsul. — Cu ce vă pot servi, domnule Reynold?. — Viu să vă spun, să vă rugaţi pentru mine;

n'am închis ochii toată noaptea, şi mi se pare că dacă aceşti copii nu se convertesc astăzi, mă sinucid.

— Dumnezeu să fie lăudat! zise bătrânul predicator, şi îndată cei doi oameni ai noştri au îngenuchiat unul lângă altul, cerând dela Dumnezeu putere de a salvâ sufletele, şi con-tinuând să se roage până ce fură încredinţaţi că Dumnezeu i-a ascultat.

In acea dimineaţă, domnul Reynold deschise şcoala Du mi necală în mod obişnuit; toţi cei treisprezece erau prezenţi; dar el erâ foarte

mâhnit şi ochii săi se umplură de lacrimi, cari îl opriră să cetească textele.

La sfârşit, punând j o s cartea sa, el începu să spună:

— Dragi copii, voiţi să mă iertaţi? Iată sunt 5 ani de când eu vă conduc clasa şi niciodată nu v'am rugat să daţi inima voastră lui Isus. Ionele, ce zici tu? nu eşti tu aproape să te con-verteşti?

Şi Ionel răspunse: — M'am gândit de multe zile, domnule Rey-

nold; negreşit că doresc să servesc pe Dom-nul Isus Hristos!

— Şi tu, Mario nu doreşti să dai inima la lui Isus?

Maria a izbucnit în lacrimi, şi a răspuns printre suspine:

— De când suntem în clasă în această di-mineaţă, domnule Reynold, mă aşteptam la întrebarea dumniavoastră.

Şi astfel că, în acea zi, unul după altul, toţi cei treisprezece s'au întors la Mântuitorul.

Această întâmplare a unui instructor, a pus o temelie bună, primei întrevederi. Instruc-torii au simţit, că au o Dirigintă, care doreşte să-i a jute, pregătindu-i temeinic pentru, a-şi înţelege misiunea: „câştigarea sufletelor pen-tru Isus".

Dar Diriginta noastră mai erâ luminată, prin întâmplarea predicatorului Moody, încă asupra unui punct descris în Curierul trecut, la subiectul „Mai multă vieaţă spirituală" — că adică, numai în contact personal prin vizite şi prin rugăciuni serioase, cu interes pentru fiecare suflet — s e poate garanta succesul. De aceea, dânsa, care aveâ lista în mână a tutu-ror membrilor, a prietenilor şi a copiilor, a în-ceput să încredinţeze fiecărui instructor acele suflete, pe cari instructorul ar fi avut posi bilitatea să le viziteze mai deş, şi cu mai mult succes; adică, unde instructorul ar fi putut exercita o mai bună influenţă. Deci pe mem-brii şcolii din localitate, i-a împărţit instructo-rilor din localitate; pe cei din cătunele înveci-nate, instructorilor de acolo, s'au din cătunele vecine.

Pentru copii mai ales, dânsa a arătat o deo-sebită preocupare: A ales ca diriginte al co-piilor pe un frate îndemânatec, şi pentru copiii cei mai mici, o soră cu răbdare şi îndemâna-tecă să povestească — ca şi un basm atrăgă-t o r — istorisirile biblice, făcute ca să fixeze atentia copiilor şi să pună stăpânire pe voinţa lor. Mai ales, aceşti diriginţi, cu instructorii lor, erau din aceia, cari înţelegeau, să lucrezi mână in mână cu părinţii copiilor. Părinţii co-piilor erau prietenii lor cei mai buni. Aceşti diriginţi şi instructori, erau preocupaţi în ru-găciunile lor, la lucru şi pe cale cu g r i j a : Ce

voiu face mai bine, să m ă împrietenesc cu copiii mei ca ei să nu se mai deslipească de m i n e ? Cum să a j u n g la inima lor, ca apoi să mi-i supun prin iubire?

„Lăsaţi copiii să vină la Mine" . Această g r i j ă iubitoare a Domnului răsună continuu în min-tea şi inima lor.

* * *

Şi aşa Diriginta noastră, — această destoi-nică m a m ă — care-şi organizase bine gospodă-r ia sa, pricepuse, că cheia, cu c a r e deschidea porţi le împărăţ ie i înaintea şcolarilor săi, eră temeinica organizare.

Fiecare instructor avea notat în memorie şi in inimă pe fiecare, şcolar; îl cunoştea din tălpi până în creştet şi eră prietenul f iecăruia ; inimile şcolari lor se deschideau ca şi lui Dumnezeu.

Aceşti instructori puteau or icând aduce Comitetului sau predicatorului informaţi i complete asupra nevoilor spirituale, a stării lor sufleteşti, şi gospodăreşti. E r a u cei mai b u n i diaconi şi instructori în acelaş timp.

F r u m o s ! Domnul să bineeuvinteze acest în-ceput de pricepere prin rugăciune, a înal-tei chemăr i dela Dumnezeu, a acestei Diri-ginte cu a ju toare le sale.

(Va urmă.) Notă pentru Comitet: E s t e t impul sosit , c a ş c o a l a n o a s t r ă să nu fie o

s i m p l ă f o r m a l i t a t e ci o ş c o a l ă r e a l ă p e n t r u educaţie

minta lă , şi spir i tuală . Ordinea , vine in ajutorul p u r t ă r i i sf inte in Comunita te , familie şi soc ie ta te .

F r a ţ i l o r , — c ă u t a ţ i şi simţiţi c u noi, lăsaţ i -vă în-văţaţi e nevoie, sa nu r ă m â n e m pe l o c ; c i n e ră -m â n e pe loc , r e g r e s e a z ă . Noi, în f iecare an să or -g a n i z ă m m a i b i r - şi m a i b i n e , tot şi toate , c a în-t r ' a d e v ă r c o m u n i t ă ţ i l e s ă devină centre de educaţie şi focare de lumina" în c o m u n ă şi în c ă t u n e l e în-v e c i n a t e .

Să ne r u g ă m lunii pentru alţii f ra ţ i lor , şi o r i c e se s c r i e în CufSi'riil nostru, să fie rânduel i , c a r i t r e b u e s c e x p e r i m e n t a t e . Nn r ă m â n e ţ i pe loc , ins t ru-i ţ i -vă. Mai ales I a r n a , instruiţ i -vă . Domnul v r e a să •ne d e s v o l t ă m , să p r o p ă ş i m în toate. D a r o r i c e p r o -g r e s este sigur,[ n u m a i prin Ascultare şi Muncă. A m â n d o u ă , acestv p r i n c i p i i , au fost aşezate la te-mel ia f e r i c i r i i o a m e n i l o r , şi va i ! a s c u l t a r e a ne-a fost subjugată d i vic leanul c a r e şi azi u m b l ă r ă c -nind. . . . t o c m a i f t u p ă cei aleşi .

Nu uitaţi , să as uitaţi , şi să v ă supuneţi D u m n e z e u d o r e ş t e să ne f a c ă ferici ţ i . D a r f ă r ă a s c u l t a r e şi î n c r e d e r e , f e r i c i r e a noas t ră n u va fi posibi lă .

„ îngr i j i ţ i de l u c r u r i l e cele m a i mic i , ele nu sunt f ă r ă i m p o r t a n ţ ă [ î n a s i g u r a r e a v i c t o r i e i " aşâ în-văţa un î m p ă r a ţ i pe c ă p i t a n i i săi.

Marele n o s t r u ! î m p ă r a t n 'a neglijat o r d i n e a , n i c i c h i a r în g r a b a b u c u r i i învier i i şi a s c u l t a r e a Sa a m e r s p â n ă la m ar te .

Ce î m p ă r a t ? . . . . Câtă p i l d ă ! ? Secr. Şcolii de Sabat.

Misiunea Internă.

PROGRAMUL ADUN ARH MISIONARE DIH LUNA MARTIE 1929. Subiect: Secretul succesului în lucrare.

Noi, cu toţii, suntem convinşi din Scripturi, că trăim în zilele sfârşitului. Domnul zice: .. „Stau la uşe şi bat" , Apoc. 3, 20; iar aposto-lul Pavel , asigură prin cuvinte le : „Cel ce vine, va veni şi nu va zăbovi" . Ebr . 10, 37. Dar, cu cât mai aproape este ora ca Domnul să vină pe nori, cu atât este şi p r i m e j d i a mai mare, ca obosiţi de aşteptare, să adormim . . . ca cele zece fec ioare! Sau, şi m a i grozav: Să luăm s e a m a la spirite necurate car i să ne ocupe mintea cu fel de fel chestiuni, pierzând din vedere ţinta.

Ţinta noastră trebuie să r ă m â n ă una : Sunt mântuit pentru a salvă!

Fraţ i lor , nu pierdeţi din ochi ţinta voastră şi lucraţi din r ă s p u t e r i — întro Sfântă consa-crare — a salvâ cel puţin un suflet.

Această gândire să vă preocupe în rugă-ciuni, — la culcare ca şi la sculare — şi nici un sacrificiu nu este prea m a r e , numai şi nu-

mai „pentru a [conduce prin pilda ta, prin ru-găciunea ta, prin osteneala ta . . . . un suflet la Domnul .

Spiri tul proft tic, ne vine în a jutor în , ,Tim-pul şi lucrarea" la pag. 43, şi ne vorbeşte de-spre secretul succesului, astfel : „Numai singu-ră metoda lui Hristos va da adevărat succes în câşt igarea contactului cu oamenii. Mântui-torul se amesteca printre oameni, ca Cel care doriâ binele lor. £ l le a ră ta simpatie, le făceâ serv ic i i în nevoi le l o r şi câştigă încrederea lor . Apoi le adresă c h e m a r e a : „Urmează-Mă".

Iată secretul, puneţi din nou mâna pe el, şi meditaţi , vă rugaţi şi practicaţi-1.

„Succesul vostru, zice Spiritul, nu va de-pinde atât de mult de cunoştinţa şi de desă-vârşirea voastră, cât depinde de îndemânarea voastră, în a a f lă drumul ce duce la in ima oamenilor . Fi ind prietenoşi şi câştigând in ima oamenilor , veţi schimbă cugetele lor, mai re-pede decât aţi face-o cu cel mai abil discurs.

„Este timpul să luăm în consideraţie aceste s faturi ; f ă r ă ele, lucrăm fără succes.

Spiritul profetic vine cil un sfat .puternic şi pentru misionari i noştrii, la aceiaş pagină : „Dacă s'ar întrebuinţa m a i puţ ia timp pentru predicare şi m a i mult timp pentru lucrare personală, s 'ar vedeâ mai m a r i rezultate. Cei sărmani şi săraci trebuie spri j ini ţ i , bolnavii trebuie îngri j i ţ i , cei întristaţi şi părăsiţ i tre-buie învăţaţi, ce i fără experienţă trebuie sfă-tuiţi. Trebuie să plângem cu ce i j car i plâng şi să ne bucurăm cu cei car i se bucură" .

Notă.— P u n â n d aces t p u n c t , f ra tele T a c h i c i , şe-ful c o l p o r t o r i l o r din C o n f e r i n ţ e l e Muntenia , ne a -d u c e ş t i rea î m b u c u r ă t o a r e , de l ibertăţi le c u c a r i D o m n i i p r e f e c ţ i de B u z ă u şi Dârnboviţa , d o u ă ju-deţe în c a r i a m avut mul te lupte, au î n c u r a j a t p e fraţi i c o l p o r t o r i . Au s e m n a t c u r o ş u şi au pus p e c e -tea. i n d e m n â n d u - i : „ m e r g e ţ i . . . o r i u q d e vă o p r e ş t e , ară ta ţ i s e m n ă t u r a m e a " . D o m n u l s ă b inecuvinteze ast-fel de bărbaţ i , c a r i m â n a ţ i c a şi căpi tanul C o r n e -liu, din F a p t e l e Aposto l i lor c a p . 1 0 | înţeleg, să lu-c r e z e depe s c a u n u l autor i tă ţ i i la î m p l i n i r e a d r e p t ă ţ i i şi legalităţii i n t r e ce tă ţeni .

F r a ţ i l o r şi s u r o r i l o r , a m e s t e c a ţ i - v ă p r i n t r e oa-m e n i , faceţi c u n o ş t i n ţ e noui , povest i ţ i o a m e n i l o r c â t de fer ic i ţ i sunteţ i voi c ă aţi a f l a f p e Hristos , p e cel c a r e poate v i n d e c a de b o a l a c e a m a i îngr i j i toare

de p ă c a t — ş i c a r e ne v a da, în c u r â n d , v iea ţa c e a v e ş n i c ă şi f e r i c i r e a c a r e va r ă m â n e în etern, p e noul p ă m â n t al p ă c i i .

Notă pentru Diriginte. fr Dirigintele lucrării mi-s ionare , c a r e este în p r i n c i p i u c h i a r presbi terul Co-

Programul adunării X M. Săptămâna a doua.

Subiect: „ C R E D I N C I O Ş I E FAŢA D E I D E A L U R I L E N O A S T R E " .

1. Deschidere cu cântare şi rugăciune. 2. Raportul secretarului .

|3. Cuvântare : „Dreptarul folosit de Dumne-zeu faţă de omenire.

4. Cor .sau muzică instrumentală . §5. Studiu: „Tânărul meu ideal" .

6. Poezie (după a legere) . 7. Studiul : „Tânăra m e a ideală" . 8. Lec tură : „Idealuri şi norme de conducere

pentru tineretul nostru" . 9. încheiere cu cântare şi rugăciune.

Notă pentru Diriginte: A c e s t p r o g r a m se v a p r e -găii c u m a r e îngr i j i re şi c u m u l t ă atenţie . A r t rebui să fie o a d u n a r e , c a r e să a ibă rezultatul , c a f i e c a r e să-şi p r o p u n ă din nou a se s t r ă d u i pentru a deveni

astfel , d u p ă c u m este d o r i n ţ a Maestrului d ivin . A c e a s t ă a d u n a r e a r t r e b u i să fie un m a r e a jutor

m u n i t ă ţ i i , a r e a leasa r ă s p u n d e r e de a veghiâ, c a c o m u n i t a t e a s a să se g ă s e a s c ă în totul bine organi -z a t ă pentru l u c r a r e , d u p ă p r i n c i p i i l e r e g u l a m e n t a t e în broşura „Comunitatea ca organizaţie misionară". „... . Jugul Meu este bun şi p o v a r a Mea este u ş o a r ă " .

D a c ă este v r e - u n Dir iginte c a r e nu a r e în m â n ă a c e a s t ă b r o ş u r ă , el s e a m ă n ă c u un luptător , c a r e a r e o Sabie c u două tăişuri , d a r , c a r e lipsit f i ind de degetul cel mare dela mâna dreaptă, va fi expus să nu facă n i c i o l u c r a r e 4 cu s p a d a sa. Comandaţ i g r a b n i c m i c a b r o ş u r ă şi faceţ i c a C o m u n i t a t e a voas-t ră , ori cât d e m i c ă , să f u n c ţ i o n e z e în spiritul o r -ganizaţ i i m i s i o n a r e . Cereţ i sfaturi dela P r e d i c a t o r i i v o ş t r i şi puteţi seri S e c r e t a r u l u i Confer inţ i i , să v ă v i n ă în ajutor , d a c ă nu ştiţi să î n c e p e ţ i .

F a c e ţ i c a în o r a m i s i o n a r ă , difer i te le g r u p ă r i m i -s i o n a r e să c o m u n i c e e x p e r i e n ţ e l e l o r p r i n dir iginte .

F a c e ţ i şi c â t e o s c r i s o a r e , d e s p r e e x p e r i e n ţ e l e făcute , pe c a r i o t r i m i t e ţ i S e c r e t a r u l u i Confer inţe i p e n t r u a fi c o m u n i c a t e a l tor Comunită ţ i , spre î n c u -r a j a r e .

Completaţ i în m o d definit iv , tabloul c u c o m e n z i l e p e n t r u S ă p t ă m â n a m a r e ' d e C o l p o r t a j şi tr imeteţi-1 î n d a t ă la sediul Confer inţe i . F a c e ţ i c a f i e c a r e m e m -b r u l u c r ă t o r să a ibă un p a c h e t de cel puţin 1 0 0 lei . D u m n e z e u ne-a a s i g u r a t m a i multe l ibertăţi c a în t recut , să folosim, c a în aces te zile de p r i m ă v a r ă , să a r u n c ă m s ă m â n ţ a .

F r a ţ i i p r e d i c a t o r i şi l u c r ă t o r i î m p r e u n ă cu S e c r e -tarul Confer inţei sunt s t ă r u i t o r rugaţ i să vegheze p e n t r u d e s v p l t a r e a l u c r ă r i i în S ă p t ă m â n a Mare .

Dep. Mis. Interne.

V din luna Martie 1929 spir i tual p e n t r u f i e c a r e t â n ă r c a r e ia p a r t e la d â n s a .

3. Cuvântare : „ D r e p t a r u l folosit de Dum-nezeu faţă de omenire".

In orice perioadă a vieţii noastre sunt ore importante, dar una din cele mai însemnate este clipa, când băiatul a devenit june , i a r copila fecioară, şi stând la răspânt ia drumu-rilor, trebuie să ia hotărâr i pentru veşnicie. „Este o oră însemnată, când medicul e silit a întrebuinţa cuţitul, căci de el depinde moar-tea şi vieaţa pacientului. Este o oră însem-nată, când urmează a se pronunţă sentinţa cuiva la judecător ie , căci judecătorul ştie, dacă face o greşeală, un om nevinovat e spân-zurat şi o fami l ie întreagă dezonorată" . Insă ora cea m a i însemnată în vieaţă nu e aceea, când eşti pe masa de operaţie, nici când se pronunţă sentinţa judecătorească a unei per-soane, ci atunci, când ai a j u n s la vârsta m a -tură. In acest t imp şoapta a j u n g e a fi auzită c a şi glasul cel mai puternic ; în t impul acesta

tocmai luăm hotărîri, cari ne conduc la succes, dacă sunt luate bine.

Pentru a începe o vieaţă dreaptă, trebuie să modificăm toate după principiile divine, des-coperite în Biblie, şi să primim pe Isus în ti-nereţea noastră. Dumnezeu se luptă cu noi din revărsatul zorilor' - zice Dr. Geikie. Dacă lăsăm să treacă acest moment fără ca să ne hotărîm pentru Dumnezeu, înseamnă că am scăpat timpul, pe care Dumnezeu l-a desti-nat în mod deosebit pentru aceasta: căci, deşi Dumnezeu vrea să ne primească în orice timp, totuş El ne caută în tinereţea noastră, ca întreaga vieaţă să fie consacrată serviciu-lui Său" . Trebuie să părăsim idea, că ar f i nevoie să aşteptăm până ce vom îmbătrâni şi vom aveâ peri albi spre a puteâ umple un loc în vieaţă. Să ne hotărîm în timpul fa-vorabil pentru a a junge cele mai mari şi înalte idealuri ale serviciului creştin.

Aproape în toate carierele pe apă şi pe us-cat, în lume şi în Comunitate, tineretul a do-vedit capacitatea şi aptitudinea sa. Istoria ne dovedeşte acest adevăr. Newton a făcut multe din descoperirile sale pe tărâmul ştiinţei fiind abiâ de 25 ani. Literatura ne dă exemple multe că lucrările ei au fost făcute în zilele tinereţii. Acelaş lucru îl întâlnim şi în ches-tiunile religiei. Luther a făcut un bun început în opera vieţii sale fiind încă tânăr si când a câştigat Germania pentru reformaţi unea Iui. aveâ 35 de ani. Melanchton erâ de 21 ani când a apărat pe Luther şi a obţinut catedra de limbă elină la Wittenberg. Tot asâ erâ cu Alexandru cel Mare, Napoleon, Lafayette, Whitefield, Wesley şi femei ca Florence Nightingale şi Frances Willard. Şi în lucrarea noastră avem exemple multe, că elemente ti-nere ocupă posturi de încredere în aşezămin-tele şi lucrarea noastră în câmp. Tăria şi ener-gia tinereţii produc minuni, când sunt con-sacrate lui Dumnezeu. Bătrâneţea e tot atât de necesară ca şi tinereţea; însă puterea cea vie pentru Dumnezeu, tineretul consacrat, nu şo-văieşte şi nu aduce servicii pe jumătate.

Dacă ne-am hotărît pentru Dumnezeu, tre-buie să răspundem la următoarea întrebare: Cum trebuie să fiu ca să satisfac cerinţele lui Dumnezeu?

Domnul judecă după ceeace suntem şi nu după ce avem aparenta de a fi O dovadă neu-tru acest lucru găsim în faptul, când Samuel a fost trimis în casa lui Isai pentru a unge un rege peste lzrail. Fi i i lui Isai erau rugaţi să treacă pe dinaintea Profetului. El văzu pe Eliab, puternic, de o statură înaltă şi de o în-făţişare nobilă. Pe deplin convins el exc lamă: „Negreşit unsul Domnului este aici înaintea mea" . Insă Domnul zise: „Nu te uita la în-făţişarea şi înălţimea staturii lui". După ce

au trecut cei 7 fii ai lui Isai pe dinaintea Pro-fetului, al op lelea, un tânăr păstor, dar care. erâ după placul lui Dumnezeu, fu uns ca rege, întreaga casă a lui Isai şi chiar Profetul Iui Dumnezeu, pricepând că „Domnul Se uită Ia inimă". 1 Sam. 16, 6. 7.

In Biblie jnc sunt date şi alte exemple de persoane, cari au fost adevăraţi bărbaţi. Pri-mul verset din cartea lui Iov ne arată un asemenea bărbat. Versetele următoare ne reproduc o convorbire între Dumnezeu şi Sa-tana, convorbire al cărei rezultat este, că Sa-tana obţine permisiunea să-l pună pe Iov la încercare. Iov a dus totdeauna o vieaţă dreap-tă şi consacrată lui Dumnezeu, însă ispitito-rul se sili să sdruncine credincioşia servului lui Dumnezeu Nenorociri veniau mereu peste Iov. Recolta sa fu distrusă, vitele îi fură omo-rîte, copii săi fură luaţi, şi totuş el rămânea neclintit. El îşi puse încrederea în Dumnezeu. Chiar când s'a înfuriat femeia sa împotriva lui şi-1 sfătui să defaime pe Dumnezeu şi apoi să moară, el totuş a rămas credincios lui Dumnezeu. Voinţa lui erâ tare, el nu se în-doi niciodată şi erâ totdeauna gata, să asculte de Domnul, căci el II cunoşteâ.

Daca cineva e dispus, atunci nimic nu-1 va împiedecă în călătoria sa spre cer. Lipsa, foa-mea, închisoarea, spânzură toarea, sabia sau focul, sunt toate deopotrivă neputincioase; căci m toate aceste lucruri putem fi mai mult decât biruitori prin Acela, care ne iubeşte.

Şi Daniel este unul dintre acei puţini băr-baţi, cari nu sunt dojeniţi niciodată în Biblie. Din tinereţea sa el umblă în dreptate. Ver-setul 8 în primul capitol al lui Daniel ne dă desluşirea vieţii sale plină de succes. Acolo cetini: „Daniel s'a hotărît în inima lui să nu se spurce". fiAceastă liotărîre dela început, l-a ferit în cursul întregei sale vieţi, să nu se spurce la curtea babiloneană. O persoană, care este desemnată de Dumnezeu ca bărbat ade-vărat, se distinge printr'o liotărîre anumită. Aceste persoane nu mai pot fi influenţate de orice vânt al prejudecăţii , prin orice senti-mente sau păreri; ci vieaţa lor, ca şi a lui Da-niel e dominată de principii. Persoane, cari au succes, şi-au pus totdeauna o ţintă, pe care voiau să o atingă, şi un scop, care voiau să-l împlinească.

Calităţile următoare nu pot lipsi unui băr-bat al lui Dumnezeu, căci ele aparţin drep-tarul! de care Se foloseşte Dumnezeu: o inimă, care este dreaptă în ochii lui Dumne-zeu, precum erâ cazul lui David, o încredere neclintită în Dumnezeu, dispoziţia de a face voia Lui, cum o întâlnim la Iov, o ţintă înaltă şi o liotărîre fermă, cum găsim la Daniel.

Acela nu posedă favoarea Domnului, care nu vede pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numit

şi deseori Fiul omului. E l este marele ajutor, omul cel desăvârşit, omul cel ^are care a trăit vreodată, căci Dumnezeu nu măsoară tăria după îrjuşchiulatura braţelor :sau a pulpelor, sau după mărimea creerului din capul nos-tru, ci după starea sfinţeniei, l ună lăţii, şi sin-cerităţii noastre. Tăria lui Ist s nu e de na-tură fizică, ci de natură morală, şi taina pu-terii Sale este iubirea.

Dumnezeu poate să acorde fiecărui fiu şi fiecărei fiice a lui Adam ajutorul necesar, pentru a învinge toate greutăţile şi a ieşi din toate ca biruitor. Prin El ne e ;j|sibil să a jun-gem acolo, încât să putem corespunde celor mai înalte cerinţe, cari pot fi puse unui om nobil, şi Domnul cere ca noi toţi să ne stră-duim a a junge această ţintă, f

5. Studiu: „Tânărul meu ideal".

In ochii mei tânărul acela e ideal, care are principii hotărîte, care studiază cu zel, care posedă o ţintă anumită a vieţii şi care nu poate fi reţinut prin nimic s a a jungă ţinta sa. E l e atent şi politicos faţă de bătrâneţe, binevoitor faţă de cei slabi şi rătăciţi, iubeşte, şi nu aprobă prin tăcere vreo învinuire falsă. El e bărbat cum se cade şi curat, un bărbat cu un simţ fin pentru umor, un om cinstit în afaceri. E l cunoaşte l imbajul stelelor, al co-pacilor şi al naturii. Lucrul cel mai principal-ei e un bărbat al rugăciunii şi stă zilnic în legătură cu Domnul.

Un tânăr ideal după părerea|mea e acela, la care cele patru părţi ale carac terului ,— cea intelectuală, fizică, spirituală şi socială — sunt în mod egal desvoltate şi care urmăreşte cu succes un scop anumit în vieaţă. Poate că a r mai trebui să mai adaug, că un băr-dat ideal ar trebui să aibă o purtare cavale-rească.

El să rămână credincios principiului său chiar de s'ar nărui cerul şi de-ar dispare sub picioare pământul, care pare a fi de ne-stricat; el trebuie să fie în stare să privească colegii săi ca prieteni, chiar dacă nu-i de acord cu ei; el trebuie să recunoască, că acei, cari n'au aceleaşi păreri ca dânsul, sunt tot atât de serioşi şi sinceri ca şi el.

Fizicul lui poate să nu fie atât de desă-vârşit, însă el trebuie să fie în stare să se opună lumii cu cura j şi să facă şi să îndrăz-nească „toate, în orice loc şi la orice timp pentru Fiul lui Dumnezeu şi pentru ome-nire".

7. Studiu: „ T â n ă r a mea ideală". O tânără ideală după părerea mea e aceea,

care iubeşte frumosul şi se poartă conform cu acest principiu. Ea trebuie să fie cura joasa

şi vioaie în priviri şi fapte, însă totuş modestă în toate ce le întreprinde. Ea nu e mândră, inima ei e curată, nervii ei sunt tari, ideile ei sunt clare şi vieaţa ei e curată. Ea tre buie să aibă voinţă şi răbdare, să fie harnică şi destoinică. Ea nu se lasă cumpărată cu argint sau aur. E a ţine făgăduinţa dată. Ea se îndreaptă cu aceeaş certitudine spre prin-cipiul ei, ca şi acul magnetic la polul lui. Ma-nia e prietena ei cea mai intimă şi ea e tova-răşa tatălui ei; însă ea iubeşte pe Mântuitorul ei mai pe sus de toate şi se bucură când Dom-nul îi cere ceva.

Virtuţile principale unei tinere ideale după concepţia mea sunt: 1) să fie o creştină, 2) să fie sănătoasă, 3) să fie străduitoare. Ca o adevărată creştină, ea va posedă iubire, va fi politicoasă, atentă, compătimitoare, chib-zuită, silitoare, răbdătoare, curajoasă, dezin-teresată, cuviincioasă, discretă şi în fiecare moment demnă de încredere şi prietenie. Dacă-i sănătoasă, ea va fi veselă şi vioaie, energică, optimistă, va fi în stare să simtă cu alţii şi va a j u t a aproapelui ei care nu e aşâ .talentat ca dânsa. Dacă-i străduitoare ea va posedă voinţă, va folosi ocaziunile ei şi va cunoaşte răspunderea ei. Ea va aveâ tot-deuna un spirit vioiu şi va iubi progresul, însă numai în măsura cuvenită unei creş-tine, desvoltând mereu talentele ei cele mai de seamă.

Atârnă natural de starea inimii, dacă şi în ce măsură va a junge o tânără acest ideal. O femeie exemplară preţueşte frumosul, şi pre-dilecţia ei pentru frumos va fi şi hotărîtoare pentru cei din juru l ei. Ea posedă însuşirea de a găsi bucurie şi fericire în lucrurile cele mai mici. Ea e dezinteresată, neocupându-se mai întâiu de toate cu gândurile ei proprii, şi nu presupune că toate ce se povestesc se referă la persoana ei. Orizontul simpatiilor şi interesele ei e atât de larg, încât orice fiinţă, cu care vine în atingere, se simte în-cura jată şi liniştită ca prin vântul de pri-măvară. Comorile caracterului ei femeiesc sunt păzite cu îngri j ire ca o moştenire a lui Dumnezeu, de care va da odată socoteală. Şi gândul, că aceste daruri sunt dela Dumnezeu, şi că ne-a făcut administratori peste ele, ne face să le preţuim, căci nici o femeie nu poate să atingă acest ideal, dacă nu rămâne în legă-tură cu Creatorul ei.

8. Lectură: „ Id ea lur i şi norme de conducere pentru tineretul nostru".

Erâ acum câteva secole, când o familie de Hughenoţi, care duceâ o vieaţă fericită şi te-mătoare de Dumnezeu în lumea muntoasă a Alpilor francezi, a fost izgonită din cauza

' . § 1 -f credinţei sale din patrie şi silită să se refu-gieze în L u m e a Nouă. După trecerea mare lui Ocean, ei sosiau în America de mi j loc , o re-giune tristă şi pustie p e atunci, unde se aşe-zară ca primii pionieri. Ce m a r e deosebire eră între pa t r ia părăsită ş i acest mediu nou. Unde mai înainte erau încon juraţ i de păduri verzi, livezi vesele şi de suşuitul pâraelor , acum erau împresuraţi , cât cuprindea privirea, de stepa goală şi monotonă. D a r ei nu se odihniau, ci lucrau ca şi un sculptor, care, cugetând f ă r ă încetare la modelul său desăvârşit , sco-beşte cu dalta lui dintr'un buştean de piatră brută o capodoperă minunată . Cinci, zece, c incisprezece ani au lucrat fă ră întrerupere şi stăruitori , amintindu-şi de patria lor fru-moasă. Şi după douăzeci de ani m u n c a lor neobosită prefăcuse această stepă pustie în-tr'un paradis înfloritor şi plin de vieaţă.

De ce nu facem noi acelaş lucru cu vieaţa noas t ră? De ce nu o t rans formăm după mode-lul ceresc? De ce nu devine vieaţa noastră tot mai f rumoasă şi mai curată, la f e l cum a fost înaintea izgonirii noastre din paradis?

T r ă i n d Hristos pe pământ , El a dat oameni-lor prin învăţături le Sale astfel de principii şi idealuri cereşti cari erau deopotrivă cu ale Sale propri i . Să mulţumim lui Dumnezeu, că ne-a aprec ia t ca şi pe E l însuş, că cere aceleaşi lucruri dela noi. ca şi dela F iu l Său, şi că în cer nu se măsoară cu două dreptare, ci ni se hotărăş te : „Fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tată l vostru cel ceresc este desăvârşit" .

Insă Mântuitorul nostru 1111 ne-a ară ta t şi a trăit n u m a i E l după aceste idealuri , d a r ne dă putere să le a j u n g e m şi noi. Ce ne-ar folosi un ideal care nu l-am puteâ a j u n g e nic iodată? Ce însemnătate ar aveâ o credinţă care n 'ar privi nic iodată faţă în fa ţă?

Numai atunci, când noi nu vom reprezentâ numai nişte copii nereuşite, ci vom fi carac-tere or iginale ieşite din m â n a Maestrului di-vin, va crede lumea că aceste idealur i cereşti pot fi întrupate de oameni muritori .

L u m e a de azi, cutoatecă îşi bate j o c de tot ce-i curat , dispreţuieşte orice evlavie, se opune or icăre i morale bune şi leapădă credinţa ade-vărată , totuş ea cere şi aşteaptă toate' virtu-ţile, dacă se caută o persoană de încredere sau o tovarăşă bună de vieaţă. Insă cât de lipsită e nefer ic i ta noastră lume în tineri, car i ocupă o t reaptă spirituală superioară şi car i sunt pă-trunşi de idealuri şi principii cereşti . Spiritul profetic expr imă nevoia t impului nostru în cuvintele următoare :

„Cea m a i m a r e nevoie a lumii este lipsa de bărbaţ i , ca r i nu se las cumpăraţ i sau vânduţi, car i în cel mai adânc interior a l lor sunt ade-văraţ i şi sinceri, bărbaţi , car i nu se tem a da păcatului numele său adevărat, a c ă r o r con-44

ştiinţă e tot atât de sensibilă fa ţă de datorie ca şi acul magnetic faţă de pol, bărbaţi, cari apără dreptul, chiar dacă s'ar nărui cerul" . „Educaţia", pa i. 57.

Deâ Dumnezeu ca tineretul nostru advent să reprezinte în ş ceste zile din urmă întruparea si real izarea Idealur i lor biblice, ca toţi, cari ne văd şi ne| observă, să se convingă, că în lumea noastră decăzută, a fi şi a trăi sfânt, încă n 'a devefcit un ideal supraomenesc şi de neatins.

Deaceea s ă i m a i n t ă m cu credinţă şi cu n ă - . dej de către ţinta noastră sfântă, până ce se va împlini odatăisperanţa noastră de mult nutri-tă şi vom v e d | ! pe Isus în strălucirea şi desă-vârşirea Sa şi vom fi ca El.

* * *

Săptămâna a patra. Subiect: | 0 VIEAŢA D E S E R V I R E .

1. Cântare de deschidere, rugăciune si raport . 2. Lectură bibl ică : Mat. 25, 34—40. — 3. Repetiţ ie din S t r a j a Dimineţi i . 4. Cuvântarea Dirigintelui. 5. Cor sau mi zică instrumentală. 6. Studiu biblic şi reflecţiuni asupra unor

puncte din Spiritul profet ic : »0 c h e m a r e la serviciu"

7. Cuvântare I l e s p r e «Ocaziuni". 8. L e c t u r ă : ,,1'n prieten al ce lor săraci şi

l ipsiţi" . 9. Cântare de închidere şi rugăciune.

Notă pentru Diriginte: A c e s t p r o g r a m a fost a lcă-tuit cu s c o p de a a r ă t â i m p o r t a n ţ a serviciului c r e ş -tin în v iea ţa p u b l i c ă şi a r t rebui astfel executa t , în-cât să st imuleze la o p r e g ă t i r e mai t e m e i n i c ă şi să desvolte a p t i t u d i n e a de a servi a l tora . F i e c a r e zi a d u c e cu sine tot m a i m u l t e o c a z i u n i pentru servi -ciu. In legătură c u a c e a s t a se va d a raportul l u c r ă -rii f ă c u t e în s ă p t ă m â n a p r e c e d e n t ă şi se v o r f a c e planuri p e n t r u o a c t i v i t a t e mai înt insă în a c e a s t ă l u c r a r e .

4. Cuvântarea Dirigintelui. Scopul acestei cuvântăr i este acela de a pu-

ne bazele programului de faţă . Arată spre • Isus, mare le v exemplu, explicând că a intre- J buinţat cel puţin 2 treimi din timpul Său spre a a l ina dureri . Sora W h i t e a zis că „Isus a întrebuinţat din t impul serviciului Său m a i mult pentru vindecarea bolnavilor, decât pen-tru predicare" , un fapt care ne dovedeşte câtă atenţiune a dat nevoilor celor suferinzi. Nu putem aşteptă să câşt igăm oameni pentru a-devăr, dacă sunt f lămânzi , suferinzi şi îndură frigul. Pr imul lucru, care trebuie făcut pen-tru a arătâ iubire creştină este de a înlătura nevoile. Spre i lustrare să servească cazul ur-mător :

, Jn timpul răsboiului un predicator militar a trecut peste câmpul de lupta şi a văzut un soldat, care zăcea rănit pe pământ. El a scos Btblla sa şi aplecându-se asupra celui rănit I-a întrebat:

„Ai vrea să asculţi, dacă ti-as ceti cevâ din B i b l i e ? " . . . .

Rănitul a zis: „Mi-e sete şi vrea mai în-tâiu de toate să beau puţină apă" .

Predicatorul pleacă repede şffladuse apă. . Aţi puteâ ridică capul m e i * şi să puneţi

cevâ dedesubt?" | l Predicatorul şi-a scos pardesiâl, l-a înfăşu-

rat, a ridicat cu îngri j i re capul celui rănit, punând pardesiul său ca pernă sub capul lui obosit, ca să se poată odihni pe: el.

,,Ce bine ar f i " a zis rănitul, »dacă aş aveâ acuma cu ce să mă acopăr, căci mi-e frig".

Predicatorul puteâ să facă numai un sin-gur lucru şi l-a făcut şi pe acela: şi-a scos haina şi a acoperit pe cel rănit. După ce a făcut aceasta, rănitul şi-a îndreptat privirile spre el, zicându-i: „Dacă se găseşte scris în cartea acesta, că vreun om a făcut acelaş lu-cra altuia, pe care mi l-ai făcut d-ta mie, a-tunei aş vrea să aud şi eu cevîwdintr'ânsa".

6 Stadiu biblic şi reflecţiuni asupra unor puncte din Spiritul profetic: „O chemare la

serviciu". 1) Hristos a lucrat individual :|loan 3, 1—21;

4, 4 42. 2) Planul lui Hristos pentru1 urmaşii Să i :

loan 20, 21; Mat. 4, 19. 3) Motivul pentru câştigarea sufletelor:

Marcu 16, 15. 16. 4) Pregătirea pentru acest serviciu: Isa. 61,1. 5) Răsplata lucrătorului individual: Dan.

12, 3; Prov. 11, 30; Ps. 126, 5. 6 . J 1. O lucrare pentru toţi. „Să facem şi noi lucrarea pel care au făcu-

t-o ucenicii. Fiecare creştin să fie un misionar. Plin de compătimire să s lu j im acelora, cari necesită a jutor, şi cu un zel dezinteresat să căutăm a alina durerile omenirii suferinde. ,.Pe urmele Marelui Medic", p. 106.

2. Pe urmele Sale. „Mulţi cred, că ar fi un mare privilegiu, de

l a vizită locurile vieţii lui Hristos pe pământ, de a umblă pe drumurile pe cari a mers El . tie a privi lacul, unde învăţa de preferinţă şi de a vedeâ colinele şi văile, spre cari s'au în-dreptat privirile Lui de atâtea ori. Insă nu este nevoie să mergem la Nazaret, la Caper-naum sau la Betania pentru a umblă pe ur-mele lui Isus. Noi vom găsi urmele Sale lângă patul de boală, în colibele sărmanilor, pe străzile ticsite ale oraşelor mari şi în toate lo-curile unde inimi omeneşti au nevoie de mân-

I gâiere". Id. p. 107. 10H

3. Drumul pe care se pot a junge suflete. „Numai metoda lui Isus va aveâ succes în

câştigarea sufletelor. Mântuitorul S'a ameste-cat între oameni, ca unul, care doriâ numai binele lor. E l Şi-a exprimat compătimirea Sa pentru ei, şi ajutându-i în nevoi a câştigat încrederea lor. Pe urmă le-a zis: „Urmează-M ă ! "

4. Tineretul, o mână de a ju tor a lui Dum-nezeu.

^Domnul a hotărît ca tineretul să-I serveas-că, ca o mână de ajutor. Dacă el I s 'ar con-sacră în fiecare Comunitate, dacă s'ar lepăda de sine acasă, dacă ar micşoră gri j i le mamei, ar găsi mama timp de a face vizite în apro-piere şi dacă se oferă ocazie, ar puteâ să fie însuş tineretul de ajutor, făcând mici servicii de caritate şi aducând la îndeplinire însărci-nările încredinţate. Cărţi şi Reviste, cari tra-tează despre sănătate şi cumpătare, ar puteâ fi duse în multe case. Răspândirea acestei li-teraturi este un lucru foarte important, căci în acest chip poate fi transmisă tuturor cuno-ştinţa despre tratarea bolilor, un fapt, care a r fi o mare binecuvântare pentru acei, ce n'au mij loacele necesare spre a plăti un medic" . , Sfaturi pentru sănătate", p. 428.

7. Cuvântare despre. „Ocaziuni". Invitaţi pe cineva să deâ un raport asupra

activităţii creştine a „Cercului Tinerimii" şi faceţi planuri noui pentru viitor.

8. Lectură: »Un prieten al celor săraci şi lipsiţi".

„Chinezul Gordon" l-au numit, şi el a meri-tat într'adevăr acest nume. F ă r ă nici o teamă a păşit în fruntea armatei chineze cu un bas-ton de bambus în mâna sa. China se afla in lupta cea mare, care erâ urmarea răscolii Taiping. Fostul diriginte şcolar, care avusese viziuni şi visuri, s'a proclamat singur ca rege „Tien Wang" , regele ceresc, şi strângând o ceată de bandiţi şi exilaţi a lăsat pretutindeni pe unde treceâ ogoare pustiite şi oraşe arse. E l a cucerit ţinuturile cele mai vechi şi cele mai bogate ale Chinei şi odată a intrat chiar portul Şangai sub stăpânirea lui. Zece ani a stat ţara sub terorismul acestei pustiiri. So-sise timpul pentru ca să se scoale un condu-cător.

„In cele din urmă negustorii din Şangai au strâns o armată. Mai întâiu nu au fost decât o plebe neorganizată, până ce au rugat pe tâ-nărul maior Gordon să ia comanda. El a in-struit unităţile şi i-a condus. Puteai să-1 gă-seşti totdeauna în fruntea trupelor sale. Ni-ciodată nu a însărcinat pe cineva cu execu-tarea unui lucru, de care s'ar fi temut el sin-gur. Acesta a fost principiul chinezului Gor-

don, şi acestui principiu el a rămas credincios întreaga sa vieaţă. Prin faptul că se af lă tot-deauna în f runtea armatei răsvrătitoare a chinezilor fă ră sabie sau revolver, arătându-se faţă de toţi politicos, însă totodată şi hotărît, .'1 a câştigat admiraţia şi încrederea lor. Ş i prin acest lucru el a» făcut minuni.

Secretul se găsiâ în faptul, că „chinezul Gordon" a iubit pe cei apăsaţi . E l a fost tot-deauna un apărător al acelora, car i suferiau vreo nedreptate, şi prin rugăciune şi-a a j u n s ţinta. Când totul a fost terminat, Imperiul i-a oferit bogăţii şi onoruri însă el le-a refuzat. Reîntorcându-se în Anglia a vrut şi acolo să steâ retras, căci şi această ţară încercă să-1 onoreze pentru vi te j ia sa. In urmă s'a dus în-tr'un cart ier sărac al Londrei pentru ca acolo să supravegheze nişte lucrăr i de întărituri. Mai mult decât clădiri le l-au interesat însă nevoile cele mar i ale celor din j u r u l său. Ore-le sale l ibere le întrebuinţâ pentru a face vi-zite pela case şi a sătura pe cei f lămânzi . Pe mulţi copii, găsiţi de el pe strada, i-a spălat, i-a curăţat, i -a îmbrăcat , i-a sărutat, şi i-a o-dihnit în propria sa casă. E l a început să în-fiinţeze cursuri serale şi i-a instruit. E l a gă-sit lucru pentru ei şi a făcut dintr'ânşii oa-meni destoinici. E l se lipsiâ pe sine de hrană numai ca să aibă de unde da şi altora. E l pur-ta haine vechi. într 'o zi a dispărut medalia pe care i-o dăduseră recunoscătorii chinezi. Du-pă mulţi ani a fost regăsită şi s'a putut con-stată, că Colonelul Gordon o vându-se cu 50 dolari, după ce mai întâiu îndepărtase in-scripţia măguli toare depe ea. Această sumă a trimes-o pe urmă celor ce suferiau de foame la Manchester.

Mai târziu a fost chemat la o lucrare şi mai mare. E l a fost trimes în Africa centrală pen-tru a stârpi negoţul cu sclavi. Acolo a cucerit inima triburilor sălbatece şi înverşunate, cari nu cunoscuseră până atunci decât numai cru-zime şi asprime. După ce aceste seminţii au făcut cunoştinţă însă cu Colonelul Gordon, au început să recunoască cum că mai există în lume amabil i tate , bunăvoinţă, drept şi drep-tate. Ne putem închipui cum călăr ia cu că-mila peste mii de mile în pustiu sau pătrun-deâ în interiorul desişurilor. Vedem cum su-portă o c l imă foarte periculoasă numai pen-tru a puteâ salvâ câţiva sărmani negri dela moartea de viu a robiei. Despre lucrarea sa

„el a scris următoare le : »Sunt de tot singur şi-mi place. Mă spr i j inesc pe Domnul, care-mi a j u t ă în orice greutate" .

Şi aci el a făcut din nou minuni , cu a juto-rul lui Dumnezeu. El a început un comerţ şi a înlăturat sclavia. In cele din urmă şi-a lăsat vieaţa la apărarea unui oraş împotriva 46

fanat ic i lor pusiiului. El a r fi putut să scape, însă n'a vrut să-i lase fă ră .a ju tor , pe acei car i îi arătaseră toa .ă încrederea lor. El a fost cre-dincios p â n ă ; l a moarte ; credincios faţă de Dumnezeu şi|credincios faţă de cei sărmani şi l ipsiţi" .

Pe cale am pornit şi eu. P e cale k m pornit şi eu, Şi inergliuereu încrezător, Căci d a c i sunt cu Dumnezeu Ştiu că [voiu fi biruitor.

In urma mea vreau să las tot Ce nu- i ipe voia Celui Sfânt , Spre-a dace-o vieaţă ca-a Lui în tot, Şi-a mămifiâ depe pământ .

Deşi pe (rale's suferinţi, De multe ori lacrămi şi-amar, D a r ştiu că îngerii cei sfinţi Mă duc fepre m a r e a de cristal.

Mergând pe cale spre cer sus O voce-a ud în drumul meu, E vocea! blândului Isus Zicânduimi : „Vino fiul Meu.

» 0 ! Vinpubitul Meu copil, T u pune pasul, Eu ţi-a ju t , Şi de-i fi blând, de-i fi umil, Puteri de vieaţă-ţi împrumut.

Căci nimeni altu'n lume nu-i Atât de bun şi de milos, In alt năde jdea să nu-ţi pui, Decât în El, Isus Hristos.

Policiori-Huzâu. Stoica Mihai.

„ C u r i e r u l M i s i o n a r " Foaie lunară.

Director şi Ked.resp. } ŞT D E M U R E S C U

Preţul unui număr Lei 9.- Obon. pe un an Lei 100

Red. şi Admin Str. Labirint 116. Bucureşti IV.

S H S B B

R 0 E R U L MBS IO IN IAR t f f lD

cipe la binecuvântările oferite în Şcoala de Sabat, a valorificat talentele, câştigând noui membri pentru Şcoala de Sabat, pe cari nu-i neglijează, de a-i pregăti pentru comorile ce-reşti.

Tineretul are paginile deschise pentru bi-necuvântatele lor experienţe, la cari Domnul îi cheamă aşâ de stăruitor: „Vă scrim vouă tinerilor, pentrucă sunteţi tari "

Tabita rte poate oferi material bagat, orga-nizând şi dând de lucru în lungile nopţi de iarnă surorilor, cari vor să bucure prin truda lor pe cei în lipsă şi suferinţă.

Curierul nu trebuie să lipsească din casa creştinilor Adventişti. Prin Curierul, fraţii vor fi ţinuţi la curent cu mersul soliei în lu-mea întreagă.

„Ai carte, ai parte", zice un proverb bătrâ-nesc şi cine ceteşte Curierul, va lărgi orizon-tul său spiritual, fiind în continuă legătură cu „încheierea Lucrăr i i " care trebuie să gă-sească sfinţit pe fiecare. | ^ v

Curierul Misionar este ca untdelemnul în candelele fecioarelor cuminte.

Vă îndemn fraţilor, ţineţi-vă la curent cu mersul lucrării lui Dumnezeu, căci împără-ţia lui 'Dumnezeu este la uşe.

Glasul Curierului.

Raport asupra Şcolii de Sabat în anul 1928. Ş c o a l a de Sabat se p r e z i n t ă pe Confer inţe d u p ă la î n c h e i e r e a l u c r ă r i i de sa lvare a c o n c e t ă ţ e n i l o r

tabloul d e m a i jos. N e - a m h o t ă r î t să a d u c e m în fie- noştri i . c a r e S a b a t c â t e un leu mai mult p e n t r u a c o n t r i b u i

CONFERINŢA Numărul mem-

brilor dm Şcoala de Sabat

Darurile celor 12 Sabate

Sabatul 13 Numărul Şcolilor

Muntenia de Vest 2771 472.583 143.143 50

Muntenia de Est 1495 166.058 40.967 36

Moldova de Nord 2085 168.547 52.258 40

Moldova de Sud 1099 73.481 20.540 20

Transilvania i ?

2615 219.848 68.882 107 i -—

Banat 1113 103.229 40.813 35

In c o m p a r a ţ i e c u anul 1927 D o m n u l ne-a bine- plus de 111 .977 lei în c e l e 12 Sabate , i a r în Sabatul c u v â n t a t în a c e s t an cu p r i v i r e la d a r u r i p r i n t r ' u n 13 c u 1 9 . 4 0 6 lei.

Curierul este foaia, în care comunităţile pot istorisi experienţele făcute în lucrarea Dom-nului.

Presbiterul este ţinut, să vorbească despre modul părintesc, cum şi-a organizat comuni-tatea, pentru ca fiecare membru să poarte o parte din răspundere în câştigarea de suflete şi răspândirea Soliei.

Diaconii să ne scrie despre experienţele făcute în rugăciune şi stăruinţă, pentru reîn-viorarea celor desnădăjduiţi sau obosiţi şi mângâierile aduse în desnădejde, în boală şi în lipsuri grele.

Cassierii pot vorbi despre binecuvântările constatate printre membrii, ce s'au dovedit credincioşi în administrarea avţitului încre-

1 dinţat lor de Domnul. Dirigintele lucrării misionare are în spe-

li cial — prin bogatele experienţe,; câştigate în lupta pentru ducerea Soliei — să comunice ailor comunităţi succesele, pe cari Domnul le oferă celor, ce luptă cu cura j în-misiunea de salvare, încredinţată lor. Este încurajator , să vedem rezultatele unei sfinţite ascultări, prin punerea în valoare a talentelor după rându-elile organizaţiei în comunitate.

Dirigintele Şcolii de Sabat are frumoase ocaziuni de a constată, că luând în mână atri-buţiunea sa, de a îngri j i ca fiecare să parti-

A N U N r.

Cine ştie unde se a f lă următoare le surori : Maria lvaşcu şi Ioana Ivaşcu, m e m b r e ale co-munităţi i Constanţa-oraş. I leana Cibuc din B a s a r a b i a şi Hermine Girscht din Transi lva-nia, m e m b r e ale comunităţ i i Viile-Noui, este rugat să comunice adresele la frate le W. Steinmeier, Constanţa-Viile-Noui.

* * *

O soră împovărată cu mulţi copii, face ru-gămintea dacă poate cineva să-i vină în vreun fel în a j u t o r în privinţa copi i lor săi : o fet i ţă de 12 ani, o alta de 4 ani jum. , un băiat de 10 ani şi altul de 8 ani. Cei ce ar voi să se intereseze sunt rugaţi a se adresă c h i a r sorei : lu l iana Noghi, Cazarma mare , F a b r i c a Ne-hoiu, J u d . Buzău.

Deasemenea rugăm ca cei car i ştiu ceva despre sora Fi l i ţa Vasile, m e m b r ă a comuni-tăţii Bucureşt i -Belu, să comunice fratelui Aleea N. Darie, Bulevardul Basarab 157, Bu-cureşti 2.

NECROLOG. Fr . loan Hriţcu, m e m b r u al comunităţi i Do-

robanţi, şi f i ind în etate de 80 ani, a fost che-mat de Domnul la odihnă. Frate le a rămas până la sfârşit cu speranţa de a puteâ vedeâ pe Domnul la venirea Lui .

Fr . Cost. Ţtbuleac, din comunitatea Boto-şani, grupa Rădeni , în vârstă de 48 ani, în urma unei boîi a adormit în Domnul. In tot timpul boalei el spuneâ fraţ i lor : „De acum ne vom vedeâ pe noul p ă m â n t " .

Dea Domnul ca să ne putem găsi cât mai mulţi acolo.

Botoşani N. Voinea. *

In ziua d e K 5 Decembrie a adormit în Dom- j nul fiul fratelui Ilie Gh. Badu. In rânduri le celor înviaţi la pr ima înviere sperăm să fie şi el. I C. Stoica.

Fra te le Ghleorghe Tomescu, în etate de 26 ani, din comuna Milcoi jud. Argeş, m e m b r u al comunităţi i R. -Vălcea, a fost chemat de Domnul la odihnă pe ziua de 23 Noem. 1928.

R.-Vâlcea. S. Ştefănescu.

Ca om sărac, mereu pribeag. Trd D. F l o r e a " F . E. B e l d e n

REFRAIN:

Tip. „Cuvântul Evangheliei", Bucureşti IV, Labirint ll(i.